Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSTRUMENT AL
MIXULUI DE
MARKETING
1
CUPRINS
ARGUMENT...........................................................................................3
1. CONCEPTUL DE PREŢ; FACTORII DE INFLUENŢĂ ÎN STABILIREA
PREŢURILOR.....................................................................4
1.1. Conceptul de preţ................................................................................4
1.2. Factori interni de stabilire a preţurilor.............................................6
1.2.1. Obiectivele de marketing.......................................................................6
1.2.2. Componentele mixului de marketing....................................................8
1.2.3. Costurile................................................................................................8
1.2.4. Considerentele organizaţionale.............................................................9
1.3. Factori externi de stabilire a preţurilor............................................9
1.3.1. Piaţa şi cererea.......................................................................................9
1.3.2. Costurile, preţurile şi ofertele concurenţilor........................................11
1.3.3. Alţi factori externi...............................................................................11
1.4. Metode de stabilire a preţurilor.......................................................11
1.4.1. Metoda adaosului................................................................................12
1.4.2. Metoda venitului.................................................................................12
1.4.3. Metoda valorii percepute....................................................................12
1.4.4. Metoda valorii.....................................................................................13
1.4.5. Metoda competitivă.............................................................................13
1.4.6. Metoda licitaţiei închise......................................................................13
2. PREŢUL- ÎN CONCEPTUL DE MARKETING....................................15
2.1. Locul preţului în mixul de marketing.............................................15
2.2. Mişcarea preţului în conjunctura actuală......................................16
2.2.1. Dinamica preţurilor.............................................................................16
2.2.2. Adaptarea la inflaţie............................................................................17
2.3. Preţul şi concurenţa..........................................................................18
2.4. Preţul şi consumatorii.......................................................................20
2.5. Modificarea preţului şi reacţiile la ea..............................................23
2.5.1. Iniţierea reducerilor de preţ.................................................................23
2.5.2. Iniţierea creşterilor de preţ..................................................................24
2
2.5.3. Reacţia clienţilor la modificarea preţului............................................26
2.5.4. Reacţia concurenţei la modificarea preţului........................................26
3. STRATEGIA DE PREŢ ŞI POLITICA PREŢURILOR.......................28
3.1. Strategia de preţ...................................................................................28
3.2. Politica preţurilor.................................................................................30
4. POLITICA PREŢURILOR LA SC. CISAM SA. STUDIU DE CAZ....33
4.1. Prezentarea generală a firmei SC. CISAM SA.................................33
4.2. Situaţia organizării conducerii şi personalului la SC. CISAM SA..34
4.3. Locul preţului în cadrul mixului de marketing şi obiectivele politicii de preţ la
SC.CISAM.SA............................................................................34
4.4. Stabilirea preţului produselor la SC.CISAM.SA..............................35
4.4.1. Considerente legate de preţ.................................................................35
4.4.2. Factori luaţi în considerare în la stabilirea preţului.............................36
4.4.3. Situaţia clienţilor şi a furnizorilor.......................................................38
4.4.4. Metode de calcul a preţului.................................................................40
CONCLUZII ŞI PROPUNERI.......................................................................43
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................46
ANEXE..............................................................................................................47
3
ARGUMENT
1
Philip Kotler, Principiile Marketigului, Editura Teora, p.79
2
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/9.htm
4
Preţul reflectă şi politica de distribuţie, dar este şi element al activităţii promoţionale,
influenţând puternic imaginea unei mărci, unui produs.
La rândul lui preţul este influenţat de produs, ele variind în mod frecvent de-a lungul
ciclului de viaţă al acestuia. Preţul este cel care compensează cheltuielile de distribuţie şi
promovare, influenţează serviciile clienţilor, sensibilizează şi atrage segmente de piaţă.
5
CAPITOLUL 1
CONCEPTUL DE PREŢ; FACTORII DE INFLUENŢĂ ÎN STABILIREA PREŢURILOR
Pe aproape tot parcursul istoriei, preţurile s-au stabilit prin negociere între cumpărători şi
vânzători. Aplicarea unor politici ale preţului fix - stabilirea unui singur preţ pentru toţi
cumpărătorii - constituie o idee relativ modernă, care a apărut pe la sfârşitul secolului XIX, o
dată cu dezvoltarea comerţului cu amănuntul la scară mare. Astăzi, cu doar o sută de ani mai
târziu, Internetul promite să inverseze tendinţa preţului fix şi să ne readucă într-o eră a preţurilor
negociate, adică de stabilire dinamică a preţurilor-perceperea unor preţuri diferite în funcţie de
clientul individual şi de situaţia de cumpărare. Internetul, reţelele de calculatoare ale firmelor şi
comunicaţiile fară fir îi conectează pe vânzători şi cumpărători într-o măsură nemaiîntâlnită până
acum.
În cadrul mixului de marketing, preţul este singurul element care produce venituri -toate
celelalte reprezintă costuri. Preţul este şi unul dintre cele mai flexibile elemente ale mixului de
marketing.
3
Florescu C., Malcomete P., Pop N. Al. , Marketing. Dicţionar explicativ, Editura Economică, Bucureşti, 2003
6
vânzare, respectiv cumpărare (desfăşurate simultan în epocile anterioare), în consecinţă şi
conturarea conceptului de consumator sau utilizator, pe de o parte, respectiv a celui de vânzător
sau ofertant, pe de altă parte. Banii au permis, în timp, acumularea, proces care a permis
manifestarea cererii şi a ofertei, în condiţii specifice diferitelor pieţe şi perioade istorice de
dezvoltare.
În economia de schimb monetar, preţul este abordat în termeni de valoare: pentru
cumpărător, preţul reprezintă valoarea monetară pe care acesta este dispus să o plătească pentru a
intra în posesia bunurilor sau serviciilor pe care vânzătorul le oferă. În plus însă, procesul de
evaluare presupune, alături de considerarea satisfacţiei imediate, şi o serie de servicii
complementare care însoţesc produsul, precum şi valoarea reziduală a bunului ce se utilizează.
Indiferent de natura lor, organizaţiile constituite pe criterii de profitabilitate (dar şi
numeroase organizaţii publice sau non profit), stabilesc preţuri pentru produsele / serviciile pe
care le oferă. Chiar dacă au nume diferite, prin funcţiile îndeplinite, în esenţă, multe concepte
reprezintă, de fapt, preţuri.4 Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt:
• chiria – preţul ocupării temporare a unui spaţiu;
• dobânda – preţul banilor împrumutaţi;
• salariul – preţul muncii;
• amenda – preţul încălcării legii;
• cauţiunea – preţul libertăţii temporare;
• cotizaţia – preţul apartenenţei la o organizaţie;
• mita – preţul „bunăvoinţei”;
• tariful – preţul unui serviciu;
• impozitul pe venituri – preţul dreptului de a câştiga bani;
• comisionul – preţul unei intermedieri;
• onorariul – preţul unei consultaţii etc.
Preţul reprezintă, atât pentru vânzător cât şi pentru cumpărător, valoarea unui bun sau
serviciu. Preţul este, în cele mai multe situaţii, elementul hotărâtor al deciziei de cumpărare; un
preţ stabilit corect poate impulsiona vânzările, poate elimina concurenţa, poate contribui la
creşterea cotei de piaţă a întreprinderii etc.
În practică sunt utilizate mai multe categorii de preţuri, unele dintre cele mai frecvente
fiind următoarele:
• preţul rotund (de exemplu 1000, 10000 lei etc.);
• preţul magic (are ca terminaţie cifra 9: 999 lei, 10199 lei etc.);
4
Prutianu Şt. şi colab., Inteligenţa Marketing Plus, Editura Polirom, Iaşi, 1998
7
• preţul impar (de exemplu 995 lei );
• preţul minim - o barieră din punctul de vedere al consumatorului, asociat, de regulă, unei
calităţi insuficiente a produsului;
• preţul maxim - preţul pe care consumatorul este dispus să-l plătească;
• preţul negociat - preţul acceptat atât de vânzător, cât şi de cumpărător, pentru că a fost stabilit
în urma unei negocieri la care au participat ambele părţi ;
• preţul recomandat de un anumit producător distribuitorilor cu care acesta lucrează etc.
În marketing, preţul reprezintă un element al mixului de marketing, aflat într-o
corespondenţă permanentă cu celelalte: produsul, distribuţia şi promovarea dar şi un element
acorporal al produsului. Preţul este, înainte de toate, variabila care justifică însăşi existenţa
schimbului şi, în termeni monetari, variabila care generează venituri pentru vânzător, toate
celelalte variabile (produsul, distribuţia şi promovarea) generând cheltuieli.
Responsabilităţile marketingului în ceea ce priveşte preţurile sunt numeroase, dintre
acestea remarcându-se: monitorizarea preţurilor concurenţei; dezvoltarea unor strategii de preţuri
distincte pentru fiecare linie de produse; asigurarea unor preţuri promoţionale care să contribuie
la creşterea vânzărilor; stabilirea unui nivel al preţurilor care să aducă profit întreprinderii;
optimizarea raportului calitate – preţ.
8
preţ scăzut, în speranţa de a stimula cererea. În acest caz, profiturile sunt mai puţin importante
decât supravieţuirea. Atâta timp cât preţurile îi acoperă costurile variabile şi o parte din cele fixe,
compania poate rămâne pe piaţă. Dar supravieţuirea nu este decât un obiectiv pe termen scurt. Pe
termen lung, firma trebuie să înveţe cum să adauge valoare pentru care clienţii să fie dispuşi să
plătească - sau va fi nevoită să dispară de piaţă.
Multe companii îşi fixează ca obiectiv în stabilirea preţurilor maximizarea profitului
curent. Aceste companii estimează cererea şi costurile probabile corespunzătoare mai multor
niveluri de preţ, după care îl aleg pe acela care le va aduce maximum de profit curent, de
lichiditate sau de rentabilitate a investiţiei. în toate cazurile, compania doreşte rezultate
financiare curente, mai degrabă decât performanţă pe termen lung.
Alte companii vor să obţină poziţia de lider după cota de piaţă, considerând că firma cu
cea mai mare cotă de piaţă va beneficia de cele mai scăzute costuri şi de cele mai mari profituri
pe termen lung. Pentru a deveni lider după cota de piaţă, aceste firme îşi stabilesc preţurile la cel
mai scăzut nivel posibil.
O companie poate decide că doreşte să devină lider de piaţă după criteriul calităţii. în
mod normal, acest lucru impune aplicarea unui preţ ridicat, pentru a acoperi costul unei calităţi
funcţionale superioare şi costul ridicat al activităţii de cercetare-dezvoltare.
O alta situaţie ar fii aceea în care o firma urmăreşte maximizarea volumului vânzărilor,
crezând că acest fapt va duce la scăderea costurilor pe unitatea de produs şi la creşterea pe
termen lung a profiturilor.Ele stabilesc preţurile cele mai mici, bazându-se pe ideea ca piaţa este
sensibilă la modificarea preţurilor. Practicarea lor are ca scop pătrunderea pe anumite pieţe a
firmelor respective ( market-penetration pricing)7.
Preţul poate fi utilizat de companie şi ca mijloc pentru atingerea altor obiective, ceva mai
specifice. De exemplu, ar putea să-şi stabilească preţurile la un nivel scăzut pentru a împiedica
alţi concurenţi să intre pe piaţă sau ar putea să-şi stabilească preţurile la acelaşi nivel cu
concurenţii pentru a stabiliza piaţa. Preţurile pot fi stabilite în ideea de a salvgarda fidelitatea şi
sprijinul firmelor de revânzare sau pentru a evita intervenţia guvernului. Preţurile pot fi reduse
temporar pentru a stârni interesul pieţei faţă de produs sau pentru a atrage mai mulţi clienţi într-
un magazin de vânzare cu amănuntul. Preţul unui produs poate fi stabilit în ideea de a stimula
vânzările altor produse din linia companiei. Prin urmare, stabilirea preţului poate să joace un rol
important în efortul de atingere a obiectivelor companiei, la multe niveluri.
Organizaţiile non-profit şi cele publice adoptă uneori o serie întreagă de alte obiective în
stabilirea preţurilor. O universitate va avea ca scop acoperirea parţială a costurilor, ştiind că
pentru restul costurilor trebuie să se bazeze pe donaţii particulare şi finanţări din bugetul public.
7
Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2005, p.621
9
Un spital non-profit s-ar putea să urmărească acoperirea integrală a costurilor, prin politica de
preţuri pe care o aplică. O companie teatrală non-profit s-ar putea să-şi stabilească preţurile în
ideea de a ocupa la maximum numărul locurilor din sală. O agenţie de servicii sociale poate să
stabilească un preţ social, care să corespundă diverselor posibilităţi de venit ale clienţilor
agenţiei.
10
1.2.3. Costurile
Costurile determină nivelul minim la care poate compania să-şi stabilească preţiJ
perceput pentru un produs. Compania trebuie să perceapă un preţ care, pe de o parte, să-i acopere
toate costurile de producţie, distribuţie şi vânzare a produsului, iar pe de alta să-i asigure un
câştig corect şi echitabil pentru eforturile depuse şi riscul asumat. Costurile companiei pot să
reprezinte un element important al strategiei de stabilire a preţurilor.
Costurile unei companii îmbracă două forme8: costuri fixe şi costuri variabile. Costurile
fixe sunt costuri care nu variază o dată cu nivelul producţiei sau al vânzărilor. De exemplu, o
companie trebuie să-şi plătească lunar facturile pentru chirie şi încălzire, dobânzile la credite şi
salariile cadrelor manageriale, indiferent de cât a produs în luna respectivă. Costurile variabile
se modifică direct proporţional cu nivelul producţiei. Aceste costuri tind să fie aceleaşi pentru
fiecare unitate de produs executată. Li se spune variabile fiindcă totalul lor variază o dată cu
numărul de unităţi executate. Costurile totale reprezintă suma costurilor fixe şi variabile pentru
orice nivel dat al producţiei. Conducerea managerială trebuie să perceapă un preţ care măcar să
acopere costurile totale de producţie, la un anumit nivel al acesteia.
8
Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2005, p.624
11
1.3. Factorii externi de stabilire a preţurilor
Factorii externi care influenţează stabilirea preţurilor sunt natura pieţei şi a cererii,
concurenţa şi alte elemente ale mediului în care acţionează compania.
1.3.1. Piaţa şi cererea
În timp ce costurile determină limita inferioară a preţurilor, cererea şi piaţa o determină
pe cea superioară. Atât cumpărătorii individuali, cât şi cei organizaţionali compară preţul unui
produs sau serviciu cu avantajele deţinerii sau respectiv utilizării acestuia. Aşadar, înainte de a
stabili preţurile, marketerul trebuie să înţeleagă relaţia dintre preţ şi cererea pentru produsul său.
Stabilirea preţului pe tipuri diferite de pieţe.
În condiţiile concurenţei perfecte9, piaţa constă din numeroşi cumpărători şi vânzători
care tranzacţionează o categorie uniformă de produse, cum ar fi grâu, cupru sau titluri financiare.
Nici un cumpărător sau vânzător, de unul singur, nu are mare putere asupra preţului curent al
pieţei. Nici un vânzător nu poate percepe mai mult decât preţul curent, deoarece cumpărătorii pot
obţine o cantitate oricât de mare la preţul respectiv. Dar nici nu este nevoit să perceapă mai puţin
decât preţul curent, deoarece poate vinde oricât de mult la acest preţ. Dacă preţul şi profiturile
cresc, şi alţi vânzători pot intra cu uşurinţă pe piaţă. Pe o piaţă pur concurenţială, cercetarea de
marketing, dezvoltarea produselor, stabilirea preţurilor, publicitatea şi promovarea vânzărilor
joacă un rol modest sau chiar neînsemnat. Prin urmare, vânzătorii de pe aceste pieţe nu
cheltuiesc prea mult timp cu strategia de marketing.
În condiţiile concurenţei monopoliste10, piaţa se caracterizează prin mulţi ofertanţi şi
mulţi solicitanţi care fac tranzacţii in cadrul unei game de preţuri şi nu la un preţ unic al pieţei.
Gama de preţuri diferite apare deoarece vânzătorii pot să-şi diferenţieze ofertele în faţa
cumpărătorilor. Se poate face fie diferenţierea produsului fizic, din punctul de vedere al calităţii,
atributelor caracteristice sau al stilului, fie diferenţierea serviciilor însoţitoare. Cumpărătorii văd
diferenţele dintre produsele vânzătorilor şi sunt dispuşi să plătească preţuri diferite pentru ele.
Vânzătorii încearcă să realizeze oferte diferenţiate pentru segmente de clienţi diferite şi, pe lângă
preţ, utilizează nestingheriţi crearea mărcilor, publicitatea şi vânzarea personală, pentru a-şi
deosebi ofertele de cele ale concurenţilor.
În condiţiile concurenţei oligopoliste11 piaţa se caracterizează prin câţiva ofertanţi medii
şi mulţi consumatori mici.Ofertanţii sunt extrem de sensibili la strategiile de preţuri şi marketing
ale fiecăruia dintre ei. Este dificilă pătrunderea pe piaţă a unor vânzători noi. Fiecare vânzător
acordă mare atenţie strategiilor şi mişcărilor de piaţă ale concurenţilor. O companie de pe o piaţă
oligopolistă nu poate fi niciodată sigură dacă va câştiga ceva permanent printr-o reducere de preţ.
9
Philip Kotler, Principiile marketingului, Editura Teora, 2004, p.513
10
Manferd Bruhn, Marketing, Editura Economică, p.201
11
Manfred Bruhn, Marketing, Editura Economică, p.206
12
Invers, însă, adică dacă îşi majorează preţul, concurenţii s-ar putea să nu-i urmeze exemplul. Prin
urmare, compania în cauză va trebui să-şi anuleze majorarea de preţ, fiindcă altfel riscă să piardă
din clientelă în favoarea concurenţilor.
În condiţiile unui monopol perfect12, piaţa constă dintr-un singur vânzător. Vânzătorul
poate fi un monopol guvernamental (Serviciul de Poştă al Statelor Unite), un monopol privat
reglementat (o companie producătoare de energie electrică) sau un monopol privat nereglementat
(cazul companiei DuPont, când a introdus nailonul).
12
Philip Kotler, Principiile Marketingului, Editura Teora, 2004, p.514
13
altor entităţi din mediul său de activitate. Cum vor reacţiona firmele care fac revânzarea
produselor sale, la diversele preţuri practicate? Compania ar trebui să-si stabilească preţuri care
să le asigure firmelor de revânzare un profit echitabil, să stimuleze o atitudine de susţinere din
partea lor şi să-i ajute să vândă produsul în condiţii de eficacitate. Guvernul este un alt factor
important de influenţă din mediul exterior, iar considerentele sociale s-ar putea să trebuiască şi
ele să fie luate în calcul.
13
Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2005, p.628
14
cumparătorii în clipa în care cererea va deveni foarte mare, în plus, eficienţa investiţiilor
efectuate de vânzători va fi suficient de ridicată.
1.4.2. Metoda venitului
Constituie o altă metodă de stabilire a preţului, având ca baza marimea costului. Firma işi
stabileşte in aşa fel preţul încât acesta sa-i permită atingerea nivelului prevăzut al eficienţei
investiţiilor. Metoda venitului este utilizată de exemplu de General Motors, care işi calculează
preţul automobilelor astfel încât să realizezez o eficienţă a investiţiei de 15-20%.
1.4.3. Metoda valorii percepute
Un număr tot mai mare de firme işi fundamentează preţul pe valoarea percepută a
produsului. Ele văd in modul de percepere a valorii de către cumpărătorii produselor, şi nu în
costurile suportate de vânzător, cheia procesului de stabilire a preţului. Ele utilizează variabilele
mixului de marketing,care nu au legătura cu preţul, cu scopul de a modela valoarea percepută de
fiecare cumparător. Preţul este stabilit la un nivel care să atragă o percepere corespunzătoare a
valorii produsului.
Aplicarea acestei metode se potriveşte foarte bine cu concepţia de poziţionare pe piaţă a
produsului. O firmă crează pentru produsul său o imagine pentru a fi promovată pe o anumită
piaţă, scoţând în evidenţă caracteristicile de calitate şi preţul.După aceasta, conducerea estimează
volumul posibil al vânzărilor, în condiţiile de preţ stabilite. Pe această bază, se deduce
capacitatea de producţie necesară, mărimea investiţiei şi costul unitar. Astfel, conducerea poate
să aprecieze dacă produsul va aduce sau nu un profit satisfăcător, la preţul şi costul stabilite.
Dacă da, firma va continua cu crearea produsului, în caz contrar ea urmând să renunţe la idee.
1.4.4. Metoda valorii
În ultimii ani, mai multe companii au aplicat metoda valorii, care le permite să practice
un preţ scăzut pentru o ofertă de înaltă calitate. Un bun exemplu în acest caz îl constituie firma
Toyota, care ar fi putut să stabilească pentru modelul Lexus, datorită calităţii sale remarcabile, un
preţ foarte apropiat de cel al unui Mercedes. Specifică firmei Toyota este deci filosofia de tip
„ mai mult pentru mai puţin”14, insemnând o calitate superioară pentru un preţ mai mic.
Metoda valorii nu trebuie confundată cu cea a valorii percepute, aceasta din urmă fiind de
fapt o filosofie de tip „mai mult pentru mai mult” 15, adică, pentru o calitate mai ridicată un preţ
mai mare.
Metoda valorii nu constă în simpla stabilire a unor preţuri mai mici pentru produsele
proprii comparativ cu cele ale produselor concurenţei. Ea vizează retehnologizarea activităţilor
firmei, astfek încât aceasta să devină într-adevăr un producător cu costuri mici, fără să sacrifice
14
Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2005, p.632
15
Ibidem
15
calitatea, şi să reducă in mod semnificativ preţurile, cu scopul de a atrage un număr mare de
cumpărători conştienţi de valoarea produselor oferite.
1.4.5. Metoda competitivă
Constă în stabilirea preţurilor în principal pe baza preţurilor practicate de concurenşă,
acordându-se o mai mică atenţie costului propriu sau cererii. Conform acestei metode o firmă
poate practica un preţ asemănător, mai mare sau mai mic decât cel al concurenţilorimportanţi. În
ramurile de activitate cu structură oligopolistă ( industriile producătoare de oţel, hârtie,
ingrăşăminte chimice etc.), firmele practică, de regulă, acelaşi preţ, iar firmele mai mici îl
urmează pe lider modificându-şi preţurile pe măsură ce liderul pieţei face acelaşi lucru, nu atunci
când se schimbă cererea sau costurile proprii.
Metoda competitivă se bucură de o largă utilizare. Acolo unde firmele întâmpină
dificultăţi în a determina nivelul costurilor sau răspunsul concurenţei la un anumit preţ este
nesigur, ele consideră că prin aplicarea metodei concurenţiale vor obţine soluţia căutată. Preţul
rezultat se consideră că reflectă înţelepciunea colectivă a economiei referitoare la preţurile care
vor permite obţinerea unui profit corect fără a pune în pericol echilibrul existent.
1.4.6. Metoda licitaţiei închise
Stabilirea preţurilor în funcţie de preţurile concurenşei este utilizată în mod obişnuit acolo
unde firmele fac diferite oferte în căutarea unor contracte. În acest caz, ele işi fixează preţurile pe
baza aşteptărilor lor cu privire la preţurile ce vor fi practicate de concurenţă, fără a ţine cont de
costurile sau de cererea aferente propriilor produse. Firma aflată intr-o astfel de situaţie doreşte
să caştige contractul, aceasta presupunând avansarea unui preţ mai mic decât cel al concurenţei.
Totuşi, ea nu poate fixa un preţ inferior unui anumit nivel. Practicarea unui preţ sub
nivelul costului ar contribui la înrăutăţirea poziţiei pe piaţă a firmei. Pe de altă parte, cu cât preţul
este mai mare decât costurile proprii, cu atât şansa de a obţine contractul este mai mică.
Efectul acestor două aspecte opuse poate fi prezentat sub forma profitului aşteptat de pe
urma ofertei. Utilizarea acestuia drept criteriu de stabilire a preţurilor este valabilă în cazul
firmelor care fac oferte numeroase. Apelând la această metodă, ele vor obţine pe termen lung
profituri maxime. Nu acelaşi lucru se poate spune despre firmelel care participă numai ocazional
la licitaţiile de execuţie ale anumitor lucrări sau despre cele care trebuie neaparat să incheie un
anumit contract.
16
CAPITOLUL 2
PREŢUL ÎN CONCEPTUL DE MARKETING
16
C. Florescu, Marketing, Editura Grup Academic de Marketing şi Management, Bucureşti, 1992, p.332
17
Michael J. Baker, Marketing, Editura Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA, Bucureşti, 1997, p.346
18
Henry Simon, Price Management, 1989
17
5. Preţul nu necesită un flux de lichidităţi (cash-flow) negativ, aşa cum este cazul cu
celelalte cheltuieli de marketing (cum ar fi publicitatea, care, în plus, are un efect
întârziat).
6. Preţul şi produsul sunt sigurele două elemente ale mixului de marketing care descriu în
mod semnificativ conceptelel planificării strategice.
Preţul nu este doar un instrument de măsură şi calcul, ci şi un mijloc de comunicare a
întreprinderii cu exteriorul, nu doar un rezultat ci şi o premisă, un punct de plecare. Funcţionând
ca un canal de legătură a întreprinderii cu exteriorul, preţul poate deveni un til instrument de
acţiune, un punct de sprijin aş acesteia. Pentru a-i fructifica aceste valenţe întreprinderea trebuie
să dovedească receptivitate şi să posede capacitatea de adaptare necesară comunicării cu un
mediu uneori extrem de dinamic. Totodată, acţiunile sale în domeniul preţurilor vor fi concepute
nu doar ca reacşii spontane la cerinţele pieţei, ci vor fi integrate într-o viziune mai largă şi puse
în slujba unor obiective de perspectivă. O asemenea cerinţă poate fi îndeplinită numai prin
raportarea preţului la strategia de piaţă întreprinderii, cosiderată a fi nucleul întregii activităţi de
marketing.
18
de preţuri au cunoscut o cadenţă mult mai accelerată, în altele ea s-a plasat la cote mult mai
coborâte ori s-au desfăşurat, în anumite perioade, în sensul opus tendinţei preţurilor mondiale.
Pentru politica de marketing a întreprinderii moderne este importantă descifrarea unor
tendinţe generale în mişcarea preţurilor care, direct sau indirect, îi pot afecta obiectivele
activităţii.
Dinamica preţurilor şi schimbărilor de raporturi dintre ele obligă întreprinderea să
reconsodere tehnologiile, structura producţiei, uneori chiar profilul activităţii, să revadă criteriile
de eficienţă. Scumpirea bruscă a unor produse şi a unor resurse tradiţionale- fie o scumpire a lor
prin cerşterea preţurilor, fie doar în raport cu altele- sporeşte interesul pentru reproiectarea
produselor, pentru introducerea mai largă a unor înlocuitori; în unele cazuri, din aceleaşi raţiuni,
se caută înlocuirea înlocuitorilor (când aceştia din urmă, provenind din resurse devenite între
timp deficitare, se scumpesc la rândul lor) sau revitalizarea, readucerea în atenţie a unor produse
tradiţionale ce fuseseră între timp abandonate.
2.2.2. Adaptarea la inflaţie
Mişcarea preţurilor şi inflaţia sunt două fenomene între care există stârânse legături,
relaţii de cauzalitate. Deşi creşterile de preţuri nu înseamnă întotdeauna inflaţie, aceasta din urmă
însă, ca dezechilibru economic general, duce inevitabil la deprecierea banilor şi creşterea
indicelui general al preţurilor.
Activitatea întreprinderii trebuie concepută şi în condiţii de inflaţie. Iar dacă trecerea de
la o formă de inflaţie la alta reclamă măsuri şi reacţii speciale, de scurtă durată, inflaţia
„obişnuită”21, adică situaţia inflaţionistă cronică, va fi luată în consideraţie ca o constantă a
mediului în care acţionează întreprinderea; de aici necesitatea imperioasă a adaptării la inflaţie.
Când această adaptare este bine gândită şi realizată practic, inflaţia poate deveni nu numai un
cadru acceptabil de existenţă a întreprinderii, ci chiar un factor favorizant pentru activitatea sa.
Dealtfel, în teoria economică se susţine că o inflaţie moderată şi controlată ar putea stimula
dezvoltarea, înviora conjunctura economică, de unde şi denumirea ei de „inflaţie de
prosperitate”.
Inflaţia poate intra drept coordonată importantă nu numai în procesul elaborării unor
tactici izolate de marketing, dar şi în planul strategiilor întreprinderilor. Este adevărat că unele
desfăşurări practice ale inflaţiei sunt imprevizibile, impunând o reacţie promptă şi o adaptare
„din mers” a întreprinderii.
Adaptarea la inflaţie a întreprinderii înseamnă evitarea efectelor negative ale acesteia
asupra activităţii pe care o desfăşoară; ea ar putea însemna însă mai mult – de pildă,în cazul
21
C. Florescu(coordonator), Marketing, Editura Grup Academic de Marketing şi Management, Bucureşti, 1992,
p.343
19
întreprinderilor cu o conducere clarvăzătoare, dinamică şi cu o capacitate ridicată de reacţie la
influenţele exterioare – şi anume chiar fructificarea unor situaţii speciale care apar în „umbra”
inflaţiei.
Măsura adaptării la inflaţie poate fi judecată, înainte de toate, după maniera în care sunt
rezolvate problemele majore ce direcţionează activitatea întreprinderii. Este vorba de problemele
care definesc politica de investiţii, de dezvoltare a producţiei şi de perfecţionare a produselor, de
stocuri şi altele. Cântărirea variantelor de decizie şi delimitarea celor optime, angajarea unor
operaţiuni pe termen scurt ori pe termen lung, evaluarea rezultatelor- vor fi ,dacă nu dominate de
spectrul inflaţiei, în orice caz efectuate prin luarea ei atentă în consideraţie.
Un alt cerc de probleme, cel puţin tot atât de importante, în care poate fi observată
capacitatea întreprinderii de adaptare la inflaţie, este cel referitor la contactele sale cu mediul
exterior, cu piaţa în mod deosebit. În definitiv, inflaţia vine din afară, ea este tocmai o trăsătură a
acestui mediu, în care întreprinderea încearcă să-şi valorifice potenţialul de lucru. Ea trebuie
avută riguros în vedere cu prilejul alegerii locului şi formelor de comercializare, a partenerilor, a
preţurilor, a modalitaţilor şi termenelor de plată.
Foarte largi sunt, totadată, implicaţiile inflaţiei asupra comportamentului de cumparare al
indivizilor. Anchete repetate, desfăşurate în rândul acestora, au putut stabili măsura în care
inflaţia este resimţită, modul cum este percepută şi modificările pe care le provoacă( amânări sau
cumpărări în avans, schimbări ale structurii produselor cumpărate, modificarea ponderii şi
destinaţiilor sumelor ecoomisite).
Mutaţiile provocate de inflaţie în conduita agenţilor de piaţă vor fi luate ca atare sau se va
încerca corectarea lor de către întreprindere; în ambele cazuri, punctul de plecare îl constituie
informaţiile referitoare la amprentele lăsate de inflaţie şi de celelalte fenomene înspţite asupra
pieţei şi a agenţilor de piaţă, ca şi perspectivele inflaţiei înseşi.
22
Constantin Lefter(coordonator), Marketing,, vol II, Editura Universitatea Trasilvania din Braşov, 2000, p.85
20
pe termen lung, evoluţia ascendentă a devenit caracteristică, preţul intervine în activul
concurenţei produselor unei întreprinderi chiar şi atunci când înregistrează creşteri: totul depinde
de distanţarea acestora în timp sau ca nivel faţă de creşterile de preţuri operate de întreprinderea
concurentă, de tendinţa generală a preţurilor.
Creşterii concurenţei, ca scop imediat, şi sporirii rentabilităţii, ca scop final, le servesc şi
mişcările invizibile ale preţurilor23. Practicate astăzi pe o scară largă , modificările mascate de
preţuri sunt un mijloc subtil de înlocuire a nivelului preţurilor, fără prejudicii în privinţa
concurenţei.
Posibilităţile de a manevra în mod direct nivelul preţurilor rămân totuşi limitate. O serie
de restricţii circumscriu destul de riguros , în unele cazuri, spaţiul de mişcare în această privinţă
al întreprinderii. Unele dintre acestea sunt chiar de oridin intern, cu alte cuvinte ţin de activitatea
întreprinderii: o asemenea restricţie o constituie înseşi costurile de producţie şi de circulaţie ale
întreprinderii, sub nivelul cărora preţul nu poate coborî 24. Alteori, restricţiile sunt exogene, fiind
impuse întreprinderii din afară, cum ar fi actele normative referitoare la regimul preţurilor ori ale
unpr componente ale acestora( impozite, de exemplu) sau raportul de forţe pe piaţă între diferiţi
agenţi economici.
Mediul concurenţial nu influenţează determinarea propriu-zisă a preţului, din punct de
vedere tehnic, economic, dar este deosebit de semnificativ pentru folosirea preţului ca instrument
de marketing25. Astfel, mediul concurenţial este decisiv pentru marja de profit inclusă în preţul
de bază, respectiv pentru strategia de preţ şi politicile de preţ la care firmele recurg în relaţiile lor
cu piaţa.
a)Abordarea economică a concurenţei în domeniul stabilirii preţurilor pune în evidenţă
faptul că deciziile nu sunt determinate, cum s-ar crede la prima vedere, de proprietarul
produsului, ci de raportul existent pe piaţă, la un moment dat, între numărul vânzărilor şi cel al
cumpărătorilor bunului respectiv. Acest raport defineşte tipul de piaţă al produsulul / serviciului
în cauză după cum urmează:
Piaţa polistă, dacă numărul de vânzători este mai mic decât cel al cumpărătorilor. Pe o
astfel de piaţă vânzătorul stabileşte preţul, pe care îl propune sau îl impune
cumpărătorului. Este cazul cel mai frecvent în comerţul cu amănuntul;
Piaţa perfectă, dacă numărul vânzătorilor este egal cu cel al cumpărătorilor. Pe această
piaţă vânzătorul şi cumpărătorul ajung oarecum împreună la un anumit preţ, care este şi
un preţ de echilibru al intereselor lor;
23
C. Ionete, Preţurile şi echilibrul dinamic al economiei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p.196-
198
24
C. Florescu, Marketing, Editura Grup Academic de Marketing şi Management, Bucureşti, 1992, p 346
25
Luigi Dumitrescu, Marketing II, Editura Burg, Sibiu, 2002, p. 104
21
Piaţa pronistă, dacă numărul vânzătorilor este mai mare decât numărul cumpărătorilor.
Este piaţa pe care cumpărătorul propune sau impune vânzătorului preţul său. Acesta este
cazul producătorilor de produse agricole, care vând produsele lor firmelor industriale
prelucrătoare, centrelor de achiziţie, exportatorilor.
Fireşte, raportul dintre vânzători şi cumpărători este specific pieţei fiecărui produs sau grupe de
produse. În general, pe piaţa polistă şi pe cea pronistă deciziile de preţ comportă riscuri, în vreme
ce pe o piaţă perfectă riscul, deşi există, este minim. Riscul se referă la posibilitatea ca preţul
determinant să nu fie acceptat de partenerul sau partenerii participanţi la procesul schimbului.
b)Competiţia prin preţuri poate să fie realizată prin scăderea preţului, fie de către o
anumită întreprindere, fie de către concurenţii acesteia. În principiu scăderea preţului poate fi
cauzată de:
Apariţia pe piaţă a unui concurent puternic;
Necesitatea corectării stocurilor prea mari de mărfuri nevândute.
În mod obişnuit, scăderea preţului determină sporirea vânzărilor şi, deci, a cotei de piaţă a
întreprinderii dacă cererea pentru produsul respectiv este sensibilă sau elastică la factorul preţ.
Această sensibilitate sau elasticitate a cererii faţă de preţ sporeşte, dacă produsul sau serviciul în
cauză are înlocuitor.
Atunci când se iau decizii de modificare a preţului trebuie să se cunoască foarte exact natura
elasticităţii cererii pentru produsul în discuţie, deoarece scăderea preţului poate avea efecte
diferite, chiar contrare. De asemenea, trebuie determinat efectul pe care reducerea de preţ îl va
avea asupra vânzătorilor, care generează compensarea reducerii profitului pe unitatea de produs.
c)Competiţia prin preţ poate genera şi marirea preţului pentru a se obţine creşterea
vânzărilor şi a cotei de piaţă. Creşterea vânzărilor prin mărirea preţului este o modalitate de
concurenţă care s-a impus atenţiei specialiştilor ca una dintre consecinţele aplicării în studiul
pieţei a conceptului de valoare capitalizată a mărcii.
Studiul valorii capitalizate a mărcii, relativ sofisticat pune în relaţie directă preţurile la care se
vând pe piaţă diferite mărci concurente ale aceluiaşi produs sau serviciu.
d)În abordarea analitică a competiţiei prin preţ trebuie avute în vedere şi elementele
competiţiei în afara preţulu26i, care influenţează semnificativ deciziile politicii de preţ.
Competiţia în afara preţului se concretizează prin sporirea vânzărilor prin intermediul celorlalte
componente ale mixului de marketing, în afara preţului.
În competiţia pe alte căi decât cea a preţului se poate obţine creşterea vânzărilor păstrând acelaşi
nivel al preţului, dar apelând, de pildă la un program promoţional eficient
26
Luigi Dumitrescu, Marketing II, Editura Burg, Sibiu, 2002, p.107
22
Marketingul modern utilizează tot mai mult competiţia în afara preţului. Pentru a-i împiedica pe
revânzători sa recurgă la competiţia prin preţ, unii producători apelează la diferite variante de
distribuţie: vânzarea prin consignaţie, vânzarea produselor direct consumatorilor, sau
utilizatorilor industriali, acordarea exclusivităţii distribuţiei.
Printre metodele competiţiei în afara preţului se mai numără diferenţierea produsului sau
serviciului( prin care se urmăreşte evitarea comparaţiei de preţ cu produsele sau serviciile
concurente) precum şi varietatea şi calitatea serviciilor oferite comercianţilor şi consumatorilor.
De asemenea, situarea magazinelor în apropierea locuinţelor consumatorilor, deschiderea de
filiale şi reprezentanţe ale producătorilor , reprezintă activităţi de piaţă care definesc competiţia
în afara preţului.
23
În timp ce ofertanţii văd în preţ un mijloc de recuperare a cheltuielilor de realizare a
profitului, consumatorii consideră preţul ca fiind:
Sacrificiul făcut pentru procurarea produsului sau serviciului;
Indicator general de calitate;
Indicator de evaluare a alternativelor de cumpărare;
Informaţie sintetică de caracterizare a produsului / serviciului.
În cercetarea de piaţă, sensibilitatea consumatorilor în privinţă preţului este furnizată de
curba cererii produsului în cauză, cunoscută sub denumirea de curbele cererii de preţ sau curbele
de sensibilitate la preţ. Acestea se trasează pentru un produs sau serviciu, cu referinţă la o
perioadă de timp bine precizată. Perioada de timp se alege pe baza specificului produsului,
avându-se în vedere, în general, frecvenţa de cumpărare a acestuia. În general curbele de
sensibilitate la preţ sunt descrescătoare, ele furnizând o serie de informaţii utile pentru
fundamentarea deciziei de preţ:
Cantitatea pe care consumatorii o pot cumpăra în perioada de timp luată în considerare;
Preţul pentru o unitatea de schimb a produsului;
Volumul vânzărilor;
Preţul minim, sub care consumatorul nu mai găseşte ofertant pentru produsul / serviciul
respectiv;
Preţul maxim, peste care consumatorul nu va cumpăra, renunţând la achiziţionarea
produsului;
Preţul peste care cumpărătorul reduce drastic cantitatea cumpărat, fără a renunţa însă la
cumpărarea produsului / serviciului în cauză.
Pentru majoritatea produselor şi serviciilor, curbele de sensibilitate la preţ au trei mari
segmente:
a) segmentul rigid al curbei semnifică o sensibilitate rigidă, caracterizată prin scăderi
mici ale cantităţilor cumpărate, comparativ cu niveluri relativ ridicate ale preţurilor;
b) segmentul proporţional al curbei este denumit sensibilitate proporţională şi semnifică
descreşterea proporţională a cantităţilor cumpărate, la niveluri ridicate ale preţului.
c) Segmentul elastic este denumit al sensibilităţii elastice, şi se caracterizează prin
creşterea semnificativă a cantităţilor cumpărate, corespunzător unor scăderi relativ
mici ale preţului.
Dacă pentru un produs / serviciu, curba sensibilităţii la preţ are segmentul rigid mai mare decât
segmentul elastic atunci produsul / serviciul respectiv este cu sensibilitate rigidă. Dacă segemntul
elastic este mai mare decât segmentul rigid, atunci produsul / serviciul este cu sensibilitate
elstică.
24
În funcţie de preponderenţa unui segment sau a altuia al curbei de sensibilitate la preţ, se pot
descrie următoarele variante de fundamentare a deciziei de preţ:
Sensibilitate rigidă a preţului;
Sensibilitate elastică a preţului;
Sensibilitate proproţională a preţului;
Sensibilitate rigid elastică a preţului
Sensibilitate proproţional elastică a preţului
Aceste curbe particulare reflectă sensibilitatea consumatorilor la variaţia preţului. Forma propriu-
zisă a curbei este influenţată de specificul produsului sau serviciului, de perioada de analiză şi de
veniturile consumatorilor.
Deciziile privind preţul, în funcţie de sensibilitatea la preţ a consumatorilor, în vederea
maximizării profitului sunt prezentate în tabelul 2.4.1.
Sursa: Luigi Dumitrescu, Marketing II, Editura Burg, Sibiu, 2002, p.113
29
Luigi Dumitrecu, Marketing II, Editura Burg, Sibiu, 2002, p.113
25
2.5. Modificarea preţurilor şi reacţiile la ea
Pe parcursul activităţii ei, o întreprindere se poate confrunta cu situaţii care vor impune
scăderea sau creşterea preţurilor. În funcţie de aceste modificări atât clienţii cât şi concurenţa vor
avea reacţii pozitive sau negative.
2.5.1 Iniţierea reducerilor de preţ
Această acţiune poate fi determinată de mai multţi factori. Primul este reprezentat de
excesul de capacitate, situaţia fiind specifică firmelor care duc lipsă de comenzi şi nu le pot
obţine prin creşterea efortului de vânzare a produselor proprii, îmbunătăţirea lor. Aceste firme
vor abandona strategia de preţ a „urmăririi liderului”, recurgând la o strategie mai agresivă cu
scopul de a-şi creşte vânzările. Dar o reducere de preţ poate arunca firma într-un război al
preţurilor, concurenţii încercând să-şi menţină cotele de piaţă.
Un alt factor îl reprezintă scăderea cotei de piaţă. Mai multe firme americane
producătoare de automobile, bunuri electronice, aparate de fotografiat, ceasuri şi oţel şi-au
pierdut cotele de piaţă în favoarea concurenţilor lor japonezi. Pentru a stopa aceste pierderi unele
companii americane au trecut la aplicarea unei strategii de preţ mai agresive. De exemplu,
General Motors a redus cu 10% preţul automobilelor sale de mic litraj comercializate pe Coasta
de Vest, aici concurenţa japoneză fiind mai puternică30.
De asemenea, firmele vor iniţia o reducere de preţ cu scopul de a obţine poziţia de lider
pe piaşă prin practicarea unor preţuri mai mici. O firmă poate porni cu preţuri inferioare celor
practicate de concurenţă sau poate iniţia pe parcurs aceste reduceri de preţ în speranţa obţinerii
unei cote de piaţă importante, care să-i permită sa-şi reducă cheltuielile în urma creşterii
volumului vânzărilor şi a acumulării unei experienţe mai bogate.
Dar riscurile reducerilor de preţ sunt foarte mari:
Capcana calităţii scăzute: consumatorii vor crede că produsele firmei sunt
inferoare calitativ celor aparţinând concurenţilor care practică preţuri mai mari
Capcana cotei de piaţă fragile: un preţ mic cumpără cota de piaţă, dar nu şi
fidelitatea consumatorilor. Ei vor cumpăra de la următoarea firmă care va practica
preţuri şi mai mici
Capcana buzunarelor subţiri: concurenţii care practică preţuri mai mari îşî vor
putea reduce aceste preţuri, menţinându-şi mai mult timp poziţia, datorită
rezervelor financiare mult mai mari de care dispun.
Firmele ar putea fi nevoite să-şi reducă preţurile în perioadele de criză economică, atunci
când puţini consumatori doresc să cumpere versiuni mai scumpe ale unui produs. Există mai
30
Philip Kotler,Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2005, p.624
26
multe căi prin care vânzătorul unui produs scump îşî poate ajusta mixul de preţ şi de marketing
într-o situaţie de scădere a cererii.
27
Sursa: Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura
Teora, Bucureşti,2005, p. 651
28
să fie însoţite de comunicări venite din partea firmei, prin care aceasta să explice motivul unei
astfel de acţiuni. Forţele de vânzare ale firmei vor trebui să ajute clienţii să găsească alte căi de
economisire a propriilor resurse financiare.
Există însă şi alte modalităţi prin care o firmă poate reacţiona la creşterea costurilor sau a
cererii, fără a recurge la creşterea preţurilor. Acestea constau în31:
Reducerea dimensiunilor unui produs în locul creşterii preţului
Înlocuirea materialelor sau ingerdientelor scumpe cu altele mai ieftine
Reducerea sau eliminarea caractersiticilor produsului în vederea scăderii costului
Renunţarea sau reducerea nuărului servicilor asociate produsului, cum ar fi montarea,
livrarea gratuită sau serviciile pe termen lung
Utilizarea unui material mai ieftin pentru ambalare sau promovarea unor ambalaje de
dimensiuni mai mari cu scopul de a menţine costurile de ambalare la un nivel scăzut
Reducerea numărului de modele şi mărimi oferite
Crearea unor mărci noi, economice
31
Philip Kotler,Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti,2005, p.650
29
din afacere, cu condiţia sa-şi convingă clinţii că produsul necesită pe parcursul vieţii cheltuieli
totale mai mici.
32
Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2005, p.653
30
CAPITOLUL 3
STRATEGIA ŞI POLITICA DE PREŢ
Pentru a fundamenta politica preţurilor este necesară, mai întâi, stabilirea cu claritate a
strategiei de preţ a întreprinderii. Preţul fiind variabila comercială principală a mix-ului de
marketing care serveşte rentabilizării întregii activităţi, modalităţile de atingere a acestui obiectiv
se concentrează, în primul rând, în fixarea strategiei de preţ şi apoi în determinarea politicilor şi a
tacticilor de preţ.
31
neapărat să se concretizeze într-o variantă singulară, de neînlocuit, pentru activitatea practică.
Dimpotrivă, este posibil ca o întreprindere să practice mai multe variante strategice de preţ, mai
ales în cazul oferirii unor game diversificate de produse / servicii.
Obiectivul fundamental al strategiei de preţ a întreprinderii este obţinerea rentabilităţii ,
respectiv asigurarea recuperării costurilor şi realizarea de profit. Strategia de preţ este
modalitatea în care acest obiectiv poate fi atins. Un asemenea obiectiv poate fi îndeplinit în mai
multe moduri ceea ce presupune ca strategia de preţ adoptată să implice compararea unor
modalităţi alternative ş i alegerea variantei optime pentru întreprinderea în cauză. Totodată
menţinerea obiectivelor şi modificarea condiţiilor de piaţă pot determina schimbarea strategiei.
32
poate conduce la segmentarea pieţei în funcţie de criterii strict economice şi controlabile,
respectiv veniturile consumatorilor şi puterea lor de cumpărare;
întreprinderea poate să reducă preţul iniţial cu multă uşurinţă, dacă reacţia este
nefavorabilă, deoarece a pornit de la un preţ ridicat;
preţurile mai ridicate încă de la începutul prezenţei pe piaţă a unui produs / serviciu
generează mai multe venituri, şi, implicit, profit, comparativ cu practicarea unor preţuri
mai scăzute;
preţurile iniţiale ridicate pot fi folosite pentru echilibrarea cu eforturile de investiţii ale
întreprinderii în capacităţi de producţie;
b) strategia preţului de penetrare pe piaţă – se caracterizează prin stabilirea unui preţ
iniţial relativ scăzut, în scopul pătrunderii rapide în segmentele vizate ale pieţei produsului /
serviciului. Această strategie nu ţine seama în mod explicit de ciclul de viaţă al produsului,
deoarece se poate practica fie la începutul acestuia, fie în fazele sale finale. Adoptarea acestei
variante strategice se recomandă îndeosebi în următoarele situaţii:
când cererea produsului/serviciului în cauză prezintă o mare sensibilitate în funcţie de
preţ
când pot fi obţinute reduceri substanţiale ale costurilor unitare de producţie şi, în general,
a costurilor de marketing, printr-o producţie de masă;
când produsul sau serviciul se loveşte de o puternică competi ţie pe piaţă;
când puterea de absorbţie a pieţei este redusă, adică marcată de fenomene negative care
nu permit practicarea strategiei preţului înalt.
Pentru stabilirea strategiei de piaţă adecvate pentru un anumit produs / serviciu este necesar
să se aibă în vedere că strategia de preţ este influenţată de curba de viaţă a produsului. Din
această perspectivă, se impune a fi avute în vedere următoarele:
a) în faza introducerii pe piaţă este relativ uşor de ales între strategia preţului înalt şi
strategia preţului de penetrare pe piaţă, prin simpla luare în considerare a obiectivelor
întreprinderii în ceea ce priveşte recuperarea investiţilor şi a anticipării reacţiilor concurenţilor.
Practicarea unor strategii de preţ intermediare, în această fază, nu este recomandată;
b) în faza de creştere opţiunea pentru o strategie fundamentală sau alta de preţ este
determinată de următoarele două aspecte: numărul de competitori existenţi (inclusiv cotele lor
de piaţă) şi necesitatea de a se menţine o stabilitate relativă a preţului;
c) în faza de maturitate ritmurile vânzărilor intră într-un evident declin. Elasticitatea
ridicată a cererii şi presiunea concurenţei, în astfel de situaţii, determină cote procentuale tot mai
scăzute ale profitului. Vânzătorii nu au prea multe soluţii la îndemână, ei neputându-şi permite
nici mărirea preţului (ar risca să-şi diminueze cota de piaţă), nici reducerea acestuia (ar intra în
33
veritabile conflicte de piaţă cu competitorii);
d) în faza de declin este limpede că preţul va fi micşorat. Produsul respectiv va fi menţinut
pe piaţă numai pentru eventuala completare a gamei sortimentale, sau în aşteptarea lansării pe
piaţă a unui nou produs înlocuitor. Scăderea preţului, în această fază, mai poate avea menirea de
atragere a unor consumatori în magazine, cu speranţa că aceştia vor cumpăra alte produse, care
sunt rentabile.
35
Luigi Dumitrecu, Marketing II, Editura Burg, Sibiu, 2002, p.121
34
cu politica de facilităţi de plată stabilită de producători. Aceste rabaturi se acordă în multiple
forme, începând cu cele aferente facturilor achitate în avans, în totalitate sau parţial şi până la
rabaturile tot mai mici oferite potrivit momentului achitării facturilor. În funcţie de cantităţile
cumpărate, facilităţile de plată a facturilor pot merge până la acceptarea achitării acestora după
vânzarea efectivă a mărfurilor, ceea ce reduce considerabil riscul asumat de angrosişti şi
detailişti;
d)rabaturi pentru activităţi promoţionale, care sunt reduceri practicate de producători în
favoarea distribuitorilor, cu condiţia ca aceştia să suporte o parte din cheltuielile de promovare a
produselor / serviciilor.
B. O altă componentă a politicii preţurilor o constituie aspectele concrete ale acesteia în
funcţie de poziţia geografică a clienţilor. În acest sens, politica preţurilor are în vedere aspectele
logisticii mărfurilor, accentul principal fiind pus pe modalităţile de acoperire a cheltuielilor de
transport. Aceste cheltuieli pot fi suportate de producători şi cumpărători în trei variante:
cheltuielile de transport sunt suportate numai de vânzător; numai de producător; sunt partajate
între producători şi distribuitori. În consecinţă, pe piaţă pot fi practicate două mari categorii de
preţuri;
a) preţuri de livrare uniforme, care sunt aplicate tuturor cumpărătorilor, indiferent de
poziţia lor geografică faţă de producător (folosite pentru mărfuri ale căror cheltuieli de transport
sunt relativ mici, comparativ cu valoarea lor de ansamblu);
b) preţuri de livrare zonale, diferenţiate de producători potrivit zonelor geografice în
care activează pe piaţă. Această politică a preţurilor se aplică în strânsă relaţie cu politica
rabaturilor.
C. O a treia componentă se reflectă în realizarea distincţiei între politica preţului unic şi a
preţurilor variabile:
a) preţul unic este stabilit de producători sau de distribuitori, fiind practicat la acelaşi
nivel pentru categorii asemănătoare de clienţi, care cumpără, după caz, cantităţi similare, în
condiţiile existenţei, întotdeauna, a unor condiţii identice de plată. Corespunzător preţului unic,
se va practica şi o politică unitară de rabaturi. Preţul unic este expresia încrederii clientului în
vânzător, ceea ce conduce la importante economii de timp. Preţul unic este foarte potrivit pentru
comerţul prin autoservire, comerţul prin poştă şi vânzarea prin automate comerciale;
b) preţurile variabile sunt practicate pe baza unor negocieri, astfel încât cantităţi
similare de produse vândute unor clienţi asemănători, dar la niveluri diferite de preţ. Practicarea
unor preţuri flexibile dă posibilitate vânzătorilor să aducă noi clienţi în aria lor de activitate de
piaţă, concesiile de preţ făcute fiind un mijloc eficace al luptei de concurenţă.
D. Politica preţurilor include şi practicarea unor preţuri în funcţie de gama de produse sau
35
servicii. Producătorii care oferă o gamă sortimentală diversificată sunt interesaţi ca să fie
stimulată vânzarea tuturor componentelor gamei, iar preţurile diferenţiate urmăresc sublinierea
acestei complementarităţi. La rândul lor, detailiştii sunt foarte interesaţi în gruparea şi alinierea
produselor în game relativ complexe, deoarece pot să-şi optimizeze aprovizionările şi vânzările,
consumatorii finali beneficiind şi ei de simplificarea procesului decizional de cumpărare.
E. Politica preţurilor se referă şi la deciziile tactice privind politica revânzărilor şi
menţinerea unui nivel constant al preţului final. Această politică este aplicată de producătorii
care au nevoie să controleze preţurile practicate de diferitele verigi ale lanţului de distribuţie.
Această politică este mai puţin agreată de detailişti, deoarece sensibilitatea cererii la preţ se
resimte mai puternic la acest nivel, comparativ cu producătorii, care sunt avantajaţi.
F. Politica preţurilor pune uneori un accent deosebit pe reducerea temporară a preţului
unor produse, în toate sau într-un număr limitat de puncte de vânzare, cu scopul de a atrage mai
mulţi consumatori care să cumpere inclusiv mărfuri cu preţuri care nu au fost reduse. Pe
ansamblu, vânzările fizice vor spori, iar masa profitului va fi mai mare.
G. Politica garanţiilor faţă de declinul preţului este o altă practică a pieţei, prin care se
urmăreşte aplatizarea fluctuaţiilor sezoniere ale cererii pentru unele produse sau servicii. Această
alternativă a politicii preţurilor constă în comparaţii acordate de producători distribuitorilor, în
perioade de timp strict determinate, pentru echilibrarea reducerilor de preţuri practicate de
aceştia din urmă.
H. Preţuri orientate după competiţie reprezintă o altă componentă a politicii preţurilor,
care are menirea de a alinia strategia de preţ a unei întreprinderi la realitatea concurenţială
existentă pe o piaţă dată. În acest sens se pot aplica următoarele variante36:
a) alinierea la preţurile întreprinderilor concurente, ceea ce presupune practicarea unor
niveluri de preţ aproape identice, pentru produse / servicii asemănătoare;
b) politica preţului sub nivelul concurenţei, aplicată atunci când vânzările sunt în
cantităţi mari, iar marjele de rabat relativ scăzute. Este cazul vânzării prin mari magazine şi prin
magazine care vând mărfuri cu preţuri reduse;
c) politica preţului peste nivelul concurenţei, sau al pieţei, în general, se practică pentru
produse unicat şi foarte distincte de altele similare, sau atunci când vânzătorul se bucură de o
mare reputaţie, recunoscută de cumpărători.
I. Politica preţurilor mai cuprinde şi practicarea unor preţuri psihologice, care vizează
îndeosebi latura emoţională a proceselor decizionale ale consumatorilor. Formele cele mai
utilizate ale politicii preţului psihologic sunt:
a) preţul impar, de tipul preţurilor cu terminaţia 9, care se bucură de o mare popularitate
36
Luigi Dumitrecu, Marketing II, Editura Burg, Sibiu, 2002, p.125
36
în rândul proiectanţilor de preţuri;
b) preţul tradiţional, pe care producătorul nu doreşte să-l schimbe, cum sunt în unele
ţări, preţurile unei ceşti de ceai sau cafea;
c) preţul de prestigiu, care este un preţ întotdeauna mai ridicat decât valoarea propriu-
zisă a produsului sau serviciului şi care se practică tocmai pentru a pune în evidenţă caracterul
distinct al produsului sau al punctului de vânzare.
J. Politica preţurilor ofertelor speciale, s-a impus atenţiei în practica ultimelor decenii.
Aceste preţuri sunt, de fapt, reduceri de preţuri aplicate asupra unor loturi de mărfuri care
urmează a fi soldate. Pentru a recurge le reduceri de preţuri pentru ofertele
speciale, firmele în cauză trebuie să furnizeze argumente explicative solide. Este strict interzisă
aplicarea unor astfel de reduceri ca instrument concurenţial, sau ca element de presiune
exercitată asupra deciziilor consumatorilor.
Aplicarea politicii preţurilor trebuie concepută pe baze sistemice, întreprinderile fiind
obligate să recurgă, în diverse combinaţii, la mai multe soluţii, în concordanţă cu strategia sau
strategiile de preţ şi, fireşte, pe baza strategiei lor de piaţă şi a cotei de piaţă pe care şi-au propus-
o.
CAPITOLUL 4
STUDIU DE CAZ POLITICA PREŢURILOR LA SC.CISAM.SA
37
Sânnicolau Mare, str.Stefan cel Mare nr.4-6, pe structura fostei secţii de producţie, care a
funcţionat de la 8.03.1971 pâna în 28.02.2001
S.C. CISAM S.A. se va organiza pe structura secţiei existente care dispune de condiţii
tehnice, organizatorice şi de personal corespunzătoare :
Societatea are o dotare tehnică cu utilaje care acoperă toate fazele procesului tehnologic
necesar producerii ciorapilor ( bobinat, tricotat, încheiat la vârf, repasat , vopsit, termofixat,
etichetat şi ambalat ).
Are o centrală termică pentru producerea aburului tehnologic necesar întregului proces
tehnologic, centrala care în octombrie 2000 a fost racordată la reţeaua de gaze naturale.
Există depozite pentru materii prime şi produse finite.
Există alimentarea cu apă prin puţuri ( pentru procesul tehnologic ) şi apă potabilă de la reţeaua
oraşului şi alimentarea cu energie electrică.
Are în proprietate terenurile şi clădirile pe care în prezent îşi desfăşoară activitatea, dovedite cu
extrase de carte funciară.
La data înfiinţării , societatea are un număr de 66 de angajaţi care lucrează în două
schimburi de producţie, iar personalul de pază şi pompierii în trei schimburi.
În structura personalului,ponderea o reprezinta personalul de execuţie şi în cadrul
acestora cei direct productivi. Din punct de vedere al calificării personalului o pondere
semnificativă o reprezintă cei cu studii medii.
Sub aspectul grupării personalului pe vârstă şi sex se constată că ponderea o reprezintă
personalul de sex feminin, iar în ceea ce priveşte vârsta , ponderea se localizează în principal
între 40-45 ani.
Menţionăm că secţia de producţie are autorizaţie de funcţionare de mediu, igienă şi
sănătate şi toate celelalte autorizaţii necesare funcţionării noii structuri de constituire în noua
societate. Se vor face toate demersurile pentru obtinerea acestor autorizatii cu noua denumire a
societatii si anume S.C. CISAM S.A. SÂNNICOLAU MARE.
38
Personalul angajat Numărul persoanelor
01.01.2011
Total persoane 57
Total muncitori dintre care : 50
- muncitori direcţi 35
- muncitori indirecţi 15
Persoane administraţie 7
SITUAŢII FINANCIARE
Datele financiare referitoare la activitatea desfăşurată de S.C. CISAM S.A sunt cuprinse în
anexele II şi III.
39
Preţul este singurul element al mixului de marketing care aduce venituri; toate celelalte
elemente reprezintă costuri. Preţul este, de asemenea, unul dintre elementele cele mai flexibile
ale mixului de marketing. Spre deosebire de produs si canalele de distribuţie, preţul poate fi
modificat rapid. În acelasi timp, mulţi specialişti în marketing se confruntă cu problema
principală care este: preţul şi concurenţa prin preţuri.
40
Deciziile de
→ ← stabilire a
preţurilor
Factorii interni care influentează stabilirea preţului includ: obiectivele de marketing ale
societăţii, strategia de marketing, costurile şi organizarea.
Obiectivele de marketing
Înaintea stabilirii preţului societatea trebuie să elaboreze strategia de produs. Dacă piaţa
ţintă şi poziţia în cadrul acesteia au fost alese cu atenţie, strategia de marketing, inclusiv cea de
preţ, va veni de la sine.
În acelaşi timp, firma îşi poate propune să atingă şi alte obiective. Cu cât o firmă îşi
defineşte mai clar obiectivele, cu atât îi este mai uşor să stabilească şi preţul.
S.C. CISAM S.A. a stabilit preţuri joase pentru a preîntâmpina intrarea pe piaţă a
concurenţei dar la unele produse stabileşte preţurile în funcţie şi de concurentă pentru a stabiliza
piaţa .S.C. CISAM S.A. doreşte să-şi mentină fidelitatea şi sprijinul detailiştilor. Preţurile pot fi
temporar reduse pentru a atrage consumatorii spre un anumit produs sau pentru a atrage mai
mulţi clienţi la un magazin. Societatea practică preţuri diferite în cadrul gamei de produse pentru
a influenţa pozitiv vânzarea altor produse din cadrul ei. Preţul joacă un rol foarte important în
atingerea obiectivelor firmei la diferite niveluri.
Strategia de marketing
Preţul este numai unul din instrumentele de marketing pe care o firmă le utilizează pentru
a-şi atinge obiectivele propuse. Deciziile referitoare la preţ trebuie coordonate cu deciziile
referitoare la produs, distribuţie şi promovare pentu a elabora un program de marketing
consistent si eficient. Firma SC.CISAM.SA reuşeşte să imbine eficient deciziile referitoare la
componentele mixului de marketing pentru a-şi atinge scopul propus şi anume maximizarea
profitului.
41
În cadrul societăţii S.C. CISAM S.A. preţurile sunt stabilite de conducere şi nu de
compartimentul de desfacere.
Factorii externi care influentează deciziile de preţ sunt: natura pieţei şi a cererii,
concurenţa şi alte elemente conjuncturale.
Piaţa şi cererea
În timp ce costurile reprezintă limita inferioară a preţurilor, piaţa stabileşte limita
superioară. Atât consumatorii individuali,cât şi cei industriali raportează preţul unui produs sau
serviciu la beneficiile aduse de utilizarea sa. De aceea, înainte de a stabili preţurile, firma trebuie
să inţeleagă relatia dintre preţ şi cererea pentru produsul respectiv.
Posibilitatea ofertantului de a a practica un anumit preţ diferă de la o piaţă la alta.
Referitor la cele patru tipuri de pieţe, şi anume piaţa cu o concurenţă perfectă, piaţa cu
concurenţă monopolistă, piaţa cu concurenţă oligopolistă şi piaţa cu monopol perfect, susţinem
că firma SC.CISAM.SA. activează pe o piaţă cu concurenţă monopolistă.
Costurile, preţurile şi ofertele concurenţilor
Un alt factor extern care influentează deciziile referitoare la stabilirea preţurilor îl
constituie costurile şi preţurile concurenţilor, precum şi posibilele reacţii ale acestora la
modificarea preţurilor, aspect de care firma ţine cont într-o mare măsură.
Alţi factori externi
Când stabileşte preţul, o firmă trebuie să ia în considerare şi alti factori externi. Condiţiile
economice pot avea un impact puternic asupra strategiei de stabilire a preţurilor. Factori
economici precum starea economică, inflatia sau rata dobânzii influentează deciziile de preţ prin
aceea că ei produc efecte asupra mărimii costurilor de producţie şi a modului în care
consumatorii percep valoarea şi preţul produsului. Firma trebuie, de asemenea, să ia în
considerare impactul pe care preţurile sale le vor avea asupra altor componente ale mediului.
Firma trebuie să stabilească preţurile asfel încât comercianţii să obţină un profit suficient de
mare, să fie motivaţi să colaboreze şi să poate vinde produsul într-un mod eficient. Statul
reprezintă alt factor extern important care influentează deciziile legate de preţ. Atunci când se
stabilesc preţurile, obiectivele imediate referitoare la volumul desfacerilor, cota de piată şi
mărimea profitului trebuie să ţină seama de contextul social general.
Evoluţia clienţilor
SC CISAM SA Sânnicolau Mare, infiintată la 01.03.2001, are ca obiect principal de
activitate producţia de ciorapi pe care o desface în regim de en-gros, direct din magazia fabricii
42
diferiţilor clienţi, după cum urmează: la înfiinţare(divizare de CIFA Timişoara) au existat un
număr de 21 de clienţi permanenţi, care au rămas şi în prezent: din Sânnicolau Mare un nr. de 5
clienţi şi din împrejurimi 11, precum şi din alte judeţe 5.
Pe parcursul anului, s-au contactat o serie de clienţi noi prin participări la târguri şi prin
publicitate în publicaţii diverse ca: Pagini Aurii, Cartea Galbenă.
Dintre clienţii permanenţi se evidenţiază în funcţie de numărul de perechi cumpărate
următorii:
S.C. DRAFE S.R.L.
S.C. LARDOR S.R.L.
S.C. DAVID COM S.R.L.
S.C. CONSTANT COM S.R.L.
S.C. NOI DOI S.R.L.
S.C. OANA SIMONA S.R.L.
S.C. VEROCIBI S.R.L.
S.C. IANCU DOBRIN S.R.L.
S.C. NURIA S.R.L.
S.C. LORI S.R.L.
S.C. ARMAND S.R.L.
EVOLUTIA CLIENTILOR
100
nr. clienti
80
60
40
20 Nr. clienti
0
februarie
septembrie
octombrie
noiembrie
decembrie
martie
aprilie
iulie
ianuarie
martie
iunie
mai
august
LUNA
Total clienti
din baza de
date
luna
Evoluţia furnizorilor
În activitatea de aprovizionare cu materii prime şi materiale se observă pe parcursul
anului o scădere a numărului de furnizori ca de exemplu:
43
La fire: la divizare şi în lunile următoare se achiziţionau fire de la mai mulţi furnizori
(Filatex, Pasmatex, UTT, Terom, Conextim, NteamTreading, Winex) , în prezent rămânând doar
UTT, Conextim şi Aţa Odorhei.
La coloranţi şi chimicale: dacă la început se lucra cu Romtensid, Cifa, Ascendo, Prociv,
Mopeka, în prezent coloranţii sunt furnizaţi de către firma Latim Impex, reprezentantul firmei
Bezema, Elveţia, şi de către firma Romtensid.
Materialele consumabile sunt achiziţionate de la Metro, RTC Holding , Acor, Timlibris,
Grafoprint, Helicon Banat, precum şi alte firme mici, ocazional.
Vanzari lunare
perechi ciorapi
150.000
100.000
50.000
0
t
r tie rilie mai nie ulie us rie brie brie brie arie arie r tie
a
m ap iu i ug mb m m m u r u ma
a te to ie ce ian b
p c no e fe
se o d
luna
Vanzari lunare
1.000.000
valoare
500.000
0
ti e ai lie ie ie ie tie
ar m iu br br u ar ar
m e m m n m
pt oie ia
se n
luna
44
4.4.4. Metode de calcul al preţului
45
Metoda stabilirii preţului în funcţie de piaţă este foarte des folosită. Când elasticitatea cererii este
greu de evaluat, firmele consideră că preţul pieţei este cel care le va aduce un profit rezonabil, el
fiind rezultatul experienţei acumulate la nivel de ramură. Ele consideră, de asemenea, că
vânzându-si marfa la preţul pieţei vor preîntâmpina unele eşecuri în privinţa preţului.
Situaţia costurilor totale aferente producţiei obţinute este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 4.Situaţia costurilor totale pe produse, preţul şi adao-sul aferent fiecărui produs
-lei-
Cod produs Cost total Preţ Marja de profit Adaos commercial
%
94279 Ciorapi patent pentru 12,9 15 2,1 0.162
femei
3520 Şosete bucle pentru 7,7 8,8 1,1 0.142
bărbaţi
3720 Şosete bucle pentru 7,5 8,5 1 0.133
femei
3620 Şosete bucle pentru 6,1 7,2 1,1 0.180
copii
3607 Şosete bucle baby 4,7 5,5 0,8 0.170
318 Dresuri copii 24 26 2 0.083
13601 Dresuri copii baby 16 20 4 0.250
173 Şosete adulţi 9,3 9,5 0,2 0.021
Preţul a fost obţinut prin aplicarea unui adaos comercial, la costul total, diferit în funcţie
de fiecare produs.
În figura de mai jos este prezentat fiecare produs, compoziţia acestuia, preţul cu ridicata
precum şi preţul de vânzare, care include şi cota de TVA, în funcţie de calităţi.
Tabel 5. Oferta de vânzare
46
pentru PE 28% III 6,8 24% 1,63 8,43
femei nr. IV 4,3 1,03 5,33
24
Şosete 3520 I 8,8 2,11 10,91
bucle BBC 72% II 7,9 1,89 9,79
prentru PE 28% III 7 24% 1,68 8,68
bărbaţi nr. IV 4,4 1,05 5,45
25-27
Şosete 3620 I 7,2 1,72 8,92
bucle BBC 72% II 6,4 1,53 7,93
pentru PE 28% III 5,7 24% 1,36 7,06
copii nr. IV 3,6 0,86 4,46
13-22
Şosete 173 I 9,5 2,28 11,78
adulţi BBC 100% II 8,5 24% 2,04 10,54
III 7,5 1,8 9,3
47
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
48
Politica dusă de către firmă pentru o cât mai bună satisfacere a clientului este susţinută de
următoarele strategii:
Strategia de produs
S.C. CISAM S.A. şi-a păstrat poziţia câştigată pe piaţă prin înnoirea şi difersificarea gamei de
produse. Modificarea structurii produselor precum şi creşterea calitătii materialelor folosite a dus
la consolidarea poziţiei pe piaţă a întreprinderii şi a prestigiului acesteia în rândul
consumatorilor.
Strategiile de produs cele mai frecvente utilizate în funcţie de vânzările realizate:
- strategia modificării sau îmbunătăţirii pentru produsele care nu asigură nivelul de performanţă
vizat;
- strategia de imitare a produselor concurente care şi-au dovedit viabilitatea.
Strategia de preţ
Este cea vizată prioritar de S.C. CISAM S.A. care se impune cu preţuri determinate în
special de costuri dar la unele produse se are în vedere şi concurenţa.
Firma îşi stabileşte preţurile în funcţie de costurile totale aferente producţiei la care se
adaugă o marjă de profit.
Îndeplinirea principalelor obiective de marketing ale firmei presupune alegerea unei
strategii în domeniul preţurilor. Strategia de preţ aleasă este influenţată de factori caracteristici
pieţei şi de condiţiile interne ale întreprinderii.
Strategia de penetrare a pieţei
Are ca principal obiectiv fixarea unui preţ mic la lansarea produsului pentru a stimula
cererea şi pentru a obţine o cotă de piaţă cât mai mare. Ea va fi însoţită de o distribuţie intensivă
a produsului şi de eforturi publicitare mari. Această investiţie va fi rentabilă pe termen lung.
Condiţiile ce recomandă adoptarea acestei strategii sunt:
- întreprinderea se adresează întregii pieţe la un preţ redus ceea ce face ca un număr tot mai mare
de consumatori să fie interesaţi de această ofertă.
- adoptarea unui preţ scăzut poate fi o barieră în calea concurenţilor.
- pe măsura creşterii volumului producţiei se înregistrează o reducere a costului unitar.
Există un risc referitor la adoptarea acestei strategii şi anume: există posibilitatea intrării
pe piaţă a unor producători ce deţin tehnologii mai performante şi costuri mai reduse.
Strategia de diferenţiere a preţului
În cazul maximizării cifrei de afaceri şi a profitului, la nivelul întregii game, se poate
proceda la diferenţierea preţului produselor în funcţie de particularităţile segmentelor de piaţă
cărora se adresează. Diferenţierea preţului are la bază diferenţe de calitate între produse. S.C.
49
CISAM S.A. practică preţuri diferite la produsele care deţin o compoziţie de 100% bumbac faţă
de cele care mai conţin şi amestecuri de fibre sintetice.
Strategii de distribuţie
Procesul de distribuţie reprezintă operaţiunile prin care bunurile şi serviciile realizate sunt
puse la dispoziţia utilizatorilor sau consumatorilor finali.
Firma CISAM distribuie produsele sale în regim de en-gros diferiţilor clienţi direct din magazia
fabricii. Deoarece fabrica nu deţine un magazin de prezentare produsele se livrează detailiştilor
tot din magazia fabricii.
Strategia de comunicare
Activitatea de marketing nu se limitează la elaborarea produsului, la alegerea unui preţ de
vânzare şi a unui mod de distribuţie. Pentru a se vinde produsul, el trebuie prezentat
consumatorilor potenţiali astfel încât aceştia să-i cunoască caracteristicile distincte.
S.C. CISAM S.A. acordă o atenţie sporită promovării imaginii şi produselor sale. Este
folosită o comunicare instituţională care combină istoria şi tradiţia firmei cu noile orientări spre
modernizare. De asemenea este folosită şi o comunicare obiectivă în care natura mesajului se
referă la performanţele întreprinderii şi ale produselor. Comunicarea se face la nivel local şi
naţional prin publicaţii, diferite materiale publicitare, participări la târguri, expoziţii, misiuni
economice, etc. Toate acestea vizează împingerea produselor spre consumator.
Aspecte referitoare la situaţia frmei:
Puncte tari
personal bine calificat şi tânăr
în ceea ce priveşte protecţia muncii este corespunzătoare
la nivelul procesului tehnologic observăm un înalt grad de tehnologizare
Puncte slabe
scăderea vânzărilor precum şi al numărului de clienţi
cele mai mari costuri sunt cele destinate personalului
În urma acestei analize reiese faptul că firma dispune de resurse în ceea ce priveşte
creşterea producţie şi valorificarea acesteia atât în interiorul ţării cât şi în exterior dar trebuie să
fie atentă la lipsurile cu care se confruntă şi să le transforme în oportunităţi de dezvoltare.
50
BIBLIOGRAFIE
2. Kotler Philip, Armstrong G., Saunders J., Wong V., Principiile Marketingului, Editura
Teora, Bucureşti 2004
3. Kotler Philip, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti 2005
4. Manfred Bruhn, Marketing, Editura Economică, Bucureşti 1999
5. Prutianu Şt., Munteanu C., Caluschi C., Inteligenţa Marketing Plus, Editura Polirom, Iaşi
2002
6. Florescu C., Malcomete P., Pop N. Al. , Marketing. Dicţionar explicativ, Editura
Economică, Bucureşti, 2003
7. Florescu C.( coordonator), Marketing, Editura Grup Academic de Marketing şi
Management, Bucureşti 1992
8. Baker Michael, Marketing, Editura Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA, Bucureşti 1997
9. Lefter Constantin ( coordonator), Marketing Vol II, Editura Universităţii Transilvania din
Braşov, 2000
10. Jinga Victor, Moneda şi problemele ei contemporane, vol I, Editura Dacia, 1981
11. Ionete Constantin, Preţurile şi echilibrul dinamic al economiei, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1983
12. Dumitrscu Luigi, , Marketing II, Editura Burg, Sibiu 2002
13. Cătoiu Iacob, Teodorescu N., Comportamentul Consumatorului, Editura Uranus, 2005
51