Clasa a XIIa A, an scolar 2020-2021 – 19.

04

Material studiu: CONCURENŢĂ, COMPETITIVITATE

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa

economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor
care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor.
Concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit
domeniu de activitate.
Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă:
“o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi,
comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor
produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.1
Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe
întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât
mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse.
Ca urmare, concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze
către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât
mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale
celorlalţi competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit
comportament concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de
concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă.
Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare
realizate de către unii agenţi economici, de a aloca resursele pentru anumite
utilizări necesare societăţii, de a determina firmele să producă bunuri de calitate
la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori, de a stimula introducerea
inovaţiilor tehnologice. De aceea, competiţia trebuie văzută ca un proces
dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său.
Economistul Alfred Marshall a ridicat o problemă ce a fost larg dezbătută
de către teoreticieni şi anume, definirea conceptului de “concurenţă pură” şi cel
de “concurenţă perfectă”. Astfel, dacă primul concept se referă la existenţa unui
număr mare de producători în cadrul pieţei analizate, cel de-al doilea presupune
şi condiţia suplimentară a unei intrări libere pe piaţă.
Funcţiile concurenţei sunt următoarele:
- stimularea preocupării agenţilor economici pentru creşterea
diversificării şi imbunătăţirii calitaţii ofertei;
- stimularea progresului tehnic, contribuind la eliminarea concurenţilor
slabi;
- alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică şi
repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute;
1
Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.182
 - reglarea cererii şi ofertei;
- reducerea preţului de vânzare al produselor prin reducerea costurilor;
- stimularea creativităţii agenţilor economici preocupaţi de satisfacerea
consumatorilor în condiţii cât mai bune.
Competiţia generează competitivitate, adică însuşirea unui agent economic
de a concura cu alţi competitori şi de a putea obţine o poziţie avantajoasă în
cadrul domeniului de activitate.
Ca factori ai competitivitatii pot fi menţionaţi următorii:
 preţul produsului/serviciului. Dacă un produs sau un serviciu
satisface o anumită nevoie a consumatorilor, acesta va fi ales
dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. Drept
urmare, concurenţa prin preţ devine un factor eliminator.
 calitatea produsului/serviciului. Dacă produsul sau serviciul
oferit consumatorilor la acelaşi preţ este de o calitate mai bună
decât cel al concurenţilor, atunci va fi preferat de către
consumatori, calitatea devenind un factor eliminator.
 raportul calitate-preţ. Acest factor surprinde cel mai bine
modul de achiziţie a unui produs sau serviciu de către marea
majoritate a consumatorilor, evidenţiind în acelaşi timp
competitivitatea unei întreprinderi. Dacă la o anumită calitate a
unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare
decât cel practicat pe piaţa respectivă, atunci raportul calitate-
preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în
cauză, deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin
creşterea preţului la un produs (serviciu) de aceeaşi calitate cu
cel oferit de către concurenţii săi direcţi. Sau preţul de vânzare
este acelaşi cu cel al concurenţilor, dar calitatea produsului
(serviciului) este inferioară.
 costul produsului/serviciului. Pentru a fi eficienţi şi competitivi
agenţii economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic
produsele sau serviciile oferite consumatorilor.
 profitul. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie
devine profitul obţinut în urma activităţii desfăşurate de agentul
economic. Profitul, ca factor de competitivitate reprezintă în
acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta.
 raportul cost/profit. Chiar dacă maximizarea profitului
reprezintă scopul oricărui agent economic, acest lucru nu-i va
permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu
costuri mari. Pe termen lung, agentul economic va fi eliminat de
pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit dar cu
un raport cost/profit mai eficient. Există situaţii, mai ales în
cazul micilor întreprinzători, când o firmă poate activa pe o
piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie
 foarte mici. În timp însă, lipsa posibilităţii de a aloca o parte din
profit pentru dezvoltare, investiţii etc., adică exact lipsa
competitivităţii sale o vor conduce la eliminarea de pe piaţă.
 volumul vânzărilor realizate. Acest factor de competitivitate
determină dimensiunea agentului economic pe piaţa respectivă,
mai ales atunci când pot fi calculaţi şi o serie de indicatori ai
capacitătii pieţei (cota de piaţă, cota relativă de piaţă). Cu cât
cota de piaţă deţinută de o întreprindere va fi mai mare, cu atât
se poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieţei, deci
deţine o poziţie competitivă.
 economia de scară. Acest factor calitativ contribuie
semnificativ la competitivitatea unui agent economic. Cu cât
acesta va realiza o producţie mai mare cu costuri mai reduse va
interveni curba de experienţă care determină economiile de
scară.
 tehnologia utilizată. Poate deveni un atu important al unui agent
economic care utilizează o capacitate de producţie modernă,
deţine o ridicată capacitate de inovare şi de integrare a
progreselor tehnologice înregistrate într-un anumit domeniu de
activitate.
 timpul. Ca factor hotărâtor al obţinerii avantajului competitiv,
timpul are în vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu, dar
şi viteza de reacţie a competitorilor în anumite situaţii. La toate
acestea se mai poate adăuga şi “rapiditatea” cu care
consumatorii pot alege produsul/serviciul oferit, dispunând de o
mare varietate de surse de informare.
 managementul. Se constituie într-un factor competitiv decisiv
atunci când este folosit cu precădere de către acei manageri care
reuşesc să-şi armonizeze resursele disponibile şi obiectivele
propuse cu cerinţele pieţei. Cu alte cuvinte întregul sistem
managerial trebuie orientat către piaţă, astfel încât
întreprinderea să reuşească să deţină o poziţie competitivă. Dar
acest lucru nu poate fi realizat fără aplicarea următorului factor
de competitivitate:
 marketingul. Privit ca funcţie a întreprinderii marketingul
devine unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi
existenţi la momentul actual. Deoarece consumatorii se
orientează către acele produse/servicii care le satisfac cel mai
bine nevoile, ei le vor alege pe acelea care prezintă avantaje
semnificative.
 abordarea separată în care managementul pune în centru
preocupărilor sale întreprinderea (organizaţia), iar marketingul
se concentrează pe mediul extern a devenit depăşită în ultima
 perioadă, când a apărut necesară o abordare comună,
conturându-se treptat un nou concept: management-
marketingul, care îmbină cel mai bine toate procesele, relaţiile
şi acţiunile practice necesare pentru desfăşurarea unei activităţi
eficiente menite să asigure o poziţie competitivă într-un
domeniu de activitate. Înţeles şi utilizat eficient, management-
marketingul poate fi transformat într-un atu major al
competitivităţii unei organizaţii moderne orientate spre piaţă.
Din punct de vedere economic, concurenţa poate fi:
- perfectă, atunci când sunt îndeplinite simultan cele 5 condiţii:
atomicitatea (existenţa unui număr suficient de mare de agenţi
economici), omogenitatea produsului (bunurile sunt identice, nu se
diferenţiază), intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă (nu există bariere pentru
noii concurenţi), transparenţa perfectă a pieţei (deciziile sunt luate în
condiţii de informare asupra calităţii produselor, natura acestora şi al
preţului), mobilitatea perfectă a factorilor de producţie (factorii de
producţie sunt distribuiţi acolo unde sunt utilizaţi cel mai bine);
- imperfectă, atunci când una dintre cele cinci condiţii nu este îndeplinită.
Ca forme specifice concurenţei imperfecte: concurenţa monopolistă,
oligopolul, monopolul, oligopsonul, monopsonul.
Din punct de vedere al dreptului comercial, concurenţa poate fi:
- loială, considerată licită, deoarece se desfăşoară în cadru legal, scopul
acesteia fiind perfecţionarea activităţii agentului economic, obţinerea
unei poziţii avantajoase în cadrul pieţei, obţinerea profitului;
- neloială, considerată ilicită, deoarece nu sunt respectate reglementările
din domeniul concurenţei, conducând la prejudicierea gravă a mediului
concurenţial.
Din punct de vedere al marketingului, concurenţa poate fi:
- directă, apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare
destinate să satisfacă aceleaşi categorii de nevoi ale consumatorilor;
- indirectă, apare între întreprinderile care realizează produse/ servicii
diferite destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite ale
consumatorilor.
Specialistul american în marketing, Philip Kotler, distinge existenţa a altor
patru niveluri ale concurenţei bazate pe gradul de substituire al produsului, şi
anume:
- concurenţa de marcă, care se referă la întreprinderile care oferă produse
(servicii) similare, la preţuri similare, aceleaşi categorii de consumatori;
- concurenţa la nivel de industrie, ce apare între întrerpinderile care oferă
aceleaşi produse sau clasă de produse;
- concurenţa formală, ce apare între întreprinderile care oferă produse
destinate să satisfacă aceeaşi nevoie a consumatorilor;
- concurenţa generică, ce apare între întreprinderile care îşi dispută
aceleaşi venituri ale consumatorilor.