UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul ,,Economie, Marketing și Turism”

Referat
la disciplina „Psihologie”

Tema: Caracteristica implicării temperamentului în

activitatea personală și profesională

Elaborat:
Botnarenco Victoria
MK 1801
Coordonator:
Cerlat R. dr., lect.univ.

Chișinău – 2019
 Cuprins
Introducere.................................................................................................................................3

Capitolul 1. Definire şi caracterizare generală........................................................................4

1.1. Tipuri de temperament și

caracteristici............................................................................5
1.2. Influența temperamentului la nivel
psihic........................................................................7

Capitolul 2. Temperamentul în viața profesională..................................................................9

Concluzii.....................................................................................................................................12
Bibliografie.................................................................................................................................13

2
 Introducere
Temperamentul constituie una din instituțiile individual-tipologice prin care oamenii se
deosebesc între ei după cantitatea de energie de care dispun, după modul cum își organizează
conduita. Unii oameni pot fi hiperactivi, agitați, veseli, dispun de o inepuizabilă energie, rezistă
la solicitări maxime, iar alții sunt hipoactivi, conduita lor caracterizîndu-se printr-un nivel
energetic inferior, pot fi fără vlagă, astenici, se indispun ușor. Unii sunt foarte rapizi în mișcări,
în vorbire, alții se mișcă lent, unii sunt năvalnici, nerăbdători, impulsivi, nestăpîniți, alții perfect
echilibrați. Dacă am supune observației activitatea unor persoane într-o împrejurare sau alta,
urmărind mișcările, reacțiile affective, unele caracteristici ale vorbirii, am putea relative ușor
identifica o serie de particularități temperamentale.

Scopul lucrării constă în stabilirea gradului de implicare al temperamentului în activitatea

personală și profesională. În conformitate cu scopul propus, se evidențiază următoarele
obiective:

- identificarea tipurilor și caracteristicilor de bază privind temperamentul uman;

- determinarea influenței temperamentului la nivel psihic;
- stabilirea interdependenței dintre temperament și viața profesională;

Cuvinte-cheie: temperament, tipologii, sangvinic, introvert, coleric, extrovert, trăsături,

melancolic, flegmatic, etc.

3
Capitol.1. Definire şi caracterizare generală

Temperamentul este ansamblul de însuşiri ale personalităţii care determină dinamica şi energia
cu care se produc procesele psihice şi actele de comportament.

Dintre toate dimensiunile personalităţii, temperamentul este cel mai uşor de observat, de
identificat şi chiar de măsurat. Termenul de temperament derivă din latinescul temperare care
înseamnă a se controla/a se abţine. Dacă îl raportăm la celelalte dimensiuni ale personalităţii,
aptitudini şi caracter, temperamentul exprimă mai degrabă forma vieţii psihice şi nu conţinutul
acesteia, el reprezentând modul de a fi, de a se comporta al individului, sub aspect valoric fiind
nespecific pentru personalitate.

Multitudinea definiţiilor existente pentru termenul de temperament ar putea conduce la ideea

inexistenţei unui consens în domeniu. În realitate, se pot desprinde anumite elemente comune:

 dimensiunile temperamentale se referă la trăsături comportamentale;

 temperamentul reprezintă contribuţia persoanei la interacţiunea cu mediul;

 trăsăturile de temperament sunt puternic influenţate de factori biologici;

 trăsăturile de temperament au nivelul cel mai ridicat de stabilitate, comparativ cu celelalte

componente ale personalităţii.

Temperamentul, ca subsistem al personalităţii, se referă la o serie de particularităţi şi trăsături

înnăscute, care sunt importante în procesul devenirii sociomorale a fiinţei umane. Majoritatea
specialiştilor în domeniu consideră că trăsăturile temperamentale sunt foarte uşor de observat şi
de identificat, fiind legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de sistemul
nervos şi cel endocrin. Psihologul român Nicolae Mărgineanu susţine că temperamentul
caracterizează forma manifestărilor noastre, de aceea l-a definit drept aspectul formal al
afectivităţii şi reactivităţii motorii specifice unei persoane. Există mai multe tipologii ale
temperamentului, această problemă fiind o preocupare constantă de-a lungul istoriei şi evoluţiei
ştiinţei.

• Tipologia lui Hipocrate – prima încercare de a identifica şi explica tipurile temperamentale o

datorăm medicilor Antichităţii, Hipocrate (400 î.e.n.) şi Galenus (150 e.n.). În concordanţă cu
filosofia epocii, care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale
4
– aer, pământ, foc şi apă – aceştia au socotit că predominanţa în organism a uneia dintre cele
patru „umori” (hormones): sânge, flegmă, bila neagră şi bila galbenă, determină temperamentul.
Pe aceasta bază se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic,
melancolic şi coleric.

• Tipologia lui Pavlov – explicarea diferenţelor temperamentale ţine de caracteristicile

sistemului nervos central şi de raporturile dintre ele: forţa sau energia este capacitatea de lucru a
sistemului nervos şi se exprimă prin rezistenţa mai mare sau mai mică la excitanţi puternici sau
la eventualele situaţii conflictuale. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre un sistem
nervos puternic şi un sistem nervos slab. Mobilitatea desemnează uşurinţa cu care se trece de la
excitaţie la inhibiţie şi invers, în funcţie de solicitările externe. Dacă trecerea se realizează rapid,
sistemul nervos este mobil, iar dacă trecerea este greoaie, se poate vorbi despre sistem nervos
inert. Echilibrul sistemului nervos se referă la repartiţia forţei celor două procese (excitaţia şi
inhibiţia). Dacă ele au forţe aproximativ egale, se poate vorbi despre un sistem nervos echilibrat.
Există şi un sistem nervos neechilibrat, la care predominantă este excitaţia. Din combinarea
acestor însuşiri rezultă patru tipuri de sistem nervos:

- tipul puternic, neechilibrat, excitabil (corelat cu temperamentul coleric);

- tipul puternic, echilibrat, mobil (corelat cu temperamentul sangvinic);

- tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu temperamentul flegmatic);

- tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic).

•Tipologia lui Jung şi Eysenck – constă în faptul că, în afara unor diferenţe individuale, între
oameni există şi deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientaţi predominant spre lumea externă şi
intră în categoria extravertiţilor, în timp ce alţii sunt orientaţi predominant spre lumea interioară
şi aparţin categoriei introvertiţilor. Extravertiţii sunt firi deschise, sociabile, comunicative,
optimiste, senine, binevoitoare, se înţeleg sau se ceartă cu cei din jur, dar rămân în relaţii bune cu
ei. Introvertiţii sunt firi închise, greu de pătruns, timizi, puţini comunicativi, înclinaţi spre reverie
şi greu adaptabili.

1.1.Tipuri de temperament și caracteristici

Colericul, ca urmare a predominării excitaţiei este neechilibrat, oscilând între entuziasm

exagerat, consumând energie mare, şi abandonarea iniţiativei, urmată, uneori, de stări depresive,
de anxietate şi de neîncredere în forţele proprii.

5
Colericii sunt agitaţi, impulsivi, nestăpâniţi, iritabili, încăpăţânaţi, agresivi, cu tendinţe de
dominare şi opoziţie, inegali în acţiuni.
Aceste trăsături trebuie temperate prin educaţie. În lipsa educaţiei pot lua o manifestare negativă,
degenerând în obrăznicie, agresivitate, nestăpânire, acte de indisciplină, neintegrare în colectivul
clasei.
Deoarece colericii se plictisesc repede, în activitatea lor este necesară crearea unor motivaţii
puternice pentru învăţătură, care să-i mobilizeze în muncă, să le stimuleze iniţiativa, să le
canalizeze energia şi să le dezvolte capacitatea de organizare.
Dacă un copil coleric este convins de necesitatea disciplinei şi este numit să răspundă de
aceasta, în cadrul clasei, rezultatele vor fi pozitive, reuşind, astfel, să se autoeduce.
Părinţii şi cadrele didactice trebuie să manifeste o grijă deosebită pentru organizarea activităţii
copiilor colerici datorită instabilităţii emoţiilor, a sentimentelor şi a intensităţii cu care se
desfăşoară acestea.
Însușiri dezirabile: combatant, acționează repede în toate situațiile, sigur pe sine, vorbește direct
și fără rezerve, își asumă riscuri, fiind convins de propriile atitudini și de succesul său, decis,
capacități de lider.
Însușiri mai puțin dezirabile: ezită să urmeze altă cale , decît cea proprie, nu suportă să aștepte,
susține că are dreptate, ajunge ușor să fie nemulțumit, încăpățînat, dominator, actionează pripit.

Sangvinicul este un tip puternic, echilibrat, optimist, curajos, deschis, impresionabil, sensibil,
energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stăpânit, rapid în mişcări şi în vorbire. Învaţă uşor, însă
tot atât de uşor intervine şi procesul uitării. Se plictiseşte repede şi are tendinţa spre
superficialitate.
Copiii cu acest temperament trec repede de la o activitate la alta, se adaptează uşor, se angajează
în rezolvarea unor sarcini şcolare fără să manifeste entuziasm exagerat, nu le place să rişte şi nu
se descurajează, sunt sociabili, uneori exuberanţi, dar instabili în stări afective, influenţabili,
uşuratici, superficiali, nu se pot concentra, de fiecare dată, cu randament etc.
Deşi s-a spus despre sangvinic că este temperamentul ideal, totuşi este necesară educaţia pentru a
preîntâmpina formarea unor trăsături negative de caracter şi a dezvoltării trăsăturilor pozitive.
Copiii colerici manifestă trăsături pozitive ca: voiciunea, reactivitate crescută, plăcerea de a
învinge greutăţile, bogăţia afectivă etc.
Însușiri dezirabile: energic, sociabil, amabil, optimist, binne dispus, entuziast.
Însușiri mai puțin dezirabile: obraznic, vorbește mai mult decît ascultă, vrea să fie mereu în
centrul atenției, promite că ajută, dar uită, nu are o manieră logică de a face lucrurile, se supără
ușor, nestatornic, manipulator, etc.
6
Flegmaticul se caracterizează prin predominarea inhibiţiei, el fiind echilibrat, calm, liniştit,
calculat, stabil în acţiuni, ordonat, răbdător, meticulos, perseverent, însă lipsit de iniţiativă şi
entuziasm.
În procesul însuşirii cunoştinţelor depune mai multe eforturi, dar acestea odată asimilate sunt
durabile. Se adaptează destul de greu la situaţii noi, este un tip închis, rece, puţin sociabil, însă
prin educaţie devine destul de productiv.
Însușiri dezirabile: adaptabil, pașnic, acceptă opinia altuia, nepretențios, răbdător, calm,
organizat, meticulos, stabil emoțional, inofensiv, umor sec, tolerant, nu îi plac extremele, etc.
Însușiri mai puțin dezirabile: apatic, nu se implică, neatent, nehotărît, ezitant, lent, anost,
indiferent, laș, leneș, perspectivă simplistă asupra vieții.

Melancolicul este un tip slab, nerezistent la eforturi, interiorizat, trist, timid, anxios, nehotărât,
retras, nesigur, cu sentimentul inferiorităţii, neîncrezător în forţele proprii şi visător: nu rezistă la
stări tensionale, dar este serios, conştiincios, exigent cu el însuşi, supus, sârguincios.
Copiii melancolici prin educare încrederii în forţele proprii şi printr-o antrenare progresivă, în
rezolvarea unor sarcini, devin capabili de eforturi intense şi dau rezultate bune la învăţătură.
În lipsa educaţiei devin pesimişti, nesociabili, cu complexe de inferioritate, consumându-se
datorită eşecurilor.
Însușiri dezirabile: convinge prin logică și fapte, altruist, respectuos, sensibil, prevăzător,
organizat, diplomat, aspirații intelectuale și artistice, idealist, profund, discret, loial, etc.
Însușiri mai puțin dezirabile: complexe de inferioritate, capabil să poarte ranchiună, nu iartă
ușor, se supără chiar și pentru ofense imaginare, cuprins de anxietate, interiorizat, pesimist, se
simte marginalizat, nu are încrederea că va reuși, suspicios, singuratic, răzbunător, etc.

1.2. Influența temperamentului la nivel psihic

“Temperamentul este cea mai generală caracteristică a sistemului nervos și aceasta pune o
anumita pecete pe întreaga activitate a individului”. (I. P. Pavlov)

Sensibilitate senzorială
Persoanele cu tip puternic au o sensibilitate senzorială mai înaltă, iar cele cu tip slab au
sensibilitate senzorială mai scăzută.
Percepția

7
Slăbiciunea proceselor nervoase duce la imprecizie în percepție. Tipul puternic are o percepție
mai precisă, pentru că face diferențieri fine și stabile.
Atenția
Subiecții cu tip puternic excitative (colericii) și cei cu tip puternic inert (flegmaticii) au o mai
mare concentrare a atenței, aceasta nu slăbește cînd apar stimuli perturbatori. Subiecții cu tip
puternic, dar mobil (sangvinicii), din cauza mobilității mari a excitației și a inhibiției, au o putere
de concentrare mai redusă, pot fi ușor distrași de stimuli noi. Tipul slab, dar mobil, este agitat și
nu-și poate concentra atenția. Tipul slab și inert este pasiv, nu se agită, dar nici nu-și
concentrează atenția ușor.
Gândirea
Calitatea gândirii depinde de inteligența și de stilul cognititv, nu de temperament. Deosebirile
temperamentale apar numai în rapiditatea înțelegerii și rezolvării de probleme care depind de
mobilitate.

Limbajul
Sangvinicul: vorbire puternică, rapidă, clară, cu accente și intonații corecte, însoțită de gesture
vii și mimică expresivă.
Colericul: vorbire rapidă, inegală, (cînd pauze între cuvinte, cînd accelerări), intonații inegale cu
creșteri și descreșteri, mimica și gestica expresive, emoții vii exprimate în conținut și ton.
Flegmaticul: vorbire lentă, egală, fără gesturi și mimică expresivă, fără emoții exprimate.
Melancolicul: vorbire slabă, înceată pînă la șoaptă, intonație monotonă ca intensitate și înălțime,
expresivitate emoțională săracă.

În ceea ce privește scrisul, acesta fiind și mișcare, temperamentul este foarte evident. De aceea,
grafologia surprinde mai multe caracteristici temperamentale, decît calități ale personalității în
ansamblu.

Afectivitatea
Colericul se caracterizează prin reactivitate emoțională mare, o desfășurare năvalnică a
sentimentelor.
Sangvinicul – reactivitate emoțională moderată, mare mobilitate a sentimentelor și trăire
superficială ca intensitate.
Flegmaticul – reactivitate emoțională moderată, desfășurare lentă a emoților, sentimente stabile.
Melancolicul – temător și cu dispoziții affective astenice, plînge ușor.

8
Voința
Se formează prin educație, dar pe baza temperamentului. În condiții de bună educație, la tipul
puternic se obține o voință puternică (independență, perseverență) și o bună stăpînire de sine. În
ceea ce privește promptitudinea deciziei, sunt avantajați colericii, care pot fi și pripiți dacă nu se
educă răbdarea.
Deprinderi
La tipul inert și la cel slab, deprinderile se formează lent, dar sunt stabile; de aceea trebuie făcute
de la început corect și cu răbdare. La tipul mobil, deprinderile se formează mai rapid.
Aptitudini
Deoarece au o bază înnăscută, predispozițiile, aptitudinile nu depind de temperament. Au existat
și vor exista oameni capabili peste nivelul mediu în cadrul oricarui tip temperamental.

Capitolul 2. Temperamentul în viața profesională

Sangvinicul popular
Pentru că sangvinicul este extravertit şi-i place să povestească, să fie înconjurat de oameni – de
la care se încarcă cu energie, este pasionat de emoţie, de culoare şi de frumos, pentru că-i place
să se distreze i s-ar potrivi de minune activităţi care presupun:

 teatru şi actorie;

 vorbitor în public, orator;

 organizator de evenimente (nunţi, petreceri – are gusturi rafinate la ornat, aranjarea

festivă /de lux a sălilor, îmbinarea culorilor etc.)

 relaţii cu publicul – în orice domeniu, ştie să comunice şi să se împrietenească cu

oamenii;

 toate categoriile de activităţi în care se colaborează, se discută, se interacţionează cu alţi

oameni;

 șoferi pentru transport de persoane – să poată interacţiona cu oamenii;

 activităţi sportive distractive;

9
  activităţi care presupun distracţie;

Colericul puternic

Colericul este tipul de personalitate orientat cu deosebire spre muncă. Este o persoană energică,
extravertită, îi place să lucreze cu oamenii, chiar să-i conducă, are viziune mare şi este foarte
competitiv.

Aproape că orice activitate poate fi desfăşurată de un coleric fără niciun fel de probleme. (Unele
activităţi însă, îi pun răbdarea la mare încercare (şi nu prea o are). Imaginează-ţi un coleric că
trebuie să joace snooker. La un moment dat se va enerva şi va face o greşeală care îl va face să
piardă.)

Totuşi s-ar putea să fie câteva care să i se potrivească precum o mănuşă.

 activităţile care presupun competiţie;

 activităţi care presupun conducere, management şi leadership – colericii parcă ar fi

născuţi să devină lideri;

 activităţi care presupun un consum mare de energie (muncă fizică);

 vorbitori în public – sunt foarte bine structuraţi, concişi şi la obiect;

 activităţi intelectuale;

 activităţi de planificare (pe termen lung şi cu echipe mari);

Melancolicul perfect

Pentru că este o fire foarte minuţioasă şi orientată spre perfecţiune, melancolicului i se potrivesc
activităţi care presupun:

 date statistice şi lucrul cu cifrele (contabilitate, IT);

 activităţi artistice de mare acurateţe şi fineţe (poate fi chiar şi un cofetar care îşi ornează
prăjiturile cu mare artă şi pasiune, pictor, cusător de goblenuri, fotografie – film, sau un
muzician care exersează până devine perfect pentru el);

 munca în planificare (partea detaliată);

10
  ceasornicari, şlefuitori şi creatori de bijuterii, arhitectură;

 secretariat, arhivator de documente, bibliotecar, farmacist – toate activităţile care

presupun ordine şi memorarea locului fiecărui produs;

 şoferi pentru transport de marfă – pot să-şi vadă de meserie şi să fie la adăpost de oameni;

Flegmaticul liniştit

Flegmaticul tânjeşte după odihnă şi relaxare pentru că are cel mai scăzut nivel de energie. Îmi
imaginez că el a inventat ideea de „a câştiga bani în timp ce dormi”.

Deşi se descurcă foarte bine în orice domeniu dacă lucrează în ritmul lui, i se potrivesc foarte
bine activităţi care presupun puţină muncă fizică sau efort.

 munca de IT;

 activităţi sportive liniştite (snooker, şah etc.);

 scriitori;

 fotografi, prelucrare filme;

 şoferi pentru transport de marfă – ca şi melancolicii, pot să-şi vadă de meserie şi să fie la
adăpost de oameni, de întrebările lor indiscrete sau de orice fel de interacţiune;

 muncă de birou care presupune puţină deplasare, puţin efort;

Alegerea profesiei este influențată de evaluarea propriilor puncte forte și a capacităților, definirea
activităților preferate și luarea în considerare a motivației personale pentru a primi o anumită
educație. O persoană poate să-și echilibreze în mod conștient sau inconștient caracteristicile
individuale pentru a se potrivi cu tipul de activitate ales.

Oamenii de știință au descoperit că fiecare tip de temperament are o inactivare diferită, ceea ce
afectează natura metodică și sistematică a acțiunilor lor. Astfel, la sangvinic și coleric, predomină
emisfera dreaptă, ceea ce le conferă un sistem nervos puternic, o activitate înaltă și dezvoltă
funcții cognitive nonverbale, pe cand la flegmatici și melancolici domină emisfera stângă, ceea
ce îi caracterizează ca oameni calmi și lenți, distinși printr-un sistem nervos slab și dezvoltat de
funcții verbale.
11
Temperamentul uman depinde nu numai de trăsăturile naturale, de ereditate și de mediul
înconjurător, ci și de educația individului.
Așadar, caracteristicile individuale au un impact direct asupra autodeterminării profesionale.

Concluzii

Temperamentul se referă la caracteristicile înnăscute ale unei persoane, care determină dinamica
fluxului proceselor sale mentale. Temperamentul determină reacția umană față de circumstanțele
externe. Formează în mare măsură caracterul unei persoane, individualitatea sa și este un fel de
legătură între corp și procesele cognitive.

Temperamentul este un set de calități, care reprezintă caracteristicile intelectale și

comportamentale ale unei persoane. Predominanța anumitor trăsături caracteristice face posibilă
atribuirea unei persoane unui anumit psihotip, care ajută la evaluarea vitezei gândirii și percepției
ei, a emoționalității și a activității fizice. Datorită determinării temperamentului, se pot prezice
cu exactitate înclinațiile și abilitățile generale ale individului. Temperamentul are o gamă largă
de manifestări și în comparație cu alte însușiri de personalitate, trăsăturile temperamentale sunt
mult mai constante.

De regulă, nu există persoane cu tip de temperament pur, fiecare deține un aliaj de temperamente
cu proeminența unor însușiri mai specific pentru unul dintre ele.

12
 Bibliografie

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/02.-p.09-15.pdf

http://socioumane.ro/blog/mariusdrugas/files/2016/05/2.suport-de-curs-temperament.pdf

https://psiholearn.blogspot.com/2014/06/personalitatea-si-temperamentul-uman.html

13