Marketing Proiecte Si Teste Grila 2021

Marketing.
Proiecte și teste
grilă
5. TESTE GRILĂ
5.1. Concepte de marketing
1. Elementul critic în marketing este:

a. calitatea;
b. angajaţii;
c. preţul;
d. credibilitatea.
2. Conceptul de marketing cere ca managerii unei firme/instituţii:

a. să observe totul din punctul de vedere al consumatorului;
b. să cunoască nevoile concurenţei;
c. să beneficieze de câ t mai multe bonificaţii;
d. să ofere angajaţilor bonusuri.
3. Cultură de marketing pentru satisfacerea consumatorului trebuie

să o aibă:
a. angajaţii firmei;
b. doar managerii firmei;
c. doar concurenţii firmei;
d. doar angajatorul firmei.
4. Pilonii activităţii de marketing sunt:

a. producă torul;
b. distribuitorul;
c. consumatorul;
d. furnizorul.
151
Alexandru-Mircea NEDELEA  Marilena-Oana NEDELEA  Gabriela-Liliana CIOBAN  Costel-Ioan CIOBAN
5. Marketingul vizează:
a. activitatea de desfacere;
b. activitate anti-desfacere;
c. activitatea de post-desfacere;
d. toate variantele de mai sus.
6. Când clienţii sunt bine serviţi și trataţi devin:

a. o sursă de profit pe termen lung pentru firmă ;
b. persoane cu atribuţii în cadrul firmei;
c. managerii acelor firme;
b. clienţi loiali firmelor concurente.
7. Firmele trebuie să aibă în vedere:

a. câ știgarea fidelită ţii clienţilor și satisfacerea lor la un nivel superior;
c. calitatea produselor vâ ndute de concurenţă ;
d. vâ nzarea produselor pe care le produc;
e. nici un ră spuns nu este corect.
8. Clienţii satisfăcuţi de produsele și serviciile unei firme:

a. devin clienţi fideli pentru mai mult timp;
b. prezintă cu satisfacţie produsele firmelor concurente;
c. cumpă ră în cantită ţi mari produsele firmelor concurente;
d. sunt influenţaţi foarte mult de preţ.
9. Pentru ofertant, satisfacerea unui consumator are drept efecte:

a. câ știgarea și transformarea acestuia în client;
b. crearea unei imagini favorabile pentru concurenţă ;
c. scă derea volumului de vâ nză ri pe o anumită piaţă ;
e. restrâ ngerea pieţei ca urmare a acţiunilor de promovare realizate de
că tre concurenţi.
10. Orientarea de marketing vizează:

a. adaptarea ofertei la particularită ţile clienţilor;
b. ca producă torii să acorde o mai mare atenţie bunurilor materiale
decâ t serviciilor oferite;
c. importanţa bunurilor materiale;
d. toate ră spunsurile de mai sus sunt corecte.
152
Marketing. Proiecte și teste grilă
11. Satisfacţia financiară este obţinută atunci când clientul:

a. economisește bani;
b. dobâ ndește bani;
c. obţine un plus de confort;
d. toate ră spunsurile sunt corecte.
12. Adăugarea de valoare-satisfacţie produselor și serviciilor se poate

realiza prin următoarele căi:
a. proiectarea câ t mai atractivă a produsului;
b. asocierea unor simboluri acestuia;
c. facilitarea obţinerii produsului;
d. toate variantele de mai sus sunt corecte.
13. Cea mai bună poliţă de asigurare a fidelităţii clienţilor este:

a. concurenţa;
b. calitatea;
c. profitul firmei;
b. promovarea.
14. Criteriul de identificare a segmentului de piaţă este:

a. demografic;
b. psihologic;
c. frecvenţa utiliză rii unui produs;
d. avantajele oferite de produs;
e. geografic;
f. toate variantele de mai sus sunt corecte.
15. Profitul, în domeniul economic, este:

a. mă sura succesului economic al firmei;
b. avantajul produselor consumate;
c. crearea unei imagini favorabile pentru concurenţă ;
d. niciun ră spuns de mai sus nu este corect.
16. Dintre funcţiile marketingului unei firme nu face parte:

a. creşterea eficienţei economice;
b. cercetarea pieţei şi a consumatorului;
c. conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului;
d. creşterea numă rului de consumatori.
153
17. Identificaţi funcţiile marketingului unei firme:

a. creşterea eficienţei economice;
b. cercetarea pieţei şi a consumatorului;
c. conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului;
d. creşterea numă rului de consumatori.
e. satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor și dorinţelor
consumatorilor.
A(a,b,c,e) B(a,b,c,d) C(a,c,d,e) D(b,c,d,e)
18. Care dintre următoarele forme ale relaţiilor de piaţă nu reprezintă

relaţii de vânzare-cumpărare:
a. livră rile de mă rfuri;
b. prestaţiile de servicii;
c. donaţiile de bunuri;
d. contractă rile de materii prime.
19. Păstrarea clienţilor se referă la:

a. abilitatea cu care firma reduce la minimum ameninţă rile la adresa
bazei de clienţi;
b. capacitatea firmei de a presta servicii;
c. capacitatea firmei de a mă sura succesul economic al ei;
d. proiectarea câ t mai atractivă a produsului firmei.
20. Fiecare salariat:

a. este în mă sură să influenţeze pozitiv sau negativ percepţiile şi
preferinţele clientului;
b. are posibilitatea să elimine concurenţa de pe piaţă ;
c. reprezintă interesul firmei de a oferi concurenţilor de pe piaţă câ t
mai mulţi clienţi;
d. este propriul lui șef.
21. Un consumator nesatisfăcut:

a. repetă actul cumpă ră rii;
b. are mai multă încredere în sine privind alegerea fă cută ;
c. acordă mai multă atenţie produselor de la concurenţă ;
d. pune într-o lumină favorabilă firma ofertantă .
154
22. Funcţiile generale ale marketingului sunt:

a. cercetarea pieţei şi a consumatorului;
b. satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor şi dorinţelor
consumatorilor;
c. creşterea eficienţei economice;
d. conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului.
A(a,b,c,d) B(a,c,d) C(a,b,d) D(b,c,d)
23. Orientarea de marketing se bazează pe patru elemente importante:

a. piaţa ţintă ; nevoile consumatorului; marketingul coordonat;
rentabilitatea;
b. mediul economic; mediul politic; mediul social; mediul cultural;
c. clienţi; furnizori; concurenţi; publicul;
d. produs; piaţă ; public; promovare.
24. Cultura de marketing trebuie să o aibă:

a. întreg personalul firmei;
b. specialistul în marketing;
c. managerul firmei;
d. doar angajaţii care ocupă postul de vâ nză tori.
25. Proiectarea cât mai atractivă a produsului conduce la:

a. adă ugarea de valoare-satisfacţie produselor;
b. construirea unei firme multinaţionale;
c. eliminarea de pe piaţă a produsului;
d. nici un ră spuns corect.
5.2. Marketingul de relaţie
1. Marketingul de relaţie are capacitatea de:

a. a crea o clientelă fidelă ;
b. a elimina concurenţa de pe piaţă ;
c. a produce noi bunuri și servicii;
d. monitoriza produsele concurenţilor.
155
2. Pe câte niveluri se structurează relaţiile cu clienţii:

a. pe cinci niveluri;
b. pe șapte niveluri;
c. pe trei niveluri;
d. pe patru niveluri.
3. Nivelurile pe care se structurează relaţiile firmei cu clienţii sunt:

a. elementar, de reacţie, de ră spunsuri, ofensiv, de cooperare;
b. primar, secundar, terţiar, cuaternar, quintar;
c. comprimat, extins, complex, elementar, ofensiv;
d. primar, de reacţie, terţiar, de ră spunsuri, ofensiv.
4. Marketingul relaţional (de relaţie) presupune:

a. desfă şurarea unor relaţii cu toate componentele mediului;
b. constituirea în timp a unei "resurse" de tip special, numită reţea de
marketing;
c. planificarea legă turilor firmei cu mediul;
d. constituirea unei structuri organizatorice la nivelul corporaţiei.
5. Marketingul relaţional:
a. se referă la preocupă rile contemporane ale întreprinză torilor de a
menţine bune relaţii;
b. operează în cadrul comunită ţii în care funcţionează firma;
c. vizează acţiunile din sfera relaţiilor publice;
d. implică asigurarea unor bune relaţii cu furnizorii și intermediarii;
e. este un nou concept, care subliniază importanţa economică a
pă stră rii clienţilor existenţi, faţă de câ știgarea unor noi cumpă ră tori.
6. Nivelul ofensiv stabilit între firmă și client se explică prin faptul că:
a. comerciantul vinde produsul fă ră a mai lua apoi legă tura cu clientul;
b. comerciantul vinde produsul şi îl încurajează pe client să ia legă tura
cu el dacă are neclarită ţi sau nemulţumiri;
c. comerciantul telefonează periodic clientului, oferindu-i sugestii în
legă tură cu noi modalită ţi de utilizare a produsului sau informaţii
despre produsele noi apă rute;
d. firma colaborează permanent cu clientul pentru a gă si că i de
economisire sau de servire mai eficientă a acestuia.
156
7. Nivelul de răspunsuri stabilit între firmă și client se explică prin

faptul că:
c. firma colaborează permanent cu clientul pentru a gă si că i de
d. comerciantul telefonează clientului la scurt timp după vâ nzare
pentru a verifica dacă produsul corespunde aşteptă rilor. În plus, el
solicită clientului să -şi exprime sugestiile pentru îmbună tă ţirea
produsului şi orice nemulţumire legată de acesta. Informaţiile vor
ajuta firma să -şi îmbună tă ţească oferta.
8. Nivelul de reacţie stabilit între firmă și client se explică prin faptul că:
9. Nivelul de cooperare stabilit între firmă și client se explică prin faptul

că:
157
10. Nivelul elementar stabilit între firmă și client se explică prin faptul că:
11. Care sunt instrumentele de marketing folosite de o firmă pentru a

realiza legături mai strânse cu clienţii săi?
a. introducerea unor avantaje de ordin financiar în relaţia cu clienţii;
b. oferirea unor avantaje de ordin social ală turi de cele financiare;
c. realizarea unor legă turi structurale;
12. Care este esenţa marketingului de relaţii:

a. determinarea cu maximă probabilitate a clientelei fidele pe termen
lung;
b. gă sirea de clienţi cu venituri foarte mari;
c. gă sirea de clienţi care sunt foarte cheltuitori;
d. gă sirea de clienţi care cheltuiesc o singură dată câ te 400-500 de euro.
13. Consumatorii trebuie să fie consideraţi de către firmă ca fiind:

a. clienţi care aduc profituri rapide în urma unor tranzacţii singulare;
b. clienţi care aduc firmei venituri de sute de mii de euro pe durata
vieţii;
c. clienţi pentru o anumită perioadă de timp;
d. niciun ră spuns nu este corect.
14. O firmă care doreşte să creeze o legătură mai strânsă cu clienţii săi
poate apela la:
a. instrumente de marketing:
b. concurenţi pentru a le da informaţii;
c. atragerea concurenţilor pe piaţa vizată ;
d. niciun ră spuns corect.
158
15. Acţiuni recomandate care influenţează relaţia cumpărător-

vânzător:
a. sunaţi întotdeauna primul la telefon, oferiţi recomandă ri, acceptaţi
ră spunderea;
b. sunaţi doar după ce aţi fost că utat, vă justificaţi, limbaj conciliant;
c. apelaţi la corespondenţă , pâ ndiţi greşelile celuilalt, folosiţi limbajul
juridic;
d. folosiţi un limbaj încă rcat, vorbiţi despre lucrurile bune din trecut,
pasaţi ră spunderea.
16. Strategiile (firmei) necesare creării unei clientele fidele:

a. clă direa unei relaţii strâ nse cu clientul; echipe multifuncţionale
orientate că tre client;
b. angajarea unor oameni la recomandarea prietenilor;
c. atitudine stresantă ;
d. introducerea unor mă suri de eliminare a concurenţei.
17. Care sunt elementele de care trebuie să ţii cont pentru a menţine
relaţia cu clienţii:
a. clienţii trebuie să fie ascultaţi;
b. oferirea de recompense (discount, voucere etc.);
c. existenţa unui program de fidelitate;
d. pă strarea continuă a legă turii cu clienţii.
A(a,b,c,d) B(a,b,d) C(a,c,d) D(b,c,d)
18. Orientarea spre client înseamnă:

a. identificarea și analiza continuă și cuprinză toare a așteptă rilor
clienţilor;
b. transpunerea așteptă rilor clienţilor în realizarea produselor și
serviciilor;
c. atenţie crescută în modul de desfă șurare a interacţiunii cu clienţii;
d. menţinerea și dezvoltarea unor relaţii avantajoase cu clienţii.
A(a,b,c,d) B(a,b,d) C(a,c,d) D(b,c,d)
159
19. O întreprindere are o bună orientare spre clienţi dacă:

a. realizează produse și servicii de calitate;
b. aplică un management activ al reclamaţiilor;
c. aplică o motivare puternică a salariaţilor;
20. Trăsăturile cheie ale marketingului relaţional sunt:

a. punerea accentului pe asigurarea unor bune relaţii intense,
interactive și de fidelizare a cumpă ră torilor;
b. orientarea spre beneficii pentru clienţi;
c. preocuparea întregului personal pentru calitate;
5.3. Mediul de marketing al firmei
1. Componentele mediului extern se află:

a. în echilibru permanent;
b. în evoluţie liniară ;
c. în permanentă mișcare;
d. în mișcare oscilatorie.
2. Mediul stabil este caracterizat de:

a. modifică ri frecvente ale majorită ţii componentelor sale, în limite
rezonabile;
b. schimbă ri bruște ale raporturilor dintre componente;
c. evoluţia lentă și ușor previzibilă a fenomenelor;
d. modifică ri bruște și frecvente ale componentelor.
3. Mediul instabil este caracterizat de:

a. frecvente modifică ri în majoritatea componentelor sale;
b. schimbă ri bruște ale raporturilor dintre componente;
c. evoluţia lentă și ușor previzibilă a fenomenelor;
d. schimbă ri bruște și modifică ri frecvente ale componentelor.
4. Micromediul influenţează activitatea întreprinderii;

a. direct, slab și permanent;
b. direct, puternic și permanent;
160
c. indirect, slab și pe termen lung;

d. indirect, puternic și pe termen lung.
5. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:

a. a formativi ai cererii de mă rfuri;
b. cu evoluţie uşor previzibilă ;
c. cei mai importanţi ai micromediului;
d. în permanentă modificare.
6. Mediul economic include, între altele:

a. populaţia aflată în zona de activitate a întreprinderii;
b. ansamblul elementelor care privesc sistemul de valori din societate;
c. componente care explică , în esenţă , cum se obţin produsele;
d. forţe și grupuri de interese care acţionează în viaţa economică a
societă ţii.
7. Invenţiile și inovaţiile sunt elemente specifice prin care se poate

exprima evoluţia:
a. mediului economic;
b. mediului natural;
c. mediului tehnologic;
d. micromediului.
8. Reglementările legale privind concurenţa sunt incluse în:

a. mediul politic;
b. mediul economic;
c. mediul instituţional;
d. micromediu.
9. Creșterea rolului guvernelor în asigurarea protecţiei mediului

înconjurător reprezintă o tendinţă a:
a. mediului economic;
b. mediului natural;
c. mediului politic;
d. mediului instituţional.
161
10. Resursele umane ale unei firme fac parte din:

a. mediului demografic al firmei;
b. mediul intern;
c. mediul cultural;
d. macromediul
11. În cadrul mediului extern al întreprinderii, agenţiile de publicitate

fac parte din:
a. macromediul întreprinderii;
b. organismele publice;
c. categoria prestatorilor de servicii;
d. mediul instituţional.
12. Populaţia aflată în zona de activitate a întreprinderii este inclusă în:

a. mediul demografic;
b. mediul economic;
c. mediul cultural;
d. mediul natural.
13. Politica de produs, politica de preţ, politica de distribuţie şi

politica de promovare - rolul fiecărei politici este redimensionat în cazul
entităţilor care acţionează pe pieţele organizaţionale, reprezintă:
a. componentele mixului de marketing;
b. produse complexe;
c. cumpă ră tori "profesionişti";
d. decizie de cumpă rare complexă (laborioasă );
e. cerere derivată .
14. Componenta mixului de marketing cea mai puţin controlabilă de

către firmă o reprezintă:
a. publicitatea;
b. promovarea;
c. cumpă rarea;
d. preţul;
e. distribuţia.
162
15. Ansamblul elementelor care se referă la populaţia situată în aria

de activitate a întreprinderii constituie:
a. mediul economic;
b. mediul cultural;
c. mediul instituţional;
d. mediul demografic.
16. Din perspectiva marketingului, cea mai importantă componentă a

micromediului întreprinderii o reprezintă:
a. clienţii;
b. salariaţii;
c. acţionarii;
d. furnizorii de mă rfuri.
17. Ce reprezintă mediul de marketing al firmei?

a. totalitatea forţelor și condiţiilor interne și externe în interiorul
că rora agentul economic își desfă șoară activitatea;
b. capacitatea firmelor de a-și satisface propriile nevoi și dorinţe;
c. interesul firme de a oferi concurenţilor de pe piaţă câ t mai mulţi
clienţi;
18. Prin ce se evidenţiază valoarea marketerilor?

a. prin capacitatea acestora de a transforma o aparentă ameninţare
într-o oportunitate de marketing;
b. prin capacitatea acestora de a menţine firma pe o anumită piaţă;
c. prin gă sirea de noi oportunită ţi pentru concurenţă ;
d. prin evaluarea corectă a ameninţă rilor și oportunită ţilor pe care le
au firmele concurente.
19. Care sunt componentele mediului de marketing?

a. clienţii și furnizorii;
b. mediul demografic și mediul cultural;
c. micromediul și macromediul;
d. mediul politic și concurenţii.
163
20. Micromediul de marketing al firmei este alcătuit din:

a. micromediul extern al firmei și din mediul intern al acesteia;
b. factorii interni și internaţionali;
c. factorii externi și regionali;
e. factorii naţionali și internaţionali.
21. Micromediul extern al firmei include:

a. furnizorii, intermediarii, clienţii, concurenţii şi publicul;
b. mediul demografic, economic, natural, tehnologic, politic şi juridic,
socio-cultural;
c. mediul intern și mediul internaţional;
d. mediul economic, mediul natural, furnizorii, clienţii și publicul.
22. Furnizorii de mijloace materiale asigură firmei resurse de:

a. materii prime, materiale, echipamente (maşini, utilaje), tehnologie,
energie, combustibil etc.;
b. bani, utilaje –mașini și forţă de muncă ;
c. specialiști în cercetare, specialiști în prestă ri de servicii și specialiști
în sectorul primar;
e. materii prime, resurse financiare, resurse umane.
23. Firmele trebuie să-şi selecteze furnizorii analizând următoarele

criterii:
a. preţul, distanţa, puterea economică , imaginea pe piaţă ;
b. localizarea geografică , starea de disciplină , greve, cheltuielile de
transport;
c. calitatea ofertei, termene și condiţii de livrare, climatul intern;
d. seriozitatea și respectarea disciplinei contractuale, puterea economică;
A(a,b,c,d) B(a,b,c) C(a,c,d) D(b,c,d)
24. Care sunt obligaţiile marketerilor implicaţi în activităţile de

producţie:
a. să realizeze activită ţi de diminuare sau de înlă turare a riscurilor ce
ţin de activită ţile furnizorilor de resurse;
b. să menţină în activită ţile unei firme riscurile legate de: întreruperea
producţiei, creşterea preţurilor, diminuarea credibilită ţii pe piaţă ;
164
c. să ajute concurenţii să elimine riscurile legate de activită ţile

furnizorilor de resurse materiale;
d. să verifice dacă activită ţile concurenţilor firmei se desfă șoară în
bune condiţii.
25. Care este motivul pentru care firmele trebuie să stabilească relaţii
contractuale cu mai mulţi furnizori din același domeniu?
a. pentru a înlă tura riscurile determinate de dependenţa de un singur
furnizor;
b. pentru a avea un mai bun control al preţurilor, al calită ţii, al
termenelor de livrare, al condiţiilor de creditare, de plată , ca şi
pentru a garanta cursivitatea aprovizionă rii;
c. pentru că în negocierea comercială (privind aprovizionarea firmei)
furnizorii nu trebuie să deţină o pondere mai mare de 60% din
totalul necesarului anual de resurse de un anumit tip;
d. pentru că firmele puternice pot să aibă o influenţă majoră asupra
activităţii desfăşurate de furnizori prin impunerea propriilor
condiţii.
26. Firmele pot fi vulnerabile în faţa puterii furnizorilor în

următoarele situaţii:
a. dacă un produs esenţial oferit de aceştia nu poate fi înlocuit;
b. dacă un furnizor nu deţine patentul asupra unui produs;
c. dacă clientul nu solicită (sau nu preferă ) produse de la un anumit
furnizor;
d. dacă furnizorul nu este mai puternic decâ t cumpă ră torul.
27. Firmele pot fi vulnerabile în faţa puterii furnizorilor în

următoarele situaţii:
a. dacă este prea costisitoare schimbarea furnizorului;
b. dacă un furnizor deţine patentul asupra unui produs;
c. dacă clientul solicită expres (sau numai preferă ) produse de la un
anumit furnizor;
d. dacă furnizorul este mai puternic decâ t cumpă ră torul.

165
28. Nu face parte din macromediul firmei:

a. mediul economic; mediul cultural; mediul natural; mediul politic;
b. mediul psihologic; mediul tehnologic; mediul educaţional;
c. intermediarii; clienţii; furnizorii; publicul;
d. mediul demografic; mediul psihologic; mediul educaţional; mediul
politic.
29. Cercetarea la nivel micro şi macroeconomic vizează:

a. crearea şi testarea produsului;
b. analiza profitului;
c. studii asupra personalului;
d. studii asupra exporturilor.
30. Printre componentele publicului se numără:

a. agenţiile de servicii de marketing; organizaţii internaţionale;
b. personalul intern al firmei; opinia publică ; publicul financiar; mass-
media;
c. importurile; exporturile; transferurile de proprietate;
d. producţia; inovarea; cercetarea.
31. În categoria intermediarilor sunt incluși:

a. distribuitorii cu ridicata şi cei cu amă nuntul; agenţii de schimb;
b. distribuitorii fizici; instituţii financiar – bancare;
c. agenţiile de servicii de marketing;
32. Distribuitorii cu ridicata mai sunt cunoscuţi și sub denumirea de:

a. angrosiști;
b. detailiști;
c. grupurile de presă ;
d. consumatori.
33. Distribuitorii cu amănuntul mai sunt cunoscuţi și sub denumirea de:

a. angrosiști;
b. detailiști;
c. opinia publică ;
d. consumatori.
166
34. Agenţiile de servicii de marketing includ:

a. agenţii de publicitate, firme de cercetă ri de marketing, firme de
consultanţă etc.;
b. brokeri, comisionari etc.;
c. bă nci, case de credit, societă ţi de asigură ri;
d. consumatorii de bunuri și servicii nelimitate.
35. Regula icebergului descrie următorul fenomen observat în mod

curent pe piaţă:
a. aproximativ 20% dintre clienţi sunt responsabili pentru aproximativ
80% din totalul vâ nză rilor;
b. aproximativ 40% dintre clienţi sunt responsabili pentru aproximativ
c. aproximativ 60% dintre clienţi sunt responsabili pentru aproximativ
d. aproximativ 10% dintre clienţi sunt responsabili pentru aproximativ
80% din totalul vâ nză rilor.
36. Care sunt categoriile de concurenţă care există pe piaţă?

a. concurenţă de soluţii, concurenţă generică , concurenţă de produs,
concurenţă de marcă ;
b. concurenţă simplă, concurenţă mixtă , concurenţă masivă ,
concurenţă programată ;
c. concurenţă simplă , concurenţă mixtă , concurenţă de produs,
concurenţă de marcă ;
d. concurenţă de soluţii, concurenţă generică , concurenţă masivă ,
concurenţă programată .
37. Câte categorii de concurenţă există pe piaţă?

a. trei categorii de concurenţă ;
b. patru categorii de concurenţă ;
c. cinci categorii de concurenţă ;
d. șase categorii de concurenţă .
167
38. Concurenţii direcţi ai unei firme sunt:

a. cei care urmă resc să satisfacă aceleași nevoi ale acelorași
consumatori, oferind produse similare;
b. cei care urmă resc să satisfacă diferite nevoi ale acelorași
consumatori, oferind produse diferite;
c. cei care urmă resc să satisfacă unele nevoi ale unor consumatori,
oferind unele produse;
d. producă torii de bunuri și servicii din domenii diferite.
39. Specialiştii în marketing pot înfrunta concurenţa recurgând la una

din urmă toarele metode:
a. imitarea principalilor concurenţi;
b. gă sirea unui avantaj produsului pe care-l realizează ;
c. pot oferi preţuri competitive;
d. gă sirea unor noi nișe de piaţă .
40. Principalele componente ale publicului sunt:

a. publicul financiar, mass-media, publicul intern,;
b. instituţii guvernamentale şi administraţia publică , publicul extern;
c. mass-media, publicul intern, publicul extern;
d. grupuri de interese politice şi civice, organizaţii profesionale.
A(a,b,c,d), B(a,c,d), C(a,b,d), D(b,c,d).
41. Publicul financiar este format din:

a. bă nci, societă ţi de investiţii, firme de asigură ri, acţionarii firmei etc.;
b. grupuri de presă , posturi de radio, canale de televiziune;
c. organizaţii pentru protecţia consumatorului, a mediului, a
animalelor etc.;
d. opinia publică și personalul intern al firmei.
42. Grupuri de interese politice şi civice, organizaţii profesionale sunt

reprezentate de:
a. Camera de Comerţ şi Industrie, Uniuni Patronale etc.;
b. Instituţii guvernamentale şi administraţia publică ;
c. opinia publică ;
d. personalul intern al firmei.
168
43. Obiectivul principal al relaţiilor firmei cu publicul constă în:

a. consolidarea unei imagini favorabile, a unei notorietă ţi în cadrul
publicului;
b. găsirea de strategii care să îmbunătăţească relaţia cu concurenţa;
c. realizarea de produse pe care firma le poate fabrica;
d. cunoașterea relaţiei pe care o au firmele concurente cu publicul lor.
44. O imagine favorabilă are pentru firmă următoarele efecte:

a. atrage investitorii de capital; generează credibilitate în relaţiile cu
partenerii;
b. facilitează obţinerea de credite; stimulează vâ nză rile;
c. atrage forţa de muncă cu o mai bună calificare și competenţă ;
sporește loialitatea clienţilor;
d. facilitează lansarea și acceptarea noilor produse pe piaţă etc.
A(a,b,c,d), B(a,c,d), C(a,b,d), D(b,c,d).
45. Macromediul firmei cuprinde:

a. mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul
politic și juridic, mediul socio-cultural;
b. clienţii, furnizorii, intermediarii, concurenţii și publicul;
c. mediul demografic, mediul economic, furnizorii și intermediarii;
d. nicio variantă nu este corectă .
46. Mediul demografic este reprezentat de:

a. populaţia unei pieţe, privită ca numă r total al consumatorilor
potenţiali;
b. calitatea mediului natural și situaţia resurselor naturale ale Terrei;
c. impactul tehnologiei asupra pieţei şi strategiilor de marketing pe
termen mediu şi lung;
d. forţele politice ale societă ţii, raporturile dintre ele, gradul de
implicare a statului în economie etc.
47. Principalele componente ale publicului sunt:

a. publicul financiar; publicul extern;
b. mass-media; grupuri de interese politice şi civice, organizaţii
profesionale;
169
c. publicul intern; instituţii guvernamentale şi administraţia publică ;

48. Marketingul ecologic vizează:

a. remedierea deterioră rilor aduse mediului;
b. eliminarea gunoaielor sau purificarea apelor;
c. demersurile în direcţia schimbă rii tehnologiilor;
d. reducerea consumului de energie şi materii prime.
A (a,b,c,d); B(a,c,d); C(b,c,d); D(a,b,d).
49. Cunoaşterea mediului tehnologic prezintă, pentru specialistul în

marketing, o importanţă deosebită, deoarece:
a. creează modalităţi noi de satisfacere într-un grad mai mare a
nevoilor consumatorilor;
b. permite identificarea unor nevoi latente;
c. ajută la descoperirea unor noi segmente de consumatori;
d. poate modifica natura concurenţei într-o industrie.
50. Uzura morală este planificată pentru:

a. ca durata de viaţă a produselor să fie limitată ;
b. a crește profitul pe termen lung al producă torilor;
c. a se asigură cererea continuă pentru mai multe produse;
d. ca produsele să fie înlocuite mai des cu altele noi.
51. Cartelul Phoebus a existat pentru:

a. a controla producerea și vâ nzarea de becuri;
b. a realiza produse alimentare;
c. ca firma să producă ceea ce poate ea să producă ;
d. a remedia deterioră rile aduse mediului.
170
52. Mediul politic include:

a. structura forţelor politice ale societă ţii;
b. gradul de implicare a statului în economie;
c. gradul de stabilitate politică ;
d. atitudinea puterii şi administraţiei faţă de afaceri.
53. Influenţele politico-legale asupra activităţii de marketing pot fi

grupate:
a. în cinci categorii;
b. în șase categorii;
c. în șapte categorii;
d. în trei categorii.
54. Componentele culturii sunt:

a. cultura materială , limba, religia;
b. valorile şi atitudinile;
c. obiceiurile, organizarea socială , estetica;
d. toate variantele sunt corecte;
55. Succesul unei afaceri este determinat de:

a. producă tor;
b. client;
c. intermediar;
d. furnizor.
56. Cel mai important activ al firmei este:

a. portofoliul de produse;
b. baza de clienţi;
c. investiţiile firmei;
d. conducerea firmei.
57. Păstrarea clienţilor de către o firmă se referă la faptul că:

a. firma trebuie să aibă în vedere schimbă rile apă rute în nevoile
clienţilor;
b. firma trebuie să producă ceea ce poate ea să producă ;
171
c. firma trebuie să producă într-o cantitate mare bunuri și servicii;

d. firma trebuie să elimine concurenţa.
58. Clienţii profitabili ai firmei sunt:

a. clienţii care aduc venituri firmei ce depă șesc costurile de producţie
ale acesteia;
b. clienţii care vizitează zilnic și alte firme;
c. clienţii care nu sunt mulţumiţi de produsele firmei;
d. clienţii care fac cumpă ră turi de la firmele concurente.
59. Orientarea către client a firmei se referă la faptul că:

a. firmele sunt preocupate să afle care sunt nevoile clienţilor;
b. firmele sunt preocupate de producţie și procesele tehnologice
aferente;
c. firmele concurente oferă servicii și produse care satisfac nevoile
clienţilor;
d. prin câ știgarea unui consumator câ nd acesta este tâ nă r – acesta
devine clientul firmei pe viaţă .
60. Furnizorii unei organizaţii sunt:

a. acei agenţi economici sau indivizi care îi oferă firmei resursele de
care are nevoie pentru a-şi produce propriile bunuri sau servicii;
b. persoane juridice sau fizice care acţionează între firmă şi
consumatorii acesteia;
c. brokeri, comisionari etc. care realizează contactul între pă rţi şi
negociază pentru ele, intermediind tranzacţiile;
d. agenţii de publicitate, firme de cercetă ri de marketing, firme de
consultanţă etc.
61. Intermediarii sunt:

a. brokeri, comisionari etc. care realizează contactul între pă rţi şi nu
b. agenţii de publicitate, firme de cercetă ri de marketing, firme de
consultanţă etc.;
c. persoane juridice sau fizice care acţionează între firmă şi furnizori,
respectiv între firmă şi consumatorii acesteia;
172
62. Agenţiile de servicii de marketing includ:

a. brokeri, comisionari etc. care realizează contactul între pă rţi şi
b. persoane juridice sau fizice care acţionează între firmă şi furnizori,
c. agenţii de publicitate, firme de cercetă ri de marketing, firme de
consultanţă etc.;
d. mediul politic, mediul social, mediul economic.
63. Agenţii de schimb sunt, așadar:

a. brokeri, comisionari etc. care realizează contactul între pă rţi şi
b. persoane juridice sau fizice care acţionează între firmă şi furnizori,
c. agenţii de publicitate, firme de cercetă ri de marketing, firme de
consultanţă etc.;
d. mediul politic, mediul social, mediul economic.
64. Clienţii sunt clasificaţi în funcţie de statutul lor, de natura

solicitărilor faţă de produsele firmei în:
a. consumatori, utilizatori industriali, pieţe guvernamentale, pieţe
internaţionale;
b. clienţi principali, clienţi secundari și clienţi terţiari;
c. consumatori casnici, consumatori industriali și consumatori locali;
d. clienţi locali, clienţi naţionali și clienţi internaţionali.
65. Utilizatorii industriali sunt clienţii care:

a. achiziţionează bunuri şi servicii fie pentru a presta servicii publice,
fie pentru a le revinde;
b. achiziţionează produse în scopul prelucră rii sau utiliză rii lor în
procesul de producţie;
c. cumpă ră bunuri şi servicii pentru consumul propriu;
173
66. Pieţele guvernamentale sunt alcătuite din:

a. persoane particulare şi gospodă rii – care cumpă ră bunuri şi servicii
pentru consumul propriu;
b. agenţii de stat care achiziţionează bunuri şi servicii folosite fie
pentru a presta servicii publice, fie pentru a le revinde;
c. cumpă ră tori din alte ţă ri: consumatori individuali, producă tori,
comercianţi, agenţii guvernamentale;
d. consumatori casnici, consumatori industriali și consumatori locali.
67. Consumatorii sunt:

a. persoane particulare şi gospodă rii – care cumpă ră bunuri şi servicii
pentru consumul propriu;
b. acei agenţi economici sau indivizi care îi oferă firmei resursele de
care are nevoie pentru a-şi produce propriile bunuri sau servicii;
c. persoanele care facilitează obţinerea de credite;
d. persoanele care atrag forţa de muncă cu o mai bună calificare și
competenţă .
68. Indicaţi care dintre elementele de mai jos reprezintă bariere de

intrare într-un sector:
a. necesar mare de capital; cerinţe de brevetare și autorizare;
posibilită ţi limitate de amplasare;
b. grad mare de integrare pe verticală ; bariere emoţionale; nivel scă zut
de valorificare a activelor;
c. necesar mare de capital; bariere emoţionale; nivel scă zut de
valorificare a activelor;
d. posibilită ţi limitate de amplasare; grad mare de integrare pe
verticală ; bariere emoţionale.
69. Publicul financiar este reprezentat de:

a. bă nci, societă ţi de investiţii, firme de asigură ri, acţionarii firmei etc.;
b. grupuri de presă , posturi de radio, canale de televiziune;
c. instituţii guvernamentale și administraţia publică ;
d. opinia publică și personalul intern al firmei.
174
5.4. Cercetarea de marketing
1. Prima etapă a unei cercetări de marketing o reprezintă:

a. analiza SWOT;
b. alegerea eşantionului;
c. definirea problemei şi a obiectivelor;
d. evaluarea informaţiilor disponibile.
2. Cercetarea de marketing cu privire la distribuţie se referă la:

a. structura în teritoriu a forţei de vâ nzare;
b. analiza costurilor;
c. studii asupra exporturilor;
d. studii de segmentare.
3. Cercetarea de marketing cu privire la produs se referă la:

a. analiza costurilor;
b. satisfacţia oferită de produs;
c. intenţiile de cumpă rare;
d. studii privind aspectul ambalajelor.
4. Analiza SWOT se referă:

a. numai la punctele forte ale organizaţiei;
b. numai la punctele forte și slă biciunile organizaţiei;
c. numai la mediul extern;
d. situaţia întreprinderii și raporturile acesteia cu micro și
macromediul extern.
5. Analiza SWOT este:

a. sinteza auditului de marketing;
b. instrumentul de control al politicii de marketing ce va fi stabilită
prin planul de marketing;
c. sinteza rezumatului planului;
d. etapa care urmează definirii obiectivelor planului de marketing.
6. Cercetarea de marketing cu privire la produs se referă

la:
a. crearea şi testarea produsului, crearea şi testarea mă rcii;
b. testarea produselor existente, studii privind aspectul ambalajelor;
175
c. studii privind aspectul ambalajelor, studii de competitivitate a

produsului;
d. teste de piaţă ;
7. Cercetarea de marketing cu privire la promovare se referă la:

a. studii asupra publicită ţii;
b. studii privind aspectul ambalajelor;
c. studii asupra personalului;
d. studii de competitivitate a produsului.
8. Studiul de piaţă reprezintă:

a. activitatea de colectare și analizare a informaţiilor;
b. activitatea de producţie a bunurilor și serviciilor;
c. înregistrarea activită ţii concurenţilor;
d. activitatea de promovare a câ știgurilor.
9. Studiile de piaţă sunt realizate pentru:

a. a evalua potenţialul unei pieţe;
b. a testa produsele existente;
c. a stabili cotele de vâ nză ri;
10. Cercetarea de marketing cu privire la comportamentul de

cumpărare se referă la:
a. imaginea asupra mă rcii;
b. eficienţa publicită ţii;
c. analiza cererii;
d. analiza cotei de piaţă .
11. Cercetarea de marketing privind comportamentul de cumpărare se

referă la:
a. preferinţa faţă de marcă , atitudinea faţă de marcă , satisfacţia oferită
de produs;
b. eficienţa publicită ţii, analiza cererii, comportamentul de cumpă rare;
c. intenţiile de cumpărare, imaginea asupra mărcii, analiza cotei de piaţă;
d. studiu de segmentare, eficienţa publicită ţii, analiza cererii.
176
12. Cercetarea de marketing poate consta în:

a. într-un studiu de piaţă ;
b. un test al preferinţelor pentru produs;
c. o prognoză a vâ nză rilor la nivelul unei regiuni;
d. un studiu asupra eficienţei publicită ţii.
13. Cercetarea de marketing reprezintă:

a. monitorizarea performanţelor de marketing;
b. funcţia care identifică şi defineşte oportunită ţile şi problemele de
marketing;
c. funcţia care creează un canal de informaţii între organizaţii şi
clienţii lor;
d. funcţia care evaluează activită ţile de marketing.
14. Studiul de piaţă reprezintă:

a. activitatea de observare şi colectare a informaţiilor cu privire la
consumatori, la pieţe şi la eficienţa deciziilor de marketing;
b. activitatea de evaluare a informaţiilor cu privire la consumatori, la
pieţe şi la eficienţa deciziilor de marketing;
c. activitatea de prelucrare a informaţiilor cu privire la consumatori, la
pieţe şi la eficienţa deciziilor de marketing;
d. activitatea de colectare şi analiză a informaţiilor cu privire la
consumatori, la pieţe şi la eficienţa deciziilor de marketing.
15. A doua etapă a procesului cercetării de marketing este:

a. definirea obiectivelor cercetă rii;
b. dimensionarea şi formarea eşantionului de anchetă ;
c. evaluarea informaţiilor disponibile;
d. alegerea tipului de studiu şi a metodelor de lucru.
16. A treia etapă a procesului cercetării de marketing este:

c. evaluarea informaţiilor disponibile;
177
17. A patra etapă a procesului cercetării de marketing este:

c. stabilirea planului şi a bugetului necesar pentru colectarea
informaţiilor suplimentare;
18. A cincea etapă a procesului cercetării de marketing este:

b. conceperea instrumentelor de colectare şi prelucrare a informaţiilor;
19. A șasea etapă a procesului cercetării de marketing este:

20. A șaptea etapă a procesului cercetării de marketing este:

c. culegerea, prelucrarea şi interpretarea datelor;
21. Procesul cercetării de marketing cuprinde:

a. cinci etape;
b. șapte etape;
c. nouă etape;
d. zece etape.
22. Obiectivele cercetării de marketing pot fi:

a. exploratorii, descriptive, cauzale;
b. reale, actuale, conforme;
c. exploratorii, reale, cauzale;
d. principale, secundare, terţiare.
178
23. Culegerea de date şi informaţii asupra micro şi macromediului

firmei se realizează apelând la:
a. surse secundare şi primare;
b. surse primare, secundare și terţiare;
c. surse interne și surse externe;
d. surse din mediul privat și din mediul public.
24. Care este prima etapă în procesul cercetărilor de marketing?

a. definirea problemei;
b. stabilirea obiectivelor cercetă rii;
c. evaluarea oportunită ţii cercetă rii;
d. elaborarea chestionarelor.
25. Care dintre următoarele etape precedă etapa de elaborare a

chestionarelor?
a. raportul privind cercetarea de marketing;
b. analiza datelor;
c. determinarea planului de eşantionare;
d. identificarea surselor de informaţii.
26. Care dintre următoarele operaţiuni nu sunt prezente în etapa de

analiză a datelor?
a. verificarea corectitudinii clasificărilor cerute; codificarea datelor;
b. identificarea greşelilor fă cute de operator; codificarea datelor;
c. codificarea datelor; prelucrarea statistică a datelor;
d. colectarea datelor.
27. Care dintre următoarele afirmaţii privind raportul final al

cercetării de marketing sunt adevărate?
a. comunică rezultatele obţinute în urma cercetă rii;
b. se adresează doar experţilor în marketing; se adresează doar
managerilor;
c. nu poate face obiectul unei prezentă ri orale; se adresează
intervievaţilor;
d. raportul detaliat este adresat unui numă r mai mare de persoane;
raportul final este transmis respondenţilor.
179
28. Care din următoarele afirmaţii cu privire la chestionare este falsă?

a. reprezintă o colecţie de întrebă ri adresate cu scopul de a culege date;
b. trebuie să fie clare; trebuie să fie folositoare;
c. trebuie să fie folositoare; nu trebuie să aibă un limbaj tehnic;
d. trebuie să aibă un limbaj tehnic.
29. Procesul de investigare a tuturor membrilor unei populaţii constituie:

a. recensă mâ ntul;
b. eșantionul;
c. eșantionul reprezentativ;
d. anchetă prin sondaj.
30. Diferenţele dintre rezultatele obţinute la nivelul eșantionului și

rezultatele reale reprezintă:
a. cadrul de eșantionare;
b. eroarea de eșantionare;
c. caracteristica populaţiei;
d. eroare de interpretare.
31. Spre deosebire de cercetarea selectivă (pe un eșantion),

recensământul:
a. are un cost mai ridicat; necesită un volum mare de resurse umane;
b. permite obţinerea informaţiilor într-un timp mai scurt; este mai des
utilizat în practică ;
c. necesită un volum mic de resurse umane; este mai des utilizat în
practică ;
d. este o metodă modernă de cercetare; este mai des utilizat în practică .
32. Acurateţea unui chestionar presupune:

a. eroare minimă de eșantionare; culegerea numai a informaţiilor
necesare rezolvă rii problemei de marketing;
b. obţinerea unei informaţii fidele, valabile și precise;
c. valabilitatea îndelungată a informaţiilor culese; eroare minimă de
eșantionare;
d. posibilitatea transformă rii itemilor în variabile mă surabile; eroare
minimă de eșantionare.
180
33. Prima etapă în proiectarea chestionarului este reprezentată de:

a. definirea problemei de cercetat și identificarea informaţiilor necesare;
b. calcularea mă rimii eșantionului; definirea populaţiei cercetate;
c. definirea populaţiei cercetate; formularea ipotezelor de cercetare;
d. transpunerea aspectelor de cercetat în variabile ce urmează a fi
mă surate;
34. Întrebările mixte din cadrul unui chestionar sunt:

a. întrebă ri închise adresate unor categorii eterogene de subiecţi
intervievaţi;
b. întrebă rile plasate înaintea întrebă rilor filtru; întrebă ri filtru cu
ră spuns dihotomic;
c. întrebă ri filtru cu ră spuns dihotomic;
d. întrebă ri capcană ; combinaţie între întrebă rile închise și întrebă rile
deschise.
35. Care dintre următoarele afirmaţii privind obiectivele cercetării

este adevărată?
a. sunt independente de problema de cercetat; precedă stabilirea
problemei de cercetat;
b. reprezintă scopul cercetă rii în termeni mă surabili;
c. o diferenţă între ceea ce s-a întâ mplat şi ceea ce s-ar fi putut întâ mpla;
d. exprimă scopul cercetă rii în termeni nemă surabili.
36. Care dintre următoarele afirmaţii privind sursele de informaţii

este corectă?
a. datele primare reprezintă informaţii culese anterior; datele primare
sunt mai ieftine;
b. datele primare sunt primele care se consultă ; datele secundare sunt
greu de obţinut;
c. datele secundare sunt mai uşor de obţinut;
d. datele secundare sunt colectate pentru problema supusă cercetă rii.
37. Ancheta prin calculator are ca avantaj:

a. posibilitatea includerii orică rui tip de întrebă ri; rata de ră spuns este
apropiată de 100%;
b. este puţin costisitoare;
181
c. posibilitatea de a formula un chestionar lung; ancheta este costisitoare;

d. selectarea în cadrul eșantionului doar a persoanelor pasionate de
tehnologie;
38. Cercetarea de marketing trebuie să dea răspunsuri la întrebări

precum:
a. Cine sunt clienţii actuali şi potenţiali?; Ce educaţie şi stil de viaţă au
aceştia?; Unde locuiesc?;
b. Care sunt preferinţele consumatorilor?; Au aceştia capacitatea
financiară de a cumpă ra produsele oferite de comerciant?;
c. Le oferă oare (comerciantul) produsele şi / sau serviciile pe care ei
le doresc?; Ce le-ar mai putea oferi?;
d. Sunt preţurile produselor în concordanţă cu preţul psihologic
asociat lor de că tre clienţi? Programul de promovare funcţionează ?
39. Domeniile în care acţionează cercetarea de marketing sunt

următoarele:
a. cercetarea la nivel micro şi macroeconomic;
b. produsul; preţul;
c. distribuţia; promovarea;
d. comportamentul de cumpă rare.
40. Firmele utilizează studiile de piaţă pentru:

a. a evalua potenţialul unei pieţe; a determina caracteristicile pieţei; a
analiza cota de piaţă ;
b. a analiza volumul de vâ nză ri; a realiza studii de competitivitate a
produselor;
c. a realiza previziuni pe termen scurt (de maximum un an); a testa
produsele existente;
d. a realiza previziuni pe termen lung (peste un an); a efectua cercetă ri
pentru stabilirea preţurilor;
e. a stabili cotele de vânză ri; a aprecia potenţialul şi nivelul de
acceptare a noilor produse.
A (a,b,c,d,e); B(a,c,d,e); C(b,c,d,e); D(a,b,d,e).
182
5.5. Piaţa firmei
1. Cele trei condiţii ce se cer întrunite de o piaţă cu concurenţa perfectă

sunt:
a. atomicitatea, fluiditatea, transparenţa perfectă ;
b. rigiditatea, atomicitatea, opacitatea;
c. fluiditatea, dinamica susţinută , rigurozitatea;
d. atomicitatea, opacitatea, dinamica susţinută .
2 Concurenţa este total absentă în situaţia de:

a. concurenţă imperfectă ;
b. concurenţă monopson;
c. concurenţă pură ;
d. monopol bilateral.
3. Una dintre formele de manifestare a concurenţei neloiale o reprezintă:

a. concurenţa imperfectă ;
b. practicarea preţurilor de penetrare;
c. concurenţa ilicită ;
d. publicitatea comparativă .
4. Relaţia dintre două întreprinderi producătoare de pantofi reprezintă:

a. concurenţă directă ;
b. concurenţă indirectă și laterală :
c. concurenţă laterală și directă ;
d. concurenţă neloială și laterală .
5. Concurenţa este total absentă în situaţia de:

a. concurenţă imperfectă și pură ;
b. concurenţă pură și de oligopol;
c. monopson și concurenţă perfectă ;
d. monopol bilateral.
6. Cota relativă de piaţă a unei firme aflate în poziţie de lider:

a. demonstrează existenţa unei rate pozitive de creștere a pieţei;
b. se încadrează în intervalul 0 - 1;
c. tinde să se apropie de 1 și este mai mică decâ t 1;
d. este întotdeauna supraunitară .
183
7. Cota de piaţă nu reprezintă:

a. mă rimea relativă a capacită ţii pieţei unei firme;
b. capacitatea potenţială a pieţei;
c. ponderea ce revine firmei din piaţa globală ;
d. o cuantificare fie sub forma de coeficient, fie în procente.
8. Cota relativă de piaţă a întreprinderii:

a. se calculează prin raportarea propriei sale cote de piaţă la cea a celui
mai important concurent;
b. exprimă ponderea ce îi revine acesteia în piaţa produsului sau a
grupei de produse din care face parte;
c. este un indicator de exprimare a structurii pieţei;
d. se calculează prin raportarea volumului de vâ nză ri al întreprinderii
la vâ nză rile totale ale produsului pe piaţa respectivă .
9. Dintre următoarele afirmaţii referitoare la capacitatea potenţială a

pieţei nu este reală cea potrivit căreia:
a. exprimă volumul maxim al vâ nză rilor pe care le-ar putea realiza o
întreprindere într-un timp determinat;
b. acoperă sfera pieţei reale (efective), precum și nonconsumatorii
relativi;
c. principalii indicatori de evaluare a acesteia sunt potenţialul de
absorbţie al pieţei, potenţialul de export, efectivul si structura
nonconsumatorilor relativi;
d. depinde de numă rul cumpă ră torilor / utilizatorilor actuali ai
produselor/serviciilor oferite, de mă rimea medie a unei cumpă ră ri
și de frecvenţa de cumpă rare.
10. Numărul total al consumatorilor care ar putea cumpăra un produs

la un moment dat formează:
a. piaţa reală a produsului;
b. piaţa potenţială a produsului;
c. conjunctura pieţei produsului;
d. cota relativă de piaţă a întreprinderii.
184
11. Exprimarea dimensiunii pieţei potenţiale a unui produs poate fi

făcută prin intermediul:
a. volumului ofertei produsului respectiv; volumului ofertei altor
produse;
b. volumului cererii pentru produs;
c. volumului tranzacţiilor la nivelul pieţei; volumului tranzacţiilor de
piaţă al întreprinderii;
d. vâ nză rilor principalilor competitori de pe piaţă ; vâ nză rilor tuturor
produselor de pe piaţă .
12. Cota de piaţă reprezintă:

a. ponderea neprocentuală a vâ nză rilor întreprinderii în vâ nză rile
totale la nivelul pieţei;
b. ponderea procentuală a vâ nză rilor întreprinderii în vâ nză rile
principalului să u concurent;
c. un indicator al capacită ţii pieţei;
d. expresia volumului tranzacţiilor de piaţă al întreprinderii.
13. Gravitaţia comercială are implicaţii asupra:

a. ariei comerciale a întreprinderii;
b. capacită ţii pieţei întreprinderii; pieţei potenţiale;
c. structurii pieţei întreprinderii; ponderii neprocentuale a vâ nză rilor
întreprinderii;
d. structurii și capacităţii; volumului tranzacţiilor de piaţă al întreprinderii.
14. Concentrarea activităţii pieţei este o problemă de:

a. structură a pieţei; capacitate a pieţei;
b. arie a pieţei;
a. c. capacitate a pieţei; volum al cererii pentru produs;
c. arie, structură și capacitate; conjunctură a pieţei produsului.
15. Volumul vânzărilor exprimă cel mai exact:

a. piaţa potenţială ; piaţa locală ;
b. piaţa efectivă ;
c. piaţa teoretică ; piaţa internaţională ;
d. toate la un loc.
185
16. Piaţa potenţială este exprimată mai exact prin:

a. volumul ofertei și piaţa locală ;
b. volumul vâ nză rilor și piaţa efectivă ;
c. volumul cererii;
d. toate la un loc.
17. Volumul vânzărilor este un indicator de caracterizare a:

a. ariei pieţei; dinamicii pieţei;
b. structurii pieţei; ariei pieţei:
c. capacită ţii pieţei;
d. dinamicii pieţei; structurii pieţei și ariei pieţei.
18. Unul dintre obiectivele cercetării structurii pieţei constă în:

a. evaluarea dimensiunii maximale a pieţei;
b. identificarea dimensiunii maximale a ofertei existente pe piaţă ;
c. identificarea și dimensionarea segmentelor de piaţă ;
d. evaluarea capacită ţii pieţei.
19.Volumul ofertei este un indicator utilizat în determinarea

capacităţii pieţei atunci când:
a. numă rul de clienţi ai întreprinderii este foarte mic și oferta este mai
mare decâ t cererea;
b. numă rul de clienţi ai întreprinderii este foarte mare și oferta este
mai mare decâ t cererea;
c. cererea este mai mică decâ t oferta și numă rul de clienţi ai
întreprinderii este foarte mare;
d. oferta este mai mică decâ t cererea.
20. Cota de piaţă reprezintă:

a. un indicator de caracterizare a dinamicii pieţei;
b. ponderea deţinută de o întreprindere sau produs în cadrul unei
pieţe de referinţă ;
c. ponderea deţinută de cifra de afaceri a unei întreprinderi în volumul
total al cererii;
d. ponderea deţinută de volumul total al ofertei în volumul total al
cererii.
186
21. Apariţia unei noi pieţe este marcată de:

a. creșterea vâ nză rilor la un produs nou; existenţa unui segment de
consumatori dificil de identificat;
b. existenţa, în cadrul mediului, a unei nevoi nesatisfă cute și
satisfacerea acesteia printr-o nouă ofertă ;
c. existenţa unui segment de consumatori dificil de identificat; apariţia
unei noi întreprinderi;
d. apariţia în cadrul mediului, a unei noi întreprinderi.
22. Etapa de maturitate a pieţei este caracterizată de existenţa:

a. unui produs nou, destinat satisfacerii unei nevoi noi;
b. mai multor produse aflate în raporturi de concurenţă ;
c. mai multor produse aflate în raporturi de complementaritate;
d. mai multor produse noi, destinate satisfacerii unei nevoi noi.
23. În funcţie de zona în care se desfăşoară actele de vânzare-

cumpărare putem identifica:
a. piaţa internă ;
b. bursa valutară ;
c. piaţa bunurilor de consum;
d. bursa muncii.
24. În funcţie de natura clientului şi destinaţia bunurilor, putem

identifica:
a. piaţa organizaţională ;
b. piaţa internă ;
c. piaţa externă ;
d. piaţa mondială .
25. În funcţie de natura obiectului tranzacţionat, putem identifica:

a. piaţa bunurilor de consum; piaţa organizaţională ;
b. piaţa organizaţională ; piaţa externă ; piaţa internă ;
c. bursa valutară ; bursa de mă rfuri;
d. piaţa internă ; piaţa internaţională .

a. piaţa bunurilor de consum; piaţa internaţională ;
b. piaţa organizaţională ; piaţa locală ;
187
c. bursa de mă rfuri; bursa de valori;

d. piaţa internă ; piaţa externă .

a. piaţa bunurilor de consum; piaţa globală ;
b. bursa de valori; bursa valutară ;
c. piaţa organizaţională ;
d. piaţa internă ; piaţa externă .
28. În funcţie de natura clientului şi destinaţia bunurilor, putem identifica:

a. piaţa bunurilor de consum; piaţa organizaţională ; piaţa bunurilor
publice;
b. piaţa internă ; piaţa internaţională ; piaţa organizaţională ;
c. piaţa bunurilor de consum; piaţa internă ;
d. piaţa externă ; piaţa globală .
29. Piaţa reprezintă:

a. un ansamblu de relaţii de schimb dintre consumatori și producă tori;
b. ansamblul cumpă ră torilor potenţiali ai unui produs;
c. ansamblul cumpă ră torilor efectivi ai unui produs;
30. Piaţa efectivă:

a. definește dimensiunile pieţei atinse la un moment dat; tranzacţiile
de piaţă efectiv desfă şurate;
b. are un caracter de probabilitate; indică dimensiunile posibile ale pieţei;
c. indică coordonatele în cadrul că rora se vor confrunta cererea cu
oferta;
31. Piaţa potenţială:

a. indică dimensiunile posibile ale pieţei; are un caracter de
probabilitate; indică coordonatele în cadrul că rora se vor confrunta
cererea cu oferta;
b. reprezintă mă sura confruntă rii efective a cererii cu oferta;
c. tranzacţiile de piaţă efectiv desfă şurate;
188
32. Piaţa liberă este:

a. piaţa unde actele de vâ nzare-cumpă rare se desfă şoară libere;
b. unde nu există autonomia totală sau reală a agenţilor economici;
c. unde actele de vâ nzare-cumpă rare sunt dirijate prin mă suri
administrative;
d. reprezentată de relaţiile de desfacere, vâ nzare a produselor şi
serviciilor că tre diverşi beneficiari:
33. Piaţa în amonte este:

a. constituită din relaţiile de aprovizionare împreună cu furnizorii
firmei;
b. constituită din relaţiile de desfacere, vânzare a produselor şi
serviciilor către diverşi beneficiari: consumatori finali sau
intermediari;
c. formată din pieţe ale mai multor produse;
d. este constituită din ansamblul pieţelor firmelor care acţionează în
cadrul ei şi, în acelaşi timp, din totalitatea pieţelor produselor care
fac obiectul actelor de vâ nzare-cumpă rare.
34. Piaţa în aval este:

a. constituită din relaţiile de aprovizionare împreună cu furnizorii
firmei;
b. constituită din relaţiile de desfacere, vânzare a produselor şi
intermediari;
c. formată din pieţe ale mai multor produse;
d. este constituită din ansamblul pieţelor firmelor care acţionează în
cadrul ei şi, în acelaşi timp, din totalitatea pieţelor produselor care
fac obiectul actelor de vâ nzare-cumpă rare.
35. Piaţa produsului este:

a. formată din totalitatea pieţelor firmelor care produc acelaşi produs;
b. constituită din relaţiile de aprovizionare împreună cu furnizorii
firmei;
c. constituită din relaţiile de desfacere, vânzare a produselor şi
intermediari;
d. formată din pieţe ale mai multor produse.
189
36. Piaţa firmei este:

a. formată din pieţe ale mai multor produse;
b. formată din totalitatea pieţelor firmelor care produc acelaşi produs;
c. constituită din relaţiile de aprovizionare împreună cu furnizorii
firmei;
d. constituită din relaţiile de desfacere, vânzare a produselor şi
intermediari.
37. Piaţa totală este:

a. constituită din ansamblul pieţelor firmelor care acţionează în cadrul
ei şi, în acelaşi timp, din totalitatea pieţelor produselor care fac
obiectul actelor de vâ nzare-cumpă rare;
b. este formată din pieţe ale mai multor produse;
c. formată din totalitatea pieţelor firmelor care produc acelaşi produs;
d. constituită din relaţiile de aprovizionare împreună cu furnizorii firmei.
38. Piaţa efectivă este sinonimă cu:

a. piaţa reală ; tranzacţii efective; volumul vâ nză rilor;
b. profiturile firmei; interesul public; satisfacţia consumatorilor;
c. vâ nzarea; cumpă rarea; maximizarea profitului;
39. Piaţa efectivă este formată din:

a. consumatori preferenţiali; consumatori actuali;
b. consumatori direcţi;
c. consumatori actuali; consumatori absoluţi;
d. consumatori viitori; non-consumatori.
40. Piaţa potenţială reflectă:

a. consumatorii actuali;
b. consumatorii direcţi;
c. consumatorii absoluţi;
d. non-consumatorii relativi.
41. Studiul de piaţă:

a. se efectuează o singură dată ; se efectuează la deschiderea firmei;
b. este o activitate cu caracter permanent;
190
c. divide populaţia în producă tori și angajaţi;

d. este realizat de non-consumatori.
42. Studiul de piaţă este eficient când:

a. profitul realizat în urma informaţiilor obţinute este mai mare decâ t
investiţia iniţială ;
b. profitul realizat în urma informaţiilor obţinute este egal cu investiţia
iniţială ;
c. profitul realizat este suficient ca firma să ră mâ nă pe piaţă ;
d. produsele sunt fabricate în ţara producă torului.
43. Studiul de piaţă ajută firma:

a. să comunice cu clienţii actuali sau potenţiali;
b. să valorifice ocaziile pe care i le oferă piaţa;
c. Să identifice problemele potenţiale;
d. să evalueze reuşita ei.
44. Informaţiile oferite de studiul de piaţă sunt:

a. studiul segmentelor de piaţă ; aspectele psihologice;
b. puterea de cumpă rare şi atitudinea faţă de cheltuirea banilor;
c. studiul concurenţei; studiul mediului;
45. Puterea de cumpărare şi atitudinea faţă de cheltuirea banilor

evidenţiază:
a. capacitatea financiară a pieţei-ţintă ;
b. atitudinea şi opiniile consumatorilor;
c. informaţii despre celelalte firme din acelaşi domeniu;
d. informaţii despre condiţiile economice şi politice care pot influenţa
desfă şurarea activită ţii.
46. Studiul concurenţei oferă informaţii despre:

a. celelalte firme din acelaşi domeniu;
b. condiţiile economice şi politice care pot influenţa desfă şurarea
activită ţii;
191
c. capacitatea financiară a pieţei-ţintă ; atitudinea şi opiniile

consumatorilor;
d. suma de bani obţinută din vâ nză rile maxim posibile în condiţii de
preţuri şi venituri determinate.
47. Aspectele psihologice sunt reprezentate de:

a. capacitatea financiară a pieţei-ţintă ; cota de piaţă ;
b. atitudinea şi opiniile consumatorilor;
c. condiţiile economice şi politice care pot influenţa desfă şurarea
activită ţii;
d. gradul de saturaţie al pieţei,
48. Capacitatea pieţei poate fi caracterizată cu ajutorul unor indicatori

precum:
a. potenţialul pieţei; volumul ofertei; volumul pieţei (vâ nză rilor);
b. gradul de saturaţie al pieţei; piaţa produsului; piaţa firmei;
c. cota de piaţă ; poziţia concurenţială a firmei pe piaţă ;
49. Potenţialul pieţei este exprimat prin:

a. suma de bani obţinută din vâ nză rile maxim posibile în condiţii de
preţuri şi venituri determinate;
b. cantitatea de bunuri pe care o firmă le poate oferi pieţei, la un
moment dat;
c. gradul de penetrare, de solicitare a unui produs în consum;
50. Printre căile de extindere a pieţei produsului pot fi menţionate:

a. calea intensivă ; calea extensivă ;
b. calea primară ; calea secundară ;
c. calea internă ; calea externă ;
d. calea locală ; calea centrală .
51. Printre indicatorii valorici și fizici ai capacităţii pieţei nu se numără:

a. volumul ofertei; volumul tranzacţiilor; cota de piaţă ;
b. numă rul producă torilor;
c. factorii reversibili și factorii ireversibili;
d. caracterul individului.
192
52. Cota relativă de piaţă a întreprinderii:

a. se calculează prin raportarea propriei sale cote de piaţă la cea a celui
mai important concurent;
b. exprimă ponderea ce îi revine acesteia în piaţa produsului sau a
grupei de produse din care face parte;
c. este un indicator de exprimare a structurii pieţei;
d. se calculează prin raportarea volumului de vâ nză ri al întreprinderii
la vâ nză rile totale ale produsului pe piaţa respectivă .
53. Gradul de saturaţie al pieţei reprezintă:

a. cantitatea de bunuri pe care o firmă le poate oferi pieţei, la un
moment dat;
b. totalul tranzacţiilor de produse şi/sau servicii ale firmei, pe o
anumită piaţă şi într-un anumit interval de timp;
c. raportul procentual între volumul vâ nză rilor şi potenţialul pieţei;
d. raportul între volumul vâ nză rilor firmei şi volumul vâ nză rilor totale
de piaţă .
54. Piaţa se află permanent sub acţiunea unor factori:

a. interni şi externi;
b. primari și secundari;
c. locali și centrali;
d. reversibili și ireversibili.
55. Printre factorii endogeni legaţi în mod direct de puterea

economică a firmei, pot fi menţionaţi:
a. potenţialul uman;
b. potenţialul material;
c. etapa din ciclul de viaţă în care firma se gă sește;
d. potenţialul financiar.
56. În structura factorilor de natură exogenă se regăsesc:

a. natura bunurilor care fac obiectul de activitate al firmei şi categoria de
nevoi că rora li se adresează ;
b. intensitatea consumului bunurilor şi serviciilor ofertate de firmă ;
193
d. mă rimea şi structura populaţiei sau numă rul agenţilor economici

potenţiali cumpă ră tori;
e. gradul de accesibilitate al produsului, dat de nivelul preţului, de calitate,
gradul de substituibilitate a acestuia.
57. Factorii sociologici determină:

a. comportamentul individului;
b. caracterul individului; accesul pe piaţă ;
c. veniturile individului:
d. nivelul preţurilor produsului.
58. Cele trei categorii bine cunoscute de consumatori sunt:

a. consumatorii actuali, non-consumatori relativi, non-consumatori
absoluţi;
b. consumatori direcţi, consumatori indirecţi, consumatori preferenţiali;
c. consumatori trecuţi, consumatori prezenţi, non-consumatori;
d. consumatorii actuali, non-consumatori, consumatori trecuţi.
59. Non-consumatorii absoluţi sunt:

a. cei care nu au consumat un anumit produs pâ nă în prezent, dar care
sunt dispuși să facă acest lucru în viitor;
b. cei care nu au consumat un anumit produs pâ nă în prezent și nu îl
vor consuma nici de aici înainte;
c. cei care au consumat un anumit produs pâ nă în prezent, dar care nu
mai sunt dispuși să facă acest lucru;
d. nicio variantă corectă .
60. Non-consumatorii absoluţi sunt:

a. acele persoane care nu folosesc şi nu vor folosi niciodată produsul;
b. acele persoane care în prezent nu folosesc produsul, dar care în
viitor ar putea să -l folosească ;
c. acele persoane care au consumat un anumit produs pâ nă în prezent,
dar care nu mai sunt dispuse să facă acest lucru;
d. acele persoane care au consumat un anumit produs pâ nă în prezent
și care sunt dispuse să consume produsul în continuare.
194
61. Non-consumatorii relativi sunt:

a. acele persoane care nu folosesc şi nu vor folosi niciodată produsul;
b. acele persoane care în prezent nu folosesc produsul, dar care în
viitor ar putea să -l folosească ;
c. acele persoane care au consumat un anumit produs pâ nă în prezent,
dar care nu mai sunt dispuse să facă acest lucru;
d. acele persoane care au consumat un anumit produs pâ nă în prezent
și care sunt dispuse să consume produsul în continuare.
62. În funcţie de dimensiunile sale, piaţa poate fi clasificată în:

a. piaţa reală ;
b. piaţa potenţială ;
c. piaţa teoretică ;
63. Piaţa potenţială este constituită din:

a. totalitatea consumatorilor efectivi;
b. include piaţa reală şi nonconsumatorii relativi;
c. piaţa potenţială şi nonconsumatorii absoluţi;
d. nonconsumatorii relativi și nonconsumatorii absoluţi.
64. Identificaţi cauzele care determină existenţa nonconsumatorilor:

a. necunoaşterea produsului, calitatea slabă , preţul ridicat;
b. cunoașterea produsului, calitatea crescută a produsului, preţ scă zut;
c. calitatea mare a produsului, neîncrederea în produs, preţul scă zut;
d. serviciile ataşate produsului sunt suficiente dimensional şi structural.
65. Aria pieţei se referă la:

a. dimensiunile spaţiale ale pieţei;
b. distribuţia teritorială a ofertei şi cererii de mă rfuri;
c. punctele de întâ lnire a acestora;
66. Alegeţi piaţa pe care doriţi să intraţi:

a. cu grad de saturaţie 50%;
b. cu grad de saturaţie 20%;
c. cu grad de saturaţie 90%;
d. cu grad de saturaţie 60%.
195
67. Concentrarea pieţei este dată în funcţie de următorii factori:

a. natura produsului; natura pieţei; repartizarea teritorială a forţelor
de producţie;
b. preocupă rile pentru menţinerea tradiţiei economice;
c. asigurarea satisfacţiei consumatorilor; nevoile pieţei;
68. Legea Reilly sau legea:

a. gravitaţiei economice; gravitaţiei financiare;
b. gravitaţiei comerciale;
c. gravitaţiei financiare; gravitaţiei polare;
d. gravitaţiei sociale.
69. Segmentarea pieţei reprezintă:

a. împă rţirea unei pieţe eterogene în segmente de piaţă omogene;
b. împă rţirea unei pieţe omogene în segmente de piaţă eterogene;
c. împă rţirea unei pieţe eterogene în segmente de piaţă eterogene;
d. enumerarea mai multor pieţe.
70. Un segment de piaţă reprezintă:

a. un grup de indivizi (sau de firme) pe piaţă, care au caracteristici comune;
b. un grup de indivizi (sau de firme) pe piaţă, care au caracteristici diferite;
c. o mulţime de concepte de pe piaţă , care au caracteristici comune;
d. o mulţime de concepte de pe piaţă , care au caracteristici diferite.
71. Criteriul de identificare a segmentului de piaţă demografic este în

funcţie de:
a. vâ rstă , venit, ocupaţie;
b. stil de viaţă : urban, rural;
c. dorinţa de a avea lux, putere, confort;
d. localizarea (adresa de acasă sau de la serviciu).
72. Criteriul psihologic de identificare a segmentului de piaţă este în

funcţie de:
196
73. Criteriul geografic de identificare a segmentului de piaţă este în

funcţie de:
5.6. Mixul de marketing
1. Conceptul de "marketing mix" include elemente specifice referitoare

la:
a. personal, piaţă , consumatori, vâ nză tori;
b. produs, preţ, personal, furnizori;
c. produs, preţ, promovare, distribuţie;
d. angajaţi, clienţi, furnizori, concurenţi.
2. Care dintre componentele mixului de marketing au impact asupra

consumatorilor?
a. produsul, preţul, distribuţia și promovarea;
b. furnizorii, concurenţii, publicul, piaţa;
c. SRL, SA, SNC, PFA;
3. Dintre componentele mix-ului de marketing, utilizate de

întreprinzători în eforturile de fidelizare a cumpărătorilor, se apelează cel
mai adesea, pentru oferirea unor beneficii imediate, la:
a. produs;
b. preţ;
c. distribuţie;
d. promovare.
4. În cazul unui mix de marketing orientat într-o perspectivă specifică

marketingului relaţional, serviciile postvânzare constituie un instrument
specific politicii de:
a. comunicare promoţională ;
b. preţ;
197
c. produs;
d. distribuţie.
5. În componenţa mixului de marketing intră o serie de variabile, ce

pot fi manevrate de la nivelul întreprinderii. Numai una din grupările de
mai jos cuprinde, în totalitate, componentele mixului de marketing:
a. clienţi, furnizori, concurenţi, angajaţi;
b. vâ rstă , venit, ocupaţie;
c. stil de viaţă : urban, rural;
d. produs, preţ, distribuţie, promovare.
6. Locul central în cadrul mixului de marketing revine:

a. produsului;
b. preţului;
c. distribuţiei;
d. promovă rii.
7. Cei 4 P ai mixului de marketing reprezintă:

a. portul tradiţional; postarea informaţiilor; portofoliul firmei;
pachetul de informaţii;
b. produs; preţ; plasare; promovare;
c. piaţa de monopol; piaţa de oligopol; piaţa de monopson; piaţa de
oligopson;
d. protecţia consumatorului; protecţia producă torului; protecţia
juridică ; protecţia angajatului.
8. Elementele componente ale produsului pot fi grupate în:

a. componente corporale; componente necorporale; comunicaţiile
privind produsul; imaginea produsului;
b. numele, marca, piaţa, viziunea, dorinţa;
c. informaţiile transmise de producă tor și consumator;
d. opinia publică , acţionarii firmei.
9. Componentele corporale ale unui produs sunt:

a. formă , mă rime, structură şi conţinut, putere, rezistenţă etc.;
b. numele, marca, instrucţiunile de utilizare, brevete, licenţe etc.;
c. totalitatea informaţiilor transmise de producă tor;
d. administraţia publică , agenţiile de marketing.
198
10. Componentele necorporale ale unui produs sunt:

a. formă , mă rime, structură şi conţinut, putere, rezistenţă etc.;
b. numele, marca, instrucţiunile de utilizare, brevete, licenţe etc.;
c. cantitatea de bunuri comercializate pe o piaţă ;
11. Challengerul este:

a. o firmă aflată pe poziţia secundară sau pe orice altă poziţie
inferioară care are intenţia de a-şi îmbună tă ţi poziţia pe piaţă ;
b. o firmă aflată pe poziţia principală care are intenţia de a-şi păstra poziţia;
c. o firmă aflată pe o piaţă cu reprezentativitate crescută ;
d. o firmă care deţine monopolul pe o piaţă .
12. Câte strategii de atac utilizate de challengeri definește Ph. Kotler?

a. șase strategii;
b. cinci strategii;
c. trei strategii;
d. opt strategii.
13. Care sunt strategiile de atac utilizate de challengeri conform lui Ph.
Kotler?
a. atacul frontal; atacul prin flancuri; atacul prin încercuire; atacul în
zonele neutre; atacul de guerilă ;
b. atac intern, atac extern, atac local;
c. atac slab, atac puternic, atac indirect, atac zonal, atac central;
14. Strategia de atac frontal folosită de challengeri constă în:

a. concentrarea tuturor forţelor împotriva adversarului;
b. colaborarea cu firmele concurente;
c. ofensivă amplă pe mai multe fronturi, încâ t îşi va dispersa forţele;
d. o strategie indirectă, prin care confruntarea cu liderul nu este evidentă.
15. Strategia privind atacul de guerilă folosită de challengeri este:

a. recomandată firmelor cu putere financiară mare;
b. recomandată firmelor cu putere financiară scă zută ;
c. o strategie de concentrare a forţelor în punctele slabe ale inamicului;
d. o strategie de concentrare a tuturor forţelor împotriva adversarului.
199
16. Atacul prin flancuri reprezintă o strategie:

a. de concentrare a forţelor în punctele slabe ale inamicului;
b. de amplificare a tensiunilor și conflictelor regionale;
c. de cercetare a consumatorului;
17. Păstrarea poziţiei de lider pe piaţă impune aplicarea următoarelor

strategii:
a. stimularea cererii totale;
b. menţinerea cotei de piaţă ;
c. mă rirea cotei de piaţă ;
18. Strategia specialistului pentru pieţele mici este:

a. dedicată firmelor mici;
b. dedicată firmelor mari;
c. dedicată corporaţiilor multinaţionale;
d. dedicată opiniei publice.
19. Creatorul conceptului de marketing-mix, ce deţine o poziţie

centrală în teoria și practica marketingului, a fost:
a. Neil H. Borden;
b. Philip Kotler;
c. Peter F. Drucker;
d. Allen Fisher.
20. Marca produsului reprezintă o:

a. componentă a politicii promoţionale;
b. componentă acorporală a produsului;
c. componentă corporală a produsului;
d. componentă a sistemului de management al calită ţii.
200
5.7. Politica de produs
1. Ambalajul produsului reprezintă:

a. o componentă corporală a produsului;
b. un element de asigurare legală a produsului; un produs care nu a
mai apă rut pe nicio piaţă ;
c. o componentă acorporală a produsului; un produs nou pentru
întreprinderea care îl fabrica;
d. o componentă a strategiei de produs; un produs nou pentru piaţa pe
care urmează să fie lansat.
2. Faza imediat premergătoare declinului în cadrul ciclului de viaţă al

produsului este:
a. lansarea;
b. maturitatea;
c. creșterea;
d. analiza ideilor.
3. Care dintre următoarele elemente nu se regăsesc printre

componentele politicii de produs în optica de marketing?
a. cercetarea produsului;
b. atitudinea faţă de produsele vechi;
c. asigurarea legală a produsului;
d. alegerea canalului de distribuţie.
4. Care dintre următoarele combinaţii formate cu ajutorul elementelor

enumerate mai jos cuprind componentele acorporale ale produsului:
a. preţul produsului; service-ul acordat; termenul de garanţie;
b. gabaritul; capacitatea utilă ; culoarea;
c. accesoriile; greutatea; termenul de garanţie;
d. gabaritul; accesoriile; preţul produsului.
5. Alternativele strategice în politica de produs pot fi grupate după mai

multe criterii care se află printre cele enumerate în continuare:
a. amploarea distribuţiei; intensitatea politicii promoţionale;
b. gradul de noutate al produselor; calitatea produselor; dimensiunea
gamei;
201
c. tehnicile de comunicaţie; intensitatea concurenţei;

d. frecvenţa reclamaţiilor clienţilor; amploarea distribuţiei.
6. Una dintre următoarele variante cuprinde alternative strategice în

politica de produs grupate după criteriul gradului de înnoire a produselor:
a. adaptare calitativă , diferenţiere calitativă , stabilitate calitativă ;
b. diversificare sortimentală, stabilitate sortimentală, selecţie sortimentală;
c. asimilarea de noi produse, perfecţionarea produselor, menţinerea
gradului de noutate;
d. menţinerea gradului de noutate, stabilitate calitativă , stabilitate
sortimentală .
7. Obiectul de activitate al politicii de produs îl reprezintă bunurile

economice. În cadrul unei sistematici a acestora banii și hârtiile de valoare
sunt considerate:
a. bunuri materiale;
b. bunuri libere;
c. bunuri reale;
d. bunuri nominale.
8. În accepţiunea cuprinzătoare pe care o dă marketingul politicii de

produs nu este cuprinsă una din următoarele componente:
a. politica de service și garanţie;
b. politica sortimentală ;
c. politica de preţ;
d. politica de produs în sens strict.
9. Politica de marcă reunește ansamblul deciziilor luate de

întreprindere privitoare la personalizarea juridică a produselor și
serviciilor fabricate și/sau comercializate de către o întreprindere. Ea se
circumscrie uneia dintre următoarele componente principale ale politicii de
produs:
a. asigurarea legală a produsului;
b. activitatea de inovaţie;
c. modelarea produsului;
d. cercetarea produsului.
202
10. Cercetarea produsului se constituie într-o componentă distinctă a

studiilor de piaţă ce are în vedere mai multe direcţii specifice de
investigare. Una dintre componentele următoare nu face parte din rândul
acestor direcţii;
a. studiul învechirii economice a produselor;
b. urmă rirea produselor în utilizare sau în consum;
c. analiza calită ţii produselor aflate în fabricaţie și/sau în vâ nzare;
d. descoperirea de noi materii prime și tehnologii.
11. Componenta politicii de produs cu semnificaţia unei veritabile

analize-diagnostic, de natură să semnaleze punctele "forte" și cele "slabe"
ale gamei de fabricaţie sau ale sortimentului comercializat este
reprezentată de:
a. atitudinea faţă de produsele vechi;
b. poziţionarea produsului;
c. cercetarea produsului;
d. modelarea produsului.
12. Produsul poate fi:

a. un serviciu, un bun tangibil, o idee, un loc;
b. apă rarea naţională , siguranţa cetă ţenilor, satisfacţia cetă ţenilor;
c. vâ nzarea, cumpă rarea, maximizarea profitului;
d. profitul firmei, interesul public, satisfacţia consumatorilor.
13. Un bun tangibil poate să fie:

a. o pastă de dinţi; o carte; etc.;
b. telefonie mobilă , consultanţă , etc.;
c. planificare familială ; asigurare de persoane; etc.;
d. oferta unei agenţii de plasare a forţei de muncă etc.
14. Elementele componente ale produsului pot fi grupate în:

a. componente corporale; componente necorporale; comunicaţiile
privind produsul; imaginea produsului;
b. inventivitate; creativitate; înnoire și modernizare;
c. profitul; interesul public; satisfacţia consumatorului;
d. vâ nzarea; cumpă rarea; maximizarea profitului.
203
15. Componentele necorporale ale produsului sunt:

a. numele; marca; brevete; licenţe; instrucţiuni de utilizare;
b. totalitatea caracteristicilor fizice, chimice, merceologice date de
substanţa materială şi utilitatea funcţională a produsului;
c. totalitatea informaţiilor transmise de producă tor în mediu, că tre
distribuitori, intermediari, vâ nză tori, cumpă ră tori, consumatori etc.;
d. sinteza reprezentă rilor mentale de natură cognitivă , afectivă , socială
şi personală a produsului.
16. Comunicațiile privind produsul reprezintă:

a. numele; marca; brevete; licenţe; instrucţiuni de utilizare;
b. totalitatea caracteristicilor fizice, chimice, merceologice date de
substanţa materială şi utilitatea funcţională a produsului;
c. totalitatea informaţiilor transmise de producă tor în mediu, că tre
distribuitori, intermediari, vâ nză tori, cumpă ră tori, consumatori etc.;
d. sinteza reprezentă rilor mentale de natură cognitivă , afectivă , socială
şi personală a produsului.
17. Ciclul de viaţă al produsului se desfășoară pe următoarele patru

etape:
a. lansarea, creşterea, maturitatea şi declinul;
b. introducere, cuprins, concluzii și bibliografie;
c. principală , secundară , terţiară și cuaternară ;
d. constatarea, interesul, evaluarea și încercarea.
18. Caracteristicile celei de-a doua etape a ciclului de viaţă al

produsului (creşterea) sunt:
a. dezvoltarea de capacită ţi noi de producţie sau extinderea celor
existente;
b. recrutarea şi formarea forţei de muncă , la scară mare;
c. crearea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie;
19. Creşterea numărului de consumatori se poate realiza folosind

următoarele strategii:
a. transformarea unor nonconsumatori în consumatori;
b. pă trunderea pe noi segmente de piaţă (geografice, demografice,
social-economice);
204
c. atragerea şi câ ştigarea clienţilor concurenţei;

20. Strategiile folosite de firmă în etapa de declin a produsului sunt:

a. eliminarea produsului de pe piaţă ;
b. menţinerea produsului pe piaţă prin reducerea costurilor;
c. abandonarea progresivă a unor segmente de piaţă nerentabile;
d. creșterea investiţiilor în vederea cuceririi unei poziţii dominante,
respectiv a sporirii capacită ţii concurenţiale.
21. O firmă poate deţine pe piaţă – având în vedere cota de piaţă a firmei
– una dintre următoarele poziţii concurenţiale:
a. lider; challenger; urmă ritor (imitator); specialist (firmă mică );
b. primar; secundar; terţiar; cuaternar;
c. omogene; eterogene; simplă ; compusă ;
22. Strategiile liderului

a. stimularea cererii totale;
b. menţinerea cotei de piaţă ;
c. mă rirea cotei de piaţă ;
d. limitarea ciclului de viaţă al produsului.
23. Decizia unui individ de a deveni utilizator permanent al unui

produs reprezintă:
a. manifestarea interesului faţă de produs;
b. adoptarea produsului;
c. evaluarea concurenţilor;
d. informarea consumatorilor.
205
24. Care dintre următoarele afirmaţii privind ciclul de viaţă al unui

produs nu este adevărată?
a. durata totală a ciclului de viaţă este direct proporţională cu durata
etapei de creștere;
b. produsul are o viaţă limitată ;
c. vâ nzarea produsului trece prin mai multe faze;
d. profitul diferă în funcţie de etapa din ciclul de viaţă în care se
gă sește produsul.
25. Profiturile generate de un produs se stabilizează și, apoi, încep să

scadă, în etapa de:
a. introducere;
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin.
5.8. Politica de preţ
1. Preţul este singura componentă a mixului de marketing care:

a. generează costuri;
b. aduce venit;
c. promovează produsul;
d. realizează produsul.
2. Este considerat a fi preţ:

a. tariful;
b. salariul;
c. impozitul;
3. Identificaţi răspunsul corect cu privire la preţ:

a. produce efecte rapide, imediate;
b. este de natură pur endogenă ;
c. are o evoluţie ușor de anticipat;
d. nu se află în relaţie de interdependenţă cu celelalte submixuri.
206
4. Putem spune despre preţ că este:

a. cel mai flexibil element al mixului de marketing;
b. foarte ușor de modificat;
c. modificat rapid și efectul este de regulă imediat și cuantificabil;
5. Spre deosebire de alte politici – politicile preţurilor sunt:

a. ușor de protejat;
b. greu de imitat de că tre concurenţi;
c. nu pot fi protejate;
6. Preţul psihologic optim este situat între:

a. două limite;
b. trei limite;
c. patru limite;
7. Preţul psihologic optim este situat între:

a. limita inferioară și limita superioară ;
b. limita intermediară ;
c. limita negativă și limita pozitivă ;
d. tarif și cotizaţii.
8. Din categoria preţurilor psihologice fac parte:

a. preţul de prestigiu – preţ înalt care promovează imaginea de calitate
a produsului;
b. preţul lider;
c. preţul „momeală ”;
d. preţul magic (terminat în cifra 9);
e. toate ră spunsurile sunt corecte.
9. Preţurile promoţionale sunt:

a. preţuri joase;
b. preţuri mari;
c. preţuri constante;
d. preţuri eterogene.
207
10. Preţurile eveniment sunt:

a. preţuri reduse practicate cu ocazia unui eveniment;
b. preţuri ridicate practicate la produse noi;
c. preţuri constante impuse prin lege;
d. preţuri ocazionale mari justificate.
11. Preţul de vânzare al produsului reprezintă:

a. o componentă acorporală a produsului;
b. o componentă corporală a produsului;
c. etapa de acceptare sau de respingere a produsului;
d. testare de acceptabilitate a unui nou produs.
12. Sunt obiective frecvente ale politicii de preţ următoarele:

a. obiective orientate spre profit; obiective orientate spre vâ nză ri;
obiective orientate spre supravieţuire;
b. obiective legate de fiscalitate; obiective ale firmelor concurente;
c. obiective de diferenţiere sortimentală; obiective de selecţie sortimentală;
d. existenţa unui singur intermediar.
13. Nu sunt obiective ale politicii de preţ:

a. obiectivele legate de fiscalitate;
b. obiectivele comerciale;
c. obiectivele de supravieţuire;
d. obiectivele legate de consumator.
14. Tehnici de promovare prin preţ sunt:

a. tehnica „3x2” sau „4x3” (oferte de trei articole identice, la preţul a
numai două „3x2);
b. consumaţie nelimitată de preparate culinare în schimbul unui tarif
global;
c. preţ vechi/preţ nou (Preţ vechi, 209 euro/Preţ nou 198 euro);
15. Nu este factor extern de influenţă a preţurilor:

a. concurenţa;
b. oferta;
c. factorul economico-social;
d. strategia de promovare.
208
16. Ţinând cont de criteriul elementului ce stă la baza stabilirii

preţului, identificăm drept variantă falsă:
a. strategiile de preţ corelate cu costurile;
b. strategiile de preţ corelate cu concurenţa;
c. strategiile combinate;
d. strategiile de preţ diferenţiate.
17. Conform nivelului la care vânzătorul poate stabili preţurile, putem

avea, în opoziţie, următoarele:
a. strategia preţurilor ridicate sau strategia preţurilor scă zute;
b. strategia preţurilor de lichidare sau strategia preţurilor promoţionale;
c. strategia preţurilor de anulare a concurenţei sau strategia preţurilor
de dumping;
18. Pe piaţa organizaţională se utilizează mai ales următoarele:

(alegeţi varianta falsă)
a. preţuri administrate;
b. preţuri licitate;
c. preţuri diseminate;
d. preţuri de transfer.
19. Din categoria preţurilor psihologice nu fac parte:

a. preţul de prestigiu;
b. preţul lider;
c. preţul magic;
d. preţul perfect.
20. Tehnica vânzărilor diverse la preţ unic constă în:

a. formarea de unită ţi de cumpă rare distincte, la un preţ unic şi rotund;
b. acordarea unor reduceri progresive de preţ pe mă sură ce volumul
de produse/servicii achiziţionate creşte;
c. o schemă de negociere a vâ nză rilor, compusă din trei secvenţe
succesive;
209
21. Obiectivele de preţ orientate spre profit sunt:

a. maximizarea profitului, profitul satisfă că tor, nivelul scontat de
recuperare a investiţiei;
b. maximizarea venitului actual, maximizarea volumului vâ nză rilor,
fructificarea poziţiei pe piaţă ;
a. c, supravieţuirea, obiective sociale;
c. toate ră spunsurile sunt corecte.
22. Maximizarea profitului implică probleme precum:

a. necesitatea ţinerii unei evidenţe contabile foarte detaliate;
b. cunoaşterea de că tre firmă a funcţiilor cererii şi costului;
c. îmbună tă ţirea rezultatelor financiare pe termen scurt, în dauna
celor pe termen lung;
23. Profitul satisfăcător acceptat de către firmă este:

a. un nivel minimal de profit acceptat de că tre o firmă ;
b. un nivel maximal de profit acceptat de că tre o firmă ;
c. un nivel intermediar de costuri acceptat de că tre o firmă ;
d. un nivel minimal de cheltuieli acceptat de că tre o firmă .
24. Obiectivele de preţ orientate spre vânzări vizează:

a. maximizarea venitului actual;
b. maximizarea volumului vâ nză rilor;
c. fructificarea poziţiei pe piaţă ;
25. Alegerea unei strategii de preţ:

a. strategia preţului scă zut și strategia preţului ridicat;
b. strategia preţului variat și strategia preţului constant;
c. strategia preţului cunoscut și strategia preţului psihologic;
26. Care componentă a mixului de marketing este singura care aduce

venit?
a. produsul;
b. preţul;
210
c. distribuţia;
d. promovarea.
27. Care este cel mai flexibil element al mixului de marketing?

a. produsul;
b. preţul;
c. distribuţia;
d. promovarea.
28. „Pentru 10 developări, a 11-a este gratuită ” reprezintă:

a. un eșantion;
b. o ofertă autoplă titoare;
c. o reducere de preţ;
d. un concurs.
29. Reducerile de preţuri sunt forme de:

a. publicitate;
b. promovare a vâ nză rilor;
c. publicitate la locul vâ nză rii;
d. marketing direct.
30. În cadrul mixului de marketing, preţul:

a. este variabila cea mai concretă ;
b. este variabila cel mai ușor controlabilă de că tre producă tor;
c. este componenta cea mai inflexibilă ;
d. constituie arma tactică cea mai eficientă .
31. Maximizarea profitului este un obiectiv:

a. des întâ lnit în politicile de preţ ale firmelor;
b. rar întâ lnit în politicile de preţ;
c. variabil al marketingului;
d. care generează costuri.
32. Profitul este:

a. puternic legat de preţ;
b. influenţat de specialiști;
c. folosit de producă tori pentru a restrâ nge numă rul intermediarilor;
211
33. Strategia preţului scăzut (de penetrare pe piaţă) este:

a. recomandată în cazul pă trunderii pe o piaţă caracterizată de o mare
elasticitate a cererii şi de preţuri înalte;
b. recomandată în cazul pă trunderii pe o piaţă caracterizată de o
elasticitate scă zută a cererii şi de preţuri înalte;
c. recomandată în cazul pă trunderii pe o piaţă caracterizată de o mare
elasticitate a cererii şi de preţuri scă zute;
d. recomandată în cazul pă trunderii pe o piaţă caracterizată de o
elasticitate scă zută a cererii şi de preţuri scă zute.
34. Inconvenientele strategiei preţului scăzut (de penetrare pe piaţă)

sunt:
a. firmele trebuie să deţină un volum important de producţie, pentru a
ră spunde cererii;
b. firmele trebuie să deţină un volum scă zut de producţie;
c. necesitatea unor investiţii scă zute;
35. Strategia preţului ridicat:

a. permite lansarea unei mă rci noi sau a unui produs nou la un preţ
înalt;
b. permite vâ nzarea unor produse la preţuri scă zute;
c. permite vâ nzarea unor produse cunoscute la preţuri înalte;
36. Strategia preţului ridicat este oportună în următoarele situaţii:

a. existenţa unui numă r suficient de mare de clienţi dispuşi să plă tească ;
b. existenţa unui avans tehnologic, firma fiind la adă post de concurenţă ;
c. posibilitatea de a atinge şi alte segmente, graţie unei diminuă ri
progresive a preţului;
d. riscul mic pe care un preţ ridicat îl suscită în ceea ce priveşte
apariţia concurenţilor;
37. Strategia preţului ridicat se foloseşte:

a. îndeosebi pentru produsele / serviciile de lux;
b. îndeosebi pentru produsele / serviciile tradiţionale;
212
c. îndeosebi pentru produsele / serviciile de bază ;

38. Tehnica preţ vechi/preţ nou:

a. este o tehnică de promovare prin preţ;
b. exprimă faptul că preţul este plă tit pe unitate de consumaţie;
c. presupune acordarea unor reduceri progresive de preţ pe mă sură ce
volumul de produse/servicii achiziţionate creşte;
d. exprimă oferta de servicii gratuite.
39. Preţurile promoţionale sunt:

a. preţuri joase, avâ nd drept obiectiv promovarea produsului;
b. preţuri înalte care promovează imaginea de calitate a produsului;
c. preţuri magice care presupun o tehnică de promovare prin preţ;
d. preţuri care permit vâ nzarea unor produse cunoscute la preţuri
înalte,
40. Soldurile sezoniere reprezintă:

a. vâ nză ri de mă rfuri demodate, desperecheate sau de sfâ rşit de serie
şi care nu se referă decâ t la o parte din stocuri;
b. preţuri înalte care promovează imaginea de calitate a produsului;
c. preţuri mari și cantită ţi vâ ndute mici;
d. preţuri mari și cantită ţi vâ ndute mari.
5.9. Politica de distribuţie
1. Distribuţia produsului este componenta mixului de marketing care:

a. generează costuri;
b. aduce venit;
c. promovează produsul;
d. realizează produsul.
2. Distribuţia este importantă:

a. doar pentru funcţionarea mecanismului economic al societă ţii;
b. nu numai pentru firmele comerciale, care au ca obiect de activitate,
principal sau exclusiv, procese ale distribuţiei;
213
c. numai pentru întreprinderile producă toare de bunuri de consum și

industriale;
d. în cazul tuturor întreprinderilor, cu excepţia celor care oferă servicii.
3. Din categoria participanţilor primari la procesul de distribuţie fac

parte următorii:
a. doar producă torii;
b. doar producă torii si detailiștii;
c. producă torii, angrosiștii și detailiștii;
d. angrosiștii și detailiștii.
4. Distribuţia se realizează pe două căi principale:

a. în mod explicit și în mod implicit;
b. în mod direct și prin canale specializate;
c. în mod formal și în mod informal;
d. pe bază de comision și pe bază de cesiune.
5. Sunt funcţii ale distribuţiei:

a. funcţia de încercare;
b. funcţia de vâ nzare;
c. funcţia de transport;
d. funcţia psihologică .
6. Nu se numără printre funcţiile distribuţiei:

a. funcţia de stocare;
b. funcţia de corelare;
c. funcţia de asumare a riscului;
d. funcţia de finanţare.
7. Componentele canalului de distribuţie sunt:

a. producă torul, consumatorul, intermediarul;
b. transportatorul, distribuitorul, vâ nză torul;
c. producă torul, mediul ambiant, mediul demografic;
d. publicul, concurenţii, mediul ambiant.
214
8. Cele trei dimensiuni ale canalului de distribuţie sunt:

a. aria, volumul, ponderea;
b. lungimea, lă ţimea, adâ ncimea;
c. itinerarul, distanţa, timpul;
d. viteza, perioada, traseul.
9. Canalele de distribuţie directă se realizează prin intermediul:

a. producă tor și consumator;
b. intermediar și consumator;
c. producă tor și intermediar;
10. Face parte din categoria intermediarilor funcţionali:

a. brokerul;
b. vâ nză torul direct;
c. promotorul;
d. furnizorul.
11. Logistica include:

a. manipularea produselor;
b. ambalarea;
c. activită ţile legate de fluxurile informaţionale logistice;
12. În funcţie de numărul intermediarilor, formele distribuţiei sunt:

a. distribuţia intensivă („de masă ”);
b. distribuţia selectivă ;
c. distribuţia exclusivă ;
13. Distribuţia intensivă („de masă”) reprezintă strategia:

a. la care recurg producă torii care doresc ca produsele lor să fie
disponibile în câ t mai multe puncte de desfacere (magazine);
b. folosită de producă tori pentru a restrâ nge numă rul intermediarilor
care distribuie un produs într-o anumită zonă în funcţie de criterii
de capabilitate, de performanţe;
215
c. care nu autorizează decâ t un comerciant, într-o regiune dată , să

deţină în stoc şi să revâ ndă clienţilor produsul iniţiatorului de canal;
d. folosită de producă tori pentru a menţine numă rul intermediarilor
de capabilitate, de performanţe.
14. Distribuţia selectivă este o strategie:

15. Distribuţia exclusivă este distribuţia:

16. Avantajele distribuţiei intensive:

a. volumul de vâ nză ri este pe mă sura potenţialului pieţei;
b. un cost de distribuţie mare;
c. riscul erodă rii imaginii de marcă ;
d. costuri importante de comunicaţii cu publicul.
216
17. Strategia distribuţiei exclusive are următoarele avantaje:

a. determină un grad ridicat de control asupra reţelei comerciale în
ceea ce priveşte adaosul practicat, preţurile, nivelul stocurilor;
b. se pierde o parte din volumul potenţial de vâ nză ri;
c. cotele de profit ridicate, preţurile înalte şi volumul mic de vâ nză ri,
care sunt specifice acestui tip de distribuţie;
d. în anumite condiţii, distribuţia exclusivă constituie o ţintă preferată
a iniţiativelor legislative antimonopol.
18. În procesul de distribuţie sunt generate mai multe fluxuri economice:

a. fluxul negocierilor; fluxul decontă rilor;
b. fluxul informaţional; fluxul promoţional
c. fluxul produsului; fluxul transferului titlului de proprietate;
19. Fluxul informaţional se referă la:

a. vehicularea tuturor informaţiilor care circulă între producă tor şi
cumpă ră torul final în ambele sensuri;
b. tratativele desfă şurate între partenerii actului de schimb în legă tură
cu traseele pe care va circula marfa, transformă rile tehnice şi
economice pe care le va suporta, responsabilită ţi şi termene;
c. ansamblul acţiunilor promoţionale care precede sau însoţesc
produsul în procesul transferului de la producător la cumpărătorul
final;
d. deplasarea efectivă, fizică a produsului de la producător la consumator.
20. Principalele funcţii ale distribuţiei sunt:

a. transport; fracţionare;
b. asortare; stocare;
c. informare; finanţare;
d. asumarea riscului.
A(a,b,c,d,); B(a,b,c); C(a,c,d); D(b,c,d).
21. Printre modalităţile de distribuţie directă pot fi menţionate:

a. distribuţia prin intermediul magazinelor deţinute de producă tor;
distribuţie prin Internet;
b. distribuţia la domiciliul clienţilor; distribuţie prin telefon – televâ nzare;
217
c. distribuţia prin întâlniri organizate la domiciliul clienţilor;

distribuţie pe bază de comandă prin poştă ;
d. distribuţie prin intermediul prezentă rilor de la TV – vâ nzare TV.
22. Pentru producător, avantajele canalului direct de distribuţie sunt:

a. producătorul vinde în numele şi pe contul să u; este cunoscut pe piaţă ;
b. producă torul nu împarte profitul cu alţi intermediari;
c. distribuţia directă îi asigură un control sporit al acţiunilor
comerciale pe care le realizează ;
d. prin distribuţia directă poate culege date, informaţii privind starea
pieţei, acţiunile concurenţei.
23. Distribuţia directă a produselor are și dezavantaje:

a. creşterea cheltuielilor de distribuţie; dacă firma nu este cunoscută
distribuţia este dificilă ;
b. firma este dezinteresată de poziţia ocupată pe piaţă ;
c. firma nu lucrează cu intermediari;
24. Canalele de distribuţie indirecte prezintă următoarele avantaje:

a. creşte eficienţa procesului de distribuţie prin crearea de utilitate:
timp, spaţiu, loc etc.;
b. intermediarii pot asigura o gamă mai completă de produse asociate,
realizate de producă tori diferiţi;
c. eliminarea cheltuielilor cu proiectarea, dimensionarea şi
organizarea unei reţele de distribuţie proprii;
25. Dezavantajele distribuţiei intensive a producţiei:

a. un cost de distribuţie mare, datorat necesită ţii întreţinerii de relaţii
de parteneriat cu foarte mulţi intermediari;
b. imposibilitatea menţinerii controlului politicii de comercializare a
producă torului;
218
c. riscul erodă rii imaginii de marcă ; costuri importante de comunicaţii

cu publicul;
d. riscul pierderii controlului mixului de marketing propriu.
26. Cooperarea între producător şi distribuitori îmbracă următoarele

forme:
a. participarea la cheltuielile de publicitate şi promovare a vâ nză rilor;
b. acceptarea prezentă rii produselor noi sau a produselor care se vâ nd
mai greu;
c. acceptarea stocă rii unor cantită ţi mai mari de produse;
d. acordarea unor servicii mai complete şi mai variate etc.
27. Distribuţia exclusivă:

a. este opusă celei intensive;
b. autorizează mai mulţi comercianţi într-o regiune dată ;
c. oferă posibilitatea comercianţilor să revâ ndă clienţilor produsul
iniţiatorului;
28. Printre dezavantajele distribuţiei exclusive se numără:

a. se pierde o parte din volumul potenţial de vâ nză ri;
b. producă torul oferă unui singur comerciant posibilitatea de a vinde
produsul;
c. cotele de profit ridicate, preţurile înalte şi volumul mic de vâ nză ri
care nu conduc la performanţe optime;
d. în anumite condiţii, distribuţia exclusivă constituie o ţintă preferată
a iniţiativelor legislative antimonopol.
29. Canalul de distribuţie reprezintă:

a. traseul pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, până ajung la consumatori;
b. locaţiile unde se întâ lnesc produsele concurenţilor;
219
c. procesul de realizare a produselor;

d. interesul producă torilor și al consumatorilor.
30. Conceptul de distribuţie constă în:

a. itinerarul parcurs de mă rfuri pâ nă la consumator, operaţiunile prin
care se realizează transferul dreptului de proprietate, lanţul
proceselor operative la care sunt supuse mă rfurile, aparatul tehnic
implicat în astfel de operaţiuni;
b. recunoașterea calită ţii produselor oferite de producă tor;
c. competiţia dintre producă tor și comerciant;
d. calitatea produselor oferite de concurenţă .
31. În cadrul canalelor de distribuţie, următoarele fluxuri se

desfășoară, în marea majoritate a cazurilor, în unele sensuri:
a. fluxul mă rfurilor, fluxul promoţional, fluxul informaţional;
b. fluxul informaţional; fluxul titlului de proprietate; fluxul mă rfurilor;
c. fluxul promoţional, fluxul negocierilor, fluxul finanţă rii și riscurilor;
d. fluxul informaţional, fluxul finanţă rii, fluxul riscurilor.
32. Utilizarea unui sistem de marketing de tip corporatist, în domeniul

distribuţiei, prezintă dezavantajul:
a. diversifică rii mixului de produse;
b. creșterii relative a costurilor de distribuţie;
c. scă derii gradului de control asupra activită ţilor desfă șurate;
d. scă derii forţei de muncă .
33. Cel mai ridicat grad de dependenţă este întâlnit în cazul unor
intermediari:
a. detailiştilor;
b. angrosiștilor;
c. reprezentanţe ale producă torilor;
d. concesionari.
34. Difuzarea largă a produselor utilizând cele mai diverse tipuri de

intermediari se încadrează în strategia distribuţiei:
a. selective;
b. extensive;
220
c. exclusive;
d. directe.
35. Strategia distribuţiei selective presupune:

a. difuzarea largă a produselor pe piaţă utilizâ nd cele mai diverse
tipuri de intermediari;
b. utilizarea unui numă r redus de intermediari, de regulă specializaţi
în distribuţia anumitor produse;
c. utilizarea unui numă r redus de intermediari care distribuie o gamă
câ t mai largă de produse;
d. recurgerea la un singur intermediar, care dobâ ndește exclusivitate,
în diverse variante, în privinţa distribuirii produselor.
36. În procesul de elaborare a strategiei de distribuţie, stabilirea

obiectivelor este precedată de:
a. identificarea variantelor strategice posibil de implementat;
b. calcularea costurilor necesare implementării fiecărei variante strategice;
c. selectarea celei mai adecvate variante strategice privind distribuţia;
d. identificarea solicită rilor clienţilor privind tipurile de servicii de
distribuţie și nivelul calitativ al acestuia.
37. Un canal direct este un canal care are:

a. un singur intermediar;
b. niciun intermediar;
c. doi intermediari;
d. un numă r mic de intermediari.
38. Un canal scurt este un canal de marketing:

a. direct;
b. indirect cu un intermediar;
c. direct cu lă ţime mică ;
d. indirect, indiferent de numă rul de intermediari.
39. Lungimea canalului de marketing dintre producător și

cumpărătorul final se diminuează prin:
a. scă derea distanţei dintre producă tor și cumpă ră torul final;
b. renunţarea de că tre producă tor la una dintre firmele similare care
distribuie produsul să u;
221
c. concentrarea distribuţiei într-o anumită zonă geografică ;

d. renunţarea la un anumit nivel din canalul de marketing.
40. Avantajul imaginii proprii este pierdut de firma producătoare ce

realizează distribuţia pe o piaţă externă sub forma:
a. vâ nză rii sub o marcă de pe piaţă vizată ;
b. unui sistem propriu de distribuţie;
c. aranjamentelor contractuale cu distribuitorii;
d. vâ nză rii că tre mai multe firme distribuitoare de pe piaţa externă .
5.10. Politica de promovare
1. Promovarea contribuie la:

a. vâ nzarea produselor;
b. informarea clienţilor despre existenţa produselor;
c. creșterea vizibilită ţii produselor;
2. Un model propus pentru atingerea obiectivelor politicii

promoţionale este cunoscut:
a. sub numele de AIDA;
b. sub numele de ADAS;
c. sub numele de PAID;
d. sub numele de ANPC.
3. AIDA constituie:
a. o asociaţie internaţională în domeniul distribuţiei;
b. o publicaţie în domeniul comunică rii internaţionale;
c. o asociaţie europeană în sfera comunică rii promoţionale;
d. o organizaţie europeană de promovare a relaţiilor publice.
4. Elementele politicii promoţionale sunt:

a. Atenţie – Interes – Dorinţă – Acţiune;
b. Autoritate – Invitaţie – Dezvoltare – Acţiune;
c. Parteneri –Atenţie - Imitare – Dorinţă ;
d. Autoritatea Naţională – Promovare – Construcţii.
222
5. Mixul promoţional constă în cinci instrumente principale:

a. publicitatea comercială (prin reclamă plă tită );
b. promovarea vâ nză rilor;
c. relaţiile publice şi publicitatea necomercială ;
d. vâ nzarea personală ;
e. marketingul direct.
A(a,b,c,d,e); B(a,b,c,d); C(a,c,d,e); D(b,c,d,e).
6. Publicitatea comercială reprezintă:

a. orice formă impersonală de prezentare şi promovare a unor idei,
bunuri sau servicii, plă tită de un titular precis identificat;
b. acordarea de stimulente pe termen scurt pentru a determina clienţii
să încerce sau să achiziţioneze un produs/serviciu;
c. o serie de acţiuni destinate să creeze şi să menţină pe piaţă o
imagine favorabilă firmei şi produselor ei;
d. utilizarea serviciilor poştale, a telefonului, a poştei electronice sau a
internetului pentru a comunica direct cu anumiţi clienţi şi clienţi
potenţiali sau a solicita un ră spuns direct din partea acestora.
7. Promovarea vânzărilor constă în:

8. Cadourile promoţionale sunt forme de:

a. relaţii publice;
b. publicitate la locul vâ nză rii;
c. manifestă ri promoţionale;
d. promovarea vâ nză rilor.
223
9. Tehnicile de comercializare cu rol promoţional care urmăresc

prezentarea în cele mai bune condiţii a produsului reprezintă:
c. merchandising;
d. publicitate de condiţionare;
e. publicitate de informare.
10. Reducerile de preţuri sunt forme de:

a. publicitate;
c. promovare a vâ nză rilor;
d. manifestare promoţională .
11. Canalul de difuzare a mesajului reprezintă:

a. elementul esenţial al acţiunilor de promovare a vâ nză rilor;
b. o componentă a sistemului comunicaţional al întreprinderii;
c. una dintre coordonatele politicii de comunicaţie a întreprinderii;
d. un element specific activită ţii forţelor de vâ nzare ale întreprinderii.
12. Relaţiile publice şi publicitatea necomercială vizează:

13. Vânzarea personală presupune:

d. contactarea directă a unuia sau a mai multor cumpără tori potenţiali
în scopul de a face prezentări, a răspunde la întrebări şi a obţine
224
comenzi.
225
14. În funcţie de natura suportului utilizat distingem următoarele

categorii de publicitate:
a. publicitatea media realizată în mass-media;
b. publicitatea directă ;
c. publicitatea la locul de vâ nzare (PLV);
15. Merchandisingul reprezintă:

a. un ansamblu de metode şi tehnici care permit prezentarea
produselor la locul vâ nză rii;
b. metodele şi tehnicile care nu permit prezentarea produselor la locul
vâ nză rii;
c. prezenţa produselor la locul producţiei;
16. Promovarea vânzărilor cuprinde instrumente de promovare destinate:

a. consumatorilor;
b. forţei de vâ nzare;
c. distribuitorilor;
17. Stimulentul pentru achiziţie oferit distribuitorului poate fi:

a. preţuri cu reducere, bonificaţii pentru publicitate şi pentru
expunerea produselor, bunuri gratuite;
b. mostre, cupoane, oferte de restituire a unei pă rţi din preţul plă tit,
preţuri cu reducere, suplimente, câ ştiguri;
c. tâ rguri, întruniri, concursuri de vâ nzare şi publicitate specială sau
de protocol;
a. d niciun ră spuns corect.
18. Departamentele de relaţii publice au la dispoziţie următoarele

instrumente:
a. relaţiile cu presa;
b. publicitatea produsului;
c. comunicaţiile corporative;
d. activitatea de lobby;
e. consultanţa.
A(a,b,c,d,e); B(a,c,d,e); C(b,c,d,e).

226
19. Principalele obiective ale relaţiilor publice sunt:

a. informarea publicului;
b. consolidarea credibilită ţii;
c. stimularea forţei de vâ nzare şi a distribuitorilor;
d. menţinerea cheltuielilor promoţionale la un nivel scă zut;
20. Instrumentele relaţiilor publice sunt:

a. știrile, comunicatul de presă , dosarul de presă ;
b. fişa tehnică , conferinţa de presă ;
c. fişierul presei, dosarul de presă ;
d. operaţiunile „porţi deschise” , evenimentele.
A(a,b,c,d); B(a,c,d); C(b,c,d); D(a,b,d).
21. Motivele pentru care firmele/organizaţiile participă la târguri,

expoziţii sau saloane specializate sunt următoarele:
a. dorinţa de a lipsi de la o manifestare la care sunt prezenţi concurenţii;
b. dezinteresul faţă de informaţiile cu privire la piaţă ;
c. rezultatele negative obţinute în urma unor participă ri anterioare;
d. stabilirea unui numă r mare de contracte într-un timp scurt.
22. Obiectivele principale ale sponsorizării sunt:

a. creşterea notorietă ţii firmei care sponsorizează , prin inscripţionarea
numelui să u sau a numelui de marcă pe diferitele suporturi ce fac
obiectul sponsoriză rii;
b. izolarea unor informaţii referitoare la caracteristicile produsului sau
firmei;
c. scă derea reputaţiei firmei faţă de proprii angajaţi, faţă de furnizori şi
de distribuitori;
23. AIDA constituie:

a. o asociaţie internaţională în domeniu distribuţiei;
b. o instituţie locală ;
c. o asociaţie europeană în sfera știinţelor;
d. o organizaţie europeană de promovare a relaţiilor publice.
227
24. În funcţie de obiect, publicitatea poate fi:

a. de produs, de marcă , instituţională ;
b. de produs, de preţ, instituţională ;
c. de produs, de marcă , de preţ;
d. de preţ, de marcă , instituţională .
25. Publicitatea poate fi:

a. de preţ, de condiţionare, de reamintire, comparativă ;
b. de informare, de preţ, de reamintire, comparativă ;
c. de informare, de condiţionare, de reamintire, comparativă ;
d. de informare, de condiţionare, de reamintire, de preţ.
26. Printre suporturile utilizate în acţiunile de publicitate exterioară

nu se includ:
a. panourile stradale;
b. cataloagele;
c. afișele transparente;
d. însemnele luminoase.
27. Care dintre următoarele tehnici nu fac parte din categoria

acţiunilor de promovare a vânzărilor:
a. reducerea preţurilor;
b. vâ nză rile grupate;
c. publicitatea la locul vâ nză rii;
d. oferirea de agende şi calendare.
28. Publicitatea la locul vânzării reprezintă o tehnică de promovare ce

se încadrează în domeniul:
a. publicită ţii;
b. participă rii la manifestă ri promoţionale;
c. promovă rii vâ nză rii;
d. merchandisingului.
29. Merchandisingul reprezintă:

a. o variantă specială de publicitate; aplicaţii ale marketingului direct;
b. o formă specială de participare în cadrul manifestă rii promoţionale;
c. o variantă de marketing direct; manifestă ri promoţionale;
d. forma ce vizează prezentarea în cele mai bune condiţii a produselor
și serviciilor.
228
30. Merchandisingul se refera la:

a. aplicaţii ale marketingului direct; interesul cumpă ră torilor pentru
produse;
b. o formă specială de publicitate; folosirea unui limbaj comun în
promovare;
c. o formă specială a relaţiilor publice; întâ lnirea dintre comerciant și
cumpă ră tor;
d. prezentarea în cele mai bune condiţii (materiale și psihologice) a
produselor și serviciilor oferite pieţei.
31. Precizaţi care dintre grupările de mai jos conţine integral atributul
cu care trebuie să fie înzestrată o marcă:
a. notorietate, asociativitate, putere de evocare, distincţie;
b. exhaustivitate, asociativitate, putere de evocare, distincţie;
c. notorietate, forţa de decodificare, putere de evocare, distincţie;
d. forţa de decodificare, asociativitate, putere de evocare, distincţie.
32. Precizaţi care dintre următoarele elemente nu pot reprezenta un

obiectiv al activităţii forţelor de vânzare:
a. nivel al cifrei de afaceri;
b. ameliorarea imaginii de marcă ;
c. nivel al sponsoriză rilor obţinute;
d. numă r de potenţiali noi clienţi contactaţi.
33. Nu face parte din activităţile componente ale politicii de produs:

a. activitatea de inovaţie;
b. activitatea de modelare a produsului;
c. atitudinea faţă de produsele vechi;
d. stabilirea preţului de pornire.
34. Principalele "ţinte" vizate prin acţiunile de promovare a vânzărilor

sunt:
a. furnizorii, distribuitorii, consumatorii, prescriptorii;
b. furnizorii, cumpă ră torii, prescriptorii, consumatorii;
c. consumatorii, distribuitorii, forţele de vâ nzare, prescriptorii;
d. distribuitorii, prescriptorii, forţele de vâ nzare, furnizorii.
229
35. Pentru a avea o comunicare eficientă firma trebuie:

a. să se limiteze la un mesaj esenţial;
b. să îşi concentreze mijloacele pentru a se distinge de concurenţi;
c. să repete anunţul neîncetat, conservâ nd în mod durabil aceeaşi axă
de comunicaţie;
36. Instrumentele de promovare destinate consumatorilor sunt:

a. mostre, cupoane, preţuri cu reducere, suplimente, garanţii etc.;
b. preţuri cu reducere, bunuri gratuite etc.;
c. tâ rguri, întruniri, concursuri de vâ nzare și publicitate specială sau
de protocol etc.;
37. Activităţile de lobby desfășurate de întreprindere sunt expresia

componentei macromediului:
a. mediul social;
b. mediul politic;
c. mediul economic;
d. mediul instituţional.
38. Principalele obiective ale relaţiilor publice sunt:

a. informarea publicului prin inserarea de ştiri şi informaţii în mass-
media;
b. consolidarea credibilită ţii prin prezentarea mesajului într-un
anumit mod într-un context editorial;
c. stimularea forţei de vâ nzare şi a distribuitorilor;
d. menţinerea cheltuielilor promoţionale la un nivel scă zut.
39. Motivele pentru care firmele/organizaţiile participă la târguri,

expoziţii sau saloane specializate sunt următoarele:
a. prezentarea şi testarea unui produs ce urmează a fi lansat pe piaţă ;
b. stabilirea unui numă r mare de contracte într-un timp scurt;
c. posibilitatea de a obţine informaţii cu privire la piaţă ; vehicularea
unei imagini pozitive;
d. dorinţa de a nu lipsi de la o manifestare la care sunt prezenţi concurenţii.

230
40. Instrumentele de promovare destinate distribuitorilor sunt:

a. mostre, cupoane, preţuri cu reducere, suplimente, garanţii etc.;
b. preţuri cu reducere, bunuri gratuite etc.;
c. tâ rguri, întruniri, concursuri de vâ nzare și publicitate specială sau
de protocol etc.;
5.11. Marketingul public și Marketingul în administraţia publică
1. Obiectivul marketingului public constă în:

a. satisfacerea cerinţelor (cererii) cetă ţenilor şi prosperitatea socială ;
b. responsabilitatea personalului firmei;
c. creșterea costurilor planifică rii strategice;
d. menţinerea cotei de piaţă .
2. Marketingul public se caracterizează prin:

a. cunoașterea nevoilor populaţiei;
b. limitarea punctelor forte ale organizaţiei;
c. poziţia pe care firma dorește să o dobâ ndească pe piaţă ;
d. interesul crescut faţă de concurenţă .
3. Principalul obiectiv al oricărei instituţii publice este:

a. servirea interesului public;
b. creșterea costurilor planifică rii strategice;
c. cel care vizează doar obiective financiare;
d. comportamentul consumatorului.
4. Andrѐ de Laubadѐre defineşte serviciul public ca fiind:

a. activitatea de interes general, prestată de o persoană privată avâ nd
prerogativele puterii publice, sub controlul administraţiei;
b. activitatea prestată de un agent economic pentru clienţii să i;
c. activitatea pe care și-o prestează oamenii lor înșişi;
d. activitatea desfă șurată de asistaţii sociali.
5. Funcţiile marketingului public sunt:

a. investigarea cerinţelor și a intereselor cetă ţenilor-clienţi;
b. conectarea dinamică a instituţiilor publice la mediul de marketing;
231
c. satisfacerea în condiţii optime a nevoilor de servicii publice ale

cetă ţenilor-clienţi;
d. creşterea eficacită ţii instituţiei publice, urmă rindu-se sporirea
bună stă rii consumatorilor-cetă ţeni şi a societă ţii.
6. Puterile publice şi administrative reprezintă o categorie de

organizaţii cu vocaţie socială, al căror scop constă în:
a. influenţarea comportamentelor şi atitudinilor anumitor categorii de
public.cu scopul de a ameliora nivelul cultural al cetă ţenilor, de a
îmbună tă ţi situaţia de pe piaţa muncii, de a îmbună tă ţi starea de
să nă tate a populaţiei;
b. asigurarea suportului pentru lansarea pe piaţă a unui nou produs;
c. evaluarea și selectarea variantelor de strategii de distribuţie;
d. scă derea preţurilor pentru consumatorul / utilizatorul final.
7. Marketingul administraţiei publice este:

a. un proces sistematic de cercetare care duce, în final, la cunoaşterea
prealabilă a (pieţei) nevoilor și preferinţelor cetă ţenilor;
b. activitatea desfășurată de firmele private cu scopul de a ajuta concurenţa;
c. procesul de determinare a costului variantelor strategice;
d. activitatea desfă șurată în scopul de a crește costurile de transport.
8. Administraţia publică trebuie să fie preocupată de:

a. a satisface cerinţele cetă ţenilor și a oferi servicii de calitate;
b. recepţia produselor primite de la furnizori;
c. sortarea produselor în spaţii special amenajate;
d. încasarea contravalorii mă rfurilor vâ ndute on-line.
9. Prin optica şi conţinutul pe care le promovează, marketingul în

administraţia publică impune funcţionarilor:
a. o conduită care presupune receptivitate faţă de cerinţele cetă ţenilor,
capacitate înaltă de adaptare la evoluţia cerinţelor şi exigenţelor
societă ţii, spirit novator, transparenţă etc.;
b. desfă șurarea unor activită ţi care să conducă la creșterea profitului
firmei;
c. să cunoască oferta firmelor concurente;
232
10. Principii de marketing care ar trebui să fie aplicate în

administraţia publică:
a. Administraţia publică se află în serviciul cetă ţeanului (satisfacerea
cerinţelor cetă ţenilor-clienţi);
b. Principiul flexibilită ţii: adaptarea rapidă a administraţiei publice la
mutaţiile permanente din viaţa socială ;
c. Autorită ţile publice trebuie să aibă în vedere cunoaşterea cerinţelor
sociale actuale şi prevederea celor viitoare;
d. Instituirea de restricţii în privinţa resurselor financiare alocate
activită ţilor de marketing public.
11. Caracteristicile marketingului în administraţia publică sunt:

a. caracterul integrator;
b. caracterul politic;
c. caracterul de diversitate;
d. caracterul de sinteză .
12. Guvernul trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe ale cetăţenilor:

a. gă sirea de soluţii pentru creșterea eficienţei și performanţelor
instituţiilor administraţiei publice centrale și locale;
b. restructurarea continuă a funcţiunilor şi serviciilor sectorului public;
c. tendinţa privatizării sau a externalizării unor servicii prin outsourcing;
d. necesitatea legitimită ţii administraţiei publice în raport cu cetă ţenii
/ contribuabilii.
13. Imaginea negativă a funcţionarului public este transmisă prin

intermediul:
a. presei, mass-mediei;
b. cetă ţenilor nemulţumiţi;
c. angajaţilor/funcţionarilor publici;
d. agenţilor economici.
233
14. Îmbunătăţirea imaginii funcţionarilor publici se poate realiza:

a. prin schimbarea mentalită ţii funcţionarilor publici;
b. prin implementarea unui program de marketing;
c. prin implementarea mentalită ţii specifice sectorului privat;
d. printr-o flexibilitate crescută a organismelor publice faţă de nevoile
și cerinţele cetă ţenilor
15. Care este rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP)?

a. de a construi încrederea la nivelul funcţionarilor publici;
b. să analizeze modul de alocare a resurselor în perioada anterioară ;
c. să instituie restricţii în privinţa resurselor financiare alocate
activită ţilor de marketing;
d. să evalueze doar punctele tari ale instituţiei publice.
16. Autorităţile din administraţia publică:

a. au o poziţie de monopol;
b. au o poziţie de partener;
c. sunt pe o piaţă concurenţială ;
d. au capacitatea de a fabrica anumite cantită ţi de produse.
17. Aplicarea principiilor de marketing în administraţia publică din

România impune:
a. cunoașterea pă rerilor cetă ţenilor cu privire la serviciile oferite de
instituţia de administraţie publică ;
b. angajaţii să fie amabili; să fie pregă tiţi profesional; să satisfacă
nevoile cetă ţenilor- clienţi;
c. cetă ţeanul să primească servicii de calitate;
d. administraţia publică să știe ce beneficii așteaptă cetă ţenii de la
instituţiile publice.
18. Ce acţiuni de marketing pot fi realizate pentru îmbunătăţirea

imaginii funcţionarilor publici?
a. organizarea unor manifestaţii împotriva funcţionarilor publici;
b. trasarea unor obligaţii cetă ţenilor;
234
c. organizarea de sesiuni și dezbateri publice, cu participarea societă ţii

civile şi a mass-mediei, în cadrul că rora să se prezinte şi
performanţele funcţionarilor publici;
d. publicarea produselor firmei în reviste de specialitate.
19. Funcţionarul public din România este perceput adesea ca fiind:

a. incompetent, slab motivat, birocrat, obedient, politizat, lipsit de
iniţiativă , corupt şi arogant;
b. competent, motivat, cu iniţiativă , incoruptibil și modest;
c. incompetent, slab motivat, birocrat, incoruptibil și modest;
d. competent, motivat, cu iniţiativă , corupt şi arogant.
20. În ultimii ani, unul dintre obiectivele de pe agenda decidenţilor

politici în legătură cu administraţia publică a fost:
a. creşterea transparenţei actului administrativ şi promovarea
deschiderii că tre cetă ţeni;
b. creșterea corupţiei, birocratizarea, politizarea administraţiei publice,
creșterea aroganţei;
c. dezinteresul, liber acces la informaţii de ordin public, indiferenţa
faţă de cetă ţeni;
d. atragerea cumpă ră torilor fideli.
5.12. Comunicarea – promovarea publică
1. Comunicarea publică se referă la:

a. schimbul şi împă rtă şirea de informaţii de utilitate publică ;
menţinerea liantului social;
b. trasarea unor obligaţii cetă ţenilor;
c. analizarea modului de alocare a resurselor financiare;
d. preocuparea întreprinză torilor de adaptare continuă a ofertei în
raport cu cerinţele reale.
2. Comunicarea externă a instituţiei publice contribuie la:

a. notorietatea și imaginea organizaţiei în societate;
b. schimbul şi împă rtă şirea de informaţii de utilitate publică ;
menţinerea liantului social;
235
c. analizarea modului de alocare a resurselor financiare;

d. preocuparea întreprinză torilor de adaptare continuă a ofertei în
raport cu cerinţele reale.
3. Recomandări pentru o comunicare eficientă între funcţionarii

publici și cetăţeni:
a. folosirea unor formule de salut corespunză toare;
b. crearea unei atmosfere potrivite pentru discuţii;
c. adresaţi-vă vizitatorului cu numele acestuia;
d. când cetăţeanul intră în birou, întrerupeţi activitatea în care eraţi prins.
4. La primirea în audienţă a petiționarului, funcţionarul public trebuie să:

a. se prezinte şi să poarte ecusonul vizibil, să -şi arate interesul şi
înţelegerea;
b. să asculte şi să înţeleagă spusele cetă ţeanului, să -şi pă streze calmul
în orice situaţie;
c. să fie sincer şi să nu se folosească de scuze, să respecte dorinţa de
confidenţialitate a cetă ţeanului;
d. să lase cetă ţeanul să se exprime liber, să explice ce se va întâ mpla cu
petiţia;
e. să -i ofere cetă ţeanului un numă r de înregistrare şi un numă r de
telefon pentru informare;
f. să acţioneze imediat ce petiţionarul a plecat.
A(a,b,c,d,e,f); B(a,b,c,d); C(a,c,d,f); D(a,b,d,e,f).
5. După ce a avut loc un prim contact între funcţionarul public şi

cetăţean şi discuţia a fost demarată, este recomandabil să se ţină cont de
următoarele „reguli”:
a. să fie îndeplinite câ t mai rapid dorinţele/solicitarea cetă ţeanului;
b. să-i fie transmise cetăţeanului informaţiile cu privire la posibile întârzieri;
c. să nu fie menţionate dificultă ţi și probleme de ordin intern;
d. să nu fie fă cute observaţii negative la adresa colegilor, cetă ţenilor și
autorită ţilor.
236
6. Convorbirile telefonice între funcţionarul public și cetăţean sunt

eficiente atunci când:
a. funcţionarul public ră spunde la telefon pe un ton amabil și adecvat;
b. funcţionarul public mă nâ ncă în timp ce vorbește la telefon;
c. funcţionarul public mestecă gumă sau bomboane în timp ce
vorbește la telefon;
d. funcţionarul public desfă șoară alte activită ţi în timp ce vorbește la
telefon cu cetă ţenii.
7. Promovarea serviciilor publice are următorul rol:

a. informarea reală şi operativă a cetă ţenilor-clienţi potenţiali;
b. promovarea unei imagini pozitive a instituţiei de administraţie publică;
c. formarea şi menţinerea unor relaţii pe termen lung cu cetă ţenii-
clienţi ai administraţiei publice;
d. de a crea o imagine pozitivă a instituţiei de administraţie publică .
8. Campania de promovare a instituţiilor publice trebuie să fie:

a. o acţiune de informare corectă a publicului larg despre..;
b. obiectivul şi sarcinile instituţiilor publice;
c. atribuţiile acestora conferite prin lege;
d. metodele folosite în activitatea de aplicare a legii.
9. Imaginea instituţiilor publice poate fi îmbunătăţită prin:

a. renovarea, reamenajarea localurilor acestora pentru a evita cozile
(sau pentru a le face mai suportabile);
b. că utarea de soluţii ca discuţiile între funcţionari şi cetă ţeni să fie mai
conviviale, mai personalizate;
c. punerea la dispoziţia cetă ţeanului a fotocopiatoarelor, a
distribuitoarelor de vignete, de timbre etc.;
d. promovarea acţiunilor publice prin intermediul mass-mediei.
237
10. Identitatea instituţională se impune prin:

a. experienţa și reputaţia solidă pe care o deţine instituţia publică ;
b. numele și sigla (logoul) instituţiei publice;
c. broşuri în care să se prezinte misiunea şi scopul instituţiei publice;
d. buletinul informativ al organismului din administraţia publică etc.
11. Instituţiile publice trebuie să ţină cont de anumite reguli în

alcătuirea materialelor:
a. să fie folosită hâ rtie albă , crem sau gri deschis; să utilizeze un
anumit format pentru publicaţii, cu multe „puncte”, să geţi şi culori;
b. să fie introduse multe „spaţiile albe”; folosirea acelorași caractere pe
parcursul întregului material;
c. să creeze titluri scurte, îngroşate şi care să conţină un mesaj puternic;
d. să fie folosite propoziţii şi paragrafe scurte; să fie folosite cuvinte
pline de semnificaţie etc.
12. Ce trebuie să conţină „buletinul de identitate” al administraţiei

publice?
a. broşura de prezentare; raportul anual; buletinul informativ;
materiale video; articole din presă ;
b. liderii de opinie; medici, farmaciști și cadre didactice; distribuitorii
și forţele de vâ nzare;
c. bunele relaţii cu furnizorii și intermediarii;
d. planificarea legă turilor firmei cu mediul.
13. Materialele grafice utilizate pentru a spori notorietatea (ca

identitate şi imagine) a instituţiei trebuie să se remarce prin:
a. simplitate, culori potrivite, simboluri, desene, acelaşi tip de font,
titluri atră gă toare;
b. producţia de masă ; vâ nză ri repetate; dezvoltarea industriei;
c. complexitate, diversitatea desenelor; fonturi diferite;
d. programe cu clienţii câ t mai scurte.
238
14. Materiale scrise necesare pentru prezentarea instituţiei publice:

a. broşura de prezentare a instituţiei publice; raport anual; dosar
pentru presă ; buletin informativ etc.;
b. texte gă site pe reţelele de socializare; texte preluate de pe anumite
bloguri;
c. cereri de concediu ale salariaţilor din instituţiile publice;
15. Materiale utilizate pentru crearea identităţii instituţiilor publice:

a. tricouri, pixuri, dosare etc. cu sigla instituţiei;
b. casete video cu montaje ale activită ţilor derulate de că tre agenţii
economici din localitate;
c. calendare ale cultelor religioase din localitate;
d. adresa, numă rul de telefon/fax, adresa web şi de e-mail ale agenţilor
economici din localitate.
16. Ce trebuie să aibă în vedere marketerii unei primării?

a. cetă ţenii să considere primă ria ca pe un partener în rezolvarea
problemelor lor și ale localită ţii;
b. angajaţii primă riei să -și primească salariile la timp;
c. desfacerea și vâ nzarea produselor de pe piaţă ;
17. Care este rolul funcţionarului public?

a. să servească comunitatea și să colaboreze cu cetă ţenii;
b. să rezolve problemele locuitorilor și pe cele ale localită ţii;
c. să se implice în viaţa comunitară ;
d. să ofere servicii publice de calitate.
18. Cetăţenii își formează o imagine despre instituţia publică ţinând

cont de următoarele aspecte:
a. aspectul funcţionarului public;
b. conduita funcţionarului public;
c. pregă tirea profesională , deontologică ;
d. ataşamentul faţă de instituţie etc.

239
19. Publicitatea în administraţia publică are rolul de:

a. a informa populaţia asupra unor evenimente de interes local;
b. a promova instituţiile publice;
c. a mobiliza cetă ţenii în vederea realiză rii unor acţiuni de interes local;
d. a promova colectivitatea locală atâ t în interiorul acesteia, câ t şi în
afara limitelor ei teritoriale.
20. Publicitatea în administraţia publică se realizează prin intermediul:

a. afișajului, info-chioșcurilor, ghidului cetă ţeanului;
b. medicilor, profesorilor, juriștilor etc.;
c. agenţilor economici de pe piaţa locală ;
d. turismului la nivel internaţional.
21. Printre factorii de influenţă asupra imaginii primăriei se numără:

a. activitatea de relaţii publice desfă şurată de reprezentanţii primă riei;
b. calitatea relaţiei dintre funcţionarii publici şi cetă ţeni;
c. aspectul şi modul de funcţionare a primă riei;
d. a, b şi c.
22. Rolul campaniilor de promovare-comunicare locală (a primăriei)

prin afişaj este de:
a. a informa populaţia asupra unor evenimente de interes local, asupra
existenţei şi funcţionă rii serviciilor publice;
b. a promova instituţiile publice;
c. a mobiliza cetă ţenii în vederea realiză rii unor acţiuni de interes local;
d. a promova colectivitatea locală atâ t în interiorul acesteia, câ t şi în
afara limitelor ei teritoriale.
23. Care este rolul infochioşcurilor:

a. transmit informaţii (cetă ţenilor) despre serviciile oferite;
b. transmit o cantitate mare de informaţii, fă ră a necesita un operator
uman;
c. transmit informaţii legate de rezolvarea procedurilor birocratice;
240
d. prin simpla atingere a ecranului se pot tipă ri formulare și fluturași

privind documentele necesare pentru obţinerea avizelor,
autorizaţiilor și altor documente eliberate de autoritatea publică .
24. Televiziunea, ziarele, radioul și poşta sunt:

a. mijloace de comunicare relativ noi, cu numă r scă zut de utilizatori în
unele ţă ri;
b. mijloace de publicitate cu cost relativ ridicat; captează atenţia;
c. mijloace de comunicare cu acoperire foarte bună ; credibilitate mare;
auditoriu divers; cost scă zut.
d. mijloace de comunicare cu grad mare de repetare a expunerii;
costuri scă zute; concurenţă redusă .
25. Dezavantajele infochioșcurilor sunt:

a. legate de faptul că nu acordă asistenţă în rezolvarea problemelor;
b. o problemă permanentă legată de actualizarea informaţiei disponibile;
c. o problemă legată de informarea corectă a cetă ţeanului;
d. legate de defecţiunile tehnice și vandalismul datorat folosirii
acestora de că tre un numă r mare de utilizatori.
26. Ghidul cetăţeanului elaborat de administraţia publică este:

a. un instrument promoţional modern pus la dispoziţia cetă ţeanului de
că tre instituţiile administraţiei publice;
b. un instrument al salariaţilor din mediul privat;
c. un contract încheiat cu angajaţii din administraţia publică ;
d. un contract ce prevede minimizarea costurilor de producţie.
27. Rolul ghidului cetăţeanului este:

a. de a informa cetă ţenii despre volumul şi structura serviciilor publice
puse la dispoziţia lor, cine le prestează , unde şi câ nd;
b. de a face cunoscute cetă ţenilor atribuţiile autorită ţilor locale
deliberative şi executive;
c. de a promova un veritabil dialog cu cetă ţenii;
241
d. de a realiza un contact permanent cu cetă ţenii şi de a transmite

comunică ri autentice;
e. de a schimba mentalită ţile cetă ţeanului despre instituţia publică
(crearea unei imagini favorabile).
A(a,b,c,d,e); B(a,b,c,d); C(a,c,d,e); D(a,b,d,e).
28. Cel mai important public în comunicarea externă a instituţiei

publice îl constituie:
a. partidele politice de la putere;
b. partidele politice din opoziţie;
c. agenţii economici;
d. cetă ţenii.
29. Comunicarea publică urmărește:

a. schimbul și împă rtă șirea informaţiilor de utilitate socială ;
b. schimbul și împă rtă șirea informaţiilor de utilitate personală ;
c. schimbul și împă rtă șirea informaţiilor de utilitate personală și
socială ;
d. schimbul și împă rtă șirea informaţiilor de utilitate socială și
menţinerea relaţiilor sociale.
30. Noile media („new media”) sunt rezultatul:

a. tehnologiei informaţiei; sponsoriză rilor acordate;
b. tehnologiei comunicaţiilor; numă rului de apariţii la televiziune;
c. producţiei multimedia; frecvenţei contactelor realizate; relaţiilor cu
clientela;
d. convergenţei domeniilor tehnologiei informaţiei, tehnologiei
comunicaţiilor și producţiei multimedia.
5.13. Relaţiile publice în administraţia publică
1. Structurile organizatorice de comunicare la nivelul instituţiilor

publice centrale, judeţene și locale sunt:
a. organizate în compartimente de informare şi relaţii publice
b. magazinele, cluburile, restaurantele și locaţiile de cazare;
c. obiectivele turistice de interes naţional;
d. centrele de cercetare și dezvoltare din universită ţi.
242
2. În cadrul compartimentului de informare publică şi relaţii cu presa

este oportună organizarea de puncte de informare-documentare pentru a
facilita:
a. accesul publicului la informaţiile de interes public;
b. accesul cetă ţenilor la acţiuni ale agenţilor economici din localitate;
c. prezenţa manifestanţilor la conferinţele internaţionale;
d. cumpă ră turile în mediul on-line cu ajutorul cardurilor.
3. Punctele de informare (gestionate de instituţiile publice) trebuie să:

a. publice buletinele informative al autorităţilor sau instituţiilor publice;
b. publice în Monitorul Oficial al Româ niei raportul de activitate al
autorită ţilor sau instituţiilor publice;
c. ofere informaţiile furnizate din oficiu de că tre autorită ţi sau
instituţii publice;
d. ofere publicului informaţii de interes public.
4. În structura administraţiei publice judeţene și locale există „Biroul

mass-media” care:
a. realizează legă tura dintre primă rie şi organele de presă locale şi
centrale;
b. oferă informaţii presei despre activitatea primăriei şi consiliului local;
c. organizează conferinţele de presă ale conducerii primă riei;
d. redactează şi editează „Buletinul Informativ” – publicaţie lunară ce
prezintă activitatea primă riei şi a consiliului local;
e. monitorizează presa locală şi centrală .
A(a,b,c,d,e); B(a,b,c,d); C(a,c,d,e); D(a,b,d,e).
5. La nivelul administraţiei publice judeţene şi locale, în structura

instituţiei publice (vizând Compartimentul de Relaţii Publice) apare:
a. Biroul mass-media și Serviciul protocol, relaţii cu publicul;
b. Biroul de copiat și tradus acte;
c. Biroul notarial și de avocatură ;
d. Biroul vamal.
243
6. Biroul de presă este o secţie a departamentului de relaţii publice al

instituţiei, care:
a. are ca sarcină stabilirea şi menţinerea relaţiilor de comunicare cu
mass-media;
b. reprezintă interfaţa dintre jurnalişti şi instituţie;
c. are ca misiune să gestioneze toate formele de comunicare: publicaţii,
discursuri, chiar şi probleme legislative;
d. constituie elementul de legă tură dintre instituţia publică , presă şi
publicul larg.
7. Biroul de presă al instituţiei publice desfășoară o serie de activităţi

precum:
a. culege şi selectează informaţiile din interiorul instituţiei;
b. întocmește zilnic revista presei;
c. formulează ră spunsuri la întrebă rile jurnaliştilor;
d. creează relaţii personalizate cu reprezentanţii mass-media;
e. organizează manifestă ri pentru presă (conferinţe de presă , vizite şi
voiaje de presă , mese rotunde, dezbateri şi seminarii, simpozioane);
f. realizează o bază de date referitoare exclusiv la partenerii de presă .
A(a,b,c,d,e,f); B(a,b,c,d,e); C(a,c,d,e,f); D(a,b,d,e,f).
8. Utilizarea purtătorilor de cuvânt în relaţia cu jurnaliștii este

datorată faptului că:
a. conducă torul instituţiei publice are un program încă rcat şi nu poate
fi întotdeauna la dispoziţia jurnaliştilor;
b. conducă torul organizaţiei din sectorul public nu posedă în mod
necesar calită ţi de comunicare;
c. afirmaţiile persoanei de la vâ rf angajează total instituţia statului;
d. imaginea orică rei persoane ce apare prea frecvent în mass-media se
erodează .
244
9. Utilizarea purtătorilor de cuvânt în relaţia cu jurnaliștii este indicată:

a. pentru a proteja conducă torul instituţiei publice,
b. pentru a ajuta partidele politice din opoziţie;
c. pentru a evidenţia agenţii economici din vâ nză ri;
d. pentru a evidenţia companiile multinaţionale.
10. Criteriile ce trebuie să fie respectate pentru ca organizarea unei

conferinţe de presă să fie eficientă sunt:
a. evenimentul să fie unul de interes major în activitatea instituţiei
publice, fie că este unul pozitiv, fie unul negativ;
b. categoriile afectate de eveniment să fie semnificative numeric şi
calitativ;
c. evenimentul să fie unul complex, care necesită explicaţii directe,
dezbateri etc.;
11. Comunicatul de presă reprezintă:

a. principalul mod de comunicare al unei instituţii publice cu mass-
media;
b. acea informaţie care privește activitatea instituţiei publice şi a
liderilor să i;
c. materialul elaborat în mod special pentru presă , în perspectiva
publică rii şi difuză rii lui;
d. materialul care satisface exigenţele de informare ale ziariştilor.
12. Comunicatul de presă poate fi transmis prin:

a. fax şi prin e-mail;
b. facebook și instagram;
c. messenger și WhatsApp;
d. TikTok și WhatsApp.
13. Tipuri de evenimente publice create de instituţiile din

administraţia publică:
a. inaugurarea unor construcţii edilitare; iniţierea unui congres;
iniţierea unei manifestă ri culturale sau sportive;
b. aniversarea a 100 de ani de la atestarea documentară a localită ţii;
realizarea unui sondaj, a unui studiu etc.;
245
c. crearea şi acordarea unor burse de studii; acţiuni de sprijinire a

unor cauze sociale;
d. Acţiuni / primiri de tipul „Zilele porţilor deschise”; „înfră ţirea” cu alt
oraş sau localitate.
14. Evenimentele publice tebuie să fie:

a. originale şi să prezinte interes;
b. limitate doar la interesul economic;
c. lipsite de substanţă ;
d. caracterizate printr-o pronunţată instabilitate economică și socială .
15. Compartimente de informare şi relaţii publice în administraţia

publică sunt:
a. la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, al Senatului şi al Camerei
Deputaţilor;
b. la nivelul Guvernului, al ministerelor, al celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, al instituţiilor publice
centrale;
c. la nivelul autorită ţilor administrative autonome, prefecturilor,
consiliilor judeţene şi consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi
sectoarelor municipiului Bucureşti;
16. În sistemul administraţiei publice, purtătorul de cuvânt are

următoarele roluri:
a. organizează întâ lniri cu presa (obişnuite şi/sau speciale);
b. gestionează zilnic biroul de presă al instituţiei, participă la deciziile
privind politicile instituţiei şi la dezvoltarea unei strategii ulterioare
pentru prezentarea lor mass-mediei şi publicului;
c. planifică şi administrează campaniile media pentru stabilirea unor
mesaje pe termen lung;
d. verifică sesiză rile de presă ; programează interviurile şi briefingurile
de presă .
246
17. Purtătorul de cuvânt în administraţia publică are următoarele

roluri:
a. oferă asistenţă echipei ce lucrează într-o instituţie pe probleme ce
ţin de relaţia cu presa şi în privinţa potenţialei reacţii a mass-mediei
la politicile propuse;
b. supraveghează elaborarea discursurilor sau asigură verificarea lor şi
a mesajelor conţinute de acestea;
c. pregă teşte ştiri, statistici şi alte materiale despre instituţia la care
lucrează ;
d. serveşte ca mijloc de legă tură cu purtă tori de cuvâ nt din alte
instituţii; evaluează şi cuantifică efectele unui eveniment.
18. Atribuţiile purtătorului de cuvânt al instituţiei publice sunt:

a. conceperea şi redactarea comunicatelor şi dosarelor de presă ;
b. organizarea conferinţelor de presă , redactarea invitaţiilor,
pregă tirea discursurilor oficiale ale autorită ţilor statului;
c. asigură comunicarea uzuală cu mass-media, câ t şi comunicarea la
evenimente speciale;
d. realizează revista presei pentru organizaţia în cauză , actualizează
fişierul de presă .
19. Invitațiile la conferinţele de presă realizate de administraţia

publică conţin:
a. data emiterii; titlul: „Invitaţie” + titlul explicativ, care conţine
numele instituţiei şi motivul pentru care se organizează conferinţa;
b. preciză ri privind persoana sau organizaţia care invită ; tema
conferinţei; existenţa unui lunch sau cocktail după conferinţă ;
c. personalită ţile reprezentative ale instituţiei publice care vor
participa la conferinţa de presă ; data, ora, locul; programul (detaliat
pe ore); cine va mai participa; cupon de ră spuns;
d. numele, funcţia şi semnă tura celui care invită ; adresa, telefonul,
faxul biroului de presă , precum şi numele persoanei ce poate fi
contactată pentru informaţii suplimentare sau pentru confirmarea
participă rii.
247
248
20. Pentru atragerea jurnaliştilor importanţi la conferinţele de presă

realizate de instituţiile publice se recomandă:
a. adă ugarea unei scrisori personalizate; asigurarea transportului/
cază rii;
b. aranjarea orarului (posibilitatea de a veni mai tâ rziu, câ nd încep
lucră rile interesante); promisiunea unor favoruri:
c. exclusivitate pentru unele ştiri, interviu cu primarul, prefectul sau
preşedintele Consiliului Judeţean;
21. Desfășurarea corectă a conferinţelor de presă realizate de

instituţiile publice trebuie să aibă în vedere:
a. existenţa unui birou de primire a jurnaliştilor şi invitaţilor, pe tot
parcursul derulă rii conferinţei;
b. existenţa unei persoane responsabile de activitatea de afişare şi
îmbogă ţire a fișierului de presă (baza de date viitoare);
c. oferirea de ecusoane de identificare; organizarea aşteptă rii şi
conducerii în sală a celor întâ rziaţi;
d. oferirea de mici cadouri, eşantioane, obiecte cu logo etc.;
distribuirea de dosare de presă (niciodată complete înainte de
conferinţă !).
22. Titlul comunicatului de presă trebuie să fie:

a. incitant, pentru a trezi curiozitatea jurnalistului;
b. apt să focalizeze atenţia pe o acţiune nouă ;
c. simplu, scurt, explicit;
a. în mă sură să ofere o perspectivă clară asupra conţinutului
comunicatului.
23. Comunicatele de presă vor fi:

a. difuzate tuturor instituţiilor de presă interesate de activitatea
instituţiei publice;
b. însoţite de materiale ajută toare specifice fiecă rui canal media
(fotografii, grafice, baze de date, materiale audio-video);
c. transmise prin fax şi prin e-mail și vor fi fă cute verifică ri pentru a
vedea dacă au ajuns la jurnaliști;
249
250
24. Administraţiile publice pot să realizeze următoarele tipuri de

evenimente:
a. „înfră ţirea” cu alt oraş sau localitate; acţiuni de sprijinire a unor
cauze sociale;
b. crearea unei expoziţii fixe sau itinerante; realizarea unui sondaj, a
unui studiu etc.;
c. crearea unor manifestă ri împreună cu instituţii de învă ţă mâ nt;
iniţierea unui congres;
d. organizarea de conferinţe, colocvii, seminarii etc.; determinarea
intervenţiei unor personalită ţi.
25. Cum se numesc cei cărora li se transmite în mod preferenţial

informaţia cu scopul de a le obţine încrederea în exclusivitate?
a. publicuri, indivizi,
b. grupurile ţintă ;
c. agenţi economici, intermediari;
d. turiști, consumatori, clienţi.
26. În ce domenii operează relaţiile publice ale instituţiilor publice?

a. educaţie, să nă tate, protecţie socială , cultură ;
b. producţiei și consumului;
c. leasingului, francizei, factoringului, scontă rii;
27. Ce caracteristici are comunicatul de presă?

a. emiţă torul este o organizaţie sau o persoană publică ;
b. redactorul şi transmiţă torul este specialistul în relaţii publice;
c. destinatarul mesajului transmis este publicul ţintă , prin intermediul
presei;
28. Ce elemente conţine un dosar de presă?

a. o scrisoare acroşantă , programul conferinţei;
b. comunicate de presă , listă faptică ;
c. obiecte – cadou;
251
29. Ce este conferinţa de presă?

a. o problemă doar a agenţilor economici;
b. o problemă care a stâ rnit interesul unor clienţi;
c. o manifestare la care o organizaţie convoacă jurnalişti de la diferite
publicaţii, posturi de radio şi televiziune;
30. Ce tehnici de comunicare sunt utilizate în mod curent?

a. comunicatul de presă ; broşura;
b. mapa de presă ; buletinul informativ;
c. raportul anual; discursul;
5.14. Marketingul on-line în Administraţia Publică
1. eGovernment reprezintă:
a. guvernare electronică ;
b. caracteristica noii societă ţi bazate pe informaţii și cunoștinţe;
c. utilizarea tehnologiilor moderne ale informaţiei şi comunicaţiilor;
d. schimbarea calitativă a serviciilor oferite de instituţiile
administraţiei publice.
2. Printre avantajele oferite de aplicaţiile de eGovernment se numără:

a. reducerea timpului de acces la resursele publice;
b. eliminarea hâ rtiei;
c. informaţia este oferită online 24 de ore din 24, 365 de zile pe an;
d. oportunitate pentru administraţia publică de a servi mai bine
cetă ţeanul.
3. Componentele principale ale „e-Government” sunt:

a. interacţiunea dintre guvern şi cetăţean (G2C- „government to citizen”);
b. interacţiunea dintre guvern şi mediul de afaceri (G2B- „government
to business”);
252
c. interacţiunea dintre guvern şi funcţionarii publici (G2E);

d. interacţiunea dintre instituţii guvernamentale (G2G).
4. Infochioșcurile sunt:
a. sisteme de informare și plată on-line a taxelor și impozitelor;
b. chioșcuri de ziare și publicaţii periodice;
c. chioșcuri de bilete pentru concerte și spectacole;
d. chioșc de informaţii din gară .
5. Infochioșcurile vin în întâmpinarea cerinţelor cetăţenilor oferind

acestora:
a. informaţii despre taxe și posibilitatea plă ţii lor prin internet;
b. informaţii la care cetă ţenii au dreptul, dar la care ajung foarte greu;
c. posibilitatea să -și rezolve problemele pentru care altfel pierd timp;
d. informaţii publice integrate din mai multe surse.
6. Serviciile de informare electronică pentru cetăţeni pot lua

următoarele forme:
a. Ghid interactiv pentru orientare în spaţiu;
b. Bibliotecă virtuală ;
c. Centre de informare turistică ;
d. Centru de informare asupra transportului în comun (statut, orare,
tarife etc.).
7. Informaţiile pe care le pot primi cetăţenii prin intermediul

infochioșcurilor sunt:
a. informarea cetă ţenilor asupra taxelor şi impozitelor locale;
b. informaţii despre fluxurile de rezolvare a problemelor;
c. completarea on-line de formulare;
d. sugestii şi reclamaţii.
A(a,b,c,d) B(a,b,c) C(a,c,d) D(a,b,d)
253
8. Comunicarea electronică oferă următoarele avantaje:

a. diseminarea rapidă și sigură a informaţiilor că tre o masă mare de
cetă ţeni/funcţionari publici;
b. scutirea unor costuri substanţiale;
c. degrevarea funcţionarilor publici de o serie de activită ţi de rutină ;
d. oferă funcţionarilor publici eficienţă în gestionarea contractelor și
problematicilor.
9. Site-urile web realizate la nivelul administraţiei locale și centrale

oferă:
a. informaţii utile pentru cetă ţeni şi agenţi economici;
b. posibilitatea promovă rii activită ţii și a serviciilor administraţiei
locale și centrale;
c. rezolvarea problemelor cetă ţenilor;
d. mijlocul rapid și eficient de comunicare.
10. Instrumentele pentru e-comunicare sunt:

a. website-uri;
b. e-mail-uri; bloguri;
c. chaturi;
d. reţele de socializare: twitter și facebook
11. Creșterea veniturilor la bugetul local se poate face și prin:

a. promovarea economiei, afacerilor şi întreprinză torilor locali;
b. promovarea obiectivelor turistice şi a turismului din zonă ;
c. promovarea obiceiurilor, tradiţiilor în ţară , câ t şi în stră ină tate;
d. înfră ţirea cu localită ţi din stră ină tate.
254
12. Structurile administraţiei publice locale sunt:

a. Federaţia Autorită ţilor Locale din Româ nia; Uniunea Naţională a
Consiliilor Judeţene din Româ nia;
b. Asociaţia Oraşelor din Româ nia; Asociaţia Comunelor din Româ nia;
c. Asociaţia Naţională a Centrelor de Informaţii pentru Cetă ţeni;
d. Asociaţia Municipiilor din Româ nia.
13. G2C în „e-government” înseamnă:

a. interacţiunea dintre guvern şi cetă ţean;
b. interacţiunea dintre guvern şi mediul de afaceri;
c. interacţiunea dintre guvern şi funcţionarii publici;
d. interacţiunea dintre instituţii guvernamentale.
14. G2B în „e-government” înseamnă:

15. G2E în „e-government” înseamnă:

16. G2G în „e-government” înseamnă:

17. Promovarea localităţilor pe internet poate să aibă în vedere:

a. promovarea resurselor naturale ale localită ţii,
b. promovarea economiei, afacerilor şi întreprinză torilor locali;
c. promovarea obiectivelor turistice şi a turismului din zonă ;
d. promovarea obiceiurilor, tradiţiilor în ţară , câ t şi în stră ină tate.
252
18. Avantajele promovării unei localităţi pe internet sunt:

a. creșterea veniturilor la bugetul local;
b. se poate dezvolta turismul; cresc locurile de muncă ; scade rata
șomajului;
c. atragerea investitorilor din ţară și din stră ină tate;
d. creșterea nivelului de trai al cetă ţenilor acelei localită ţi.
19. Surse de informaţii legate de administraţia publică sunt:

a. Portalul Naţional de Administraţie Publică ; Institutul European din
Româ nia;
b. Reţeaua Euro Info Centre din Româ nia; Asociaţia Naţională a
Studenţilor în Ş tiinţe Administrative;
c. Instituţii Publice; Agenţii pentru Dezvoltare Regională ;
d. Organizaţii de Autorităţi Locale din Străinătate; Resurse internaţionale.
20. La nivelul Uniunii Europene, serviciile publice eGovernment

pentru cetăţeni sunt:
a. plata impozitelor și taxelor pentru cetă ţeni; că utarea de locuri de
muncă prin centre de ofertare;
b. ajutor prin servicii sociale; acte personale; înmatriculări de autoturisme;
c. autorizaţii de construire; solicită ri de reclamaţii că tre poliţie; acces
la biblioteci publice;
d. înmatricularea în universită ţi; servicii legate de să nă tate.
21. Plata prin sistemul infochioșc este o metodă care:

a. se adresează cetă ţenilor ce dispun de carduri bancare ce pot fi
utilizate în mediul electronic;
b. se adresează cetă ţenilor ce folosesc bani cash pentru plata
serviciilor primite;
c. impune utilizarea documentului ordin de plată ;
253
22. Avantajele oferite de Ghișeul Virtual de Plăţi sunt:

a. facilitarea accesului cetă ţenilor la soluţiile de plată on-line;
b. facilitarea accesului tuturor instituţiilor statului la informaţiile
legate de plă ţile proprii desfă șurate on-line;
c. asigurarea unei transparenţe totale a tranzacţiilor efectuate prin
emiterea de dovezi de plată recunoscute juridic;
d. securizarea tuturor comunicaţiilor server-to-server și client-to-
server folosind standarde de securitate acceptate.
23. Oferirea serviciilor publice în format electronic necesită

parcurgerea următoarelor niveluri:
a. diseminarea informaţiilor publice prin internet;
b. interacţiunea unidirecţională ;
c. interacţiunea bidirecţională ;
d. tranzacţii on-line.
24. Interacţiunea unidirecţională în administraţia publică presupune:

a. posibilitatea de a descă rca formulare, care vor fi completate off-line
și trimise pe că i tradiţionale că tre instituţiile responsabile;
b. descă rcarea formularelor, completarea și transmiterea acestora on-
line;
c. integrarea unor procese mai complexe on-line, ca, de exemplu,
livrare de bunuri și produse, efectuarea plă ţilor on-line etc.;
d. oferirea de informaţii de interes public pe internet.
25. Guvernarea electronică vizează următoarele aspecte:

a. construirea unei societă ţi democratice prin creșterea transparenţei
și prin reinventarea guvernă rii;
b. îmbună tă ţirea educaţiei, crearea de noi locuri de muncă ;
c. utilizarea ei este mai ieftină , dar finanţarea este întotdeauna o
problemă , iar corupţia o ameninţare serioasă ;
d. construirea unui sistem integrat și nu integrarea sistemelor deja
existente.
254
Marketing. Proiecte și teste
grilă
Răspuns la testele grilă

5.1. 5.2. 5.3. Mediul de 5.4. 5.5. Piaţa Firmei 5.6. Mixul 5.7. 5.8. 5.9.
Concepte Marketingul marketing al Cercetarea de Politica Politica Politica de
de de relaţie firmei de marketing de de preţ distribuţie
marketing. marketing produs
1. d 1.a 1.b 42.a 1.b 1.a 41.b 1.c 1.a 1.b 1.a
2. a 2.a 2.c 43.a 2.c 2.d 42.a 2.a 2.b 2.d 2.b
3. a 3.a 3.a 44.A 3.d 3.c 43.A 3.b 3.d 3.a 3.c
4. c 4.b 4.c 45.a 4.d 4.a 44.d 4.c 4.a 4.d 4.b
5. d 5.c 5.a 46.a 5.a 5.d 45.a 5.d 5.b 5.c 5.c
6. a 6.c 6.d 47.d 6.A 6.d 46.a 6.a 6.c 6.a 6.b
7. a 7.d 7.b 48.A 7.a 7.b 47.b 7.b 7.d 7.a 7.a
8.a 8.b 8.b 49.A 8.a 8.a 48.d 8.a 8.c 8.e 8.b
9.a 9.d 9.c 50.A 9.d 9.d 49.a 9.a 8.a 9.a 9.a
10.a 10.a 10.c 51.a 10.a 10.b 50.a 10.b 10.d 10.a 10.a
11.d 11.d 11.b 52.A 11.a 11.b 51.b 11.a 11.c 11.a 11.d
12.d 12.a 12.a 53.a 12.A 12.c 52.a 12.b 12.a 12.a 12.d
13.b 13.b 13.b 54.d 13.c 13.a 53.c 13.a 13.a 13.a 13.a
14.f 14.a 14.d 55.b 14.d 14.b 54.a 14.a 14.a 14.d 14.b
15.a 15.a 15.d 56.b 15.c 15.b 55.A 15.b 15.a 15.d 15.c
16.d 16.a 16.a 57.a 16.d 16.c 56.A 16.a 16.c 16.d 16.a
17.A 17.b 17.a 58.a 17.c 17.c 57.a 17.d 17.a 17.d 17.a
18.c 18.A 18.a 59.a 18.c 18.c 58.a 18.a 18.d 18.b 18.d
19.a 19.d 19.c 60.a 19.b 19.d 59.b 19.a 19.d 19.d 19.a
20.a 20.d 20.a 61.c 20.c 20.b 60.a 20.b 20.A 20.a 20.A
21.c 21.a 62.c 21.d 21.b 61.b 21.a 21.a 21.A
255
Alexandru-Mircea NEDELEA  Marilena-Oana NEDELEA  Gabriela-Liliana CIOBAN  Costel-Ioan
CIOBAN
22.A 22.a 63.a 22.a 22.b 62.d 22.c 22.d 22.A
23.a 23.A 64.a 23.a 23.a 63.b 23.b 23.d 23.a
24.a 24.a 65.b 24.c 24.a 64.a 24.a 24.d 24.d
25.a 25.A 66.b 25.d 25.c 65.d 25.c 25.a 25.A
26.a 67.a 26.d 26.c 66.b 26.b 26.A
27.A 68.a 27.a 27.b 67.a 27.b 27.a
28.b 69.a 28.d 28.a 68.b 28.c 28.A
29.c 29.a 29.d 69.a 29.b 29.a
30.b 30.b 30.a 70.a 30.d 30.a
31.d 31.a 31.d 71.a 31.a 31.d
32.a 32.b 32.a 72.b 32.a 32.a
33.b 33.a 33.a 73.d 33.a 33.c
34.a 34.a 34.b 34.a 34.b
35.a 35.b 35.a 35.a 35.b
36.a 36.c 36.a 36.e 36.d
37.b 37.b 37.a 37.a 37.b
38.a 38.A 38.a 38.a 38.b
39.A 39.A 39.b 39.a 39.d
40.A 40.A 40.d 40.a 40.a
41.a
256
5.10. Politica de 5.11. Marketingul public și 5.12. Comunicarea – 5.13. Relaţiile publice 5.14. Marketingul on-line în
promovare Marketingul în Administraţia Promovarea publică în Administraţia Administraţia Publică
Publică Publică
1.d 21.d 1. a 1.a 16.a 1.a 16.A 1.A 14.b
2.a 22.a 2.a 2.a 17.A 2.a 17.A 2.A 15.c
3.a 23.a 3.a 3.A 18.A 3.A 18.A 3.A 16.d
4.a 24.a 4.a 4.A 19.A 4.A 19.A 4.a 17.A
5.A 25.c 5.A 5.A 20.a 5.a 20.d 5.A 18.A
6.a 26.b 6.a 6.A 21.d 6.A 21.A 6.A 19.A
7.b 27.d 7.a 7.A 22.A 7.A 22.A 7.A 20.A
8.d 28.c 8.a 8.A 23.A 8.A 23.d 8.A 21.a
9.c 29.d 9.a 9.A 24.c 8.a 24.A 9.A 22.A
10.c 30.d 10.B 10.A 25.A 10.d 25.b 10.A 23.A
11.c 31.a 11.A 11.A 26.a 11.A 26.a 11.A 24.a
12.c 32.c 12.A 12.a 27.A 12.a 27.d 12.A 25.A
13.d 33.d 13.A 13.a 28.d 13.A 28.d 13.a
14.d 34.c 14.A 14.a 29.d 14.a 29.c
15.a 35.d 15.a 15.a 30.d 15.d 30.d
16.d 36.a 16.a
17.a 37.c 17.A
18.A 38.A 18.c
19.e 39.A 19.a
20.A 40.b 20.a
257
258

Marketing Proiecte Si Teste Grila 2021

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marketing Proiecte Si Teste Grila 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marketing.

5.1. Concepte de marketing

1. Elementul critic în marketing este:

2. Conceptul de marketing cere ca managerii unei firme/instituţii:

3. Cultură de marketing pentru satisfacerea consumatorului trebuie

4. Pilonii activităţii de marketing sunt:

6. Când clienţii sunt bine serviţi și trataţi devin:

7. Firmele trebuie să aibă în vedere:

8. Clienţii satisfăcuţi de produsele și serviciile unei firme:

9. Pentru ofertant, satisfacerea unui consumator are drept efecte:

10. Orientarea de marketing vizează:

11. Satisfacţia financiară este obţinută atunci când clientul:

12. Adăugarea de valoare-satisfacţie produselor și serviciilor se poate

13. Cea mai bună poliţă de asigurare a fidelităţii clienţilor este:

14. Criteriul de identificare a segmentului de piaţă este:

15. Profitul, în domeniul economic, este:

16. Dintre funcţiile marketingului unei firme nu face parte:

17. Identificaţi funcţiile marketingului unei firme:

A(a,b,c,e) B(a,b,c,d) C(a,c,d,e) D(b,c,d,e)

18. Care dintre următoarele forme ale relaţiilor de piaţă nu reprezintă

19. Păstrarea clienţilor se referă la:

20. Fiecare salariat:

21. Un consumator nesatisfăcut:

22. Funcţiile generale ale marketingului sunt:

A(a,b,c,d) B(a,c,d) C(a,b,d) D(b,c,d)

23. Orientarea de marketing se bazează pe patru elemente importante:

24. Cultura de marketing trebuie să o aibă:

25. Proiectarea cât mai atractivă a produsului conduce la:

5.2. Marketingul de relaţie

1. Marketingul de relaţie are capacitatea de:

2. Pe câte niveluri se structurează relaţiile cu clienţii:

3. Nivelurile pe care se structurează relaţiile firmei cu clienţii sunt:

4. Marketingul relaţional (de relaţie) presupune:

7. Nivelul de răspunsuri stabilit între firmă și client se explică prin

9. Nivelul de cooperare stabilit între firmă și client se explică prin faptul

11. Care sunt instrumentele de marketing folosite de o firmă pentru a

12. Care este esenţa marketingului de relaţii:

13. Consumatorii trebuie să fie consideraţi de către firmă ca fiind:

15. Acţiuni recomandate care influenţează relaţia cumpărător-

16. Strategiile (firmei) necesare creării unei clientele fidele:

A(a,b,c,d) B(a,b,d) C(a,c,d) D(b,c,d)

18. Orientarea spre client înseamnă:

A(a,b,c,d) B(a,b,d) C(a,c,d) D(b,c,d)

19. O întreprindere are o bună orientare spre clienţi dacă:

20. Trăsăturile cheie ale marketingului relaţional sunt:

5.3. Mediul de marketing al firmei

1. Componentele mediului extern se află:

2. Mediul stabil este caracterizat de:

3. Mediul instabil este caracterizat de:

4. Micromediul influenţează activitatea întreprinderii;

c. indirect, slab și pe termen lung;

5. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:

6. Mediul economic include, între altele:

7. Invenţiile și inovaţiile sunt elemente specifice prin care se poate

8. Reglementările legale privind concurenţa sunt incluse în:

9. Creșterea rolului guvernelor în asigurarea protecţiei mediului

10. Resursele umane ale unei firme fac parte din:

11. În cadrul mediului extern al întreprinderii, agenţiile de publicitate

12. Populaţia aflată în zona de activitate a întreprinderii este inclusă în:

13. Politica de produs, politica de preţ, politica de distribuţie şi

14. Componenta mixului de marketing cea mai puţin controlabilă de

15. Ansamblul elementelor care se referă la populaţia situată în aria

16. Din perspectiva marketingului, cea mai importantă componentă a

17. Ce reprezintă mediul de marketing al firmei?