CALIFICAREA: Tehnician în activități economice

ÎNDRUMĂTOR:
Profesor: Hriscu Cristina

ELEV:POTOMEANU ALIN
CONSTANTIN

CLASA a XII-a A

IUNIE 2019
1
COLEGIUL TEHNIC ION HOLBAN

FILIERA TEHNOLOGICĂ
DOMENIUL PREGĂTIRII DE BAZĂ: SERVICII
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

PIAȚA
COMPONENTA ESENȚIALĂ A MEDIULUI
EXTERN

2
 CUPRINS

PAG
Argument.................................................................................................................4
CAP I. Piata – definitie si clasificare ......................................................................5
1.1. Definirea pietei......................................................................................5
1.2. Tipuri de piață………………………….……………………………..6
1.3.Conţinutul pieţei.....................................................................................6
1.4. Determinarea diferitelor categorii de pieţe...........................................7
CAP II. Surse documentare legate de piaţă...........................................................11
2.1. Surse primare de date......................................................................... 11
2.2. Surse secundare de date......................................................................12
2.3. Poziţia agentului economic pe piaţă....................................................13
2.3.1. Cota de piaţă a firmei.......................................................................13
2.3.2. Imaginea şi poziţionarea firmei pe piaţă...........................................14
2.3.3. Determinarea indicatorilor ce caracterizează piaţa frmei.................15
2.3.3.1. Aria sau localizarea pieţei..............................................................16
2.3.3.2. Structura pieţei...............................................................................17
2.3.4. Coeficientul de elasticitate al cereri, de mărfuri...............................18
2.3.5. Limitele studiilor de piaţă.................................................................18
2.3.6. Componentele pieţei..........................................................................20
CAP III. Studiu de piata la firma Oneplus..............................................................21

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….25

3
 ARGUMENT

Abordarea de marketing a pieţei porneşte de la conţinutul atribuit acesteia de teoria

economica şi anume “categorie economica a producţiei de mărfuri în care îşi găseşte expresia
totalitatea actelor de vânzare – cumpărare privita în unitate organica cu relaţiile pe care le
generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară”. Piaţa reprezintă sfera manifestării
şi confruntării ofertei cu cererea, a realizării produselor si serviciilor, prin intermediul actelor
de vânzare – cumpărare.
Ea ocupă un loc esenţial în sistemul unei economii moderne, determinând, într-o
proporţie însemnată, deciziile şi comportamentul agenţilor economici. Prin piaţă înţelegem
orice plasament în spaţiu şi orice fragment de timp în care pot fi întâlniţi potenţialii parteneri
de afaceri, vânzători sau cumpărători ai unor produse sau servicii de orice natură.
Piaţa apare ca o reţea de relaţii interumane şi relaţii de afaceri, care iau naştere, în
mod inevitabil, între aproape toate categoriile de agenţi din societate. Agentul care pune în
mişcare o piaţă şi o economie este consumatorul, al cărui comportament faţă de bunurile sau
serviciile existente pe piaţa determină producătorii fie să îmbunătăţească calitatea produselor,
fie scăderea preţului acestora.
Piaţa este reprezentată de toţi clienţii potenţiali care au aceeaşi nevoie sau dorinţa şi
care sunt dispuşi şi au capacitatea de a se angaja într-o relaţie de schimb pentru satisfacerea
aceleiaşi nevoi sau dorinţe. Ea este într-o continuă schimbare, fapt ce-i determina pe
economişti să analizeze mereu.
Fiind un consumator acest lucru m-a determinat să aleg aceasta tema întrucât doresc
să primesc produse şi servicii de calitate. Ea este o noţiune complexa, însă indiferent de
situaţie ea presupune existenţa unui bun economic, ce constituie obiectul tranzacţiei de
vânzare – cumpărare, a unor participanţi ai procesului de schimb (vânzător şi cumpărător), a
unui cadru economic geografic, unde are loc tranzacţia şi o anumită perioadă.
Piaţa reprezintă principalul câmp de acţiune al marketingului, cadrul în care se
verifică oportunitatea şi eficienţa tuturor activităţilor legate de conducerea procesului dirijării
profitabile a fluxului de bunuri, servicii şi idei de la producătorul ei până la utilizatorul final.

4
 CAPITOLUL I
PIATA – DEFINITIE SI CLASIFICARE

1.1. Definirea pietei

Piata reprezinta un loc geografic sau virtual in care se confrunta oferta cu cererea de
servicii, deci este ansamblul producatorilor si beneficiarilor unui anumit tip de serviciu. Piata
hotaraste ce sa se produca, cat sa se produca si ce pret poate fi cerut.
Piata este este formata din mai multe tipuri de piete componente: piata muncii,
valutara, financiara, a produselor, serviciilor, resurselor, tehnologiilor. Pe fiecare dintre
acestea exista interlocutori: lucratori, finantatori, clienti, furnizori, concurenta, sindicate, intre
care se stabilesc raporturi diferite de munca, de imprumut, de achizitie, de vanzare, de
colaborare, de confruntare.
In literatura economica se intalnesc foarte multe definitii ale pietei, in functie de
orientarea scolii sau a curentului de gandire economica si in special a aspectelor economice
care se doresc a fi evidentiate.
In genere, prin piata se intelege intalnirea la un anumit moment dat si intr-un anumit
loc al consumatorului, a nevoilor si dorintelor sale, exprimate prin cerere, cu posibilitatile
producatorului exprimate prin oferta. Acest angrenaj naste un pret si un nivel cantitativ de
tranzactie, de schimb.
Piata este mai intai de toate “un spatiu economic” care are la baza raporturile ce se
stabilesc intre cerere si oferta, intre consumatori si producatori, fiind in esenta un ansamblu de
raporturi de schimb.
Raporturile economice pe care le reprezinta piata se afla intr-un sistem de concurenta.
Sistemul de concurenta este propriu economiei de piata deoarece el este determinat de
liberalismul economic, care este generat de proprietatea privata si de pluralismul formelor
prin care ea se manifesta.
Sistemul de concurenta acorda fiecarui agent economic libertatea sa produca si sa
vanda ceea ce il avantajeaza si sa cumpere ceea ce considera ca ii satisface in cea mai mare
masura trebuintele. Concurenta permite agentilor economici sa efectueze operatiunile
economice in conditiile cele mai favorizante din punctul lor de vedere, ceea ce se rasfrange
benefic asupra intregii activitati si a beneficiarilor ei.
De asemenea, piata este considerata ca fiind totalitatea relatiilor economice care se
stabilesc intre persoane (fizice sau juridice) in procesul de vanzare – cumparare a produselor.
In marketing, se considera piata ca fiind reprezentata de toti clientii potentiali care au
aceeasi nevoie sau dorinta si care sunt dispusi si au capacitatea de a se angaja intr-o relatie de
schimb pentru satisfacerea acelei nevoi sau dorinte (Kotler 1997).
Prin activitatea desfasurata, organizatia urmareste sa-si imbunatateasca pozitia
detinuta pe piata la un moment dat. Realizarea acestui obiectiv presupune definirea clara a
pietei si precizarea raporturilor in care se afla intreprinderea fata de ceilalti concurenti.

5
 1.1. Tipuri de piață

Principalele forme de piata sunt :

1. piata de marfuri. Pe aceasta piata se intalnesc, in principal bunuri pentru consum si
bunuri pentru investitii. Cele doua tipuri de piete au caracteristici comune, dar si diverse.
Concurenta actioneaza prin pret, calitate, oferta, cerere.
2. piata serviciilor, care include prestatiile executate de intreprinderi. Si serviciul este
o marfa, el avand caracteristicile acesteia, dar si unele aspecte particulare (relatie directa intre
furnizor si client, intangibilitatea serviciilor etc.). Concurenta apare din tariful practicat,
structura si calitatea serviciilor.
3. piata capitalurilor, care include operatiile de credit si cele cu hartii de valoare
(actiuni si obligatiuni). Concurenta se manifesta prin rata dobanzilor practicate, dividendul
asigurat la actiuni, dobanda pentru obligatiuni, raportul dintre cererea si oferta de hartii de
valoare.
4. piata fortei de munca. Ea cuprinde cererea si oferta de resurse umane. Concurenta
depinde de somajul existent si calificarea fortei de munca. Concurenta stimuleaza pregatirea
profesionala si utilizarea corespunzatoare a acestei resurse.
5. piata valutara, care include relatiile de schimb dintre diverse valute.
Competitivitatea rezulta din cursul de schimb care, la randul lui, reflecta nivelul de dezvoltare
economica a tarii si permite o competitivitate pe piata internationala.

1.3. Conţinutul pieţei

Existenţa unei unităţi economice se justifică prin caracterul de piaţă al activităţii sale.
Soliditatea unei întreprinderi este dată de poziţia pe piaţă pe care o ocupă la un moment dat.
În mecanismul de funcţionare a unei economii moderne, piaţa ocupă un loc esenţial
determinând într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici.
În economia de schimb, piaţa desemnează un ansamblu de relaţii de vânzare-
cumpărare intre părţi contractante, care sunt pe de o parte, unite prin legături de
interdependenţă şi pe de altă parte, se află in rapoturi de opoziţie şi negociere. Participanţii la
aceste relaţii sunt producătorii de bunuri şi servicii, ofertanţii de factori,de producţie şi
consumatorii.
Teoria economică a atribuit pieţei o definiţie pornind de la conţinutul acestor relaţii:
Piaţa reprezintă spaţiul economic şi geografic în care producţia de bunuri materiale şi
servicii apare sub forma ofertei de mărfuri, iar nevoile (solvabile) de consum, sub forma
cererii de mărfuri.
Confruntarea ofertei cu cererea de mărfuri se realizează prin intermediul actelor de
vânzare-cumpărare. Astfel, pe piaţă se formează preţul bunurilor, pornind de la volumul

6
cererii şi al ofertei la un moment dat, influenţat de situaţia concurenţială, obiceiurile de
consum, costurile de producţie şi distribuţie, imaginea de marcă, etc.
Potenţialul pe care îl deţine o întreprindere, îi dă dreptul să ocupe un anumit loc pe piaţă, să
îşi menţină acest loc sau să crească din punct de vedere al vânzărilor, respectiv al poziţiei pe
piaţă.
1.4. Determinarea diferitelor categorii de pieţe
Formele de existenţă ale pieţei au cunoscut în timp un amplu
proces de diversificare, ele depinzând de numeroşi factori: natura
bunurilor tranzacţionate, instituţiile şi mentalităţile fiecărui popor, I nivelul de dezvoltare
economică, etc.
Pentru cunoaşterea conţinuturilor diferitelor categorii de pieţe, Bse impune gruparea
acestora în funcţie de aceste criterii:

a) După bunurile care formează obiectul tranzacţiilor:

Piața
monetară
Piata
muncii
Piața valutară

Bunurile
tranzacționate

Piața Piața
serviciilor resurselor
naturale

Piața bunurilor Piața produselor

de capital cultural-artistice

7
b) După locul de proveniența al agenților cererii și ai ofertei

Piața
Piata rațională națională

Proveniența
agenților Piața
Piața
participanți mondială
locală

c) După volumul tranzacțiilor care se derulează in cadrul acestora:

Piețe
Volumul Piețe
dispersate
tranzacțiilor concentrate

Pieţele dispersate sunt cunoscute ca şi pieţe cu amănuntul, în care produsele sunt

tranzacţionate în cantităţi mici, în multiple puncte de desfacere aparţinând multor agenţi de
distribuţie, adresate cumpărătorilor individuali.
Pieţele concentrate sunt pieţe de comerţ cu ridicată sau burse de mărfuri în cadrul
cărora au acces agenţi cu putere economică mare, efectuând tranzacţii în partizi mari.

d) După libertatea de pătrundere:

Piețe
intermediare

Piețe Libertatea Piețe

libere de reglementate
pătrundere

8
 Pe pieţele libere au acces toţi agenţii economici interesaţi, vânzători sau cumpărători.
Pe pieţele reglementate au acces agenţi economici care satisfac anumite condiţii, în
special cei ai ofertei (piaţa medicamentelor, piaţa de armament).
Pe pieţele intermediare au acces doar persoane autorizate a realiza tranzacţii în numele
clienţilor lor (brokeri, dealeri, etc).
e) După starea obiectelor tranzacţionate:

Starea Piața
Piața obiectelor
reală fictivă
tranzacționate (bursa)

f) După momentul la care se materializează tranzacția:

Piața Momentul Piața

la vedere materializării la termen
tranzacției

Piaţa la vedere se caracterizează prin faptul că tranzacţia are loc imediat sau în cel
mult 48 de ore de la negocierea condiţiilor.
Piaţa la termen oferă posibilitatea realizării tranzacţiilor la o dată convenită în
momentul negocierii condiţiilor contractuale (peste 48 de ore).
g) Din punct de vedere al ofertei totale prezente pe piaţă la un moment dat, piaţa poate
fi privită ca:
- Suma tuturor produselor existente;
- Suma tuturor întreprinderilor ofertante.
Dacă privim piaţa totală ca pe un ansamblu de produse oferite spre vânzare, aceasta poate fi
structurată astfel:

În generai, un produs este realizat de mai multe întreprinderi, fiecare sub marcă
proprie.
Piaţa produsului reuneşte ansamblul actelor de vânzare-cumpărare ale unui produs,
indiferent de originea sa.
Ex: vânzările produsului "apă plată" în România.
Dacă privim piaţa totală ca pe ansamblul întreprinderilor aflate în relaţii de schimb la
un moment dat, aceasta poate fi structurată astfel:

9
 De regulă, orice întreprindere are în ofertă mai mult de un articol (produs).
Piaţa întreprinderii reuneşte ansamblul actelor de vânzare-cumpărare realizate de
aceasta, indiferent de produsul sau serviciul oferit. Ex: vânzările firmei Panasonic.
Piaţa efectivă reuneşte ansamblul tranzacţiilor realizate într-o perioadă de timp.
Piaţa potenţială cuprinde totalitatea tranzacţiilor posibil de a fi încheiate. Ea defineşte
dimensiunea dezirabilă, posibil de atins în viitor a pieţei.
Întotdeauna volumul tranzacţiilor realizate pe cele două pieţe vor respecta următoarea relaţie:

Pe ≤ Pp

unde,
Pe = piaţa efectivă
Pp = piaţa potenţială
În analiza pieţei potenţiale, vor fi luate în calcul modificări în comportamentul de
consum al clienţilor, influenţate de venituri, preţuri, conjunctura socio-economică, modificări
în volumul și structura gamei sortimentale, etc.
Ca şi un organism viu, piaţa se află într-o permanentă modificare atât ca volum cât şi
ca structură. Evoluţia pieţei într-o anumită perioadă de timp se poate datora atât unor
modificări de natura cantitativă (număr clienţi), cât şi unor modificări de natură calitativă
(modificarea volumului mediu de cumpărături pe client).
Pornind de la acest fapt, sesizăm trei modalităţi (căi) de creştere (modificare) a pieţei :
- Calea extensivă, care presupune o creştere a numărului de consumatori;
- Calea intensivă, care presupune o creştere a cantităţii medii de produs consumată
de consumatorii actuali;
- Calea mixtă, ca o rezultantă a combinării celor două căi prezentate anterior.

B+C+D = Creşterea potenţială a pieţei

A + B + C + D = Piaţa potenţială

10
 CAPITOLUL II
SURSE DOCUMENTARE LEGATE DE PIAŢĂ
2.1. Surse primare de date
Sursele primare reprezintă izvoare de informaţii ce permit accesul direct al
cercetătorului, prin contactul cu purtătorul acestora (agent economic, utilizator, consumator
colectiv sau individual). Culegerea datelor poate fi realizată:
- Fără solicitarea şi conştientizarea persoanei în cauză prin metoda observării;
- Cu implicarea afectivă a persoanei investigate, printr-o cercetare cantitativă sau
calitativă;
Structura metodelor de culegere directă a informaţiilor de piaţă

Observarea Ancheta Experimentul

• personală • de teren • în condiți de laborator

• mecanică • prin poștă • pe teren
• prin telefon
• on-line

Metode de culegre a datelor primite

Observarea reprezintă o metodă bună de a analiza o persoana în mediul său, fără a o

influenţa pe ea sau comportamentul ei.
Avantajul major îl reprezintă posibilitatea de diferenţiere între comportamentul declarat al
persoanei (intenţia şi motivaţia prezentată anchetatorului) şi comportamentul efectiv (care
poate fi observat fără ca subiectul să ştie acest lucru şi să îşi regizeze acţiunile).
Observarea se mai poate realiza:
- în mediul natural al clientului;
- în mediu controlare baza unui scenariu necunoscut de subiect);
- personal, prin înregistrarea datelor de către operatorul de interviu;
- mecanic, folosind dispozitive de înregistrare a comportamentului: camere video,
contoare de trafic, scanere, pupilometre, analizatoare de voce, etc.

11
 Ancheta este cea mai frecvent folosită metodă de culegere a datelor primare. Poate
pune la dispoziţia firmelor informații referitoare la atitudini şi preferinţe, comportamente de
motive de necumpărare, nevoi şi aspiraţii, etc.

2.2. Surse secundare de date

Comparativ cu sursele primare, sursele secundare de și informaţii de marketing

prezintă următoarele avantaje:
- rapiditate în obţinerea informaţiilor, cel mai dificil lucru ar fi cel de identificare a
lor;
- implică un efort mic de culegere;
- fiind în general culese din multiple surse, ele dau posibilitatea confruntării
acestora, mărindu-le astfel gradul de încredere;
adeseori au caracter unic, oferind informaţii indisponibile altfel;
- conţinând informaţii obţinute în alte scopuri decât cel propus de cercetarea în
cauză, au o credibilitate mai mare,
- neexistând întotdeauna posibilitatea verificării metodelor folosite în obţinerea şi
prelucrarea informaţiilor, ele induc o anumită neîncredere în exactitatea şi
veridicitatea acestora;
- pot fi prea generale sau incomplete, prezentând un grad
Surse Surse
publice private
• Ale organismelor • Firme specializate în culegerea,
guvernamentale: documente, prelucrarea, stocarea şi vânzarea !
rapoarte, studii, I publicaţii, etc., informaţiilor: la comandă (cuj
elaborate de Ministere, Biroul caracter unic şi confidenţial) sau
Naţional de Statistică, Camera de din oficiu, oricărui beneficiar;
Comerţ şi Industrie, Serviciul dispus să plătească pentru ele,
Vamal, etc; (informaţii generale și
• Ale organismelor neconfidenţiale);
neguvernamentale: ONG-uri, • Agenţi comerciali care prin
partide politice, sindicate, Banca rapoartele lor periodice pot oferi
Mondială, ONU, etc. informaţii asupra profilului
clienţilor, numărul lor, comenzi,
pretenţii sau refuzuri de marfă,
reclamaţii, oferte agreate, etc;
• Comercianţii prin evidenţa
plângerilor clienţilor, pierderilor de
clienţi pe diferite cauze,! : solicitări
şi sugestii ale acestora, rapoarte
proprii de activitate.
12
2.3. Poziţia agentului economic pe piaţă

Studierea pieţei nu se limitează Ia identificarea unor categorii ale acesteia, ci

presupune şi caracterizarea poziţiei unui agent economic pe piaţa respectivă, prin analiza unor
indicatori direct inăsurabili.

2.3.1. Cota de piaţă a firmei

Cota de piaţă a firmei exprimă ponderea deţinută de aceasta, de un produs sau de o

marcă anume în cadrul unei pieţe
Cota de piaţă totală sau absolută exprimă raportul dintre volumul vânzărilor
firmei/mărcii şi volumul vânzărilor totale înregistrate pe piaţa de referinţă:

Vi
Cpi = — x 100
Vt

Cpi = cota de piaţă a firmei i / cota de piaţă a produsului i

Vi = volumul vânzărilor firmei
Vt = volumul total al vânzărilor pe piaţă

Pentru a măsura poziţia firmei pe piaţă raportat la poziţia celui mai important concurent
(liderul pieţei), se calculează cota de piaţă relativă:

Vi Cpi
Cpri = — = —
VL CpL

Cpri = cota de piaţă relativă a firmei i

Vi = volumul vânzărilor firmei
VL = volumul vânzărilor liderului
CpL = cota de piaţă a liderului

13
 Cota de piaţă relativă a liderului pieţei se va calcula raportând cota sa de piaţă la cota
de piaţă a urmăritorului său:

VL CpL
CprL = − = −
VU CpU

CprL = cota de piaţă relativă a liderului

VU = volumul vânzărilor urmăritorului/concurentului care ocupă poziţia a doua pe piaţă
CpU = cota de piaţă a urmăritorului

Cota de piaţă analizează performanţa unei firme în raport cu competitorii săi

2.3.2 Imaginea şi poziţionarea firmei pe piaţă

În foarte multe situaţii, vânzările realizate pe piaţă sunt rezultate direct al imaginii pe
care o are firma în ochii clienţilor.
Fiecare din noi avem tendinţa de a achiziţiona bunuri şi srvicii. bazaţi nu atât de mult
pe calitatea acestora cât pe imaginea care ne-am format-o asupra unităţii de vânzare. Spre
exemplu, achiziţionăm ouă fără ezitare dintr-un hypermarket bine aprovizionat, organizat şi în
care angajaţii respectă un cod de conduită strict, decât dintr-un spaţiu comercial obscur,
înghesuit şi în care ne simţim în permanenţă urmăriţi de privirile iscoditoare ale H
vânzătoarei.
O bună imagine a Firmei poate fi obţinută prin mijloace diverse, care ţin atât de
abilităţile de promovare ale întreprinzătorului, cât şi modul în care personalul se prezintă în
relaţia directă cu clientul.
Imaginea reprezintă ansamblul percepţiilor consumatorilor asupra unui produs, marcă
sau firmă.
Imaginea firmei pe piaţă este Intr-o permanentă modificare. I Astfel, întreprinzătorul
trebuie să aibă în vedere trei tipuri de I imagini:
- Imaginea reală care reflectă starea de fapt a organizaţiei;
- Imaginea dobândită ca urmare a acţiunilor şi interacţiunilor sale cu mediul extern
(acţionari, furnizori, consumatori, jurnalişti, etc);

14
 - Imaginea dorită spre care se concentrează strategia de piaţă a firmei şi care
reprezintă dezideratul acesteia.

2.3.3 Determinarea indicatorilor ce caracterizează piaţa frmei

Pentru a-şi formula o strategie de piaţă în concordanţă cu nevoile pieţei şi potenţialul ei,
întreprinderea trebuie să îşi identifice poziţia proprie în cadrul pieţei pe care activează.
Punctul de pornire îl constituie determinarea principalelor Idimensiuni ale pieţei: capacitatea,
aria sau localizarea şi structura Iacesteia.
Cantitatea maximă dintr-un anumit produs care poate fi absorbită de o piaţă la un
moment dat, reprezintă capacitatea acesteia.
Modalităţile de măsurare a capacităţii pieţei pot varia, în funcţie de obiectivul urmărit,
utilizând indicatori cum sunt:
- Volumul vânzărilor, care permite măsurarea actelor de vânzare-cumpărare pentru
produsele întreprinderii. Acest indicator măsoară foarte bine piaţa efectivă;
- Volumul ofertei, indică capacitatea de producţie a întreprinderii şi totodată
capacitatea maximă pe care o poate avea piaţa întreprinderii;
- Volumul cererii, respectiv potenţialul de absorbţie al pieţei. Acest indicator
cuprinde nu numai volumul vânzărilor efectiv realizate, ci şi pe cel al vânzărilor
potenţiale (piaţa potenţială). Pe baza acestui indicator pot fi identificate
oportunităţile de piaţă actuale şi viitoare;
- Cota de piaţă absolută şi cota de piaţă relativă1, indică I poziţia pe care deţine firma
în totalul pieţei la un moment K dat. Indică capacitatea pieţei întreprinderii
raportată la I capacităţile concurenţilor săi.
- Există şi posibilitatea ca vânzările pe o anumită piaţă să nu se poată ridica la
nivelul cererii manifestate pe piaţa respectivă. Altfel 1 spus, pot rămâne mărfuri
nevândute, deşi capacitatea de absorbţie a I pieţei este superioară.

Exemplu:
Piaţa produsului A este definită prin:
Cerere CA = 3000 buc.
Oferta OA = 3300 buc.
Piaţa produsului B este definită prin:
Cerere CB = 2200 buc.

15
 Oferta OB = 2200 buc.
Piaţa produsului C este definită prin:
Cerere CC = 5000 buc.
Oferta OC = 4000 buc.
Cererea totală(CŢ)= CA + CB + CC = 10200 buc.
Oferta totală (0Ţ)= CA + CB + CC =9500 buc.
astfel,
CT > O T
- Totuşi,
- Vânzările totale (VŢ) = 3000+2200+4000 = 9200 buc.
- Concluzie:
- Deşi cererea totală depăşeşte oferta existentă, vânzările nu se pot ridica la nivelul
cererii de pe piaţă.

2.3.3.1 Aria sau localizarea pieţei

O importanţă foarte mare pentru activitatea de piaţă a întreprinderii o are stabilirea zonei
teritoriale pe care aceasta urmează să îşi desfacă produsele. Eforturile de marketing, respectiv
[resursele firmei se vor concentra ţintit pe acel teritoriu.
Activitatea de piaţă se caracterizează printr-un anumit grad de | concentrare teritorială
în anumite centre sau zone comerciale.
Pentru determinarea zonei optime de amplasare şi desfăşurare a activităţii, se stabileşte
populaţia totală ce îşi satisface nevoile în acea zonă. în marile centre comerciale se manifestă
fenomenul de atracţie a cumpărătorilor din zonele învecinate, respectiv localităţile mai mici,
fenomen cunoscut sub denumirea de gravitaţie comercială.
Pentru a caracteriza activitatea de piaţă a unei zone, sunt folosiţi indicatori ca:
gravitaţia comercială şi migraţia cererii, concentrarea spaţială a activităţii de piaţă sau gradul
de solicitare a reţelei de distribuţie de către consumatori
a) Gravitaţia comercială
fi realizate astfel calcule pentru determinarea cât mai pţctă a cererii potenţiale dintr-o anumită
zonă, luând în calcul nu numai populaţia locală, ci şi pe cea atrasă.
Pentru studierea gravitaţiei comerciale şi a influenţei unui centru urban asupra populaţiei din
zonele învecinate, se poate folosi modelul lui W. J. Reilly. Acesta a stabilit că forţa de atracţie a

16
oraşului faţă de localităţile din jur se află în relaţie directă cu populaţia acestuia şi în relaţie
inversă cu distranţa până la aceste localităţi.

2.3.3.2 Structura pieţei

Piaţa întreprinderii reprezintă o subdiviziune a pieţei globale, ea însăşi fiind alcătuită din
diferite segmente, delimitate după anumite criterii.
Structurarea pieţei vine ca rezultat al diversităţii mărfurilor
Piața

Piața Piața
bunurilor serviciilor

Piața Piața Piața Piața serviciilor

menajelor de bunurilor de serviciilor pentru consum
producție consum pentru
producție

Piața Piața
produsului produsului
A B

Segmentul Segmentul
A1 A2

La orice nivel am analiza piaţa, aceasta poate fi supusă unui de subdivizare în

segmente de piaţă din ce în ce mai omogene.

Segmentarea pieţei presupune împărţirea acesteia in grupuri distincte de cumpărători

cu nevoi, caracteristici şi comportamente diferite, care ar putea reacţiona asemănător la
eforturile de marketing ale firmei.
Activitatea de segmentare constă în identificarea în cadru pieţei a unor grupe de indivizi având
caracteristici comune. Astfel piaţa globală poate fi împărţită în segmente cu o mare
omogenitate în interiorul fiecăruia.

17
 Nici o întreprindere nu se poate adresa în oferta sa întregii pieţe. Aceasta în primul
rând datorită resurselor limitate atat din punct de vedere material, al timpului sau din punct de
vedere logistic
Pentru a fi eficientă, activitatea întreprinderii trebuie să fie concentrată pe satisfacerea
anumitor nevoi, ale anumitor indivizi, deci ale anumitor segmente de piaţă.
,Segmentul de piaţă asupra căruia firma îşi concentrează eforturile şi acţiunile de
marketing se numeşte piaţă ţintă,
Pentru Fiecare segment de piaţă ţintă, Firma îşi va elabora un program special de marketing,
modelând atributele mixului de marketing: produsul, preţul, promovarea şi distribuţia
produselor oferite.
Alegerea unui anumit segment de piaţă, respectiv a criteriilor de segmentare a pieţei ce
vor Fi favorabile întreprinderii, se face pornind de la posibilităţile acesteia de a satisface cât
mai bine nevoile şi aşteptările consumatorilor, cu un efort şi consum de resurse minim.
2.3.4 Coeficientul de elasticitate al cereri, de mărfuri

Elasticitatea reprezintă proprietatea unor variabile economice (cererea, oferta,

consumul) de a oscila sub influenta altor variabilile cum sunt preţul sau venitul.
Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea acesteia modificarea preţului sau a
venitului. Coeficientul de elasticitate al cererii (Ec) arată gradul sau procentul modificării
cererii în funcţie de variaţia factorului de influenţă.
Spre exemplu, preţul practicat pentru un anumit produs, influenţează nivelul cererii
pentru produsul respectiv.
Modificarea cererii în funcţie de evoluţia preţului, poartă denumirea de elasticitate a
cererii in funcţie de preţ.
Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ (Ec/p), arată cu cât se modifică
cererea la o variaţie de 1% a preţului.

Δy ΔP
Ec/p= −− : −−
Y0 P0

2.3.5 Limitele studiilor de piaţă

Studierea fenomenelor şi proceselor economice din cadrul pieţei (interne şi externe) a
devenit, în etapa actuală, o necesitate vitală pentru întreprinderea modernă. Ea acoperă a arie

18
tematică foarte largă, determinată de multitudinea fenomenelor şi particularităţilor pieţei, ca
şi a obiectivelor pe care întreprinderea şi le poate fixa. În aceste condiţii, studiile de piaţă se
înscriu că un important mijloc prin care întreprinderea îşi poate formula mai bine atât
obiectivele de piaţă, cât şi strategia şi tacticile necesare pentru atingerea lor.
Importanţa şi utilitatea studiilor de piaţă în viaţa şi activitatea întreprinderii moderne
sunt relevate de numeroasele probleme la a căror soluţionare ele pot contribui, adesea
substanţial. Practic, nu există „zonă” a relaţiilor de piaţă care să nu prezinte interes şi,
respectiv, să nu poată furniza informaţii utile în procesul de conducere a activităţii
întreprinderii. Studiile de piaţă permit nu numai cunoaşterea şi descrierea evoluţiei pieţei, dar
pot oferi şi elemente necesare sau suplimentare pentru elaborarea şi fundamentarea
programelor de activitate, formularea strategiei de piaţă.
Aportul şi utilitatea studiilor de piaţă în soluţionarea multiplelor probleme cu care se
confruntă întreprinderile sunt incontestabile, unanim acceptate, iar teoria şi practica
cercetărilor de piaţă a consacrat şi validat numeroase metode şi tehnici specifice de cercetare
a fenomenelor pieţei, reguli directoare ale elaborării acestora.
Prin elementele pe care le furnizează, studiile de piaţă nu pot servi decât
fundamentării deciziilor, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, de piaţă. Rolul lor în
procesul decizional are limite ce nu pot fi depăşite, după cum anumite limite există chiar şi în
privinţa calităţii lor, a corespondenţei cu fenomenele din realitatea economică la care se
referă.
Astfel, atât pe plan teoretic, dar şi practic se atribuie o serie de limite studiilor de
piaţă, datorate unor posibile imprecizii tehnice sau de ordin statistic, erori în stabilirea
concepţiei de ansamblu sau în elaborarea şi utilizarea instrumentelor de lucru pe parcursul
realizării efective a cercetării.
În situaţiile în care posibilităţile financiare ale întreprinderii nu permit efectuarea unor
ample şi profunde studii de piaţă, se poate opta pentru studierea doar a anumitor fenomene
sau procese. De pildă, urmărindu-se impactul unei campanii de publicitate, studiul de piaţă se
poate rezuma numai la verificarea modului cum a fost reţinut mesajul transmis – studiu ce
implică un efort financiar mai redus – fără să încerce măsurarea capacităţii acestuia de a
modifica imaginea mărcii, a întreprinderii sau comportamentul de cumpărare.
Experienţa utilizării studiilor de piaţă în procesul conducerii economice atestă şi
posibila existenţă a unor limite ale acestora, datorate modului în care se asigură legătura între
contextul în care au fost realizate şi cel în care sunt utilizate. În această privinţă, orice

19
folosire a informaţiilor în contexte diferite de cele în care au fost obţinute se dovedeşte nu
numai limitată, ci chiar eronată şi cu consecinţe negative pentru activitatea întreprinderii.

2.3.6 Componentele pieţei

Piaţa unui produs este alcătuită dintr-o mulţime de componente care permit
echilibrarea ofertei cu cererea.

MEDIUL
ÎNTREPRINDERII

PRODUCĂTORI PRESCRIPTORI

CONSUMATORI SI
DISTRIBUITORI CUMPĂRĂTORI

a) Producătorii cuprind întreprinderile aflate în condiţii de concurenţă. Analiza

ofertei va permite întreprinderii să-şi stabilească locul ei pe piaţă în raport cu concurenţa,
utilizând instrumente ale analizei mai multor indicatori: cota de piaţă, tipul clientelei,
capacitatea de producţie, imaginea întreprinderilor şi a produselor.
b) Distribuitorii:
În cazul produselor de mare consum, producătorii nu pot fi întotdeauna în
contact direct cu consumatorii. Astfel, între producător şi consumator se situează
intermediarii, angrosişti, detailişti, agenţi de vânzare.
c) Prescriptorii: influenţează consumatorii în alegerea produselor pe care aceştia le
vor cumpăra. Pentru unele produse, prescriptorii pot influenţa în mod determinant decizia de
cumpărare. De aceea, analiza prescriptorilor trebuie să ducă la cunoaşterea acestora, la
cunoaşterea modului lor de influenţă.
d) Cumpărătorii şi consumatorii: constituie elemente determinate ale pieţei, asupra
lor se răsfrâng în mod direct toate acţiunile întreprinderii.

20
 CAPITOLUL III
STUDIU DE PIATA LA FIRMA ONEPLUS
Oneplus
(niciodată nu se rezolvă)

OnePlus Technology (Shenzhen) Co,

Ltd., denumită în mod obișnuit ca
OnePlus, este un producător chinez
de smartphone-uri cu sediul în Shenzhen, Guangdong. A fost fondată de Pete Lau (CEO) și
Carl Pei în decembrie 2013. Compania oficial servește 34 de țări și regiuni din întreaga lume
începând din iulie 2018. Ei au lansat numeroase telefoane, printre alte produse.
Istoric: OnePlus a fost
înființat la 16 decembrie 2013
de către vicepreședintele
Oppo, Pete Lau și Carl Pei.
Potrivit documentației
guvernului chinez, singurul
acționar instituțional în
OnePlus este Oppo Electronics. Lau a negat că OnePlus era o
filială deținută în
întregime de Oppo
și a declarat că
Oppo Electronics
și nu Oppo Mobile
(producătorul de
telefon) sunt un investitor major al OnePlus și că sunt "în discuții cu alți investitori". Scopul
principal al companiei a fost acela de a crea un smartphone care ar echilibra calitatea high-end
cu un preț mai mic decât alte telefoane din clasa sa, crezând că utilizatorii nu ar "stabili
niciodată" pentru dispozitivele de calitate inferioară produse de alte companii. Lau a explicat
că "nu vom fi niciodată diferiți doar pentru a fi diferiți. Totul făcut trebuie să îmbunătățească

21
experiența utilizatorului actual în utilizarea zilnică." El a arătat, de asemenea, aspirațiile de a
fi "Muji a industriei de tehnologie ", subliniind concentrarea sa asupra produselor de înaltă
calitate, cu modele simpliste, ușor de utilizat. Continuând asocierea Lau cu platforma de la
Oppo N1, OnePlus a încheiat un acord de licențiere exclusiv cu Cyanogen Inc. pentru a-și
baza distribuția Android a produselor sale pe o variantă a popularului ROM CyanogenMod și
folosește mărcile sale în afara Chinei. Compania a dezvăluit primul său dispozitiv, OnePlus
One, la 23 aprilie 2014. În decembrie 2014, împreună cu lansarea OnePlus One în India
exclusiv prin Amazon, OnePlus a anunțat, de asemenea, planuri de a-și stabili o prezență în
țară, cu intenția de a deschide 25 de centre oficiale de asistență oficială în India. În aprilie
2014, OnePlus la angajat pe Han Han ca pe ambasadorul de produse din China continentală .
La 9 martie 2014, compania și-a extins operațiunile către Uniunea Europeană
In 2017 vânzarile au fost de 1,4 miliarde de dolari.

OnePlus a reușit în numai patru ani să devină un jucător important pe piața terminalelor
smartphone, împrumutând ingrediente ale succesului de la alți jucători. Deși din primii ani de
existență s-a remarcat prin dezastre de PR și gafe continue, OnePlus continuă marșul triumfal
și vinde din ce în ce mai multe telefoane.

22
 OnePlus 7 Pro vs. Galaxy S10e: Care ar trebui să cumpărați?
Există un număr incredibil de opțiuni excelente de telefon Android și le folosim pe fiecare
pentru a le găsi
O valoare mare
Samsung Galaxy S10e
OnePlus 7 Pro

OnePlus 7 Pro oferă o valoare mult mai mare pentru bani în multe feluri. Este un telefon
imens, cu un ecran mare și o durată mai lungă de viață a bateriei decât modelul S10e, iar
specificațiile pe care le oferă îl preiau într-o notă peste telefonul Samsung. Software-ul său
este mai curat și mai ușor de folosit, ceea ce reprezintă un mare bonus. Din păcate, lipsesc
câteva caracteristici hardware și o calitate a camerei care ar face ca acesta să fie un câștigător
garantat împotriva S10e.
De la 670 dolari la OnePlu
Pro-uri
 Afișaj frumos de 90Hz
 Durată de viață solidă a bateriei
 Software rapid și consistent
 Caracteristici excelente pentru bani
 Hardware de mare calitate
Contra
 Nu se încarcă fără fir
 Nu are rating de rezistență la apă
 Camerele foto și telefotografice lipsesc
23
 Galaxy S10e preia cele mai bune componente ale seriei Galaxy S10 și le oferă într-un telefon
compact și ieftin.Asta inseamna ca toate principiile principale ale Galaxy sunt aici, precum
caracteristici hardware deosebite si camere minunate - si multe dintre acestea nu pot fi
potrivite de OnePlus 7 Pro. Corpul său mai mic este mai ușor de manevrat, dar acest lucru
înseamnă, de asemenea, că are un afișaj mai mic și o durată de viață a bateriei care nu se
ridică la o utilizare intensă.
750 de dolari la Amazon
Pro-uri
 Experiența GS10 de bază pentru mai puțin
 Calitate superbă a camerei
 Rezistenta la apa
 Încărcare fără fir
 Mufă pentru căști și slot pentru card SD
Contra
 Afișare mult mai mică
 Durata de viață a bateriei este mai slabă
 Mai scumpe pentru specificațiile mai mici
 Viteze moderate de actualizare a software-ului

Diferența dintre OnePlus 7 Pro și Galaxy S10e

Aceasta este o comparație extrem de interesantă, deoarece OnePlus 7 Pro este cel mai de vârf
timp, modelul Galaxy S10e este unul dintre puținele telefoane pilot "compacte" disponibile -
este cu 20 mm mai scurt și cu aproape 40% mai ușor. S10e este un telefon perfect pentru
oricine se simte lăsat de tendința generală către telefoane mai mari și mai mari; OnePlus 7 Pro
este unul dintre cele mai mari împingând plicul. telefon pe care compania la realizat vreodată,
în timp ce Galaxy S10e este telefonul "bugetar" al gamei Galaxy S10. Chiar și în continuare,
există un delta de preț: OnePlus 7 Pro începe de la 670 $ , în timp ce Galaxy S10e este de 750
$ .Prima și cea mai mare comparație dintre aceste telefoane este dimensiunea lor, care este
substanțial diferită. OnePlus 7 Pro împinge limitele a ceea ce majoritatea oamenilor pot ține în
mod rezonabil și operează cu o singură mână, și este deosebit de greu chiar și pentru mărimea
sa.

24
 BIBLIOGRAFIE

BADILA DANIEL - ANALIZA PIETII, ed “universitatea lucian blaga, sibiu 2011

POP NICOLAE - ” MARKETING” manual pentru licee tehnologice clasa a-XI-a,

profilurile economic și administrativ, editura didactică și pedagogică, București, 2001
Balaure V., Adăscăliței V., Bălan Carmen, Boboc Șt., Cătoiu I., Olteanu V., Pop., N.A.I.,
Teodorescu N. (2002), Marketing, Edit. Uranus, București.
Site-uri webb: https://www.emag.ro/
https://www.wikipedia.org/
https://www.oneplus.com
https://www.samsung.com/global/galaxy/
https://www.google.com/imghp?hl=en
http://www.studii-piata.ro/definitie.htm
https://dexonline.ro/
https://www.gadgetsnow.com/compare-mobile-phones/

25