COLEGIUL NAṬIONAL ECONOMIC „THEODOR

COSTESCU”
DROBETA TURNU SEVERIN

PROIECT PENTRU
CERTIFICAREA
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL IV

PREVIZIONAREA POZIȚIEI PE PIAȚĂ A F.E.

CALIFICAREA TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

CLASA a XII-a A

PROFESOR COORDONATOR,
TRIFU VALENTINA ALINA

ELEV,
MANDREȘI FLORIDA
DESPINA EVELINA

2022
 COLEGIUL NAṬIONAL ECONOMIC „THEODOR
COSTESCU”
DROBETA TURNU SEVERIN

PREVIZIONAREA POZIŢIEI PE PIAŢĂ A F.E.

CALIFICAREA TEHNICIAN ȊN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

CLASA a XII-a A

PROFESOR COORDONATOR,
TRIFU VALENTINA ALINA

ELEV,
MANDREȘI FLORIDA
DESPINA EVELINA

2022

1
 Cuprins

ARGUMENT..................................................................................................................pag. 3

CAPITOLUL I. ECONOMIA DEPIAŢĂ....……………........................…..............…..pag.4

CAPITOLUL II. AGENTUL ECONOMIC IN ECONOMIA DE PIAŢĂ.......................pag.7
CAPITOLUL III. PIAŢA ŞI CONCURENŢA.....................................…........................pag.9
CAPITOLUL IV. INTREPRINDEREA - AGENT ECONOMIC..................................pag.13
CAPITOLUL V. POZIŢIA PE PIAŢĂ A F.E. PETRECEREA ÎNGERILOR S.A........pag.16
5.1. Prezentarea firmei....................................................................................................pag.16
5.2. Previzionarea poziţiei pe piaţă................................................................................pag.18
5.3. Măsuri privind sănătatea și securitatea muncii.......................................................pag. 21
5.4 Măsuri privind prevenirea și stingerea incendiilor..................................................pag. 22
5.5 Măsuri generale de protecția mediului....................................................................pag. 23

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................pag.25

2
 Argument

Am ales această temă „Previzionarea poziţiei pe piaţă a F.E. Petrecerea Îngerilor S.A.”
deoarece consider că indiferent de domeniul societăţii comerciale în care voi fi angajată îmi va fi
util să cunosc modul de stabilire al poziţiei ocupată de aceasta pe piaţă. Poziţia pe piaţă stabilită
prin raportarea la concurennţă, în condiţiile economiei de piaţă prezente este foarte importantă,
alături de politicile de marketing pentru succesul oricărei afaceri
Odată cu apariţia diviziunii muncii s-a produs trecerea de la economia naturală, specifică
societăţii primitive, la economia de schimb.
Unii specialişti consideră că economia de schimb a devenit predominantă abia în ultimele
două-trei secole.Economia de schimb sau de piaţă reprezintă o formă moderna a vieţii economice
în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, în concordanţă cu favorabilităţile pieţei şi
pe baza respectului legilor juridice adoptate democratic.
În cadrul economiei de schimb agentul economic are calitatea de producător-vânzător a
unor bunuri destinateschimbului şi cea de consumator al unor bunuri produse de alţi agenţi
economici pentru satisfacerea nevoilor sale.
În economia de piaţă statul intervine doar foarte puţin, la nivel macroeconomic,
intervenţia sa limitându-se doar la trasarea liniilor orientative ale dezvoltării dar nu prin
constrângere, ci prin mijloace de stimulare economico-financiare. La nivel microeconomic
fiecare agent economic îşi elaborează propriul plan de afaceri.În economia de piaţă factorii de
producţie şi bunurile economice realizate se află în proprietatea agenţilor economici. Proprietatea
exprimă raporturile ce se stabilesc între oameni fată de bunurile materiale şi de altă natură,
raporturi reglementate de normele sociale şi juridice corespunzătoare.
Într-o economie de piaţă proprietatea privată ocupă locul central, ea este fundamentul
liberei iniţiative. Economia de piaţă îmbracă particularităţi diferite de la o ţară la alta, de la o
etapă la alta.
Mobilul principal al agenţilor economici îl constituie profitul. Existenţa unei economii de
piaţă presupune :
- existenţa unui sistem monetar, bancar şi valutar dezvoltat şi stabil
- existenţa statului democratic care veghează la aplicarea legilor pieţei şi
funcţionarea normală a mecanismelor economiei de piaţă.

3
 CAPITOLUL I
ECONOMIA DE PIAŢĂ

Economia de piață este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată a
supramijloacelor de producție.
In lume există în prezent o mare varietate de tipuri specifice de organizareşi reglare a
activitaţii economice, darsistemuleconomiei de piaţa a devenit predominant
înlumeacontemporană. Între economia de piaţa şi economia de schimb se pune adesea semnul
egalităţii.
În principiu, economia de piaţa este considerată o formă evoluată a economiei de
schimb.Ea este opusul economiei centralizate, aşa cum economia de schimb este opusul celei
naturale.
Economia de piaţa se poate definii- ca un mecanism complex de coordonare a oamenilor,
activităţiilor şi firmelor printr-un sistem de pieţe şi preţuri.
Piaţa - putem spune că este un mecanism prin intermediul căruia se realizează legatura
între cumpărător şi vânzător, în vederea stabilirii calităţii sau preţului unui produs sau serviciu.
Preţul– este un barometru extrem de important şi sensibil al economiei.El coordonează
deciziile dintre producător şi consumator, astfel încat un preţ mic încurajează consumul şi
descurajează producţia.
Faptul că vreme de 50 de ani lupta s-a dus între două sisteme diametral opuse – comunism
şi capitalism – a dus la neglijarea diferenţelor existente între ţările cu economie dezvoltată.
Procesul de transformare prin care trec economiile naţionale şi economia în ansamblul ei, arată
că nu doar economiile foste socialiste se află în prezent în plin proces de tranziţie.
Dacă ne gândim la geneza protecţionismului şi a liberului schimb, observăm căci
comerţul internaţional nu a avut în antichitate caracterul general pe care l-a dobandit în zilele
noastre.El se afla în mâna câtorva popoare mici care, favorizate de situaţia lor maritimă îşi
constituiseră monopolul comerţului şi al transportului respectiv.
Practic, de la mercantilişti încoace “ dreptul de vama “ a început să fie folosit pentru
“ a îndepărta concurenţa străină şi a dezvolta industria naţională“. Acest drept îşi pierde
în acest fel caracterul său fiscal devenind de acum protector. Se respinge, prin taxele
protectoare, importul produselor fabricate. Dimpotrivă, se favorizează importul
produselor alimentare, al materiilor prime şi a tot ce servea fabricilor, stimulându-se în
acest fel exportul produselor ţării respective, în plus se acordă de către stat prime şi
avantaje substanţiale în acest sens.
Putem spune că “ domnia presupusă a liberului schimb “ a apărat într-un fel sau
altul,explicit sau implicit, interesele naţionale, care n-au ţinut mult până la urmă, datorându-se
în primul rând Statelor Unite, care rămaseseră în afara mişcării liber-schimbiste , de altfel
Statele Unite au fost întotdeauna protecţioniste pentru că una din cauzele principale ale
revoluţiei lor contra patriei-mama a fost că aceasta nu le îngăduia “să fabrice nici măcar o
potcoavă”.
După aproximativ două sute de ani Anglia,însă, a găsit de cuviinţă să adopte liberul
schimb deoarece nu mai avea nici un folos de la protecţionism.
Apoi anii premergători primului război mondial şi anii cu câteva scurte intervaluri-până
după cel de-al doilea război mondial, reprezintă perioade în care protecţionismul sau” liberul
schimb “ este transformat de unele ţării ca fiind un instrument de promovare a propriei industrii.

4
 Liberul schimb între toate ţările lumii într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat va
reprezenta “ o treaptă superioară a evoluţiei care a înlocuit rând pe rând , piaţa familială prin
piaţa urbană şi pe urmă , piaţa regională prin piaţa naţională, care încet-încet, prin diferite şi
pozitive expansiuni, devine cu adevărat piaţă comunitară, piaţă mondială”.
Simplificând foarte mult, lucrurile vor sta astfel: producând ieftin şi de calitate bună
se relevă criteriul important, chiar esenţial pentru a deschide larg pieţele statelor lumii.
Un argument “pro”,esenţial protecţionismului îl reprezintă “susţinerea producţiei
naţionale” încercând să acoperim piaţa internă a unui produs numai din producţie naţională,
deoarece există o paletă largă de producători interni care se concurează între ei în domeniul
preţului unitar şi al calitaţii, apărând posibilitatea de a intra pe piaţa respectivului produs străin,
accentuându-se în felul acesta concurenţa şi scăzând preţurile.
Printr-un protecţionism prost conceput există un mare risc, ca industriile româneşti “să
doarmă” în siguranţa creată de suprimarea concurenţei din afară. S-ar aşterne practic “o perdea
de lene”, cu o proastă calitate a activităţilor, ale cărei efecte (preţuri ridicate) vor fi plătite
dramatic din buzunarul consumatorului.
Sistemul protecţionist- au afirmat, deseori, liber-schimbiştii fortând puţin realitatea- a fost
în trecut dar şi în perioada modernă, una din cele mai temute cauze ale războaielor
internaţionale de un fel sau altul. Este vorba însa nu atât de protejarea într-o ţară a propriei
producţii, ci cu precădere de forţarea debuşeelor în afară.
Cea mai importantă mişcare nu mai poate fi considerată cea a producţiei, ci a
capitalurilor, astfel au de câştigat deseori ţările ce beneficiază de capitaluri străine,sau de
activitatea unor firme străine pe teritoriul lor.Ne integrăm într-o comunitate, aşa o dorim, într-o
comunitate ale căror reguli trebuie să ni le însuşim. Industria românească trebuie protejată,iar
problema va fi “cât” şi “cum”. Ca apoi zadarnică să fie protecţia ei, dacă produsele naţionale în
primul rând nu ajung pe piaţă, fie din motive obiective-nu avem infrastructuri corespunzătoare,
fie din motive subiective- le avem dar nu le folosim intenţionat să favorizăm importul de
produse străine similare sau nu.
Despre teoria perioadei de tranziţie la economia de piaţa se poate menţiona că se obişnuia
a se spune “tranziţia la economia de piaţa “, folosind mai rar noţiune de “perioadă de tranziţie” ,
care , de altfel, pare a fi mai adecvată în cazul dat.
Până nu de mult se consideră că perioada de tranziţie începe cu înfăptuirea revoluţiei
politice şi se termină cu crearea în economie a unui sector privat dominant.
Astfel putem cosidera că perioada de tranziţie are trei puncte de reper:
- primul, începutul tranziţiei, asociat de obicei cu transformările politice, cu venirea
liberalilor la putere.
- urmează apoi liberalizarea economiei, care include nu numai liberalizarea preţurilor, ci
şi a comerţului exterior, urmată de privatizarea şi crearea sectorului privat dominant în
economie.
- în cea de-a treia etapă, accentul este pus pe soluţionarea unor probleme cum ar fi
restructurarea întreprinderilor şi crearea instituţiilor necesare unei funcţionări normale a pieţei-
sistemul juridic, fiscal, creditar . În această etapă are loc crearea unui nou sistem de protecţie
socială, recunoscut de majoritatea populaţiei şi care constituie temelia stabilităţii politice. Abia
atunci se va încheia perioada de tranziţie.
Majoritatea ţărilor în tranziţie, se află în perioada de trecere de la etapa a doua la cea de-a
treia, etapă care în pofida aşteptărilor, va fi cea mai îndelungată şi mai anevoioasă, din cauza
imposibilităţii creării rapide a unui sistem de protecţie social eficient şi viabil, schimbare care

5
urmează să asigure o stabilitate în societate, absolute necesară ca economia de piaţa să-şi
demonstreze superioritatea sa faţă de socialism.
Elementele specifice care condiţionează necesitatea unei teorii a perioadei de tranziţie, din
acest punct de vedere, sunt:
-caracterul mixt al tuturor “formelor” , “metodelor” şi mecanismelor de funcţionare a
economiei în această perioadă ;
-rolul deosebit al statului care demult înfăptuieşte reformele, dar care mai rămâne încă o
perioadă îndelungată “ întreprinzătorul principal “;
-componentul ilogic al întreprinderilor, atât al celor private, cât şi al celor de stat, modul
cum se rezolva dilema “ eficientă economică- echitate socială “.
Ca metode de politică economică întâlnite în perioada de tranziţie sunt două modalităţi
diferite de a efectua tranziţia, intitulate oarecum convenţional :
 de soc
 graduală
“Terapia de şoc” – presupune realizarea rapidă a principalelor obiective ale tranziţiei,
liberalizarea bruscă a preţurilor şi a schimburilor comerciale, privatizarea şi demonopolizarea
economiei.
“Terapiagradualistă” – a fost aplicată în Ungaria, care a pornit pe calea reformelor
radicale cu mult înaintea celorlalte ţări socialiste. Totuşi ţara de referinţă este China, iar
gradualismul chinez constă în îmbinarea controlului macroeconomic asupra economiei şi
menţinerea unui puternic sector de stat cu procesul de liberalizare în sectoarele marginale:
comerţ, agricultură, servicii.
România , a pornit pe o cale mai mult graduală şi a procedat prin “îmbrăţişarea” unei
politici economice apropiate de cea a “terapiei de şoc”.
Astfel putem spune că economia de piaţă nu se confundă nici cu socialismul care
diabolizează legile pieţelor, nici cu capitalismul tradiţional, care le denaturează, considerându-le
o simplă comoditate. Ea poate fi definită în felul următor: o organizare socială care conferă un
rol esenţial legilor pieţelor, pentru a se adapta la ele atunci când ele par a fi bune şi a le corija
când par a fi proaste…
În concluzie, putem aprecia că ciclurile economice reprezintă o realitate a oricărei
economii contemporane, constituie probleme complexe, importante pentru întreaga lume cu atât
mai mult cu cât apar o serie de aspecte negative. Fazele mişcării ciclice se condiţionează .

6
 CAPITOLUL II
AGENTUL ECONOMIC IN ECONOMIA DE PIAŢĂ
Persoanele fizice ca cetăţeni romani sau straini din uniunea europeana pot defasura activitati
economice pe teritoriul romaniei in mod independent, sau pot constitui asociatii familiale. aceste
persoane au calitatea de "angajat propriu" si au dreptul de a se asigura la: bugetul asigurarilor
sociale de stat (bass), la bugetul asigurarilor de sanatate si la bugetul asigurarilor de somaj. ele nu
pot angaja persoane fizice cu contract individual de munca deoarece ei nu sunt persoane
autorizate si sunt singuri raspunzatori de activitatea pe care o presteaza.
Autorizarea impune urmatoarele condiţii:
1) sa aibă cel putin 16 ani impliniţi sau 18 ani pentru anumite activităţii cu
caracter economic.
2) starea sanataţii să fie bună şi sa fie dovedită cu certificat medical care să
ateste si sa permita desfasurarea activitatii pentru care se solicita autorizatia.
3) sa aiba calificarea necesara desfasurarii activitatii pentru care se solicita
autorizatia.
4) sa posede autorizatie speciala pentru anumite cazuri.
5) sa nu fi fost condamnati pentru infractiuni de fals printr-o hotarare
judecatoreasca ramasa definitiva.
In prezent activitatea persoanelor fizice autorizate este reglementata de legea nr.300/2004
care a abrogat legea nr.507/2002. ea intra in vigoare la 30.09.2004. alaturi de persoanele fizice
autorizate conform reglementarii de mai sus in 1990 s-a publicat legea nr.31 – legea societatilor
comerciale cu capital privat; cu capital mixt; cu capital integral strain.
Formele de organizare si de constituire a acestor societati comerciale sunt determinate pe
de o parte de continutul activitatii iar pe alta parte de numarul de salariati si de importanta
activitatii pe plan local sau social.
Formele de organizare devin urmatoarele:
1) societate comerciala in comandita simpla.
2) asociatie familiala.
3) societate comerciala cu raspundere limitata.
4) regii autonome.
Toate aceste forme organizatorice inregistrate la registrul comertului si industriei cu cod
fiscal si cod unic de inregistrare au la baza o structura organizatorica simpla sau complexa care sa
le confere posibilitatea de asi satisface pe deplin cerintele din statutul societatii si de asi atinge
scopul pentru care au fost infiintate.
Agentul economic poate fi identificat prin relaţia subiect-funcţie, exercitata intr-un
context spaţio-temporal dat, care dă naştere vieţii economice organizate;
Cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului de evidenta statistica a
conturilor nationale. In cadrul ei se disting:
- agentii producatori, de bunuri si servicii, de natura firmelor;
- agentii consumatori, de natura gospodariilor (menajelor );
- agentii financiari, reprezentati de institutii financiare si de credit;
- administratiile;
- strainatatea ('restul lumii'), reprezentand agentii apartinand altor economii nationale.
Agentii economici elementari reprezinta entitatile primare autonome ale vietii
economice. Aceste categorii formeaza obiectul de studiu al microeconomiei.

7
 Economiile contemporane se caracterizeaza prin cresterea numarului si varietatii
tipologice a agentilor primari implicati in functionarea lor, precum si prin multiplicarea
interactiunilor dintre acestia.
Agentii economici agregati reprezinta clase de agenti economici elementari care
indeplinesc functii similare. Formeaza obiectul de studiu al macroeconomiei;
Agentul agregat intreprindere (firme) grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie
principala consta in producerea de bunuri materiale si servicii (non-financiare) destinate pietei.

8
 CAPITOLUL III
PIAŢA ŞI CONCURENŢA
Ca realitate economică şi ca mecanism de alocare a resurselor, piaţa este o creaţie socială,
apărută cu multe secole în urmă, care a evoluat în timp şi spaţiu, dovedindu-se cel mai bun
– deşi imperfect – mecanism de reglare economică.
În sens restrâns, piaţa desemnează ansamblul tranzacţiilor de vânzare- cumpărare
dintre agenţii economici privite în corelaţie cu preţul şi alte împrejurări care le determină. Ea
pune în contact – fizic şi/sau virtual – vânzătorii, cumpărătorii şi intermediarii care îşi confruntă
intenţiile – cererea, oferta – şi negociază preţul.
În sens larg, cuprinzător, piaţa este privită ca un canal de comunicaţii prin care agenţii
economici obţin informaţii şi le difuzează cu privire la preţ, cerere, ofertă, raportul dintre ele
ş.a.m.d. Ea este, totodată, sursa informaţiilor pe baza cărora se adoptă deciziile privind problema
fundamentală a economiei şi a modului în care resursele (factorii de producţie în special) sunt
alocaţi şi utilizaţi în diferite domenii. Piaţa este tabloul de comandă prin care capitalul, forţa de
muncă, pământul, investiţiile, inovaţiile şi tehnologia, cunoştinţele şi creativitatea, pe scurt
bunurile economice sunt dirijate pe domenii în funcţie de nevoia socială solvabilă, nivelul
preţurilor şi al veniturilor.
Ca mijloace de comunicaţie, piaţa şi preţurile pun în contact şi în interacţiune cunoştinţe,
resurse şi comportamente a milioane de agenţi diferiţi; prin ele se realizează coordonarea
involuntară, chiar automată a oamenilor, activităţilor şi firmelor, interacţiune mijlocită prin
informaţiile şi recompensele (stimulentele) pe care le oferă. Preţurile, profiturile, drepturile de
proprietate, salariile, datele statistice, lucrările ştiinţifice şi de popularizare, panourile publicitare,
mass-media ş.a.m.d. sunt purtători de informaţii care reflectă starea diferitelor pieţe şi domenii de
activitate şi în funcţie de care sunt permanent revizuite deciziile privind: ce şi cât să se consume,
ce, cât şi cum să se producă, cât şi unde să se investească, ce, cât şi pentru cine să muncească.
Acesta este şi sensul în care Adam Smith aprecia că piaţa liberă, prin mecanismul
preţurilor, reprezintă „mâna invizibilă” care generează coerenţa milioanelor de decizii
individuale.
Mecanismul de funcţionare a „mâinii invizibile” a fost aprofundat treptat prin aportul
marilor şcoli şi curente de gândire economică ulterioare, pe baza unor premise şi presupoziţii,
considerate ca având coerenţă logică şi care au dat naştere modelului concurenţial de bază al
economiei capitaliste.
Elemente constitutive ale modelului concurenţial de bază:
1. cumpărătorii sunt raţionali şi, prin deciziile adoptate, urmăresc maximizarea satisfacţiei;
2. producătorii (vânzătorii, distribuitorii, investitorii, speculatorii) urmăresc maximizarea
profiturilor;
3. pieţele sunt competitive; competiţia este regulade bază în acţiunea oricărei persoane,
firme, administraţii. Ea se desfăşoară între producători (vânzători) pentru clienţi, între
cumpărători pentru a-şi apropia bunuri în cele mai bune condiţii, în funcţie de venitul cheltuit;
4. pieţele fixează preţurile care se formează liber, fiind considerate ca acceptate de către
participanţii la tranzacţii. Cine nu le acceptă, se retrage de pe piaţă. Preţurile se ajustează la
condiţiile pieţei (cerere, ofertă). Fiecare agent economic le judecă din perspectiva efectului de
venit şi de substituţie. În acelaşi timp, preţurile sunt principalul instrument de echilibrare a cererii
şi ofertei;

9
 5. starea de ansamblu a economiei se judecă în funcţie de situaţia diferitelor pieţe, de
situaţia cererii şi a ofertei care este efectul acţiunilor agenţilor economici;
6. veniturile individuale (persoane, familii, firme) depind de posesia unor active (fizice,
monetar-financiare, cunoştinţe, abilităţi inovaţional-creative, tehnice, naturale) şi de
productivitatea (randamentul) acestora. Inegalităţile în deţinerea activelor şi în randamentul
acestora generează inegalităţi de venituri pe care piaţa le poate reduce sau accentua;
7. inegalităţile de venituri generate de inegalităţi în deţinerea de active (şi de avuţie
naţională) sunt considerate obiective şi necesare pentru a menţine competiţia;
8. inegalităţile generate de calitatea şi performanţele activelor ca şi de noroc sunt, în
general, uşor de acceptat. Sunt greu de acceptat inegalităţile de venituri generate de: moşteniri,
poziţii de monopol, relaţii speciale cu puterea politică, speculare a unor lacune ale actelor
normative, corupţie, poziţii de forţă etc.
Economia privită ca un tot se prezintă ca un sistem de pieţe. Configuraţia lui ţine de
nivelul de dezvoltare economică şi de cel al eficienţei economice, de instituţiile, tradiţiile şi
mentalităţile fiecărui popor, de volumul resurselor de care dispune ş.a.m.d. Pieţele pot fi grupate
în funcţie de numeroase criterii.
După natura bunurilor care formează obiectul tranzacţiilor, se disting: piaţa bunurilor de
consum; piaţa bunurilor de capital; piaţa bunurilor cultural-artistice; piaţa muncii; piaţa monetară;
piaţa activelor financiare, piaţa valutară; piaţa informaţiilor; piaţa imobiliară; piaţa resurselor
naturale; piaţa turistică.
În cadrul acestui criteriu, piaţa se diversifică continuu, pe măsură ce se adânceşte
diviziunea socială a muncii; în sens microeconomic, se poate vorbi de atâtea pieţe câte categorii
de bunuri omogene există în societate şi sunt supuse tranzacţiilor pe piaţă.
Pentru fundamentarea strategiei şi tacticii, pentru producători şi cumpărători este
importantă delimitarea pieţei relevante. Delimitarea pieţei relevante a unui bun înseamnă a
circumscrie plaja bunurilor substituibile şi complementare lui, adică acelea a căror cerere este
afectată de modificarea preţului bunului în cauză. Ea poate fi determinată doar cu
aproximaţie.
În analiza economică a pieţei, prezintă o mare importanţă cunoaşterea structurii pieţei. Ea
se apreciază în funcţie de: a. numărul de vânzători şi compărători; b. forţa (puterea) economică a
agenţilor cererii şi ofertei; c. gradul de concentrare care se apreciază prin ponderea pe care cele
mai mari 3, 4, 5, 10 firme o deţin în volumul producţiei, al desfacerilor, în totalul capitalului fix
al industriei şi în totalul cheltuielilor pentru cercetarea ştiinţifică etc.
Din perspectiva structurii, pieţele pot fi: atomizate (nonconcentrate), mediu concentrate
şi foarte concentrate.
După spaţiul economic de provenienţă a agenţilor cererii şi ofertei şi influenţa pe care o
exercită asupra activităţii economice de ansamblu, se disting: pieţe locale; pieţe regionale; piaţa
naţională; pieţe zonale; piaţa mondială; piaţa unică a UE. De reţinut că piaţa naţională respectiv,
cea mondială nu reprezintă şi nu trebuie percepute ca însumări mecanice ale celor care le preced
în enumerare.
După volumul tranzacţiilor care se derulează, se disting: pieţe dispersate,
descentralizate, numite en-detail, în care bunurile de un anumit fel se vând în partizi mici unor
cumpărători atomizaţi; pieţe concentrate, centralizate, în cadrul cărora se efectuează tranzacţii în
partizi mari (bursele, pieţele de en-gros) pe care au acces agenţii molecularizaţi, cu o mare forţă
economică, care, prin deciziile ce le adoptă, pot să afecteze în mod sensibil volumul cererii,
ofertei etc.

10
 În funcţie de gradul de informare al agenţilor economici, sunt pieţe transparente – al
căror mecanism de funcţionare este bine cunoscut de către participanţi, care sunt permanent şi
perfect informaţi asupra mecanismului şi variabilelor pieţei (cerere, ofertă, preţ, starea
concurenţei, modul de derulare a tranzacţiilor etc.) şi pieţe opace – asupra cărora participanţii
deţin informaţii reduse, superficiale şi izolate, iar mecanismul de funcţionare „nu se încadrează în
regulile normalităţii”. Este cazul multor pieţe care sunt formate şi funcţionează în statele central
şi est-europene.
După modul de acces pe piaţă, se disting: pieţe libere – la care au acces orice vânzător şi
orice cumpărător, eventual dacă plătesc o taxă (fără ca acest lucru să fie neapărat obligatoriu);
pieţe reglementate, în care agenţii cererii şi ofertei (dar mai ales ultimii) au acces doar dacă
îndeplinesc anumite condiţii (de exemplu: deţinerea unor diplome autorizate de către cei în drept
pentru a oferi servicii medicale, vânzare de produse farmaceutice, oferta serviciilor de taximetrie
ş.a.m.d.); pieţe intermediare, pe care au acces doar persoane abilitate şi expres autorizate (de
exemplu: brokerii, dealerii pe pieţele bursiere etc.).
În raport de forţa economică a participanţilor există: pieţe atomizate, în care agenţii (şi
ai cererii şi ai ofertei) sunt numeroşi şi de forţă economică redusă, astfel că nici unul dintre ei,
prin deciziile adoptate şi acţiunile întreprinse, nu exercită influenţe asupra nivelului şi dinamicii
preţului; agenţii unor asemenea pieţe sunt „primitori de preţuri” („prices toakers”); pieţe
molecularizate în care agenţii sunt puţin numeroşi, fiecare dintre ei având o forţă economică
ridicată, iar prin deciziile şi acţiunile întreprinse exercită influenţe notabile asupra variabilelor
pieţei, în special asupra preţului. Aceşti agenţi sunt „creatori (căutători) de preţuri” („prices
searchers”), fiind, după caz, agenţii cererii, ai ofertei sau aparţinând ambelor categorii.
Diversitatea pieţelor reale în funcţie de numărul şi forţa economică a participanţilor

După capacitatea pieţei de a reacţiona la schimbările din economie, se întâlnesc: pieţe

fluide (dinamice, de cele mai multe ori adaptabile la schimbări), ele sunt pieţe în care agenţii
cererii şi ofertei acţionează pe criterii de raţionalitate, au o bună percepţie asupra stării
variabilelor pieţei şi capacitatea să facă anticipări raţionale şi pieţe rigide (cele ai căror agenţi şi
variabile reacţionează lent, cu întârziere sau chiar imperceptibil la modificările care se produc în
starea conjuncturii, în cerere, în ofertă sau în preţ). Sunt pieţe atipice, asupra cărora cu greu se pot
face anticipări raţionale.
În raport cu respectarea legislaţiei, a cutumelor şi anormelor de derulare a
tranzacţiilor şi concurenţei, pieţele pot fi: cuconcurenţă loială (în care cerinţele surprinse în
criteriul de clasificare sunt respectare în mare măsură de către majoritatea covârşitoare a
participanţilor la tranzacţii) şi pieţe; cu concurenţăneloială (în cadrul cărora sunt încălcate
normele de conduită şi reglementările juridice privind domeniul; majoritatea participanţilor sunt
susceptibili de a suporta efectul punitiv al legii sau oprobriul colectivităţii).
11
 După modul în care funcţionează sunt studiate: piaţa cu concurenţă perfectă, pură şi
pieţe reale, cu concurenţă imperfectă; piaţă cu monopol (cu variantele: monopol bilateral,
monopol contrat), oligopol, monopolistică etc.
În raport cu factorul timp, se poate vorbi de pieţe: la vedere – (în care tranzacţia se face
imediat) sau în cel mult 48 de ore de la încheierea înţelegerii, adică după ce s-a convenit asupra
preţului, cantităţii şi condiţiilor de livrare şi plată; la termen – cele în care se convine la
momentul To asupra termenilor tranzacţiei, dar ea se va derula ulterior, la o dată convenită (T1),
conferind certitudine asupra preţului. De cele mai multeoriacestea au şi un caracterspeculativ.

12
 CAPITOLUL IV
INTREPRINDEREA - AGENT ECONOMIC
"Intreprinderea sau firma este o organizatie de productie in care se confirma preturile
factorilor de productie adusi de proprietar si diferiti agenti, in vederea vanzarii unui bun sau
serviciu pe piata pentru a obtine prin diferenta intre doua preturi – pretul de vanzare si cel de cost
- , cel mai mare castig monetar posibil". Intreprinderea are un rol hotarator in dezvoltarea
economica a oricarei tari, in determinarea potentialului acesteia, intrucat la acest nivel se creaza
substanta economica. De costuri cu care se obtin produsele si serviciile, de calitatea acestora si de
capacitatea intreprinderilor de a comercializa profitabil, depind in realitate puterea economica si
nivelul de trai al unei tari.
Rolul intreprinderii in societate
Intreprinderea are un rol hotarator in dezvoltarea economica a oricarei tari, in determinarea
potentialului acesteia, intrucat la acest nivel se creaza substanta economica. De costuri cu care se
obtin produsele si serviciile, de calitatea acestora si de capacitatea intreprinderilor de a
comercializa profitabil, depind in realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari.
Intr-o societate industrializata, intreprinderea este considerata, pe drept cuvant, principalul
producator de bogatie. Desi unanim recunoscut, acest rol este privit in mod diferit, in functie de
tipul de analiza economica efectuata.
Astfel:
- acest rol poate fi analizat intr-o optica nationala, macroeconomica, urmarind sa
clarifice in ce masura participa intreprinderea la productia nationala, la venitul brut;
- acest rol poate fi analizat la nivelul intreprinderii, intr-o optica microeconomica,
urmarind sa clarifice cum poate intreprinderea (adica proprietarul acesteia de fapt) sa maximizeze
venitul obtinut din vanzarea productiei;
- acest rol poate fi analizat intr-o optica mai recenta, optica mezoeconomica care nu
este altceva decat o analiza intermediara intre microeconomie si macroeconomie. Ea isi propune
sa determine cum se poate maximiza venitul obtinut in cadrul unei industrii, in cadrul unei
regiuni sau a unui grup de intreprinderi.
Deci, daca sintetizam cele afirmate anterior, obtinem urmatoarele informatii: abordarea
macroeconomica are ca scop urmarirea prin analiza a maximizarii bogatiei nationale;
microeconomia are ca scop urmarirea prin analiza a maximizarii venitului proprietarilor
intreprinderilor iar mezoeconomia are ca scop urmarirea prin analiza a maximizarii venitului
obtinut in industrie, intr-o regiune sau de catre un grup de intreprinderi.

Intreprinderea in teoria mezoeconomica

Economistii se confrunta tot mai adesea cu urmatoarele probleme: cum sa explice evolutiile
macroeconomice pornind de la comportamentul indivizilor (intreprinderi, consumatori) sau
reciproc, cum sa explice influenta directa pe care o exercita evolutia globala asupra fiecarui
individ. Pentru aceasta, tot mai adesea ei studiaza comportamentul intreprinderilor in sistemul
productiv si social din care acestea fac parte si se situeaza astfel intre macro si microeconomie.
Aceasta a condus la aparitia termenului de mezoeconomie.

13
 Agentii economici si fluxurile activitatii economice
Activitatea economica reprezinta un gen de activitate umana prin care se urmareste
satisfacerea, directa si indirecta, a trebuintelor de bunuri si servicii. Poptrivit metodologiei din
tarile dezvoltate, cu economie de piata, activitatile economice se impart in patru grupe de baza:
- cele care realizeaza venituri prin producerea de bunuri si servicii PRODUCTIA.
- cele care folosesc veniturile prin consumarea bunurilor si servicii – CONSUMUL.
- cele care folosesc veniturile pentru formarea patrimoniului
- cele care se ocupa cu acordarea sau primirea de credite.
Desfasurarea activitatilor se realizeaza de catre diferite unitati organizatorice, cunoscute
sub denumirea de subiecte economice (subiect de proprietate, actor economic, agent economic,
intreprinzator). Indiferent de modul in care este interpretat, agentul economic este o persoana sau
un grup de persoane fizice si/sau juridice care participa la viata economica, indeplinind functii
asemanatoare. Potrivit metodologiei internationale, in economia de piata moderna exista si se
manifesta urmatorii agenti economici: firmele (intreprinderile), menajele (gospodariile),
administratiile (publice sau private), strainatatea (restul lumii).
Firmele sunt agenti economici – particulari, publici, mixti – care au ca functie principala
productia de bunuri si servicii in scop de castig (profit). Activitatea firmelor presupune cumparari
de factori de productie (intrarile) si vanzari de bunuri si servicii (iesirile). Intrarile si iesirile pe
care le antreneaza activitatea firmelor genereaza doua categorii de fluxuri:
- de la menaje spre firme circula acele elemente necesare productiei de bunuri si
servicii (munca, capitalul, natura, abilitatea intreprinzatorului). Pentru firme, aceste intrari
antreneaza cheltuieli, determinate de plata serviciilor pe cvare le presteaza factorii de productie
cumparati. De asemenea, in aceste cheltuieli, firmele mai includ si impozitele si taxele percepute
de stat;
- de la firme spre menajele private si de stat circula bunurile si serviciile care sunt
destinate sa satisfaca trebuintele acestora. Pentru firme, aceste iesiri antreneaza venituri, care sunt
expresia monetara a preturilor pentru bunurile si serviciile cumparate de menaje si guvern, la cere
se adauga si subventiile de exploatare care vin de la guvern, sub forma transferurilor.
In raport de finalizarea scopului propus – maximizarea profitului – firmele isi autoregleaza
intrarile si activitatea, conform principiului conexiunii inverse.
Fluxurile de intrari se concretizeaza in cumparari de factori de productie de la menaje,
venituri provenite de la menaje si guvern – pentru bunurile si serviciile vandute – si sub forma
transferului de la guvern, de genul subventiilor de exploatare.
Fluxurile de iesiri imbraca forma vanzarilor de bunuri si servicii catre menaje si guvern, si
a cheltuielilor catre menaje – pentru serviciile factorilor de productie (salarii, renta, dobanda,
dividende) – si catre guvern, sub forma impozitelor, si taxelor percepute de acestea.
Fluxurile catre si de la firme, de factori de productie si de servicii se numesc fluxuri reale,
in timp ce fluxurile de venituri si de cheltuieli antrenate de acestea formeaza fluxurile monetare.
Guvernul (institutiile publice) se considera a fi subiect economic deoarece produce bunuri
publice colective, care sunt puse la dispozitia celorlalti agenti economici, fara un contraserviciu.
Folosirea acestor bunuri colective este legata de functionarea scolilor, intretinerea soselelor, a
parcurilor etc. Pentru finantarea unor astfel de bunuri publice, cea mai mare parte a surselor o
formeaza impozitele, contributiile sociale etc. In timp ce folosirea bunurilor economice private
produse de firme presupune cumpararea lor, folosirea bunurilor publice, in general, nu presupune
un contraserviciu, ele sunt indivizibile. Pentru a putea sa puna la dispozitia societatii bunurile
necesare, guvernul cumpara de la menaje factori de productie si de la firme bunuri economice,
fapt ce antreneaza cheltuieli. Acestea mai sunt determinate si de o serie de transferuri pe care
14
guvernul la face catre firme si menaje. Pentru a realiza aceste fluxuri de cheltuieli, guvernul
antreneaza un flux de venituri sub forma de impozite directe si indirecte, de la firme si impozite
personale de la menaje.
In cadrul guvernului, fluxul de intrari cuprinde cumpararea de la menaje si firme, de
factori de productie, de bunuri si sevicii si obtinerea de venituri sub forma impozitelor directe si
indirecte – de la firme si a impozitelor personale de la menaje.
Fluxul de iesiri al guvernului este format din bunurile publice colective puse la dispozitia
celorlalti subiecti economici, fara un contraserviciu si din cheltuieli sub forma transferurilor catre
firme si menaje si a cheltuielilor pentru cumpararea factorilor de productie, bunuri si servicii de
la menaje si firme.
Strainatatea este expresia unui agent economic ce provine din existenta unor
interdependente intre diferitele economii nationale, in cadrul economiei mondiale. In calitate de
subiect economic, strainatatea genereaza fluxuri de factori de productie, de bunuri si servicii
pentru activitatea interna a fiecarei economii nationale. Un asemenea flux presupune un flux de
venituri si cheltuieli, ca si fluxuri financiare internationale. Toate aceste fluxuri sunt generate de
activitatea pe care o desfasoara agentii economici nationali in strainatate si agentii straini pe
teritoriul tarii, de operatiunile de import-export, de acordarea si/sau primirea de imprumuturi.
Se considera ca exista si un gen aparte de agenti economici care au rolul de intermediar
financiar intre ceilalti agenti economici. Este vorba de institutiile de credit, si de asigurari, din
care fac parte toate bancile, inclusiv banca centrala de emisiune, companiile de asigurari etc.

Circuitul economic sitranzactiile economice

In cadrul sistemului economic, pe baza interdependentelor ce se creeaza intre agentii
economici, totalitatea fluxurilor economice formeaza circuitul economic.
Desfasurarea activitatii economice in cadrul fiecarui sistem economic comporta decizii
individuale ale tuturor agentilor economici. Acesta sunt legate de modalitatile prin care obiectele
activitatii economice (factori de productie, bunuri economice, servicii si creante) trec de la un
agent economic la altul, cunoscute sub denumirea de tranzactii.
Fiecare tranzactie, ce are loc intre agentii economic, este in legatura cu cel putin una din
activitatile cunoscute: productia, consumul, formarea patrimoniului si acordarea sau
primirea de credite.
Pentru fiecare tranzactie este necesar sa se asigure evaluarea intr-o anumita unitate
monetara, datarea, adica incadrarea intr-o perioada de timp, si localizarea, adica stabilirea ei in
spatiul economic al unei economii nationale sau in afara acesteia.Baza evaluarii rezultateloe
activitatii economice o formeaza tranzactiile de piata. In afara acestora, mai sunt si tranzactii
care nu se realizeaza prin intermediul pietei, numite tranzactii presupuse (fictive sau invizibile).
In acelasi timp, tranzactiile mai pot fi unilaterale si bilaterale. Cele unilaterale prezinta
transferuri de factori de productie, bunuri, servicii sau creante, fara contraserviciu. In cazul
tranzactiilor bilaterale, transmiterii de factori de productie, bunuri servicii si creante ii corespunde
o transmitere corespunzatoare, un contraserviciu.

15
 CAPITOLUL V
POZIŢIA PE PIAŢĂ A F.E. PETERCEREA ÎNGERILOR S.A
5.1. Prezentarea firmei

Numele firmei: F.E. PETRECEREA ÎNGERILOR S.A.

Motto: Organizam petreceri de neuitat
Cod unic de inregistrare: RO2210001204
Nr. Ord. în Reg. Roct: J 25/ 16 /29.11.2011
Forma juridica de constituire: societate pe actiuni
Capital scocial: 106.275 lei
Adresa, telefon, e-mail : Colegiul National Economic “Theodor Costescu”, DrobetaTurnu-
Severin, str. Orly, nr. 37, telefon 0252325042, fax 0252325047 e-mail party of
angels@yahoo.com

F.E. Petrecerea Îngerilor S.A. isi desfasoara activitatea in scopul devenirii uneia dintre cele
mai importante societati care activeaza in domeniul organizarii de evenimente speciale – in
domeniul divertismentului, animatiei si alte evenimente sociale – in tara, dar si in perspectiva
extinderii pe plan international, cu o oferta adresata atat persoanelor fizice, cat si persoanelor
juridice.
Firma noastra doreste sa ofere clientilor sai confortul de a participa la diferite activitatii
distractive, feriti de stresul si oboseala specifice organizarii pe cont propriu a unui astfel de
eveniment.
Ca o evolutie fireasca in dezvoltarea afacerii, se doreste o diversificare a activitatii, si astfel
satisfacerea cresterii cererii inregistrate in cadrul pietei de consum. In spatele tuturor realizarilor
sta o echipa de oameni foarte bine pregatita din punct de vedere profesional, care acorda o
importanta deosebita atat perfectionarii profesionale continuue, cat si mentinerii unui contact
permanent cu clientii pentru a cunoaste cerintele acestora si pentru a veni in intampinarea lor cu
solutii originale.
Aceasta firma are toate sansele sa devina una de succes deoarece: va fi singura firma din
Drobeta Turnu Severin care se ocupa de evenimente atat de variate (celelalte firme existente deja
pe piata, concurenta, ocupandu-se doar de organizarea nuntilor sau botezurilor), si, nu in ultimul
rand, preturile practicate de firma noastra sunt foarte atractive.
Apeland la firma noastra, clientii se pot bucura linistiti de petrecere fara a trece anterior prin
stresul caracteristic al organizarii unui eveniment, si, de asemenea, ne remarcam prin asigurarea
unor produse “de efect” la un eveniment, precum fantani de ciocolata (culoarea ciocolatei este la
alegere si poate fi alba sau clasica), artificii, cuburi de gheata luminoase, animatori pentru
petreceriile de copii, fantani de sampanie, echipament special pentru o seara de karaoke,
aparatura foto-video de ultima tehnologie, cea mai buna muzica (selectata in functie de
preferintele clientilor), si, posibilitatea inchirierii unor masini luxoase (atat limuzine pentru
transportul mirilor, cat si alte marci consacrate de masini pentru transportul invitatilor) .
Firma doreste sa se impuna in scurt timp pe piata din orasul Drobeta Turnu Severin si sa
devina cunoscuta chiar si in celelalte orase din judetul Mehedinti.

16
 F.E. Petrecerea Îngerilor S.R.L. are ca obiect de activitate organizarea de evenimente sociale
precum nunti, botezuri, petreceri private, aniversari, petreceri cu tematica, cocktail-uri, etc.
oferind servicii de catering, transport, ornamentare, foto-video, muzica. Firma este organizata si
condusa de Baloi Bianca Beatrice si are un numar de 7 angajati printre care amintim un sofer, un
DJ, un cameraman, doi animatori, o persoana care se ocupa cu realizarea decoratiunilor si
aranjamentelor florale, o persoana care se ocupa de organizarea evenimentelor.
Aceasta firma are un sediu localizat in orasul Drobeta Turnu Severin, pe strada Orly, nr 37, loc
in care putem gasi birourile persoanelor de contact pentru a stabili orice fel de eveniment am dori
sa organizam. De asemenea, aici se prepara mancarea, se realizeaza si se depoziteaza
aranjamentele florale si decoratiunile. Tot aici putem vedea si alege din catalogul firmei
accesorile pentru eveniment si putem afla preturile si discount-urile oferite de firma.
Sediul societatii poate fi schimbat in orice alt loc din tara prin decizia asociatilor, cu
respectarea procedurii formale juridice consacrate prin lege. Societatea poate deschide filiale,
reprezentatii, sucursale, sau alte unitati in tara sau in strainatate, in conditiile respectarii
formalitatilor prevazute de lege. Firma este platitoare de TVA. Motivul pentru care am ales sa
dezvoltam o afacere de genul acesteia este acela ca suntem constienti de faptul ca a organiza un
eveniment, de exemplu, o nunta este o responsabilitate foarte mare, care presupune realizarea
multor lucruri care ocupa mult timp, timp care, nu pentru toata lumea este disponibil.
De aceea, aceasta firma se angajeaza sa se ocupe de absolut toate detaliile, de la decorul floral
si ornamental al bisericii unde va avea loc cununia religioasa si al salii de restaurant, pana la
primirea invitatilor si pregatirea in detaliu a tuturor momentelor cheie din cadrul unei nunti cum
ar fi primirea mirilor cu pahare de sampanie, dansul mirilor, furatul miresei, aruncatul buchetului,
tortul miresei si scosul voalului.
Misiunea acestei firme este de a transforma orice eveniment obisnuit intr-unul spectaculos, de
buna calitate si bun gust, si, de a multumii clientii prin serviciille oferite. Astfel, pentru
indeplinirea acestei misiuni, societatea si-a propus sa atinga o serie de obiective financiare, de
marketing, de resurse umane si alte obiective, cum sunt:
– fidelizarea clientilor;
– organizarea de evenimente corporatiste in orasul Drobeta Turnu Severin pentru ca acestea sa
nu mai fie organizate in alte orase precum Arad, Oradea, etc.;
– promovarea divertismentului prin petrecerile cu tematica si / sau karaoke;
– recuperarea investitiei facute initial si sporirea veniturile incasate;
– satisfacerea celor mai exigente dorinte ale clientilor;
– cresterea profitabilitatii firmei;
– promovarea firmei in judetele vecine;
– deschiderea unui restaurant propriu pentru a putea organiza in localul nostru evenimentele;
– pastrarea tuturor angajatilor in urmatorii 3 ani, si, angajarea mai multor persoane in
momentul extinderii;
– plata salariatiilor sa se realizeze proportional cu contributia lor.
Produse si servicii
F.E. Petrecerea Îngerilor S.R.L. ce are ca obiect de activitate organizarea de evenimente
sociale. Piata noastra de desfacere este reprezentata de orasul Drobeta Turnu Severin, in marimi
absolute, acesta are o populatie de aproximativ 90.000 locuitori. Sa presupunem ca piata noastra
tinta este de 20% din marimea pietei totale, adica aproximativ 18.000 potentiali clienti.
Firma are un sediu localizat in orasul Drobeta Turnu Severin, pe strada Orly, nr 37 , loc in care
se gasesc birourile persoanelor de contact. De asemenea, aici, se realizeaza si se depoziteaza

17
aranjamentele florale si decoratiunile. Tot aici pot fi consultate cataloagele firmei, si, aflate
preturile / discount-urile oferite de firma.
Sediul societatii poate fi schimbat in orice alt loc din tara prin decizia asociatilor, cu
respectarea procedurii formale juridice consacrate prin lege. Societatea poate deschide filiale,
reprezentatii, sucursale, sau alte unitati in tara sau in strainatate, in conditiile respectarii
formalitatilor prevazute de lege. Firma este platitoare de TVA. Motivul pentru care am ales sa
dezvoltam o afacere de genul acesteia este acela ca suntem constienti de faptul ca a organiza un
eveniment, de exemplu, o nunta este o responsabilitate foarte mare, care presupune realizarea
multor lucruri care ocupa mult timp, timp care, nu pentru toata lumea este disponibil.
Personal
Pe langa administrator, societatea mai are in structura personalului inca 7 persoane care ajuta
la crearea evenimentelor pentru a asigura originalitatea acestora:
– un sofer
– un DJ
– un cameramani
– doi animatori
– o persoana care se ocupa cu realizarea decoratiunilor si aranjamentelor florale
– o persoana care se ocupa de buna desfasurare a evenimentelor
Acesti angajati trebuie sa detina studii medii, si, trebuie sa dovedeasca printr-o diploma
obtinuta in urma unui curs, calificarea lor. Salarizarea lor se face in functie de performantele
obtinute, dar si de implicarea lor in indeplinirea obiectivelor propuse. Pentru ca angajatii sa isi
indeplineasca sarcinile, sa isi dovedeasca spiritul inovativ si creativitatea, societatea va rasplati
eforturile lor prin acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, iar in perioada sarbatorilor prin
acordarea de prime, bonuri cadou sau diferite bonusuri.
Administrarea sumelor ce trebuiesc incasate
La fiecare eveniment organizat, firma noastra va percepe un avans de 30% din valoarea
contractului, incasat in termen de 5 zile lucratoare de la semnarea acestuia, diferenta de 70%
urmand a fi incasata in maxim 2 zile de la desfasurarea evenimentului.
Cashflow-ul incasarilor saptamanale fiind de:
16.050 lei * 5 zile = 80.250 lei
Astfel, este generat un cashflow lunar de:
112.350 lei * 4 saptamani = 321.000 lei
Administrarea sumelor ce trebuiesc platite
Lunar, avem urmatoarele cheltuieli:
– cheltuieli lunare cu salariile, inclusiv contributiile datorate la stat pentru fondul de salarii:
80.987 lei
– cheltuielile lunare cu materiile prime: 84.600 lei
– cheltuieli lunare cu intretinerea sediului: 1.000 lei
– cheltuieli cu deplasarile: 4.000 lei
Total cheltuieli lunare: 170.587 lei
Cashflow-ul la sfarsit de luna este pozitiv, in cuantum de 150.413 lei.

5.2. Previzionarea poziţiei pe piaţă

Previzionarea vânzărilor pornind de la cheltuielile estimate

Pentru previzionarea veniturilor F.E. Petrecerea Îngerilor S.R.L. am ales unul dintre cele mai
importante evenimente din viata unor persoane, precum si cel mai frecvent pe perioada de vara, si
18
anume nunta. Estimam o perioada de 5 luni pe an (mai, iunie, iulie, august, septembrie) pentru
prestarea acestui serviciu.
Pentru estimarea veniturilor totale la nivelul afacerii, pe perioade diferite de prognoza, vom
porni de la estimarea acestora pe surse distincte de venituri.
Astfel, apreciem ca in aceasta afacere putem identifica urmatoarele surse de venit: venituri
obtinute din inchirierea salii, venituri obtinute din decorarea salii
venituri obtinute din lumanari, venituri obtinute din faclii, venituri obtinute din baloane cu aer,
venituri obtinute din baloane cu heliu, venituri obtinute din flori, venituri obtinute din impodobit
masina miri, venituri obtinute din impodobit biserica, venituri obtinute din artificii tort, venituri
obtinute din lumanari de cununie, venituri obtinute din buchet mireasa, venituri obtinute din
subinchiriere limuzina, venituri obtinute din prestari servicii ospatari, venituri obtinute din
prestari servicii bucatar, venituri obtinute din servicii foto si video,
Aceste servicii reprezinta minimul ales pentru o nunta, prezentand astfel varianta minimalista
a previziunii veniturilor. Estimam un numar de 5 nunti pe saptamana, veniturile unei saptamani
fiind:
1.605 lei * 5 zile = 8.025 lei
Veniturile lunare le apreciem astfel:
11.235 lei * 4 saptamani = 32.100 lei
Veniturile anuale:
32.100 * 10 luni = 321.000 lei
Am luat in calcul doar 10 luni pentru a exclude perioadele de post din an cand nu se fac nunti,
calcule sunt orientative, strict pe partea de organizare nunta ca si eveniment. Adica acestea,
preconizam noi, pot fi suplimentate cu un procent de 15% la cuantumul total al veniturilor pentru
a lua si in calcul si incasarile din organizarea de alte evenimente.
Asadar, veniturile anuale sunt de:
321.000 * 1.15% = 369.150 lei / an
Pentru previzionarea cheltuielilor necesare pentru organizarea unei nunti cu oferirea serviciilor
si produselor prezentate mai sus este necesara acoperirea urmatoarelor costuri:
– cheltuieli cu salariile
– cheltuieli cu materiile prime utilizate
– cheltuieli cu intretinerea sediului
– cheltuieli cu deplasari
Contributii datorate la stat pentru salarii: 28.55%
Total cheltuieli anuale cu salariile: 75.600 lei * 1.2855% = 97.183 lei / an
Cheltuieli cu materiile prime per eveniment de tip nunta
Am presupus un numar de 5 evenimente pe saptamana, cheltuielile saptamanale sunt:
423 lei / eveniment * 5 evenimente = 2115 lei
Cheltuielile lunare cu materiile prime sunt:
2.115 lei / saptamana * 4 saptamani = 8.460 lei
Cheltuielile anuale cu materiile prime sunt:
8.460 lei / luna * 10 luni = 84.600 lei / an
Aplicand aceleasi considerente ca si in calculul veniturilor, lunile sunt in numar de 10, pentru
ca, perioada posturilor din an se exclude. Idem, cheltuielile vor fi suplimentate tot cu 15% pentru
a lua in calcul si organizarea celorlalte genuri de evenimente.
Asadar, cheltuielile anuale cu materiile prime sunt:
84.600 lei / an * 1.15% = 97.290 lei / an
Cheltuieli cu intretinerea sediului
19
 Cheltuieli anuale cu intretinerea sediului:
100 lei / luna * 12 luni = 1.200 lei / an
Cheltuielile cu deplasari
Estimam o suma in valoare de 20 lei pentru aceasta grupa de cheltuieli pentru fiecare nunta.
Organizam saptamanal 5 nunti, adica 20 pe luna si 200 pe parcursul unui an.
Cheltuielile cu deplasarile anuale strict pentru nunti sunt de:
20 lei / nunta * 200 nunti / an = 4.000 lei / an
Trebuie sa luam in calcul si organizarea celorlalte tipuri de evenimente si aproximam un
procent de 15%. Asadar, cheltuielile anuale cu deplasarile sunt de:
4.000 lei / an * 1.15% = 4.600 lei / an
Cheltuieli cu promovarea
Pentru a face cat mai cunoscute serviciile firmei se va face publicitate pe piata locala si in
judet. Costurile acestor servicii sunt estimate la o valoare de 30 lei / luna, adica 360 lei / an.
Total cheltuieli anuale: 97.183 lei + 97.290 lei + 1.200 lei + 4.600 lei + 360 lei = 2006.33 lei
Venituri anuale: 369.150 lei
Cheltuieli anuale: 200.633 lei
Profitul brut = venituri – cheltuieli = 168.517 lei
Profitul net = profitul brut – impozitul pe profit = 141.553 lei

Previzionarea vânzărilor prin metoda modificărilor procentuale

Vânzările firmei pentru serviciile privind organizarea nunţilor în perioada 2009-2022 s-au
situat astfel:

Anul „X” Vx
2009 428.805
2010 356.751
2011 252.510
2012 274.575
2013 336.000
2014 405.915
2015 542.781
2016 769.242
2017 891.486
2018 1.100.457
2019 972.240
2020 443.886
2021 358.251
2022 368.813

20
 Am previzionat volumul vânzărilor în anul 2018 folosind metoda modificărilor
procentuale:

Vx-Vx- Modificare procentuala

X Vx 1 100*[(Vx-Vx-1)/Vx-1]
2009 428.805
2010 356.751 -72.054 -16,80
-
2011 252.510 104.241 -29,22
2012 274.575 22.065 8,74
2013 336.000 61.425 22,37
2014 405.915 69.915 20,81
2015 542.781 136.866 33,72
2016 769.242 226.461 41,72
2017 891.486 122.244 15,89
2018 1.100.457 208.971 23,44
-
2019 972.240 128.217 -11,65
-
2020 443.886 528.354 -54,34
2021 358.251 -85.635 -19,29
2022 368.813 2,95

Se observă din tabel că vânzările estimate pentru anul 2022 prin metoda modificărilor
procentuale de 368.813 lei sunt destul de apropiate de cele estimate pornind de la structura
cheltuielilor de 369.150 lei.
Astfel având în vedere şi faptul că pentru concurenţii firmei nu se cunosc suficiente date
pentru a estima pornind de la costuri am folosit metoda modificărilor procentuale pentru a estima
evoluţia vânzărilor acestora în 2022, şi am estimat că principalii doi concurenţi vor avea în 2022
vânzări de 170.778 lei, respectiv de 112. 580 lei.

Prin urmare se poate previziona cu probabilitate destul de ridicată că firma de exerciţiu îşi
va păstra poziţia de lider de piaţă.

5.3. MĂSURI PRIVIND SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII

a. Măsurile tehnice de protecţie a muncii se referă la dotarea unităţii cu:
 Sisteme, aparate şi dispozitive de combatere a riscurilor mecanice, electrice, chimice,
termice, biologice;
 Sisteme, aparate şi dispozitive de îmbunătăţire a microclimatului;
 Sisteme şi instalaţii de ventilaţie industrială;
 Sisteme şi dispozitive de combatere a zgomotului şi vibraţiilor;
 Sisteme de îmbunătăţire a iluminatului;
 Aparate şi dispozitive pentru combaterea electricităţii statice;
 Aparate şi dispozitive pentru prevenirea exploziilor, incendiilor şi autoaprinderilor;
 Materiale şi sisteme de semnalizare şi avertizare.

21
 b. Măsurile organizatorice de protecţie a muncii vizează executantul şi sarcina de muncă:
 Instruirea, formarea şi perfecţionarea personalului în domeniul protecţiei muncii;
 Testarea medicală şi psihologică a personalului;
 Autorizarea personalului;
 Evaluarea riscurilor la locul de muncă;
 Organizarea şi amenajarea cabinetului de protecţie a muncii;
 Procurarea materialelor de instruire, testare şi informare;
 Proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locurilor de muncă;
 Elaborarea de instrucţiuni proprii de protecţie a muncii, în funcţie de procesul de muncă.
c. Măsuri igienico- sanitare:
 Acordarea de materiale igienico- sanitare;
 Acordarea de alimentaţiei de protecţie;
 Existenţa unor staţii de salvare mobile;
 Instalaţii de apă carbogazoasă pentru secţiile cu microclimat cald;
 Înfinţarea de posturi de prim ajutor, la locurile de muncă unde există pericole de
accidente de accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale;
 Amenajarea de băi sau duşuri şi vestiare pentru angajaţi, dar şi pentru echipamentul
special de protecţie

5.4 MĂSURI PRIVIND PREVENIREA ȘI STINGEREA INCENDIILOR

a. Măsuri tehnice
 Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele şi
prevenirea incendiilor.
 Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi asigurarea
prelucrării şi afişării lor.
 Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi.
 Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din clădiri şi
asigurarea unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la stingerea incendiilor.
 Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie.
 Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de declanşare
automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii.
 Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin proiectarea
procesului tehnologic.
 Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în mod
periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate cu electricitate statică.
 Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit.
 Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de incendiu.
 Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance, pompe
etc.).
 Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii.
 Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase.
 Amenajarea unor spaţii pentru fumat.
 Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi, pompe de
mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă etc.).
b. Mijloace de stingere a incendiilor
Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele. Stingătoarele sunt
dispozitive de stingere, acţionate manual, care conțin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată
22
asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.
Stingătoarele sunt utilizate, în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la
îndemână, în număr suficient, având capacitatea de stingere corespunzătoare cantităţii şi naturii
materialelor combustibile existente în spaţiul protejat şi sunt folosite de persoane familiarizate cu
punerea lor în funcţiune.
c. Accesorii PSI
Panourile de incendiu (pichet PSI) sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi punctelor de
lucru cu mijloace de primă intervenţie necesare stingerii începuturilor de incendii. Componenta
interioară diferă în funcţie de obiectivul ce trebuie protejat împotriva focului.
Centrale antiincendiu echipate cu microprocesor, şase zone de detectare, pe fiecare zonă se
pot lega detectori de temperatură şi fum. Fiecare zonă este echipată cu o ieşire pentru alarmare.
Panoul de comandă poate controla ieşirile de alarmare: sirenele şi comunicatoarele telefonice.
Detectoare optice de fum funcţionează prin tehnologia SMD, detectarea fumului şi a
temperaturii ce se degajă din procesul de ardere. Sunt recomandate pentru hoteluri,
supermarketuri, biblioteci, depozite, spaţii de producţie.
Detectarea la timp a unui incendiu limitează producerea de pagube şi pierderea de vieţi
omeneşti.

5.5 MĂSURI GENERALE DE PROTECȚIA MEDIULUI

Reciclarea reprezintă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate
în produse, materiale sau substanțe pentru a-și indeplini funcția inițială ori pentru alte scopuri.
Problemele fundamentale în reciclarea materialelor sunt legate de:
 Identificarea materialelor reciclabile
 Identificarea oportunităţilor de reutilizare şi reciclare
 Identificarea pieţelor pentru materiale valorificabile.
Grupe de deșeuri reciclabile (anexa nr. 1 din OUG 16/2001-modificata):
• Deseuri metalice feroase
• Deseuri metalice neferoase
• Deseuri de hartii-cartoane
• Deseuri de sticla
• Deseuri de mase plastice
• Deseuri de cauciuc
• Deseuri textile
Reciclarea materialelor din deşeurile municipale implică:
- colectarea selectivă a deșeurilor
- prelucrarea intermediară – sortare, mărunţire, compactare
- transportarea
- valorificarea
- prelucrarea finală
Colectarea – strangerea, sortarea, si/sau regruparea (depozitarea temporara) a deseurilor in
vederea transportarii lor spre valorificare. Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în
funcție de calitatea materialului, sortare care începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai
pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor.
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi,
pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de
agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale
refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite.
23
 Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru
antracit. Pe recipiente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în
recipientul respectiv.
Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:
 roșu (portocaliu) - materiale plastice,
 galben - metale,
 verde - biodegradabile,
 albastru - hârtie, carton și sticlă,
 maro - electrice și electronice,
 negru – nereciclabile.
Valorificare – orice operatiune de dezmembrare, sortare, reciclare, taiere, maruntire,
presare, balotare, topireturnare, pretratare, amestec cu alta operatiune care determina schimbarea
naturii sau a compozitiei, efectuata asupra unui deseu industrial prin procedee industriale, în
vederea reutilizarii.
Materialele metalice obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere şi
oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri.

24
 Bibliografie

1. Bădilă D. – “Analiza pieţei – manual pentru clasa a XII-a”, Editura Universităţii “Lucian
Blaga”, Sibiu, 2011
2. Paul Cocioc –“Fundamente ale ştiinţei economice”, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2001, p.
94-103
3. Prada S. – “Dimensiunile pieţei – caiet de aplicaţii practice”, Brumar, Timişoara, 2011
4. Dumitru Constantinescu -“Economiaintreprinderii”EdituraEconomica, Bucuresti, 2000
5. Virgil Balaure – Marketing, Editia a II-a revazuta si adaugita
6. McDonald, Malcolm, Marketing Strategic, Editura Codecs, Bucureşti, 1979
7. www.biblioteca.as.ro

25