Dicu Cristina

MINISTERUL EDUCAȚIEI
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“CENTRUL DE STUDII EUROPENE” BUCURESTI
PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
COORDONATOR:
PROF. BELU FLORINA NICOLETA
ABSOLVENT:
DICU CRISTINA
BUCUREȘTI
I AUGUST
2022
1
ROLUL ASISTENTULUI
MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU
CATARACTĂ
2
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I NOŢIUNI DE ANATOMIA SI FIZIOLOGIE A CHIULUI
1.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE A GLOBULUI OCULAR…………….pag.7
1.1.1 Forma și dimensiunea globului ocular ……………………...............pag.8
1.1.2 Tunicile oculare………………………………………………………….…pag.8
1.1.3 Mediile transparente…………………………………………..……….……pag.9
1.1.4 Vase şi nervi…………………………………………………………..…….pag.9
1.2 . NOȚIUNI DE ANATOMIE A ANEXELOR GLOBULUI OCULAR ........pag.10
1.2.1 Glandele și căile lacrimale…………………………………………………pag.10
1.2.2 Anatomia retinei …………………………………………………………...pag.11
1.2.3 Anatomia căilor optice…………………………………………..................pag.13
2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE ………………………........................................pag.14
2.1 Fiziologia vederii…………………………………………………..................pag.14
2.2 Formarea imaginii oculare………………………………………...................pag.14
2.3 Acomodarea………………………………………………………………….pag.14
3. DEFECTELE OPTICE ALE OCHIULUI EMETROP......................................pag.15
3.1 Fotochimia vederii……………………………………………………………pag.15
3.2 Adaptarea la obscuritate- faza termolabilă………………………...................pag.15
3.3 Fenomenele neurologice ……………………………………………………..pag.16
4. PERCEPŢIA VEDERII……………………………………………………….pag.16
4.1 Factorii acuităţii vizuale…………………………………………………….....pag.16
4.2 Vederea cromatică………………………………………..……………………pag.17
3
Capitolul II. NOŢIUNI DESPRE CATARACTĂ
2.1 Definiţie …………………………………………………………………..……pag.18
2.2 CATARACTA CONGENITALĂ…………………………………….…........pag.19
2.3 CATARACTE DOBÂNDITE………………………………………….….…...pag.21
Capitolul III. ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTUL MEDICAL

PACIENTULUI CU CATARACTĂ ....................................................................pag.29
3.1 Îngrijiri autonome.................................................................................................pag.34
3.2 Îngrijiri delegate...................................................................................................pag.39
3.3. Complicațiile .......................................................................................................pag. 40
3.4. Prevențiile .............................................................................................................pag 41
Capitolul IV. STUDIU DE CAZURI
Cazul nr.1...................................................................................................................pag.42
Cazul nr.2............................................................................................................... ...pag.47
Cazul nr..3..................................................................................................................pag.52
CONCLUZIE ...........................................................................................................pag.57
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................... pag.58
ARGUMENT
4
Cel mai de preţ lucru al omului în viaţă este sănătatea, o stare pe deplin bună atât
fizică, pshică cât şi socială. Nu reprezintă doar absenţa bolii sau a infirmităţilor, însă
din păcate, majoritatea o percepm la justa ei valoare, atunci când nu o mai avem.
Am ales această temă deoarece importanţa medicală şi socială a cataractei se

exprimă prin faptul că, peste 34% din populaţia de peste 60 de ani suferă de această
boală oculară, în stadiul de parctică am întâlnit mulţi pacienţi cu cataractă, iar
îngrogirea lor mi-a atras foarte mult atenţia.
Consider că acuitatea vizuală este una din cele mai importante funcţii ale omului,
să-ţi pierzi acest dar însemnă un mare handicap. Ca viitor asistent medical mi-ar
plăcea să pot ajuta oamenii să fir sănătoşi, să aibe încredere să privescă viitorul cu
proprii ochii şi cu cei ai minţii cu încredere şi speranţă.
Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului care în mod normal este transparent

şi clar.
Numeroase teorii au căutat să explice etiologia şi mecanismul patogenic al

cataractei în general şi al cataractei senile în special. Nici uan nu a reuşit să dea o
explicaţie care să reziste criticilor şi mai ales verificărilor clinice şi experimentale. Se
poate afirma că până la ora actuală nu se cunoaşte nici cauza cataractei senile şi nici
mecanismul ei de apariţie.
Cataracta este una din cauzele majore a cecităţii, în prezent mai mult de 15
milioane din populaţia globului pământesc sunt afectaţi de aceasta maladie.
Tratamentul eficace şi modern al cataractei constă în extracţia extracapsulară a

acesteia cu implant de cristalin artificial în camera principală.
CAPITOLUL I
5
NOŢIUNI DE ANATOMIA SI FIZIOLOGIE A
OCHIULUI
1.1 ANATOMIA GLOBULUI OCULAR
Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se
compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme
în impulsuri nervoase. Ochiul este un organ senzorial ale cărui elemete nervoase sunt
considerate ca prelungire a creierului. Este organul vederii care transformă energia
luminoasă in semnal electric, care va fi transmis la creier. El este protejat ptintr-un
număr de elemente, care constituie anexele ochiului (fig .1)
Figura 1- Anatomia ochiului
Globii oculari, în numar de doi, se află în partea anterioar a feţei, lateral

simetric față de linia mediană, în doua cavităţi osoase, aflate intre oasele craniului si
oasele feţei.
Alcătuire
Globul ocular este adăpostit în cavitatea orbitei. Între globul ocular si

peretele osos al orbitei se află o capsulă adipoasă în care se găsesc muşchii extrinseci
ai globului ocular, muşchi striaţi cu rol în motilitatea globilor oculari. Globul ocular
este format din trei tunici:
- tunica externă este fibroasă şi formată din doua porţiuni inegale: posterior se află
sclerotica si anterior, corneea. Între sclerotică si cornee se află sanţul sclerocorneean,
în profunzimea căruia se afla canalul Schlemm prin care este resorbită umoarea
6
apoasă spre venele sclerotice;
- tunica medie: vasculară prezintă trei segmente care dinspre posterior spre cea
anterioară sunt: coroida, corpul ciliar si irisul.
- tunica internă: a ochiului este reprezentată de retină. Retina este o membrană

fotosensibilă responsabilă de recepţia si transformarea stimulilor luminosi in influx
nervos. Din punct de vedere morfologic şi funcţional i se disting două regiuni: retina
vizuală şi retina iridociliară care vine în raport cu irisul si corpul ciliar.
Aceste tunici închid mediile transparente:corpul vitros, cristalinul, umoarea

apoasa.
1.1.1 Formă si dimensiuni
Globul ocular are formă sferică, la adult diametrul este în medie 24mm, greuatea
în medie este 7g.
Globul ocular la nou-născut este mai mic, reprezintă aproximativ 1/3, este mai
plat, cresterea globului ocular este rapidă în primii 5 ani, apoi încetinește progresiv,
întrerupându-se înainte de creşterea structurală.
Raporturile orbitei cu orbita:
Globul ocular este situat in partea anterioară a cavitații orbitare, de care este
separată prin capsula Teron şi prin elementele musculare şi nervoase.
Orbita are o formă cronică, alcatuită clasic din 4 pereţi osoşi:
1) peretele superior sau plafonul orbitei este constituit în principal de lama orbitală
a osului frontal- anterior şi posterior de aripa mică a osului sfenoid;
2) peretele median format anterior din maxilar si apofiză orbitară externă a osului
frontal, posterior din aripa mare a sfenoidul;
3) peretele inferior sau planşeul orbitei este format în principal din maxilarul
superior şi palatin;
4) peretele lateral format din sens postero-anterior din corpul sfenoid, etnoid,
unguis şi apofiza arbitală înternă a ochiului frontal.
1.1.2 Tunicile oculare
Ochiul posedă trei tunici, care dinspre exterior spre interior sunt urmatoarele:
a) Tunica externă cuprinde 2 parţi:
 în 5/6 posterioară - sclera, de culoare albă la exterior, formată din ţesut fibros;
este cea mai solidă şi cea mai rezistentă, asigurand protecţia orgnelor
senzoriale;
7
 în 1/6 anterioară - corneea, mai bombată, de natură fibroasă, dar transparentă.
b) Tunica medie sau uveea cuprinde 3 parți:
 Coroida -formează segmental posterior al tunicii vasculare şi este formată din

urmatoarele straturi dinspre exterior spre interior: stratul supracoroidian,
stratul vascular si membrana Bruch.
 Corpul ciiliar-reprezintă partea intermediară a uveei şi se întinde intre ora

serrata şi rădăcina irisului, este un ţesut vscular cu rol, secretor, asigurând
producerea umoreii apoase.
 Irisul-este situat în faţa anterioară a cristalinului, are rolul de diafragmă la

nivelul ochiului. Irisul reglează cantitatea de lumină care ajunge la retină. La
mijloc prezintă un orificiu numit pupilă. Culoare irisului este variabilă de la un
individ la altul.
c) Tunica internă sau retina este o membrană foarte fină care are indince anerior,
pană la ora serrata, pană în spatele corpului ciliar. Ea conţine 3 straturi de celule
nervoase, stratul exten al celulelor senzoriale cu conuri si bastonaşe, care se
articulează cu celulele celui de al doile strat, al celulelor bipolare, care transmit
influxul nervos celulelor stratului al treilea, numite celule ganglionare.
1.1.3 Mediile transparente se găsesc în interiorul globului ocular
Cristalinul este situat anterior faţă de iris în plan frontal. Este o lentilă biconvexă,
transparentă, fixată de o serie de fibre constituind zonula şi se inseră pe corpul ciliar.
Acţiunea muşchiului ciliar asupra acesor fibre modifică forma cristalinului şi puterea
optică.
Anterior cristalinului, globul este umplut de umoarea apoasă, ce conţine puţine

substanțe dizolvate. Umoarea apoasă, produsă în principal de corpul ciliar, circulă din
camera posterioară (între cristalin şi iris) în camera anterioară (înte iris şi cornee)
trecând prin pupilă.
Posterior cristalinului, cavitatea oculară este ocupată de corpul vitros, care

reprezintă 6/10 din volumul ocular; este o substanță transparentă semilichidă.
1.1.4 Vase şi nervi
a) Artera oftalmică asigură vascularizaţia globului si a anexelor. Ramurile

colaterale vasculare ale globului ocular sau artera centrală a retinei, arterele ciliare
lungi si scurte.
b) Venele corticoase şi vena centrală a retinei converg spre vene oftalmică.
c) Inervaţia este dublă :
-nervul trigemen asigură sensibilitatea mucoasei oculare;
8
-sistemle simpatic si parasimpatic condiționează jocul pupilar( simpaticul produce
dilatarea pupilei sau midriaza, parasimpaticului produce constricția pupilară sau
mioza).
1.2 ANATOMIA ANEXELOR GLOBULUI OCULAR

Anexele globului ocular constituie organele protectoare ale ochiului.
Pleoapele asigură protecţia porţiunii anterioare ale globului. Sunt plinuri

cutanate formate din 4 straturi tisulare: piele fină, mușchi, cartilagiile trasului, ţesut
fibros ce conţine glande, acoperite de conjunctiviă, membrană care se continuă pe
globul ocular.
Muşchii palpebrali superior si inferior sunt muşchii netezi şi orientaţi vertical. Ei

unesc marginile periferice ale porţiunilor trasale cu tendoanele muşchilor ridicător al
pleoapei superioare si drept inferior. Muşchiul tarsal superior, anexat muşchiului
ridicător al pleoapei superioare, se fixează pe marginea superioară a trasului prin
porţiunile centrală şi medială, el încojoară regiunea palpebrală a glandei lacrimale
prin porţiunea sa laterală.
1.2.1 Glandele şi căile lacrimale
Conjunctiva este o membrană fină, ce acoperă faţa anterioară a sclerei si feţele

posterioare ale celor doua pleoape.
Partea bulgară si partea palpebrală se răsfrâng una peste cealaltă la nivelul fondurilor
de sac.
Deși sunt prezenți nervi şi vase sanguine această membrană este transparentă,
vizualizându-se sclera.
Figura 2- Anexele globului ocular
În cavitatea osoasă a orbitei, globul ocular este menținut și pus în mișcare de 6

mușchi ( fig.2):
9
 mușchiul drept intern realizează convergența (adducțiune);
 mușchiul drept extern realizează divergența (abducțiune);
 mușchiul drept superior realizează rotirea in sus ;
 mușchiul drept inferior realizează rotirea in jos;
 mușchiul marele oblic realizează coborârea și intorsiunea, ușoară

adducțiune, privire în jos și în afara;
 mușchiul micul oblic produce rotirea si extorsiune; asociat ușoară

abducțiune.
Acești mușchi se observă cu un capăt de glob si cu celălalt pe fundul orbitei(în

afară de mușchiul oblic mic).
Mușchii sunt inervați de către 3 nervi oculo-motori:
 nervul oculo-motor comun (III);
 nervul patetic (IV) controlează mușchiul marele oblic;
 nervul oculo-motor extern (VI) care inerveză mușchiul drept extern.
1.2.2 Anatomia retinei
Retina este un strat de celule fotosensibile situate pe partea internă a peretelui

globului ocular.
Retina poate fi divizată în 2 foițe:
 foița externă sau epiteliul pigmentar: format dintr-un singur strat de celule ce
conțin
pigmenți
 foița internă: o membrană nervoasă cu funcție vizuală de recepție și

transmisie.
Prin observarea retinei la microscop se poate vedea stratificarea acesteia având

mai multe tipuri de celule care se pot categorisi în:
1.Celule fotosensibile care recepționează lumina, transformând lumina în impuls

nervos, acestea fiind celulele cu conuri și celulele cu bastonașe.
2.Celulele interneuronale aici încadrându-se celulele bipolare si orizontale care

sunt celule neuronale ce transmit impulsul nervos de la celulele senzitive numai în
zona retinei.
3.Celulele ganglionare care transmit impulsurile în afara retinei prin nervul optic.
10
Figura 3 - Retina
Vascularizația retinei este asigurată de artera centrală a retinei, ramură a arterei

oftalmice. Ea parcurge nervul optic până la papilă unde, se divid 4 ramuri ( temporală
superioară, temporală inferioară, nazală superioară, nazală inferioară) care se ramifică
la rândul lor. Drenajul venos este asigurat, în principal, de vena centrală a retinei,
formată din unirea celor 4 ramuri corespunzătoare (fig. 3).
1.2.3Anatomia căilor optice
De la retină, până la locul occipital cerebral, fibrele nervoase constituie calea

optică, distindându-se mai multe porțiuni:
 Nervul optic se întinde de la glob la chiasma, tecănd prin gaura optica.

Extermitatea sa anterioară sau papila este vizibila la oftalmoscopie. Este
înconjurată de o prelungire meningena, în continuarea cu sclera.
 Chiasma optică la baza encefalului, fibrele optice suferă o decusaţie parțiala,

la nivelul chismei optice, fibrele din jumătatea nazală se incrucișează la
nivelul chiasmei, cele temporale trec pe parțile laterale ale chiasmei, fară a se
încrucisa, firele maculare se încrucișeaza parțial, astfel că în fiecare bandeleta
optică, se vor gasi fibre optice provenind din regiunile maculare ale celor doi
ochi.
 Bandeleta optică se formează din partea posterioară a chiasmei. Fiecare

bandeleta conține fibre ce vin de la retină temporală a ochiului de aceeași
parte, fibre nazale ale ochiului de partea temporală a ochiului de aceeasi parte,
fibre nazale ale ochiului de partea opusa şi fibre ale celor două regiuni
maculare. Ele se întind înapoi pană la corpii geniculați externi unde se
11
termină fibrele celuleleor ganglionare ale retinei, care se articuleaza cu al
treilea neuron al caii optice.
 Radiațiile optice sunt formate de al treilea neuron de transmisie al caii optice.

Fibrele radiațiilor optice se desfășoară într-o lamă de substanță albă din creier.
Ele se articulează în spate cu celulele receptoare ale senzației vizuale.
 Cortexul vizual este porțiunea creierului unde se gaseşte aria striată care
conține celulele receptoare ale senzaţiei vizuale şi ariile care servesc integrării
senzațiilor vizuale.
Ansamblul acestor arii constituie lobul occipital al creierului. În partea internă a

acestui lob se gaseste scizura lacrimară, ale carei două margini formează aria striată.
2. Noţiuni de fiziologie
2.1Fiziologia vederii
Aparatul vizual permite formarea imaginilor pe retină, transferarea energiei

lumininoase în influx nervos, care este transmis la creier, unde informaţiile aduse de
aceste impulsuri nervoase, sunt comparate cu cele stocate în memorie, sunt canalizate,
astfel deducandu-se forma obiectelor şi situarea în spaţiul ce ne înconjoară. Ochiul
este un sistem optic convergent, a cărui putere, în repaus, este aproximativ de 60
dioptrii.
2.2 Formarea imaginii oculare
Ochiul este format dintr-o succesiune de medii transparente separate prin

suprafeţe imperfect sferice, care asociate, formează un sistem aproximativ centrat.
Ochiul considerat normal este numit emetrop. Punctul de formare a imaginii se

găseste pe retină.
2.3 Acomodarea
Procesul de acomodare se realizează de catre cristalin, care îsi modifică raza de

curbură a suprafeţei anterioare. Acestea va determina creştrea sau scăderea puterii de
refracţie a cristalinului.
12
Atunci când obiectul se găseşte la mai putin de 5 metri de ochi, puterea dioptică
oculară nu este suficientă pentru formarea imaginii în planul focal. Puterea de
convergenţă a ochiului trebuie să crească, fenomen posibil datorită acomodării, legată
de creșterea curburii celor 2 feţe ale cristalinului sub influenţa contracţiei mușchiului
ciliar.
Când un obiect se apropie din ce în ce mai mult de ochi, el atinge un punct în

care contracţia ciliară maximă nu mai permite obţinerea unei imagini clare. Această
limită se numeşte punctum proximum, în opoziţie cu punctum remotum- punctul cel
mai îndepartat unde se poate forma imaginea clară pe retină, situat la infinit, pentru
ochiul emetrop. Cu îmbatranirea, puterea de convergenţă a cristalinului se
diminuează, antrenând îndepartarea punctului proxim. Atunci când această
îndepartare devine supărătoare la citit, spre 45-50de ani, se spune că subiectul devine
prezbit. Aceasta prezbitie trebuie corectata prin purtarea ochelarilor cu lentile
convergente.
3. Defectele optice ale ochiului emetrop
La fel ca toate sistemele optice şi pentru ochi există aberații geometrice si

cromatice, dar ele influenţează puțin, în cazul de faţa, vederea.
Aceste aberaţii sunt diminuate de diafragma irina, dar irisul constituie el insusi
sursă a fenomenelor de difracţie.
Ele evidențiază ca si pentru ochiul emetrop, un numar de factori oculari sunt

indispensabili obținerii unei vederi de calitate- presiunea intraoculară normală, nutriţia
corectă a corneei şi a cristalinului pentru a conserva transparenţa lor.
3.1 Fotochimia vederii
Razele luminoase: undele electro-magnetice cuprind înre 400-700 nanometri,

sunt constituite dintr-un flux de factori care tranverseză dioptrul ocular si atinge
receptorii unde se produce o reactie fotochimică, de la care, după numeroase etape
intermediare, se formează influxul nervos. Un nanometu reprezintă o miliardime
dintr-un metru.
13
Pigmentul conţinut de celule cu bastonaşe este rodopsina sau purnura retina. Este
o substanţă instabilă cu un ciclu de transformare, sub influenţa luminii, care cuprinde
3 reacţii principale:
 faza fotodinamică- sub influenţa luminii, rodopsina se descompune în retinină

şi o proteină, această reacţie este reversibilă la obscuritate;
 reducerea retininei în vitamina A, prin acţiunea unei enzime şi a unei

coenzime;
 a treia reacţie, cea mai lentă- transformarea rodopsinei plecând de la vitamina

A;
Pigmenţii conţinuţi în celulele cu conuri nu sunt bine cunoscute. Ele sunt in

numar de 3, cu rol in vedera cronica.
3.2 Adaptarea la obscuritate- faza termolabila
Acest fapt se datorează rezistenţei rodopsinei- în cazul în care ochiul se

adaptează la lumină, o mare cantitate de retinină a fost transformată în vitamina A, iar
atunci când subiectul trece la obscuritate, rezistenţa rodopsinei se face pornind de la
vitamina A, reprezentând calea cea mai lunga.
În opoziţie, atunci când ochiul este adaptat la obscuritate apoi supus unei lumini
intense, dar scurte, se formează puţină vitamina A şi noua adaptare la obscuritate va fi
rapidă, rodopsina fiind reformată direct pornind de la retinină –faza fotodinamică.
3.3 Fenomenele neurologice
Influxul nervos este un curent electric care se formează în receptori vizuali, trece
la neuronii vizuali pentru a ajunge apoi la centrii corticali.
La nivelul cortexului vizual, informaţia formată pe retină se traduce prin apariţia

unei variaţii de potenţial numit potenţial evocat.
La nivelul lobului occipital, radiaţiile optice se termină în aria striată, dar

fenomenele neurologice ale vederii interesează tot creierul, în special celelalte arii ale
lobului occipital, numite arii de asociere.
4. Percepţia vederii
14
Mesajul transmis de la retină la cortex este în fenomen psihic care depinde de
mai multe senzaţii. Acuitatea vizuală- capacitatea percepţiei vizuale de a oberva
detaliile şi conturile obiectelor, cu claritate.
Clinic, acuitatea vizuală poate fi apreciată prin 2 tipuri de teste:
a) Vizibilitatea unei linii pe un fond omogen.
Astfel, o linie neagră şi mată poate fi distinsă pe un fond clar, la un unghi vizual egal
sau superior cu vareare de ½ secunde de arc. Acestea se numeşte minimum vizibil,
care intervine puţin in sensul formei.
b) Distingerea între 2 linii.
Distanţa cea mai scurtă care separă 2 linii văzute, constituie minimum separabil, care
este aproximativ 1 minut de arc. În practică, acuitatea vizuală se confundă cu puterea
de separare. Dacă acuitatea vizuală este scăzută, fineţea detaliilor nu este percepută.
4.1 Factorii acuităţii vizuale
Acestea sunt aberaţiile sferice şi cromatice ai dioptrului ocular, viciile de

refracţie, diametrul pupilar, compoziţia luminii:
 factorii optici condiţionează claritatea imaginii formate pe retină.
 factorii de stimulare: deschiderea unghiurilor obiectivului, contrastul dintre

obiect şi fond, luminozitatea obiectului legată de gradul de iluminare şi timpul
de expunere.
 factorii retininei: dacă bastonaşele sunt sensibile la lumină foarte slabă

( intervin în vederea noctumă sau scotopică), conurile recţionează la intensităţi
mari ale luminii ( vederea fotopică ), permiţând creşterea acuităţii vizuale.
4.2 Vederea cromatică se datorează numai celulelor cu conuri.
Câmpul vizual desemnează, ca termen, totalitatea punctelor lumii exterioare, care

pot fi percepute de un ochi, fără să se modifice fixaţia.
15
Cristalinul, care joacă rolul unei lentile biconvexe, câmpul vizual este
inversat pe retină. Astfel, un obiect situat în câmpul vizual superior formează
imaginea sa în jumătatea inferioară a retinei.
Limitele câmpului vizual sunt foarte largi la om, interiorul limitelor nu este calitativ
omogen.
Imaginea este de maximă calitate un fovea centralis, apoi scade peste 45 grade,
exterior punctului de fixaţie, o porţiune mică nu este percepută.
În acea zonă se găseşte pata oarbă sau pata lui Mariotte, ce corespunde papilei optice,
lipsită de
celule vizuale.
Vederea binoculară reprezintă capacitatea scoarţei cerebrale de a uni într-o

senzaţie unică cele două imagini percepute de către retina fiecărui ochi. Ea reprezintă
ce mai înaltă etapă de dezvoltare a aparatului vizual, fiind prezentă doar la primate şi
la om şi se dezvoltă progresiv, în primii ani de viaţă.
Rolul vederii binoculare- aceasta lărgeşte câmpul vizual şi ameliorează acuitatea

morfoscopică. Ea pemite suprimarea sau diminuarea defectelor optice unilaterale.
Rolul ei esenţial este cel al vederii în relief (vederea stereoscopică).
CAPITOLUL II
Noţiuni despre Cataracta
2.1. Definiţie
16
Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, care în mod normal este transparent
şi clar. Aceasta este cauzată de obicei de înaitarea în vârstă, dar poate avea şi alte
cauze:
 poate aparea de la naştere (cataracta congenitală);
 poate aparea în contexul:
∙ unui traumatism neperforant (contuzie) sau penetrant (plagă);
∙ administrării de medicamente cum ar fi corticosteroizii timp îndelungat;
∙ în unele boli sistemice cum este diabetul zaharat, sau hipoparatiroidia;
∙ expunerea la radiaţii;
∙ în unele afecţiuni oculare cum sunt uveitele anterioare.
Din punct de vedere etiopatologic cataractele sunt:
 congenitale;
 câştigate ( dobândite).
Cele câştigate sunt de mai multe feluri:
 primitive, a căror cauză nu este înca cunoscută, cum sunt: cactaracta senilă şi
cataracta juvenilă;
 patologice, care pot fi datorită, fie unor cauze generale, fie unor cauze locale,
oculare (cataractele complicate);
 traumatice, prin agenţi mecanici şi fizici;
 secundare, care nu apar decât după extracţia extracapsulară de cristalin.
2.2. Cataracta congenitală
Reprezintă pierderea totală sau parţială a transparenţei cristaliniene cauzată de un

proces patologic în perioada intrauterină.
17
Etiologic, pot fi implicaţi diverşi factori:
 factori genetici predispozanţi cu transmitere dominantă;
 poziţi: infecţia cu toxoplasmă gondi la mamă;
 infecţii, în principal rubeola, care afectează mama în primul trimestru al

sarcinii şi care produce un sistem malformativ general (în deosebi anomalii
cardiace);
 factori toxici: naftalină, dinitrofenolul;
 factori carenţiali la mamă: avitaminoze A, B, C.
Aspectul clinic: subiectiv, copilul are vederea scăzută, fapt sesizat de părinţi, iar
obiectiv, examenul biomicroscopic pune în evidenţă opacităţile cristaliniene.
Forme anatomice anatomo-clinice. În raport cu straturile cristaliniene opacifiate:
 cataracte capusulare ( polară anterioară, polară posterioară), cu evoluţie

staţionară nu produc tulburări de vedere importante;
 cataracte capsulo-lentriculare ( piramidală anterioră şi posterioară);
 cataracte lenticulare( nucleară, perinucleară sau zonulară, totală) .
Evoluţie: de obicei cataracta congenitală este staţionară existând şi forme care

evoluează spre opacifierea totală a cristalinului.
Tratament: opacităţile simple, nu necesită tratament. Uneori se poate recurge la o

iridectomie optică pentru a obţine acuitatea vizuală mai bună. Cataracta totală
bilaterală, necesită tratament chirurgical înainte de vârsta de 6 luni la primul ochi şi
înainte de 1 an la cel de-al doilea ochi. Se efectuează extracţia extracapsulară cu
discizia capsulei şi aspirarea maselor cristaline. Necesitatea operaţiei precoce în
primele luni de viaţă e determinată de apariţia ambliopiei (scăderea caracteristică de
culoare alb-sidefie). Aspectul alb-sidefiu poate fi observat şi de anturajul pacientului (
pupila în mod natural neagră, datorită camerei obscure a ochiului), devine din ce în ce
mai albă, iar pacientul acuză scăderea din ce în ce mai marcată a vederii.
18
Forme clinice: există trei forme importante ale cataractei serile în raport cu stratul
cristalinian la nivelul căruia debutează opacifierea cristalinului.
Cataracta Corticală
Apare în peste 65% din cazuri fiind cea mai frecventă formă clinică. Opacifierea
cristalinului debutează la nivelul cortexului posterior.
Subiectiv, pacienţii acuză tulburări vizuale diferite în raport cu sediul şi

densitatea opacifierii cortexului cristalin: puncte negre în câmpul vizual
( miodezopii), vederea scăzută ziua, sau noaptea. Caracteristic acestei forme de
cataractă este miopia cristaliniană: prin desfinţarea cristalinului creşte puterea de
refracţie a acesteia şi pentru o perioadă de timp, pacientul vede bine de aproape, fară a
avea nevoie de ochelari. Ulterior, prin densificarea mai importantă a cristalinului,
pacientul nu va mai vedea nici la distanţă, nici la aproape.
Cataracta senilă corticală are mai multe stadii de evoluţie:
 cataracta intrumescentă, apare prin hiperhidratarea cristalinului, cu mărimea

volumuli, său, irsul este împins, iar camera anterioară, este de profunzime
redusă. Unghiul camerular anterior, se poate bloca rezultând o hipertonie
oculară, profunând atacul acut de glaucom prin cristalin intumescent.
Acuitatea vizuală este redusă la perceperea formelor, câmpul pupilar este alb-
cenuşiu, iar fundul de ochi nu se luminează;
 cataracta matură, apare prin progresiunea opacifierii cristalinului, care este

completă, prin absenţa stimulilor luminoşi vizuali având drept consecinţă si un
handicap mental.
2.3. Cataracte dobandite
Cataracta senilă: reprezintă forma clinică cea mai frecventă dinre tulburările de
transparenţă ale cristalinului. Apare de obicei dupa vârsta de 60-65 de ani, are o
evoluţie progresivă spre opacifierea completă a cristalinului cu scăderea treptată a
acuitătii vizuale. Este bilaterală, dar are un decalaj de evoluţie în timp între cei doi
ochi.
19
Etiologia: nu este încă foarte clară, în timp fiind formulate mai multe
ipoteze. Se insintă asupra metabolismului cristalin la nivelul căruia are loc un proces
de senescenţă tisulară datorat unei denaturări a proteinelor cristaline iniţiată de o
tulburare enzimatică a catabolismului glucidic.
Simptomele constau în:
 scăderea acuităţii vizuale lent şi progresiv, opacităţile centrale evoluând mai

lent decât cele periferice uneori apare o miopie cristalină;
 diplopie monoculară, prin modificarea inegală a indicelui de refracţie

cristalinian.
Cataracta hipermatură
Se caracterizează prin lichefierea zonelor periferice ale cristalinului, cu nucleu

căzut în partea declină a capsulei, asigurându-se la un lichid lăptos conţinut într-o
capsulă îngroşată. Asfel se poate produce uveita facoantigenică, sau glaucomul
facolitic.
Cataracta nucleară
Reprezintă aproximativ 25% din totalul cazurilor de cataractă senilă. Evoluţia sa

este mai lentă şi începe la nivelul nucleului cristalin, apoi opacifierea avansează iar
partea periferică transparentă se reduce treptat.
Uneori evoluţia se face spre o cataractă nucleară hipermatură ( catarcta brună sau
negră) datorită oxidării tirozinei care se eliberează prin transformarea cristalinei în
albuminoid sub acţiunea tirozinazei.
Cataracta subcapsulară posterioară
Se mai numeşte cupuliformă este o formă clinică rară, întâlnită numai în 10% din
cazuri. Este caracterizată subiectiv prin tulburări de vedere pronunţate. Până în
prezent nu există nici un tratament medicamentos eficient care să oprescă evoluţia
cataractei. Au fost încercate diverse medicamente cu potenţial anticataractogen:
 pe bază de iod: colvitiond, vitaiodurol, rubjovit;
 inhibitori de radicali liberi: superoxid,dismutază.
20
Tratament chirurgical: este în prezent singura soluţie terapeutică reală. Decizia
operatorie depinde de efectul pe care cataracta îl are asupra acuitaţii vizuale a
pacientului. Având în vedere tehnicile moderne de extracţie a cataractei prin
facoemulsificarea cristalinului, este necesar ca intervenţia chirurgicală să fie efectuată
precoce atunci când pacientul mai poate să vadă 2-3 rânduri. La pacienţii tineri, care
necesită o vedere bună pentru desfaşurarea activităţii se intervine chirurgical de la o
acuitate vizuală de 0,4-0,5. Tehnica intracapsulară este utilizată numai în cazurile de
subluxaţii de cristalin şi unele cazuri de glaucom fcolitic.
Cataractele patologice
Sunt opacifieri ale cristalinului secundare unor tulburări de ordin general sau
unor intoxicaţii care produc alternarea metabolismului cristalin.
Exista mai multe forme etiologice:
 Cataracta endocrină, prezintă mai multe varietăţi:
∙ în insuficienţa gonadică apar opacităţi cristaliniene de obicei după histerectomie;
∙ cataracta diabetică, este bilaterală, apare la diabeticii tineri şi are o evoluţie rapidă
sre maturitate;
∙ cataracta din insuficienţa paratiroidiană poate apărea datorită extirpării glandelor

paratiroide în cursul tiroidectomiei şi se asociează cu perturbări ale metabolismului
fosfocalcic.
 Cataracta miotonică, apare în miotonia Steinert cu aspect de opacităţi

punctiforme albe sau policrome. Miotonia, este o afecţiune genetică cu
transmitere autozomal dominată care se manifestă clinic prin atrofia unor
grupe musculare, reacţie miotonică, insuficienţă gonadică, alopecie, cataractă,
anemalii cardio-vasculare, tulburări pshice.
 Cataracta dermatogenă: poate surveni în diverse afecţiuni cutanate:∙

sindromul Werner se caracteizează prin: îmbatrânire precoce, caniţie,
hipogentilism, sclerodermie, cataracta;
∙ exemple cronice, neorodermita, prurigo-ul diatezic Besnier se pot însoţi de cataractă.
21
Tratamentul cataractelor patologice de cauză generală este mai dificil, cu complicaţii
mai frecvente şi rezultatele funcţionale mai scăzute.
Cataractele toxice
Unele toxine pot determina cataractă: paradiclorobenzen( insecticid) .
De asemenea, unele mesicame pot genera cataractă:
 corticoterapia prin administrarea îndelungată timp de peste 1-2ani;
 dimitrofenolul conţinut de unele medicamente administrate în cură de slabire;
 ergotamina conţinută de făina de cereale cu secară cernută.
Cataracta prin agenţi fizici
Începe la polul posterior al cristalinului sub forma unor plaje floconoase,

strălucitoare. Cauza opacifierii lenticulare ar fi reprezentată de un proces de coagulare
şi aglutinare a proteinelor cristaliniene. Cataracta calorică prin căldură, radiaţii
infraroşi, apare la suflătorii de sticlă şi la personele care lucrează la temperaturi înalte.
Poate apărea prin expunerea la radiaţii ionizante: raze X, gama, neutroni, bomba
atomica. Poate apărea si prin electrocutare: expunere la curent de înaltă tensine,
fulgere.
Cataracta complicată
Survine pe ochi cu anumite leziuni şi ridică probleme terapeutice specifice.

Cataracta din miopia forte se poate asocia cu cataractă de tip senil cu atât mai frecvent
cu cât miopia este mai mare. După operaţie acuitatea vizuală rămâne scăzută datorită
leziunilor fundului de ochi.
 Cataracta în glaucom: opacifierea cristalinului în glaucom este accentuată şi

cobduce rapid la opacifierea toată a cristalinului.
 Cataracta în decolarea de retină începe cu o tulburare difuză şi conduce rapid

la opacifirea totală a cristalinului.
 Cataracta coroidiană: iridociclitele, corioretinele, retinopatia pigmentară

conduc prin tulburări de metabolism la opacifierea cristaliene posterioare.
22
Operaţia cataractei în aceste situaţii poate antrena o recidivă a uveitei şi va
necesita administrarea de antibiotice şi corticoizi.
Cataracta traumatică
Este secundară unui traumatism al globului ocular şi poate îmbrăca mai multe
forme clinico-etiologice: contuzivă sau după plăgi perforate coneosclereale cu
intereserea cristalinului cu sau fără corp străin intraocular. Evoluţia acestor forme
clinice ale cataractei traumatice este variată, în raport de etiologie, natura agentului
vulnerant, de felul traumatismului, de prezenţa corpilor străini. Se poate complica cu
glaucom secundar, sau poate duce la pierderea globului ocular.
Singurul tratament eficient în cataractă este intervenţia chirurgicală.
Indicaţia pentru intevenţia chirurgicală este acea scădere a vederii care împiedică
desfăşurarea activitaţilor normale ale pacientului său o cataractă ce poate cauza
glaucom sau poate obstrucţiona diagnosticul şi tratamentul altor tulburări oculare cum
ar fi retinopatia diabetică. Chirugia cataractei este operaţia cea mai frecvent efectuată
persoanelor cu vârsta peste 65 de ani.
În prezent, catarcata este cea mai frecventă operată cu anestezie locală, la un

pacient de obicei din ambulator, alteori pacienţii pot fi spitalizaţi în cazul în care
există indicaţii medicale. Redobândirea de către pacient a unei vederi utile se obţine la
peste 90% dintre pacienţi.
Extracţia incapsulară:
Extracţia intracapsulară a cataractei reprezintă îndepărtarea cristalinului în

întregime, împreună cu cristalioda (capsula cristaliniană). Aceasta se realizează cu
ajutorul unui criod care este plasat direct pe capsulă cristaliniană. Criochirurgia este o
thenică chirurgicală prin care se utilizează temperaturi foarte scăzute. Este utilizat un
instrument fin, cu aspect de crion, cu vârf metalic care este pregătit în aşa fel încât
temperatura lui să atingă -30֯֯-40֯C. Instrumetul este plasat direct pe capsulă
cristalinului. În câteva secunde se formează o mică sferă de gheaţă care dislocat din
loja sa şi extras. Urmează apoi suturarea plăgii corneene.
Extracţia extracapsulară:
23
Extracţia cristalinul extracapsulară este astăzi tehnica ce mai utilizată( 98%
dintre operaţiile de cataractă) . Operaţia este practicată la microscop. Procedeul constă
în îndepărtarea capsulei anterioare, extracţia nucleului, aspirarea fragmentelor de
cortex cristalinian prin utilizarea unui instrumet special de irigare-aspirare. Prin
lăsarea pe loc a capsulei posterioare şi-a zonulei Zinn, arhitectura camerei posterioare
este păstrată, fapt care reduce incidenţa unor importante complicaţii.
Facoemulsificarea este cea mai modernă metodă de extracţie extracapsulară. Ea

permite îndepărtarea cristalinului printr-o foarte mică incizie prin utilizarea uniu apart
cu ultrasunete de înaltă frecvenţă, fragmentând în acest fel nucleul şi cortexul în mici
particulecare sunt apoi aspirate printr-o canulă a acestui aparat, prin cealaltă canulă
fiind relizată irigarea. Această tehnică presupune o perioadă scurtă de convalescenţă şi
duce la o incidenţă mai mică astigmatismul postoperator. Atât tehnica extracapsulară
cu irigare-aspirare cât şi cea cu focoemulsificare păstrează capsula posterioară, care
este utilizată ca suport pentru implantul de cameră posterioară. Extracţia cataractei şi
implantul de pseudofak pot fi practicate şi în corelaţie cu transplantul de cornee sau
chirugia glaucomului.
Datorită faptului că lentila cristaliniană este responsabilă de aproape o treime din

puterea de focalizare a ochiului, atunci când cristalinul este îndepărtat, pacientului îi
este necesară corecţia optică. Acestă corecţie poate fi efectuată prin una din cele trei
metode: ochelari pentru afachie, letile de contact sau implant de cristalin.
Ochelari pentru afachie: sunt necesari pentru pacienţii la care s-au operat
intracapsular. Ei asigură o vedere centrală bună. Totuşi mărirea de 25-30% a imagini
conduce la o distorsionare a vederii periferice, ceea ce produce dificultate în
aprecierea spaţială. Obiectele par a fi mult mai aproape faţă de localizarea lor în
realitate. Aceste lentile de ochelari produc de asemenea aberaţi de sfericitate,
transformând ochi. Există adesea o perioadă lungă de adaptare până când pacientul
este capabil să-şi coordoneze, mişcările să aprecieze distanţele şi să se descurce în
siguranţă cu un câmp vizual îngust.
Lentilele de contact produc un disconfort mult mai redus. Acestea nu produc o

mărire semnificativă a imaginii, nu dau aberaţii de sfericitate, nu produc îngustarea
câmpului vizual, şi nu dau o orientare spaţială eronată. Aceste lentile realizează o
reabilitare aproape completă a vederii pentru acei pacienţi care sunt capabili să şi le
24
aşeze, să le îndepărteze, păstreze şi care le poţi purta intr-un mod confortabil. Mulţi
dintre pacienţii vârstnici nu pot să le folosescă din cauza dexterităţi lor manuală
pentru igiena acestor lentile. Pentru unii dinre aceştia ar fi mai indicate lentilele cu
port prelungit; totuşi, chiar şi aceste lentile cu port prelungit necesită frecvent
consultaţii pentru îndepărtare şi toaletă.
Un dezavataj al lentileleor de contact este riscul de cheratite mircobiene. Totuşi

aceste lentile de contact se utilizează în cataractele congenitale operate prin extracţia
cristalinului cu rezultate bune. Actual şi în catarcată congenitală se utilizează mai
frecvent implantele intaoculare. Implantele de cristalin au devenit modalitatea de
corecţie cea mai frecvent utilizată datorită punerii la punct a unor tehnici de
microchirugie performante şi a progreselor făcute în ceea ce priveşte design-ul acestor
lentile intraoculare. O astfel de lentilă intraoculară este o lentilă de plastic care este
implantată permanet în ochi. Ea produce imagini care sunt normale ca mărime şi
formă. Datorită faptului că lentilele intraoculare elimină efectele optice supăratoare
ale ochelarilor pentru afachie şi inconvenientele lentilelor de contact, aroximativ 97%
din operaţiile de cataractă sunt practicate prin implatul acestor lentile. Aproximativ
95% dintre lentilele intraoculare sunt introduse în camera posterioară a ochiului, iar
restul 5% în camera anterioară.
Lentilele de cameră anterioară sunt utilizate pentru pacienţii care au suferit o

operaţie cu extracţia intracapsulară a cristalinului sau la cei care în timpul extracţiei
extracapsulare se produce ruperea capsulei posterioare. Asociera extracţiei
estracapsulare cu implantul de cameră posteioară este preferat deoarece produc o
incidenţă mai redusă a complicaţilor şi o valoare normală a acuitaţii vizuale
posterioare. Recent au apărut implante intaoculare cu un desing modern, find vorba
despre lentile care sunt fodabile, ele putând fi introduse printr-o incizie foarte mică,
practicată pentru facoemulsificarea, iar după implantarea acestea se depliază în
cristalinian. Există totuşi şi câteva contraindicaţi ale implantului de letile intraoculare
şi anume: uveitele recitivante, retinopatia diabetică proliferativă şi glaucomul
neovascular.
Compicaţii intra şi post operatorii
Cu toate că extracţia extra capsulară a cristalinului cu implat este o şansă foarte

bună pentru redobandirea vederii, există şi un oarecare risc de compicaţii:
25
traumatizarea endoteliului cornean, glaucomul, hemoragia, fistulizarea plăgii
edemului macular cistoid, uveite endoftalmia.
Implantul poate deveni malpoziţionat. În acestă situaţie el trebuie repoziţionat

prin utilizarea secvenţială de coliruri midriatrice şi apoi de coliruri miotice sau uneori
este necesară o reintervenţie pentru repoziţionarea sau îndepartarea implantului. O
complicaţie obişnuită a chirurgiei implantului de cristalin este formarea de membrane
secundare, într-un interval de 3-36 luni postoperator. Aceste membrane sunt de fapt
rezultatul proliferării epiteliului cristalian rezidual şi ele efectuează vederea prin
alterarea pasajului luminii.
Practicarea unei deschideri a unu orificiu prin aceste membrane prin chirurgie
laser poate conduce la restabilirea unei bune vederi.
Recomandări postoperatorii
După o scurta periodă de restabilire după extracţia cataractei cu implant de

lentilă intraoculară pacientul va fi exteranat cu recomandări privind:
 medicaţia oculară (antibiotice si antiiinflamatorii);
 igienă şi protecţie;
 nivelul activităţilor permise şi restricţiile;
 regim alimentar;
 calmarea durerii;
 poziţia în diverse situaţii;
 îndatoriile de serviciu;
 informaţii privind decursul postoperator;
 o listă a simptomelor ce trebuie imediat raportate medicului.
De obicei, pacienţii progresează repede, reântorcându-se la activităţile lor

cotidiene. Aplecarea capului şi ridicarea de greutăţi sunt restricţionate. De asemenea,
este necesară uneori purtarea unui pansamet în timpul nopţii şi a unor ochelari cu
lentile pentru razele solare atunci când în timpul zilei pacientul păraseşte domiciliul în
26
zile cu lumină solară intensă. Această nevoie de protecţie trebuie mereu reamintită,
deorece mulţi pacienţii operaţi de cataractă sunt vârstnicii şi au un risc de a cadea. În
acest mod se pot prodece rupturi ale globului şi pierderea vederii. Pacienţilor li se
recomandă de obicei o nouă prescripţie de lentile.
CAPITOLUL III
Îngrijiri acordate de asistentul medical pacientului cu cataractă
27
Mijloace de exploatare
1. Examenul clinic al funcţiei vizuale este format din următorii timpi
Măsurarea acuităţi vizuale
Acestă măsurare se poate face obiectiv ( prin studiul nystagumusului

optocinetic), dar în practică se utilizează metoda subiectivă.
În clinică, acuitatea vizuală este considerată normală, atunci când minimum

separabil corespunde unui unghi de un minut.
Acuitatea se exprimă în funcţie de această valoare-unitate. Subiectul este învitat

să recunoască forme, litere, cifre sau desene, prezentate pe un panou ortotip. Un
detaliu al acestor elemente este de mărimea unui unghi de un minut. Optotipul este
plasat la distanţa de 5m de subiect, ansamblul optotipului este vizualizat sub un unghi
de 5minute. Dacă detaliul este preceput de la această distanţă, acuitatea se consideră
normală şi notată cu 1 sau 10/10.
La adult, pentru a scurta durata examenului, sunt utilizate mai frecvent

literele alfabetului, luând în consideraţie că în interpretarea testului intervine o
componentă pshică a formelor cunoscute, o altă acuitate angulară şi o acuitate
morfoscopică. La copii şi la indivizii analafabeţi se foloseşte optotipul Snellen( litera
E aşezată în poziţii diferite) sau inele incomplete-Landolt.
Tehnica examenului
Măsuarea acuitaţii vizuale trebuie efectuată de preferat într-o încăpere puţin

luminată. Subiectul este aşezat la distanţa de 5m de test, a cărui suprafaţă este
luminată egal.
Fiecare ochi este examinat separat si se notează acuitatea fără corecţie şi cu

corecţie, după caz. Dacă subiectul nu poate recunoaşte optotipul de mărime 1/10 i se
cere să se apropie la jumătatea distanţei, iar acuitatea devine 1/20. Dacă subiectul
citeşte la distanţa de 1m, acuitatea este de 1/50; dacă citeşte la 50cm, acuitatea este de
1/100.
28
Dacă acuitatea este mai scăzută, i se cere să numere degetele sau să perceapă
mişcarea degetelor la diferite distanţe, între 10 şi 50cm. În caz contrar, se va nota
percepţia luminoasă sai cecitatea, în cazul în care lumina nu este percepută.
Acuitatea vizuală se măsoară pentru fiecare ochi separat, apoi cu ambii ochi
descoperiţii. Acuitatea binoculară este în general mai bună.
Examenul ochiului cu ajutorul lămpii cu fantă
Lampa cu fantă este un microscop binocular, cuplat la o sursă de lumină, care

furnizează o lumină intensă, variabilă, în formă de fantă de lărgime variabilă. După
reperare, se proiectează pe regiunea de examinat fasciculul de lumină intensă. Se
observă regiunea cu ajutorul unui microscop, ce măreşte imaginea începând cu
ordinul 10 de mărime.
Biomicroscopia
Lampa cu fantă permite vizualizarea stereoscopică a tuturor mediilor oculare.
Se va utiliza acest aparat pentru studierea:
 ploapelor şi conjuctivitelor, în general cu fantă largă;
 corneea, ce poate fi detaliată, datorită secţionării optice realizate de aparat,

fiecare strat putând fi examinat prin poziţionarea şi incidenţa sursei de lumină;
 camera anterioară, care apare normală optic, vidă;
 irisul şi pupila;
 cristalinul, cele 2 feţe şi grosimea sa, dupa dilatarea pupilei;
 partea anterioară a corpului vitros;
 fundul de ochi şi partea posterioara a corpului vitros, cu ajutorul unei lentile de

contact de construcţie specială.
2. Măsurarea presiuni intraoculare
Presiunea existentă în interiorul globului ocular este mult superioară celei din
celelalte organe. Ea rezultă din echilibrarea produceri umoarei apoase de către corpii
29
ciliari şi excretarea sa, la nivelul unghiului irido-corneean, prin canalul Schlemm.
Această presiune ridicată condiţioneză proprietăţile optice şi anumite aspecte ale
metabolismului mediilor oculare.
Măsurarea presiuni se poate face în mai multe moduri:
 Apreciere digitală: se efectueză aplicănd 2 degete pe globul ocular prin

pleoapa superioară, apreciind presiunea apăsând globul cu câte un deget
alternativ. Trebuie să ţină seama de faptul că, în cazul în care tensiunea este
crescută sau foarte scăzută globul pare dur sau moale.
 Tonometria: măsurarea presiunii intraoculare se face de obicei în mod indirect

prin aplicarea pe cornee a unui instrument numit tonometru, acum de mai
multe feluri:
∙tonometrul Schiotz: care foloseşte o greutate de 5,5g-15mg, care deprimă globul,

mărimea acestei deprimări permite determinarea presiunii intraoclare;
∙tonometrul cu amplificator: pleacă de la principiul că atunci când un perete de

sferă este deprimat, presiunea exercitată asupra acestei sfere este egală cu cea din
interior. Această măsurare este mult mai precisă. Există tonometre cu aplanare
portabile, dar cel mai adesea aparatul este atanşat la biomicroscop.
∙tonografia: aparatul, tonometrul electronic, măsoară variaţiile presiunii

intraoculare întru-un interval de timp dat şi permite determinarea cantităţii de umoare
apoasă eliminată în afara globului într-o unitate de timp, determinând coeficientul de
curgere, variabil în funcţie de forma de glaucom.
Metode de tratament
Administrarea unor medicamente, locale reprezintă o metodă foarte des utilizată

în practica oftalmologică.
Avantajul terapiei locale constă în utilizarea concentraţiilor medicamentoase

mici, cu efecte egale ale medicamentelor concentrate, pe cale generală.Formele de
przentare ale medicamentelor cu aplicare locală sunt cel mai frecvente soluţii sau
suspensii apoase sau uleioase, unguente, vapori sau pulberi, bandelete filurate, cu
eliberare îndelungată.
30
Tratametul local aplicat poate fi sub forma injecţiilor subconjuctivale sau parabulbare.
Tehnica instilațiilor oculare - constă în introducerea substanţei în sacul conjuctival,

sub formă de picături, prin intermediul unei pipete.
Pacientul poate fi poziţionat în poziţie şezand sau în decubit dorsal, cu capul

flectat posterior, cu ochii deschişi şi privirea în sus.
Materiale necesare: tampon steril, flacon steril cu medicament.
Precauţii:
 la deschiderea flaconului nu se va atinge orificiul pipetei pentru a nu se

contamina;
 picăturile se vor instila în sacul conjuctival inferior, după ce pacientul este

invitat să privească în sus, nu se instilează de la o distanţă mare şi nu pe
cornee;
 în cazul medicametelor toxice , de exemplul atropină, se vor comprima

punctele lacrimale în timpul instilării;
 trebuie verificat termenul de valabilitate al medicamentelor.
Aplicarea unguentelor oftalmice
Unguentele sunt preparate cu acţiune prelungită a medicamentelor. Se aplică direct

din tub, sau cu ajutorul unei baghete de sticlă, în fundul de sac conjuctival inferior.
Spălătura oculară - această tehnică se foloseşte atunci când urmărim administrarea

medicametului în cantitate mare, în scopul înlăturării excesului de secreţie
conjuctivală sau dezinfectării conjunctivitei. Ea se efectuează cu instilatorul.
În timpul spălăturii se va folosi un tampon de vată steril şi se va trage pleoapa

inferioară în jos.
În cazul injecţiei subconjuctivale, asistenţa medicală va distila de 2-3 ori la

inerval de 1-2 minute un anestezic local, şi va pregăti seringa pentru infecţie.
31
În timpul tehnicilor de tratament local, asistenta medicală va supraveghea
starea generală a pacientului, după ce va investiga la pacient o eventuală alergie la
medicamet.
Pansamentul monocular
Constă în acoperirea fixă a ochiului pentru o durată determinată, postoperator sau

posttraumatic, în scopul favorizării cicatrizării şi a preveniri infecţiilor
oculare.Materiale necesare: comprese sterile, bandă adezivă, medicamente cu
administrare locală, pense sterile, foarfecă, mănuşi sterile, mască sterilă, sac colectare
deşeuri( Fig. 4).
Fig. 4 - Pansamentul ocular
Principii
Pansamentul eficient trebuie să îndeplinescă următoarele condiţii:
 să fie absorbant;
 să fie suficient de larg pentru a acoperi corespunzător ochiului;
 să fie suficient de fix pentru a favoriza o bună cicatrizare;
 să nu împiedice circulaţia sanguină în zonă;
 să nu fie dureros.
Etapele de execuţie:
 Pregătirea psihologică a pacientului va cuprinde explicaţia procedurii şi

diminuarea anxietăţii;
32
 Poziţionarea pacientului în decubit dorsal sau şezând cu capul uşor flecat
posterior;
 Spălarea pe mâini a operatorului;
 Îmbrăcarea mănuşilor sterile;
 Fixarea cu două degete a pleopei inferioare şi instalarea soluţiilor prescrise de

medic;
 Aşezarea compresei sterile pe pleoapele închise ale pacientului și fixarea

compresei cu benzi adezive;
3.1 Îngrijiri autonome
 Intervenţia chirurgicală în cazul cataractei constă în eliminarea cataractei şi

paote fi: extracapsular: excluderea porţiunii posterioare
a capsului cristaliniene;
 intracapsulară: include înlăturarea porţiunii posterioare a capsulei

cristaliniene.
Alegerea intervenţiilor asistentei medicale din planul de îngrijiri al pacientului cu

operaţie de cataracată trebuie să ţină seama de factorii personali şi de factorii
individuali aparţinând modelului de îngrijire ales, în cazul nostru modelul Virginiei
Herderson. Factorii personali şi individuali sunt: vârstă, sex, condiţii de viaţă, teamă,
anxietate, mecanismele de adaptare, abilitatea de a desfăşura acţiuni de
responsabilităţi în comunitate, statut finaciar.
Îngrijirile acordate individual vor lua în consideraţie datele fizice, dar şi datele în
legătură cu gradul de înţelegere şi de cunoştinţe ale pacientului legate de procedura
chirurgicală şi de natura îngrijirilor postoperatorii. Obiectivul general pe termen lung
este vindicarea favorabilă după înlăturarea cataractei, fără complicaţi; pacientul va
avea un câmp vizual îmbunătaţit; pacientul se va întoarce să îndeplinească rolul în
familiei şi comunitate.
33
Pe termen mediu şi scurt, intervenţiile vor fi centrate pe următoarele obiective,
legate de următoarele diagnostice de nursing:
1. Vulnerabilitatea- faţă de pericole legate de deficitul mediului ambiant

necunoscut;
2. Disconfort sau durere- legată de inflamaţie, infecţie, creşterea presiunii

intraoculare; Intervenţia chirurgicală produce edemaţierea, inflamaţia şi
creşterea presiunii intraoculare datorită afectării terminaţiilor nervoase
indicate.
3. Alterarea percepţiei senzoriale-legate de afectarea vederii, provocată de

acoperirea temporară a ochiului operat;
4. Teama sau anxietatea-legate de înlăturarea cataractei.

Cea mai mare parte a pacienţilor cu operaţie de cataractă prezintă anxietate şi
teamă faţă de anestezia locală, faţă de urmarea operaţiei şi de perioada de
recuperarea postoperatorie. Aceste sentimente şi emoţii trebuie diminuate prin
informarea pacientului cu privire la orice manevră şi procedură pre şi
postoperatorie efectuată, cât şi referitor la faza recuperatorie.
5. Expunerea potenţială la infecţie-legată de intervenţia chirurgicală. Înteriorul

ochiului poate fi afectat de orice procedură individuală. Deficitul activităţilor
recreative-legat de restracţiile de postoperatorii şi inabilitatea de a participa la
unele activităţi ( vizionarea TV, activităţi sportive în aer liber-exemplu: jocul
de tenis, fotbal, brodat).
6. Deficit de cunoştinţe- legat de recuperarea postoperatorie, starea

postoperatorie, autoângrijire acasă.
Perioada de recuperare postoperatorie este foarte importantă pentru redobândirea

nivelului optim al vederii.
Acţiunile asistentei medicale sunt numeroase şi desfăşurarea lor ţine de

obiectivul propus, de vocaţia lor şi de perceperea/ exprienţa asistentei medicale.
Dintre aceste acţiuni presupunem urmatoarele, grupate de obiective:
Obiectivul numărul 1
34
Pacientul va prezenta securitatea fizică şi psihologocă în timpul spitallizării.
Obiectivul număru 2
Pcientul va avea un nivel adecvat de confort cu nivelul minim de efecte

secundare ale medicamentelor.
Obiectivul numarul 3:
Pacientul va resimţi aleterarea minimă a percepţiei senzoriale.
Obiectivul numarul 4
Pacientul va exprima un nivel scăzut al anxietăţii şi fricii faţă de intervenţia

chirurgicală, faţă de perioada pro şi postoperatorie.
3.2 Îngrijiri delegate
Adminstrarea şi supravegherea tratamentului în cazul operaţiei de cataractă
În cazul intervenţiei chirugicale de înlăturare a cataractei se foloseşte

medicamente cu aplicaţie locală şi mai rar generală. Unele se folosesc în scopul
dilatării pupilei, paralizia muşchiului ciliar, previn infecţia, reduc inflamaţia, sau
reduc disfonfortul ocular.
Medicamente midriatice
Medicamentele midriatice sunt agenţi care dilată pupila. Ele sunt folosite pentru:
 facilitarea examinarii ochiului;
 reducerea inflamaţiei din uveită şi keratină;
 distrugerea sau prevenirea formării sinechiilor dintre iris şi cristalin. În acest

scop midriaticele pot alterna cu un miotic( medicament care micşorează
pupila);
 pregătirea pacienţilor petru operaţie.
Midriaticele se împart în 2 mari categorii: simpatomimetice si anticolinergice.
35
1. Midriaticele simpatomimetice se folosesc în oftalmologie în câteva scopuri:
ele produc dilatarea pupilei, cresc debitul extern al umoarei apoase, produc
vasoconstricţie, relaxează muşchiul ciliar şi descresc formarea umoarei
apoase.
Preparatele cu proprietăţi puternice alfa-adrenergice (exemplu: phenzlephrine

2,5% şi 10% ) sunt folosite să producă vasoconstrucţie şi dilatarea pupilei pentru
examinarea oculară şi chirurgia oculară.
Preparatele cu putere moderată sunt folisite ca decongestive oftalmice pentru

reducerea simtomatică a iritaţiilor oculare minore.
Toţi agenţii simpatomimetice folosiţi în oftalmologie trebuie administraţi cu

precauţie pacienţlor cu glaucom cu unghi închis, din cauza calităţii acestor
medicamente de a produce un atac de glauco. Deşi sunt menţionate relativ puţine
cazuri, aceste preparate pot provoca efecte secundare pacienţilor cu hipertensiune
arterială, hipertiroidism, diabet zaharat şi patologie cardiacă.
Pcienţii şi asistenţii medicali trebuie istruiţi în administrarea

medicamentelor simpatimimetice:
 pacienţii trebuie avertizaţi de afectarea temporală a vederii după administrare;
 activităţi de precizie, inclusiv conducerea automobilului, trebuie evitat pe

timpul administrării şi după administrare;
 flacoanele cu aceste soluţii trebuiesc păstate cu capacele bine închise şi nu

trebuie folodite dacă soluţiile devin tulburi, îşi schimbă culoarea suferă orice
modificare.
2. Midriaticele anticolinergiece sunt folosite în oftalmologie deoarce blochează

răspunsul muşchiului sfincter al irisului şi muşchiul corpului ciliar la stimulii
colinergici, producând midriaza şi pot interfera cu abilitatea ochiului de a focaliza.
Această utimă proprietate este numită câte o dată paralizia acomodării saucycloplegia.
Aceste acţiuni sunt folosite în măsurarea viviilor de refracţie pentru determinarea
corecţiei necesare. Ele sunt utile în reducerea inflamaţie din cazul uveitei şi keratitei.
36
Din cauza efectului midriatic, aceşti agenţi nu trebuie folosiţi în mod obişnuit la
pacienţii cu glaucom. Dacă sunt administrate timp îndelungat, pot apărea efecte
sistemice cum ar fi vedere înceţoşată, uscăciunea gurii, febră şi posibilă retenţie
urinară.
Pricipalele medicamente midriatice anticolinergice:
 Atropina sulfat: soluţie oftalmică; unguent oftalmic; concentraţie 0,5-3%;

administrarea poate produce fotofobie, de aceea se pot purta ochelari cu lentile
colorate;
 Cyclopentolate HCI-Cyclogyl: soluţie oftalmică; o picatură soluţie 0,5-2% a

doua picătură la 5-10minute, la nevoie; poate avea reacţie psihotică şi
tulburări de comportament la copii; pacientul trebuie avertizat despre posibile
usturimi oculare la administrare; poate produce ataxia, halucinaţii,
dezorientare şi tahicardie;
 Homatropine HBr: soluşie oftalmică 2-5%; se poate administra în 2prize la

interval de 3-4ore.
 Scopolamine HBr-Hyoscine HBR: se foloseşte la pacienţii sensibilii la

atropină; poate produce dezorientare şi delir; 1-2 picături 0,25% soluţie
oftalmică.
 Tropicamide: soluţie oftalmică 1% sau 0,5%; poate provoca reacţii psihotice şi

tulburări de comportament sau colaps cariopulmonar la copii; administarea
acestui preparat trebuie supravegheată atent la pacienţii vârstnici sau copii.
Medicamentele antiinfecţioase
Ochiul este susceptibil de o gamă largă de infecţii bacteriene, fungice şi virale.

Folosirea tehnicilor de diagnostic judicioase şi a terapiei adecvate este extrem de
importantă. Terapia cu agenţi antimicrobiotici se efectuează pe cale locală şi generală.
Local antibioticile se administrează sub formă de soluţii, prin instilarea 1-2

picături în sacul conjuctival inferior, la intervale de timp hotărâte de medic şi sub
formă de unguente.
37
Produsele care conţin atibiotice pot fi instabile. De aceea trebuie respectate
condiţiile de păstrare şi folosire menţionate în prospect pentru păstrarea eficienţei
efectului acestor preparate. Cea mai mare parte a antibioticilor folosite în preparate
oftalmologice nu sunt în mod normal folosite sistemic. Astfel, pot fi eviate reacţiile
alergice la acest antibiotice.
Agenţi antimicrobieni folosiţi oftalmic sunt: bacitracin, chloramphenicol,

chlortetracyclin HCI, erithromicin, gentamicin, gramicin, polimixin B sulfate,
sulfacetamide sodium, sulfisoxazole, diethanolamine, tetracicline, tobramicin.
Corticosteroizii sunt folosiţi în oftalmologie în scop antiinflamator. Sunt eficienţi

în diminuarea durerii şi disconfortului care pot însoţi infecţiile oculare, traumatismlele
şi tulburările alergice. Ei sunt folosiţi în chirurgia oculară postoperator pentru a inhiba
formarea cicatriciilor. Folosirea corticosteroizilor oculari este
contraindicată în cazul majorităţiilor infecţiilor fungice şi virale, deoarece ei pot
favoriza diseminarea infecţiei,
Folosirea lor intraocular se recomandă pe perioade de scurt timp, deoarece

folosirea îndelungată poate afecta straturile ochiului sau poate produce glaucom.
Corticosteroizii pot fi folosiţi sub formă de soluţii, unguente sau suspensii. Terapia
iniţială este 1-2piături de soluţie sau suspenie, instilate în sacul conjuctival la interval
de 1oră ziua şi 2 ore noaptea. Apoi 1 picătură la 4 ore, apoi 1 picătură de 3-4 ori pe zi.
Produse ce conţin corticosteroizi sau combinaţii de corticosteroizi şi alte
medicamente:-Cortisone acetat; Dexamethasone phosphate;-Fluoromethalone;-
Hidrocortisone;-Prednisolone phosphat-Prednisolone sodium phosphate.
38
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZURI
Cazul nr.1
1.CULEGEREA DE DATE
1.Date generale despre pacient
Domnul A.C , în vârstă de 50 de ani. Născut pe data 10.03.1972, naţionalitate-

Român, religie creştin-ortodoxă.
În prezent este pensionar. De profesie Inginer. Locuiește în București , la curte, o casă

cu 8camere. Este căsatorit, are 3 copii: două fete şi un băiat, 3 nepoţi.
Stilul de viaţă
Nu este pretenţios la mâncare şi are un orar al meselor, doarme 7-8 ore pe noapte.
Nu consumă cafea şi nici ţigări, bea 1-2 pahare de vin ocazional. Adoră peştele,
fructele si friptura. Afirmă cu nu are alergie la nici un produs alimentar. Timpul liber
şi-l petrece în gospodărie îngrijind grădina, îi place să citescă şi să asculte emisiunile
radio. Are un temperament flegmatic.
Antecedente patologice
Pacientul afirmă că nu a avut probleme cu sănătatea. A suferit de toate bolile

copilăriei.A mai fost internat în spital pentru:apendicectomie în 1956 şi afakie
opratori ochiul drept în 1995.
Motivul internării
Acuză scăderea acuităţii vizuale la ochiul stâng ( O.S). Se internează pentru operaţie
la O.S. Diagnosticul de certitudine a fost dat de medicul de specialitate, din secţia de
oftalmologie: Cataractă presenilă la O.S.
Parametri actuali ai stării de sănătate
G=68 kg; Î=1,70 cm; T =36.9 cm; P=67 b/min; R=18 b/min; TA=130/75 mmHg;
EKG=normal.
39
Examene de laborator
Hemoglobină=11.17g.%; V.S.H=6m/h; Hematocrit=37g.%; Uree=0,38g.%;

Glicemie=0,85g.% ; Leucocitele=9600mm3; Reacţie VDRL= NEGATIV.
Manifestari de dependenţă:
-anxietate;
-durere acută;
-disconfort;
-dificultate în a se odihni.
40
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia Diagnostic Obiective Intervenţii Intervenţii Evaloare

afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de Comunicarea Pcientul să fie -Informez Transmit Pcientul îşi

a ineficientă la familiarizat cu pacientul că informații cunoaste
comnunica nivel sezorial salonul,obiectel după medicale. salonul, obiectle
manifestată e din jur și cu intervenţie din jur.
prin ameţeli. regulamentul va avea Drepturile
intern. ochiul pacientuluiș
acoperit.
Obligatiile
pacientului.
Nevoia de Potenţial de Asigurarea - -Ederan 1tb/12ore Funcţiile vitale

a se misca, atingere a confortului pe Monitorizez sunt în limite
-Romergen
şi a avea o integrităţii perioada funcţiile normale:
1tb/12ore înaite
bună fizice spitalizării, vitale, educ TA:140/70mmH
de intervenţia
postură. datorită pregătirea pacienta să g P:78b/min ,
chirurgicală.
deficitului preoperatorie. raporteze R:18r/min ,
vizual orice T:36,7C .
maifestată disconfort şi
prin risc de accentuarea
complicaţi. dureri. -
Administrez
medicatia
prescrisă de
Medic.
Nevoia de Febra Menținerea Dicuții Administrez Mobilizare

a menține moderat. temperaturii în linistitoare antiterimice pentru corespunzătoare
temperatur limite cu bolnavul, combaterea febrei. .
a corpului fiziologice, medicație și
în limite echiliobrare alimentație
normale hidroelectrolitic indicată.
ă.
Nevoia de Respirații Pacientul să Adopt cu Administrez la Se realizează o

a respira inadecvată prezinte pacientul o indicația respirație
superficială respirație poziție care medicului oxigen normală a
îmbunătîțită in să-i
41
decurs de 24 /h favorizeze pe mască pacientului.
respirația.
Nevoia de Dificultatea Pcientul să -Observ -regim hidric; Pacientul a fost

hidratat și
a bea şi a de a se înţeleagă starea de
-lichide 1,5-2l/zi. alimentat
mânca. alimenta necesitatea hiratare a corespunzător.
manifestată regimului şi să pacientului;
prin coopereze .
Ajut
mobilizare la
acientul să
pat.
se
alimenteze.
Nevoia de Tranzit Pacientul să Informez Administrez Pacient cu

a elimina normal ințeleagă pacientul cu medicația indicată tranzit normal.
necesitatea unui referire la de medic, PEV Gl

tranzit normal. regimul 5%, Soluție Ringer
alimentar. 500 ml.
Nevoia de Dificultatea Pcientul să fie Supraveghe Îl ajutam la T: 36,7C ;

a fi curat de a se îngriji ajutat m ingrijiri de igienă. Tegumente şi
îngrijit şi manifestată corespuzător la temperatura. mucoase curate.
proteja prin restricţii nevoile sale. -Menţin Igienă
tegumetele impuse de tegumetele corespunzătoare
şi intervenţia şi mucoasele .
mucoasele chirugicală. curate.
.
Nevoia de Insomnii rare Dureri nocturne. Asigurăm Calmarea durerii S- a normalizat

a dormi și confortul în nocturne. perioada de
Normalizarea
a se odihni spital. somn.
perioadei de
Pacientul se
somn
odihnește
suficient,
respectă orele
de som și de
odihnă, nevoia
fiind satisfăcută.
42
Nevoia de Bolnavul se Satisfacerea Bolnavul Bolnavul cere Realizarea
a se poate nevoii de a se primește ajutorul pentru a-și satisfacerea
îmbrăca și îmbrăca îmbrăca și sprijin. satisface nevoia. nevoii
dezbrăca singur. dezbrăca
Nevoia de Îngrijirea Determin Ajut Ajut pacienta să- Pacienta isi

a acționa pacientului pacinta să-și pacienta să și exprime păstreaza
după făra diferențe exprime identifice sentimentele și imaginea
credințele de rasă, propriile valori cauza nevoile. pozitivă de sine.
și valorile credință, și credințe. frustrarii.
Pacienta este
sale idologie,
echilibrată
culoare.
psihic.
Păstrarea
secretului
profesional.
Nevoia de Durere Calmarea Ajut pacenta Pregătesc fizic și Am combătut

a evita persistentă în durerii să ia o psihic paienta durerea.
pericolele regiunea poziție spunându-i să nu
Pacienta este
oculară. antalgică. mănânce nimic în
liniștită .
dimineața
Teama de Urmăresc
următoare.
apariția faciesul
complicațiilo pacientei Administrez
r. antalgice prntru
combaterea durerii
la indicația
medicului curant.
Nevoia Frica datorită Asigurarea de -Creez un -recoltarea Pacienta

de a se intervenţiei suport pshic, mediu calm, probelor biologice. manifestă
realiza
chirurgicale explicarea relaxat, ca încrdere în
-Efectuarea
manifestată paşilor, pacienta cadrele
examenelor
prin neliniste intervenţiei să-şi medicale şi
preoperatori.
,teamă de chirurgicale. împartașesc aşteptă reuşita
(microscopia)
anestezie. ă intervenţiei
sentimentele chirurgicale.
şi temerile,
încurajez
exprimarea
lor şi ajut la
43
relaxarea și
indentificare
a surselor de
nelinişte şi
frică.
Nevoia Scăderea Reducerea -Reduc -Algocamin 1tb/8h Nu mai pezintă

de a se durerii durerii în 8ore. factorii care ; -Viplex dureri oculare.
recreea
oculare pot cauza 3tb/zi după masă; Bolnavul este
manifestată creşterea -Cloramfenicol liber de infecţie,
prin durerii: 3picături; liber de
inflamaţie, zgomote, complicaţii,
-Mydrum
traumatism. temperatură, respectă
1picătură/dimineaţ
lumină. – repaosul.
a.
Administrez
medicaţia si
îngrijesc
ochiului
operat la
indicaţile
medicului
Nevoia Insuficienţa Pacienta să fie -Explic -Romergen Pcienta are

de a cunoaşterii capabilă să necesitatea 1tb/12ore înaite cunoştinţe
învăța
depre boală întelegă intervenţiei de intervenţia despre boală şi
manifestată informaţiile chirugicale chirurgicală. – intervenţia
prin lipa legate de informez recoltarea probelor chirugicală.
cunoaşterii operaţie. pacienta cu biologice.
despre boală. date despre
boala sa.
44
Cazul nr.2
CULEGEREA DE DATE
Doamna S.G , în vârstă de 72 de ani. Născută pe data 10.02.1950, naţionalitate

Român, religie creştin-ortodoxă.
În prezent este pensionară. A lucrat la fabrica de cofecţie. Locuieşte în București , la

curte, o casă cu 5camere. Este căsatorită, are 1 băiat căsătorit. Timpul liber și-l petrece
în gospodărie.
Stilul de viaţă
Are un orar al meselor, preferă mâcarea gătită, dulcirile şi fructele. Doarme 7-8 ore pe
noapte.
Consumă cafea, nu fumează, bea 1-2 pahare de vin ocazional. Afirmă că nu are
alergie la nici un produs alimentar. Timpul liber şi-l petrece în gospodărie îngrijind
grădina.
Pacienta afirmă că nu a avut probleme cu sănătatea. A suferit de toate bolile

copilăriei. A mai fost internată în spital pentru: sinuzită acută-1970,
fractură de gambă-1974, cataractă patologică operatorie O.S.-1996.
Motivul internări
Pcienta acuză că în urma cu 6 luni a observat îngustarea câmpului vizual la O.D.

Văzând că afecţiunea progresează a apelat la un medic de specialitate.Se internează
pentru operaţie la O.D. Diagnosticul de certitudine a fost dat de mediul de specialitate,
din secţia de oftalmologie: Cataractă capsulă posterioară patologică la O.D.
45
G=59 kg; Î=1,69cm; T =36.7 cm; P=70b/min; R=17 b/min; TA=120/75 mmHg;
EKG=normal.
Hemoglobină=10,5g.%; V.S.H=6m/h; Hematocrit=35g.%; Uree=0,35g.%;

Glicemie=1,00g.% ; Leucocitele=9400mm3; Reacţie VDRL= NEGATIV;
Euzinofile:3% ; Limfocite: 47% ; Monocite:5%.
-anxietate;
-durere acută;
-disconfort;
-dificultate în a se odihni;
-dificultate în a se hidrata si aliminta.
46
PLAN DE INGRIJIRE


acoperit.
Obligatiile
pacientului.

-Romergen
1tb/12ore înaite
de intervenţia
chirurgicală.
Administrez
medicatia
prescrisă de
Medic.

ă.
47
îmbunătîțită in să-i pe mască pacientului.
decurs de 24 /h favorizeze
respirația.

a bea şi a de a se înţeleagă starea de hidratat și
prin coopereze .
Ajut
mobilizare la
acientul să
pat.
se
alimenteze.

a elimina normal ințeleagă pacientul cu medicația indicată transit normal.

alimentar. 500 ml.

.

Normalizarea
perioadei de
Pacientul se
somn
odihnește
suficient,
respectă orele
de som și de
odihnă, nevoia
48

Pacienta este
sale idologie,
echilibrată
culoare.
psihic.
Păstrarea
secretului
profesional.

Pacienta este
liniștită .
dimineața
Teama de Urmăresc
următoare.
apariția faciesul
r. antalgice prntru
combaterea durerii
la indicația
medicului curant.

realiza
-Efectuarea
examenelor
preoperatori.
(microscopia)
şi temerile,
încurajez
exprimarea
lor şi ajut la
relaxarea și
49
indentificare
a surselor de
nelinişte şi
frică.

recreea
-Mydrum
a.
Administrez
medicaţia si
îngrijesc
ochiului
operat la
indicaţile
medicului

învăța
boala sa.
50
Cazul nr.3
CULEGEREA DE DATE
Doamna A.L. , în vârstă de 25 de ani. Născută pe data 10.02.1997, naţionalitate

Român, religie creştn-ortodox.
În prezent este studentă. Locuieste în Bucureşti , la bloc apartament cu 2 camere..

Timpul liber și-l petrece citind, plimbări în aer liber, face baschet și înot.
Stilul de viaţă
Are un orar al meselor, preferă legumele,dulcirile şi fructele. Doarme 6-7ore pe

noapte.
Consumă cafea, nu fumează, nu bea. Afirmă cu nu are alergie la nici un produs

alimentar.
Pacienta afirmă că nu a avut probleme cu sănătatea. A suferit de Rujeolă la 15ani.

Neagă că ar fi alergică la vreun medicamet.
Motivul internări
Pacienta relateză că în urmă cu două luni a suferit un accident de circulaţie, când a

suferit un traumatism ocular perforat- plagă sclero-corneeară perforată, cu lezarea
cristalinului. La data produceri accidentului i sa dat drumul după o spitalizare de 7
zile ,pacienta a fost externată cu recomandare de a reveni pentru implant cristalin.
G=57 kg; Î=1,68cm; T =36.9 cm; P=75b/min; R=18 b/min; TA=130/75 mmHg;
EKG=normal.
51
Hemoglobină=14g.%; V.S.H=6m/h; Hematocrit=35g.%; Uree=0,35g.%;
Glicemie=0,90g.% ; Leucocitele=9300mm3; Reacţie VDRL= NEGATIV;
Euzinofile:3% ; Limfocite: 46% ; Monocite:7%.
-anxietate;
-frică de operaţie;
-durere acută;
-disconfort;
-teamă de necunoştere, despre intervenţia chirugicală.
52
PLAN DE INGRIJIRE


acoperit.
Obligatiile
pacientului.

-Romergen
1tb/12ore înaite
de intervenţia
chirurgicală.
Administrez
medicatia
prescrisă de
Medic.

ă.

îmbunătîțită in să-i
53
decurs de 24 /h favorizeze pe mască pacientului.
respirația.

a bea şi a de a se înţeleagă starea de hidratat și
prin coopereze .
Ajut
mobilizare la
acientul să
pat.
se
alimenteze.

a elimina normal ințeleagă pacientul cu medicația indicată transit normal.

alimentar. 500 ml.

.

Normalizarea
perioadei de
Pacientul se
somn
odihnește
suficient,
respectă orele
de som și de
odihnă, nevoia
54

Pacienta este
sale idologie,
echilibrată
culoare.
psihic.
Păstrarea
secretului
profesional.

Pacienta este
liniștită .
dimineața
Teama de Urmăresc
următoare.
apariția faciesul
r. antalgice prntru
combaterea durerii
la indicația
medicului curant.

realiza
-Efectuarea
examenelor
preoperatori.
(microscopia)
şi temerile,
încurajez
exprimarea
lor şi ajut la
55
relaxarea și
indentificare
a surselor de
nelinişte şi
frică.

recreea
-Mydrum
a.
Administrez
medicaţia si
îngrijesc
ochiului
operat la
indicaţile
medicului

învăța
boala sa.
56
CONCLUZII
În această lucrare am înceract să ating cât mai multe teme din acestă boală, să le
cunosc şi să încerc să ajut cât mai mult persoanele care au fost atinse de ea.
În primul capitol am explicat noţiunile de anatomie şi fiziologie ale ochiului,

defectele optice ale ochiului emetrop dar şi perceţia vederii.
În capitolul al doilea am făcut prezentarea teoretică a boli, am dat în primul rând

definiţia bolii care pe scurt ar fi ,,cataracta reprezintă opacifierea cristalinului, care în
mod normal este transparent şi clar’’.
Am explicat şi formele de cataractă, cum ar fi cataracta congenitală care reprezintă

pierderea totală sau parţială a transparenţei cristaline, cauzată de un proces patologic
în perioada intrauterină sau despre cataractele dobândite cum ar fi în urma unu
traumatism.
În al treilea capitol am descris înjrijirile acordate de către asistentul medical cele

delegate cum ar fi examenele de laboror, examenele funcţiilor vitale sau microscopia.
Şi cele autonome în care prezint principalele obiective: Pcientul să aibe o securitate
fizică şi pshică, pacientul să aibă un confort adecvat şi pacientul să exprime un nivel
scăzut de anxietate.
Iar în capitolul patru am descris cele trei studii de caz, pe care le-am urmărit în
spital. Este vorba de 3 pacienţi cu vârste între 20-71 de ani care s-au internat în spital
cu următoarele diagnosticuri: catarcată presenilă, cataractă capsula posterioară
patologică şi traumatism ocular. Sunt 3 cazuri diferite care în urma intervenţilor
chirurgicale şi tratamentul adecvat a condus la vindecarea pacienţilor.
57
BIBLOGRAFIE
1. ,,Boli oculare de urgenţă’’ Marieta Dumitrache, Ediția a doua revizuită și

reactualizată, Ed. Academiei Romîne, 2019
2. ,,Oftalmologie pentru asistenţi medicali’’ Monica Moldoveanu, Ed. ALL,
Bucrești, 2013.
3. ,,Oftalmologie chirugicală’’ Mircea Olteanu, Ed. Medicală, București, 2007
4. Elemente practice de examinare clinico-paraclinică în oftalmologie, Ed.
Apollonia, Iași, 2001.
5. ,,Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicalii’’ Lucreţia
Titircă, Ed. Viața Medicală Românească, București,2006.
6. ” Chirurgie oculară. Breviar”, Petre Vlad, Ed. București, 1989
58

Dicu Cristina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dicu Cristina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CAPITOLUL I NOŢIUNI DE ANATOMIA SI FIZIOLOGIE A CHIULUI

1.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE A GLOBULUI OCULAR…………….pag.7

1.1.1 Forma și dimensiunea globului ocular ……………………...............pag.8

1.1.2 Tunicile oculare………………………………………………………….…pag.8

1.1.3 Mediile transparente…………………………………………..……….……pag.9

1.1.4 Vase şi nervi…………………………………………………………..…….pag.9

1.2 . NOȚIUNI DE ANATOMIE A ANEXELOR GLOBULUI OCULAR ........pag.10

1.2.1 Glandele și căile lacrimale…………………………………………………pag.10

1.2.2 Anatomia retinei …………………………………………………………...pag.11

1.2.3 Anatomia căilor optice…………………………………………..................pag.13

2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE ………………………........................................pag.14

2.1 Fiziologia vederii…………………………………………………..................pag.14

2.2 Formarea imaginii oculare………………………………………...................pag.14

3. DEFECTELE OPTICE ALE OCHIULUI EMETROP......................................pag.15

3.1 Fotochimia vederii……………………………………………………………pag.15

3.2 Adaptarea la obscuritate- faza termolabilă………………………...................pag.15

3.3 Fenomenele neurologice ……………………………………………………..pag.16

4.1 Factorii acuităţii vizuale…………………………………………………….....pag.16

4.2 Vederea cromatică………………………………………..……………………pag.17

2.1 Definiţie …………………………………………………………………..……pag.18

2.2 CATARACTA CONGENITALĂ…………………………………….…........pag.19

2.3 CATARACTE DOBÂNDITE………………………………………….….…...pag.21

Capitolul III. ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTUL MEDICAL

3.1 Îngrijiri autonome.................................................................................................pag.34

3.2 Îngrijiri delegate...................................................................................................pag.39

3.3. Complicațiile .......................................................................................................pag. 40

3.4. Prevențiile .............................................................................................................pag 41

Capitolul IV. STUDIU DE CAZURI

Cazul nr.2............................................................................................................... ...pag.47

Am ales această temă deoarece importanţa medicală şi socială a cataractei se

Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului care în mod normal este transparent

Numeroase teorii au căutat să explice etiologia şi mecanismul patogenic al

Tratamentul eficace şi modern al cataractei constă în extracţia extracapsulară a

1.1 ANATOMIA GLOBULUI OCULAR

Figura 1- Anatomia ochiului

Globii oculari, în numar de doi, se află în partea anterioar a feţei, lateral

Globul ocular este adăpostit în cavitatea orbitei. Între globul ocular si

- tunica internă: a ochiului este reprezentată de retină. Retina este o membrană

Aceste tunici închid mediile transparente:corpul vitros, cristalinul, umoarea

1.1.1 Formă si dimensiuni

Raporturile orbitei cu orbita:

Orbita are o formă cronică, alcatuită clasic din 4 pereţi osoşi:

1.1.2 Tunicile oculare

a) Tunica externă cuprinde 2 parţi:

b) Tunica medie sau uveea cuprinde 3 parți:

 Coroida -formează segmental posterior al tunicii vasculare şi este formată din

 Corpul ciiliar-reprezintă partea intermediară a uveei şi se întinde intre ora

 Irisul-este situat în faţa anterioară a cristalinului, are rolul de diafragmă la

1.1.3 Mediile transparente se găsesc în interiorul globului ocular

Anterior cristalinului, globul este umplut de umoarea apoasă, ce conţine puţine

Posterior cristalinului, cavitatea oculară este ocupată de corpul vitros, care

1.1.4 Vase şi nervi

a) Artera oftalmică asigură vascularizaţia globului si a anexelor. Ramurile

b) Venele corticoase şi vena centrală a retinei converg spre vene oftalmică.

c) Inervaţia este dublă :

-nervul trigemen asigură sensibilitatea mucoasei oculare;

1.2 ANATOMIA ANEXELOR GLOBULUI OCULAR

Pleoapele asigură protecţia porţiunii anterioare ale globului. Sunt plinuri

Muşchii palpebrali superior si inferior sunt muşchii netezi şi orientaţi vertical. Ei

1.2.1 Glandele şi căile lacrimale

Conjunctiva este o membrană fină, ce acoperă faţa anterioară a sclerei si feţele