1.

SCOP

• protocolul stabileşte modul în care se efectuează imbracarea, dezbracarea pacientului imobilizat

la pat și schimbarea lenjeriei patului

• îmbunătățirea calității îngrijirilor oferite pacientilor internați și utilizarea eficientă a resurselor

materiale și umane.

• reducerea riscurilor de a se produce erori in acordarea ingrijirilor pacientului imobilizat la pat

pentru asigurarea conditiilor de igiena si confort

• reducerea riscului de aparitie a escarelor de decubit

2. DOMENIU DE APLICARE

• protocolul se aplică în toate secțiile spitalului în care se fac spitalizări de zi și/sau continue, UPU,
pentru toți pacienții spitalului

3. DESCRIEREA PROTOCOLULUI

3.1. GENERALITĂȚI

Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului de boală şi de convalescenţă în pat, acesta
trebuie să aibă anumite calităţi.

• calităţile patului:

⁃ să fie comod,

⁃ să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale pacientului, cât şi
ale personalului de îngrijire:

 lungime 2 m,

 lăţime 80-90 cm,

 înălţimea de la duşumea până la saltea de 60 cm;

⁃ să-i permită pacientului să se poate mişca în voie,

 să nu-i limiteze mişcările,

 să poată, la nevoie, să coboare din pat,

 să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea;

⁃ asistenta să poată efectua:

 tehnicile de îngrijire,
 investigaţiile

 tratamentul cât mai comod;

⁃ uşor de manipulat şi curăţat;

⁃ confecţionat din tuburi uşoare din metal (vopsite în alb);

⁃ aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.

• calităţile somierei (partea principală a patului):

⁃ trebuie să fie confecţionată din sârmă inoxidabilă,

⁃ să fie puternică,

⁃ elastică,

⁃ bine întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.

⁃ sau somiere speciale pentru anumite tipuri de paturi

• tipuri de paturi

- simplu, cu somieră dintr-o singură bucată

- simplu cu rezemător mobil

-cu somieră mobilă

-ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi

-universal

-universal pentru tratament ortopedic cu somieră mobilă

-pentru secţiile de traumatologie

-diferite tipuri pentru terapie intensivă, cu apărătoare demontabilă

-închis cu plasă

- pentru sugari şi copii, cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de siguranţă

• accesoriile patului

⁃ salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai
uşor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul
că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea escarelor).
⁃ pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete,
material plastic sau puf.

 dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.

⁃ pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.

⁃ lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.

 lenjeria necesară:

⁃ două cearşafuri,

 pentru pat cearşaful este dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,50 m x 1,50 m ca să se poată
fixa bine sub saltea.

 cearșaf plic

⁃ doua feţe de pernă,

 faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei,

 se va încheia cu şnur pe partea laterală sau

 fără şnur, cu deschizătura suprapusă.

⁃ muşama.

 muşamaua este confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de
diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi;

 dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.

⁃ aleză sau traversă

 aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză;

 va fi de aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a o acoperi perfect;

• utilaj auxiliar:

⁃ sprijinitor de perne,

⁃ rezemător de picioare,

⁃ apărătoare laterale,
⁃ coviltir sau susţinătorul de învelitoare,

⁃ mese adaptate la pat,

⁃ agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active.

3.2. SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT FĂRĂ PACIENT ( se face de catre personalul auxiliar )

• materiale necesare:

⁃ un cearșaf de pat

⁃ un cearșaf plic

⁃ 1-2 perne

⁃ 1-2 fețe de pernă,

⁃ o pătură

⁃ o aleză sau traversă /muşama.

⁃ sac pentru colectarea lenjeriei murdare;

⁃ mănuşi de cauciuc (pentru lenjeria pătată cu dejecţii).

• efectuarea procedurii:

⁃ se îndepărtează noptiera de lângă pat,

⁃ se aşează un scaun cu spătar la capătul patului.

⁃ pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării,

 lenjeria curată,

 pernele,

 păturile, împăturite corect.

⁃ cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre

căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.

⁃ se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete.

⁃ se execută colţul:

 persoana aşezată cu faţa spre capătul patului:

 cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu
lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea;
 partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea;

 se lasă în jos partea de cearşaf ridicată ;

 se introduce sub saltea partea de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei;

 celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură.

 se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei;

 se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.

 dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului)

 se acoperă cu aleza.

⁃ se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura;

⁃ marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură.

⁃ pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei,

 se va face o cută atât din cearşaf, cât şi din patură, astfel:

 se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură, iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf,
ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută;

 se introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează
colţurile folosind procedura descrisa mai sus.

⁃ dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se îndoaie în
lungime.

⁃ se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.

⁃ se pun mănuşi;

⁃ se spală mâinile,

⁃ se strânge lenjeria murdară în sacul de colectare;

⁃ se întinde cearceaful de pat foarte bine pentru a nu rămâne cute

⁃ se fixează la colţurile saltelei în formă de plic;

⁃ dacă cearceaful nu are dimensiuni corespunzătoare fixarea se face la partea dinspre picioarele
pacientului;

⁃ se schimbă faţa de pernă şi cearceaful plic.

• periodicitate:

⁃ la externarea pacientului
⁃ la 3 zile pe durata internării pacientului

⁃ ori de câte ori este nevoie.

• încheierea procedurii:

⁃ se îndepartează lenjeria murdară,

⁃ se depozitează în saci speciali;

⁃ se îndepartează mănuşile;

⁃ se spală mâinile.

⁃ se consemnează procedura în raportul de gardă sau planul de nursing

3.3.SCHIMBAREA LENJERIEI CU PACIENTUL ÎN PAT

• în secţiile unde pacienții sunt în imposibilitatea de a se ridica din pat, infirmiera este nevoită de
cele mai multe ori să schimbe lenjeria de pat, cu pacientul în pat, supravegheata de catre asistenta
medicala.

• în acest scop asistenta urmăreşte ca pacientul să prezinte o stare de bine, confort fizic şi psihic,
şi o stare de igienă permanentă.

• aceasta este o ocazie ca asistenta să comunice cu pacientul pentru a-i da acestuia posibilitatea
să-şi exprime sentimentele, să-şi uşureze starea sufletească, să câştige încrederea acesteia.

• este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza, pentru a preveni complicaţiile,
de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de relaxare, de odihnă.

• tehnica schimbării lenjeriei cu pacientul în pat diferă în funcție de :

⁃ starea generală a pacientului

⁃ restricțiile de mobilizare impuse de patologie

• poziţiile pacientului în pat

⁃ în funcţie de starea generală şi de boala sa, pacientul ocupă în pat:

 poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor

 poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are
nevoie de ajutorul altei persoane; pacienți gravi, adinamici

 poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată;

⁃ poziţia forţată poate fi:

 determinată de afecţiunea de bază (în tetanos, meningită)

 ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele de dureroase de ulcer sau în colica biliară)

 ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul

tromboflebitei)

 ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a tratamentului)

 alte poziţii forţate

• asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care aceştia
trebuie aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările
de poziţie.

• schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat în poziția de decubit lateral :

⁃ schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului.

• participă :

 personalul auxiliar supravegheat de catre asistenta medicala

• materiale necesare:

⁃ aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient.

⁃ în plus:

 paravan,

 eventual lenjerie curată de corp

 material necesar pentru a spăla pacientul, dacă s-a murdărit.

• periodicitate:

⁃ în general, aceasta se executa dimineaţa, înainte de curăţenie, după măsurarea temperaturii,

luarea tensiunii, măsurarea pulsului şi toaleta bolnavului

⁃ la 3 zile pe durata internării pacientului

⁃ ori de câte ori este nevoi, de mai multe ori pe zi, dacă este nevoie

• efectuarea procedurii:

⁃ se îndepărtează noptiera de lângă pat,

⁃ se aşează un scaun cu spătar la capătul patului.

⁃ lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii, împăturită în felul următor:

 pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică;

 aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime;

 cearşaful se rulează în lungime.

⁃ se evită curenţii de aer,

⁃ se asigură intimitatea bolnavului, ferindu-l de priviri indiscrete,

⁃ se asigură măsurile privind asepsia.

⁃ se anunţă bolnavul asupra procedeului,

⁃ se linişteşte şi se asigură că:

 manopera va fi făcută cu blândeţe,

 că nu va fi mişcat inutil,

 că manevrele nu-i vor cauza dureri,

⁃ i se solicită cooperarea.

⁃ schimbarea patului se face de către două infirmiere aşezate de o parte şi de cealaltă a patului.

⁃ se spală mâinile,

⁃ se îmbracă mănuşi;

⁃ pacientul rămâne acoperit până la schimbarea cearşafului de sub pătură.

⁃ marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur.

⁃ asistenta din partea dreaptă:

 prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă,

 îl ridică uşor,

 mâna stângă o introduce sub umerii acestuia,

 sprijinindu-i capul sub antebraţ,

 cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage uşor perna spre marginea patului, bolnavul fiind
deplasat uşor în aceeaşi direcţie.

⁃ se aşează apoi în dreptul genunchilor bolnavului:

 introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin

 cu mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe coapse.

⁃ din această poziţie,

 se întoarce bolnavul în decubit lateral drept ,

 sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor.

⁃ bolnavul se menţine acoperit.

⁃ asistenta din partea stângă:

 rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la spatele bolnavului;

 sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate.

⁃ pe jumătatea liberă a patului:

 se derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza pregătite mai înainte

 se întinde bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului

 se aşează o pernă îmbrăcată în faţă de pernă curată ,

⁃ apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor
şi sub genunchi.

⁃ pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng , asistenta din partea stângă procedează la fel
ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept:

 prinde bolnavul de axila stângă, o ridică uşor,

 introduce mâna dreaptă sub umerii ei,

 îi sprijină capul pe antebraţ şi după aceeaşi procedură,

 întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie.

⁃ asistenta rulează mai departe din partea dreaptă, lenjeria murdară o îndepărtează, introducând-
o în sacul de rufe murdare ;

⁃ apoi derulează lenjeria curată şi o întinde bine ,

⁃ pacientul este adus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente.

⁃ se efectuează colţurile după tehnica cunoscută.

⁃ pătura de deasupra bolnavului se împătură în trei şi se aşează pe un scaun;

⁃ pacientul rămâne acoperit cu cearşaful folosit până atunci.

⁃ peste acesta , asistenta aşează cearşaful curat împăturit anterior în trei, în formă de armonică,
astfel că una din marginile libere să ajungă sub bărbia pacientului.

⁃ colţurile de sus ale cearşafului curat se ţin fie cu mâna, fie de către pacientul, fie de către o altă
persoană.

⁃ cele două asistente care sunt de o parte şi de alta a patulu:

 prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar

 printr-o mişcare în direcţia picioarelor bolnavului, îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în

acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat.

⁃ se aşează pătura peste cearşaf răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură.

⁃ se continuă aranjarea patului,

⁃ se pliază pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.

• încheierea procedurii:

⁃ se îndepartează lenjeria murdară,

⁃ se depozitează în saci speciali;

⁃ se îndepartează mănuşile;

⁃ se spală mâinile.

⁃ se consemnează procedura în raportul de gardă sau planul de nursing