Disciplina: BAZELE ŞTIINŢEI NURSING CU TEHNICI

GENERALE ŞI SPECIFICE DE ÎNGRIJIRE ŞI

INVESTIGAŢII

LECŢIE ŞTIINŢIFICĂ
SUBIECTUL:„ÎNGRIJIRI GENERALE
ACORDATE BOLNAVILOR”
 Plan:
1. Patul bolnavului.
2. Pregătirea şi schimbarea lengeriei de pat.
3. Poziția bolnavului în pat.Mobilizarea bolnavului.
4. Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului.
 I. Patul bolnavului.
Procesul de vindecare este sarcina principală a spitalizării și implică repaosul complex sau
relativ al pacientului. Asigurarea odihnei pasive este una din principalele metode de îngrijire a
bolnavului, iar premisia odihnei este patul bolnavului. Odihna la pat relaxează musculatura,
eliberează articulațiile de sarcini, scade pierderile de căldură și reduce necesitățile energetice
ale organismului, durerile se atenuiază și bolnavul este cuprins de o senzație de confort.
Majoritatea timpului unii bolnavi este legat obligatoriu în tot timpul de pat, adică își petrec
majoritatea timpului de spitalizare în pat.
Pretenţiile bolnavului față de pat sunt:
 Să fie comod și să asigure relaxare.
 Să se poată așeza la marginea patului.
 Să poată urca și coborî din pat ușor.
 Să asigure efectuarea investigațiilor și tratamentului în pat fără incomodități.
 Să simtă o relativă izolare atunci cînd sunt efectuate unele procedee de îngrijire față
de restul bolnavilor.
 Să fie prevăzut cu accesorii corecpunzătoare care să asigure un confort oarecare.
Pretenţiile personalului de îngrijire față de patul de spital sunt :
 Să fie accesibil din toate laturile.
 Să fie ușor de curățat și prelucrat cu substanțe dezinfectante.
 Să asigure efectuarea investigațiilor și tratamentului în pat fără incomodități.
 Să asigure aducerea și menținerea bolnavului în poziția adecvată stării lui.
Paturile de spital - din considerente igienice sunt confecționate exclusiv din metal pentru a fi
ușor dezinfectate.
Patul este constituit din:
1. Partea utilă a patului, somiera, care poartă greutatea bolnavului. Ea trebuie să fie
elastică dar netedă, puternic întinsă, deoarece somierele laxe influențează negativ
odihna bolnavului. Dupa tipul somierei se deosebesc:
a) Paturi cu somieră fixă - constituită dintr-o singură bucată.
b) Din două părți – partea cefalică putînd fi ridicată pentru a asigura bolnavului o
poziție semișezîndă.
c) Din 3-4 bucăți care predau pacientului poziții foarte variate.
Manipularea părților componente ale somierelor se face de obicei automat sau mecanic.
2. Chingile – sunt 2, care în ambele părți ale somierei, confecționate din metal pentru a
fi mai ușor prelucrate cu subst. dezinfectante.
3. Cazarmamentul – este format din saltea, apărătoare de saltea. Salteaua la fel ca și
somiera constă din 1,2,3 sau 4 părți, care ocupă forma conform somierii, perna și
pătura.
4. Lengeria de pat – se compune dintr-un cerșaf, două fețe de pernă, o husă de patură
(ciarșaf-plic) și o mușama. Lengeria de pat este confecționată din pînză albă de
bumbac, cît mai moale , fără cusături pe suprafețele utile. Mușamaua se folosește sub
pacientul cu incontinenţă de urină și fecale, scurgeri vaginale, supurații abundente,
 precum și în cursul efectuării clizmelor sau a sondajelor, etc. Pentru a proteja
ciarșaful și salteaua.
5. Utilajul de confort al patului – ele fac mai suportabil repaosul la pat, evită durerile
din cauza unor poziții forțate și previn numeroase complicații ale imobilizării
îndelungate:
- Colacul de cauciuc.
- Colacii de vată.
- Agățători pentru ușurarea mobilizării active.
- Pernele elastice.
- Rezemători de spate.
- Masa rulantă ce se adaptează la pat în timpul alimentației.
Tipurile de paturi în spital:
1. Patul funcțional – care redă pacientului o poziție comodă, în unele cazuri forțată, este
cu rotile, ce servește pentru transportarea pacientului, este format din 2,3 sau 4 părți a
somierei.
2. Paturile de reanimare – sunt mai înalte, prevăzute cu apărătoare mobilă și roți de
cauciuc care pot fi imobilizate cu tampoane. Aceste paturi permit schimbările de
poziție rapidă ale bolnavilor în poziție Tredelemburg, dernaj postoral, etc.
3. Patul pentru îngrijirea bolnavilor agitați și psihici - sunt prevăzute cu plase din fibre
textile și cu suporturi pentru fixarea membrelor.
4. Paturi pentru copii mici- sunt prevăzute cu gratii fixate, dispozitive de siguranță
pentru a evita căderea micilor bolnavi din pat. Profunzimea acestor paturi poate fi
modificată prin ridicarea sau coborîrea somierei după mărimea copilului bolnav.
5. Paturi utilizate pentu bolnavii imibilizați pe o durată lungă - sunt prevăzute cu roți,
sertare ce înlocuiesc noptiera, masa pentru scris-citit. Aceste paturi schimbă în mod
automat poziția bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral și invers.
II. Pregătirea şi schimbarea lengeriei de pat.
Odihna la pat își atinge scopul terapeutic numai daca patul asigură bolnavului maximum
de confort și căldură uniformă. Acesta presupune pregătirea și reînprospătarea patului
după o tehnică corectă. Pregătirea, respectiv schimbarea patului, se poate face gol, fară
bolnav sau cu bolnavul în pat.
Pregatirea patului gol. Pregătirea patului simplu fară bolnav se execută de către două
asistente.
Materiale:
1. Un cerșaf.
2. Un cearşaf-plic pentru pătură.
3. Două pături.
4. Două fețe de pernă.
5. Două perne.
Tehinca:
1. Se îndepărtează noptiera de lîngă pat și se așează la capătul patului un scaun cu
spetează.
 2. Pe scaun se pregătește lengeria curată, pernele și păturile împăturite corect, în ordinea
întrebuințării.
3. Păturile se întroduc în cearșaful plic, apoi se aranjează colțurile în colțurile plicului,
unde se fixează cu ață pentru a evita alunecarea și strîngerea păturii în interiorul
plicului.
4. Cearșaful și cu pătura întrodusă în plic se îndoaie în trei în sens transversal și se așează
pe scaunul cu lengeria curată.
5. Pe somieră se aranjează salteaua.
6. Apoi se așează cearșaful împăturit în trei la mijlocul patului.
7. Cele două asistente așează de o parte și de alta a patului, cu o mînă desfac cearșaful
spre cap, iar cu cealaltă întind partea dinspre picioare.
8. Marginile dinspre capetele patului se întroduc adînc sub saltea, întinzînd bine
cearșaful pentru ca în timpul mișcărilor bolnavului, mai ales dacă este agitat, să nu se
adune sub el.
9. Colțurile cearșafului se aranjează sub formă de plic.
10. Pe cearșaful odata întins, se așează pătura învelită și împăturită în trei la mijlocul
patului, dar mai aproape de extremitate distală a acestuia .
11. Apoi se întinde la fel ca și cearșaful, capătul dinspre picioarele patului întroducîndu se
sub saltea.
12. Pentru a ușura mișcările bolnavului în pat și a evita apăsarea păturii asupra degetelor
picioarelor, se face la acest nivel o cută din cele două pături.

Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat are loc în cazurile cînd starea generală a
pacientului nu permite ridicarea lui din pat.
1. Pacientul să prezinte:
- O stare de bine.
- Confort fizic și psihic.
- Stare de igienă permanentă.
2. Pentru asistentă este o ocazie de :
- A comunica cu pacientul (verbal-nonverbal).
- A-i da posibilitatea pacientului să-și exprime sentimentele, să-și ușureze starea
sufletească.
- De a-l mobiliza pentru a preveni complicațiile.
- De a-i asigura condiții corespunzătoare de igienă, relaxare și odihnă.
Schimbarea lenjeriei de pat se execută de obicei dimineața, înainte de curățenie, după
măsurarea temperaturii, determinarea pulsului și toaleta pacientului, dar la nevoie, se
efectuează de mai multe ori pe zi.
Procedeul de schimbare poate fi efectuat prin următoarele metode, tinînd seamă de starea
generală a pacientului și de posibilitățile de a-l mișca:
1. Cînd pacientul se poate întoarce în decubit lateral, schimbarea lengeriei se face în
lungimea patului.
2. Cînd pacientul poate fi sprijinit în poziție șezîndă schimbarea se face în lățime.
3. Cînd pacientul se află în poziție dorsală și starea lui nu permite schimbarea poziției.
După efectuarea fiecărei proceduri asistenta trebuie să se asigure că pacientul este așezat cît
mai confortabil.
Se folosește aleza care poate fi schimbată de mai multe ori pe zi fără să fie nevoie de
schimbarea ciarșafului.
Schimbarea lenjeriei de pat la bolnavul imobilizat.
Scop: Asigurarea condițiilor igienice, de confort, pentru odihnă și îngrijirea bolnavului.
Materiale:
1. Cearșaf de pat.
2. Cerașaf-plic.
3. Fețe de pernă.
4. Pătură.
5. Aleză.
6. Mușama.
7. Sac pentru lenjeria murdară.
Tehnica:
Tehnica este efectuată de două-trei cadre medicale, așezate de o parte și de alta a patului.
1. Lenjeria se împăturește și se așează pe un scaun, în ordinea întrebuințării: pătura și
cearșaful, aleza împreună cu mușamaua se rulează în lățime, cearșaful de pat va fi
rulat în lungime, pe față, într-o singură direcție.
2. Se depărtează noptiera de lîngă pat.
Pregătirea psihică:
Se anunță bolnavul și i se explică acestuia simplitatea tehnicii ( pentru a nu-i crea stării
emotive).
Pregătirea fizică:
Se așează bolnavul în poziție decubit lateral.
Schimbarea cearșafului de pat.
1. A/m. se spală pe mîini cu apă curentă și săpun.
2. A/m. din partea dreaptă prinde bolnavul cu mîna stîngă sub axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraț.
3. Se trage ușor cu mîna stîngă spre marginea patului.
4. Se flectează ușor cu mîna stîngă gambele bolnavului spre coapsă.
5. Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a
genunchilor.
6. Se menține bolnavul bine acoperit în această poziție.
7. Sora din partea stîngă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară pînă
la spatele bolnavului.
8. Cearșaful împreună cu mușamaua și aleza pregătită anterior se derulează pe jumătatea
liberă a patului, fără ca lengeria curată să se atingă de cea murdară.
9. A/m. din partea dreaptă flectează membrele inferioare a bolnavului.
10. Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaților și sun genunchi, el se aduce în decubit
dorsal cu foartă multă atenție.
11. Prinzînd bolnavul de axila stîngă, a/m. din partea stîngă îl ridică ușor și introduce mîna
dreaptă sub spatele bolnavului.
12. Sprijină capul bolnavului pe antebrațul stîng.
13. Cu mîna dreaptă, se trage perna pe marginea stîngă a patului.
14. Se așează capul bolnavului pe pernă.
15. Sprijinind bolnavul de spate și regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenție)
în decubit lateral stîng, dincolo de cele două suluri de lenjerie.
16. Se menține bolnavul bine acoperit în această poziție de către a/m. din partea stîngă.
17. A/m. din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.
18. Lenjeria murdară se întroduce în sacul special prin mișcari lente, pentru a se evita
împrăștierea în aer a impurităților şi prafului.
19. Se întinde bine cearșaful, mușamaua și aleza și pe cealaltă jumătate a patului.
20. Se execută colțurile.
21. Sprijinind bolnavul (a/m. din partea stîngă) în regiunea omoplaților și sub genunchi,
aceasta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenție.
Schimbarea cearșafului –plic (de pătură).
1. Se îndreaptă pătura cu mișcări lente, iar bolnavul rămîne acoperit numai cu cearșaful
murdar.
2. Se așează peste bolnav cearșaful curat, împăturit în trei, în formă de armonică.
3. Menținerea colțurilor de sus ale cearșafului va fi efectuată de o a treia persoană.
4. Cele două cadre medicale, stînd la marginile patului, prind cu o mînă colțurile
inferioare ale cearșafului curat, iar cu cealaltă colțurile superioare ale cearșafului
murdar și printr-o mișcare lentă, hotărîtă în direcția picioarelor bolnavului,
îndepărtează cearșaful murdar și acoperă bolnavul cu cel curat.
5. Se întroduce cearșaful murdar în sacul special, cu mișcări lente.
6. Se așează pătura peste cearșaf.
7. Se întinde bine cearșaful răsfrîngînd marginea dinspre cap, peste pătură.
8. Se aranjează pătura deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.
Schimbarea feței de pernă.
1. Spălarea pe mîini cu apă curentă și săpun.
2. Fața de pernă murdară se înlocuiește cu una curată.
Reorganizarea locului de muncă.
1. Se aerisește salonul.
2. Se așează noptiera la locul ei.
3. Se așează scaunul la locul lui.
4. Sacul cu lengerie murdară se scoate din salon.
Observații:
 Schimbarea lengeriei, cu bolnavul în pat, se execută dimineața înainte de
curățenia salonului, după măsurarea temperaturii,pulsului,după toaleta
bolnavului sau ori de cîte ori este necesară înlocuirea lengeriei murdărite.
 Mușamaua, aleza și cearșaful se vor întinde bine pentru a nu produce iritații
pielii bolnavului.
  Bolnavul va fi menținut acoperit tot timpul manoperii, pentru a nu răci și va fi
mișcat cît mai puțin pentru a nu-l obosi.
Atenție!
 La bolnavii imobilizați în poziție sezîndă, schimbarea lengeriei se face în
lățimea patului, după aceiași tehnică, dar rularea cearșafului se face
transversal.
 Avînd rolul de a proteja cearșaful, aleza va fi schimbată ori de cîte ori se
murdărește se aplică una din metodele descrise pentru schimbarea cearșafului
de pat (în lungime sau lățime), aleasă în funcție de starea bolnavului.
 La bolnavii imobilizați în decubit dorsal cearșaful de pat se poate schimba și
pe lățime.
III. Poziția bolnavului în pat. Mobilizarea bolnavului.
Se cunosc patru regimuri de activitate a pacientului:
Regimul I – regim strict la pat. Se indică pacienților ce necesită cu scop de tratament
imobilizarea strictă, la pacienții cu fracturi ale coloanei vertebrale sau cu traume grave ale
craniului, sau a organelor. Pacienții în acest regim nu fac mișcări active sau pasive în pat.

Regimul II – regim la pat. Se indică cu scop de tratament pacienților cu traume, comoții,

fracturi. Acești pacienți timpul liber îl petrec în pat, îngrijirea pacientului, manoperele
medicale și alimentarea se efectuează la patul bolnavului. Însă pacienții pot ocupa diverse
poziții în timpul acestui regim de activitate.

Regimul III – regim de salon secție. Acest regim se indică bolnavilor cu o stare
satisfăcătoare care se pot deplasa de sinestătător și nu provoacă pericol stării sănătății lor.
Îngrijirea pacienților se efectuează în încăperile auxiliare ale secției sau salonului,tratamentul
se efectuează în sala de tratamente, alimentarea activă în sufrageria secției.

Regimul IV - regim liber. Pacienții pot primi tratament ambulator, adică ziua să primească
tratament-îngrijiri, iar noaptea părăsesc secția. În timpul liber pot efectua plimbări la aer
curat, a se deplasa în alte instituții curative cu scop de investigații instrumentale sau
consultații a unor specialiști.
Poziția bolnavului în pat.
În funcție de starea generală și de boala sa pacientul ocupă în pat o poziție activă, pasivă sau
forțată.
Poziția activă - este caracteristică bolnavilor în stare bună, poziția lor în pat este identică cu
cea a omului sănătos, ei se mișcă singuri, neavînd nevoie de ajutor.

Poziția pasivă - este caracteristică pacienților în stare gravă, adinamică, care si-au pierdut
forța fizică. Poziția lor în pat este determinată de gravitatea stării lor, pentru orice mișcare
pacienții necesită ajutor.

Poziția forțată - este determinată de afecțiunea de bază bolnavului sau impusă de tratament.
Aceeași poziție care la un pacient mai puțin grav este o poziție activă, poate deveni o poziție
forțată impusă de conduita terapeutică. În mod obișnuit bolnavii i-au în pat următoarele
poziții:
 Decubit dorsal.
 Decubit lateral sting sau drept.
 Decubit ventral.

Tipurile de poziții forțate:

 Ortotonus, în tetanus.
 Poziția Tredelemburg, se indică bolnavilor cu anemii acute, autotransfuzii, pentru
oprirea hemoragii membrelor inferioare și a organelor genitale, după anestezii
intrarahidiene, etc…
 Poziția cu genunchii flectați.
 Decubit lateral în poziția ,, cocoș de pușcă’’ în caz de meningita gravă.
 Poziția forțată în decubit lateral în unele cazuri de dureri în abdomen.
IV. Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului.
Dezbrăcarea bolnavului de haine și lenjeria propie se face în secția de internare, iar însecție se
face numai dezbrăcarea și îmbrăcarea lenjeriei de corp în cadrul efectuăriit tratamentului. În
spitale se utilizeazăpijamale pentru ambele sexe, cămașă și capoturi.Bolnavii în stare gravă,
incoștienți, paralizați, traumatizați și adinamici necesită ajutorul personalului medical pentru
a fi îmbrăcați și dezbrăcați. Ajutorul trebuie acordat cu multă blîndețe, iar dacă bolnavul este
conștient cu foarte mult tact, deoarece unii pacienți se jenează de neputința lor.
Schimbarea lenjeriei de corp:
Dacă bolnavul se poate așeza în poziție șezîndă, atunci după deschiderea nasturilor de la
cămașă se scoate mai întîi brațul sănătos, apoi cel bolnav. Dacă cămașa nu are nasturi sau
bolnavul este în maiou sau tricou atunci ele se răsucesc pînă în partea superioară a trunchiului,
se trag peste cap și se scot mâinele. La fel și membrele inferioare: se scot pantalonii de pe
piciorul sănătos, apoi cel bolnav.
Îmbrăcarea cămașei cu nasturi se efectuează: mai întîi se îmbracă membrul superior
bolnav, apoi cel sănătos, la fel și la membrele inferioare. Dacă cămașa este fără nasturi se
îmbracă pe cap,apoi mîna bolnavă la urmă cea sănătoasă.