CATEDRA NURSING

Disciplina: BAZELE ŞTIINŢEI NURSING CU TEHNICI DE ÎNGRIJIRE

LECŢIE ŞTIINŢIFICĂ

Subiectul: Asigurarea igienei totale a bolnavului

 Planul lecţiei:
1. Toaleta totală, parţială şi intimă a bolnavilor
2. Îngrijirea părului, unghiilor.
3. Prevenirea şi îngrijirea escarelor de decubit.

I. Toaleta totală, parţială şi intimă a bolnavilor

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicala cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului.
Def. Toaleta pacientului - constă în menţinerea pielii în curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei
leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării.
Toaleta pacientului poate fi:
a) Zilnică – pe regiuni.
b) Săptămînală sau baia igienică.
Scopul:
1. Îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului carnos, descuamat şi impregnat cu secreţiile
glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu praf, alimente, care aderă la piele.
2. Deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii.
3. Înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului corp.
4. Producerea unei hiperemii a pielii, care favorizează mobilizarea corpului.
5. Liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort.
Principii:
1. Se apreciază starea generală a bolnavului, pentru a evita o toaletă prea lungă, prea obositoare.
2. Se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului, se evită curenţii de aer prin
închiderea geamurilor şi a uşilor.
3. Se izolează bolnavul cu paravan.
4. Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării lengeriei patului şi a
bolnavului, pentru prevenirea escarelor.
5. Bolnavul v-a fi acoperit cu cearşaf şi pătură după dezbrăcarea completă.
6. Se v-a descoperi numai partea care se v-a spăla.
7. Se săponeşte şi se clăteşte fără brutalitate, pentru a favoriza circulaţia sanguină.
8. Apa caldă trebuie s-ă fie din abundenţă, schimbată de câte ori este nevoie, fără a se lăsa săpunul
pe corp.
9. Se atrage atenţie la pliuri sub sîni, la mâini în spaţiile interdegetale, la coate, la plica inghinală şi
fosele axilare.
10. Se masează zonele predispuse escarelor.
11. Se va respecta ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clăti, uscat.
12. Se mută muşamaua şi aleza de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm.
Tehnica:
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gîtul si urechile, apoi braţele şi mâinile,
partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor, se întoarce bolnavul în decubit
lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal, se spală
gambele şi picioarele, organele genetale.

Pentru activarea circulaţiei sanguine, după spălarea întregului corp, se fricţionează cu alcool în
deosebi regiunile predispuse la escare.
Toaleta intimă
Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor, ulceraţiilor de presiune, mirosurilor neplăcute,
având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliurile pielii, orificii naturale ale corpului, glande, organe
excretoare).
Scopul: Pentru a menţine igiena organelor genitale.
Indicaţii:
1. Pentru a menţine igiena la pacienţii gravi.
2. În incontenenţa de urină şi mase fecale.
3. Înnainte de sondajul vezical.
4. După naştere.
5. În paralizii.
Utilajul necesar:
1. Paravan.
2. Două bazinete.
3. Tampoane din tifon sau vată.
4. Pensă sau porttampon.
5. Cană cu apă caldă, temperatura 33-35 C.
6. Săpun lichid.
7. Prosop.
8. Muşama, aleză sterilă.
9. Mănuşi de cauciuc.
Tehnica :
1. Se informeză pacienta, se asigură intimitate.
2. Se acoperă patul cu muşama, pacienta se aşază în poziţie ginecologică.
3. Se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară.
4. Rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea basinet curat sub regiunea sacrală.
5. Se îmbracă mănuşele de cauciuc.
6. Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnînd apă şi săpun lichid (spălarea
organelor genetale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon);
7. Se clăteşte abundant,apa se va turna din cană, până la dispariţia săpunului lichid.
8. Se înlătură bazinetul.
9. Se usucă regiunea genitală şi anală, pliurile se pudrează cu talc.

II. Îngrijirea părului, unghiilor.

Îngrijirea părului se face prin pieptănare şi spălare. Evitarea îngrijirii părului, mai ales la
femei duce la încîlcirea lui.
Indicaţii: 1. Stare gravă. Epuizare.
2. Imobilitate şi paralizii.
3. Stare inconştientă.
4. Pansament gipsat.
a) Pieptănatul se face la sfîrşitul toaletei de dimineaţă şi seara înainte de culcare.
Utilajul necesar:
1. Un pieptene rar, unul des.
2. O pierie de păr.
3. Prosop.
4. Un recipient cu soluţie dezinfectantă.
5. Tampoane de vată.
6. Tăviţă renală.
Tehnica:
Pieptănatul se face în poziţie şezîndă sau decubit dorsal cu capul întors într-o parte. Asistenta se
aşează la ceafa bolnavului şi întinde sub capul lui un prosop. La femei v-a desface părul în două
la mijloc, pieptănînd mai întîii cu pieptenele rar, apoi cu cel des, se va împleti părul. Se întoarce
 capul pe cealată parte, procedînd la fel. După ce am finisat, pieptenele şi pieria vor fi spălate cu
tampoane de vată îmbibate în soluţie dezinfectantă şi aşezate în noptiera bolnavului. Dacă
bolnavul nu are pieptene propriu, atunci după fiecare întrebuinţare, uneltele de pieptănat se vor
supune dezinfecţiei terminale.
Tăierea părului la femei fără consinţămîntul lor este interzisă, chiar dacă este parazitat.
b) Spălarea părului se face cel puţin o dată în săptămînă. Bolnavii care se pot scula din pat
vor fi aşezaţi pe un scaun în faţa chiuvetei, cu capul aplecat înainte. Numeroşi bolnavi preferă
poziţia inversă cu spatele către chiuvetă, rezemaţi de speteaza scaunului, cu capul aplecaţi spre
spate. La bolnavii imobilizaţi, spălarea părului se face la pat numai dacă salonul este bine încălzit.
Material necesare:
1. O muşama.
2. Cearşaf.
3. Două prosoape.
4. Lighean.
5. O cană pentru apă caldă şi una pentru apă rece.
6. Şampon .
7. Doi piepteni.
8. O perie de păr.
9. Comprese de tifon.
10. Aparat pentru uscarea părului (foen).

Tehnica I:
Se rluează muşamaua de la cele două laturi spre centru, formînd un jgheab. Capătul superior
al jgheabulului se întinde pe marginea extremităţii cefalice a patului, iar cel inferior se întoroduce
în găleată. Bolnavul este adus cu capul la marginea patului, dincolo de capătul superior al
muşamalei, acoperit cu un prosop.
În jurul gîtului se va fixa cel de-al doilea prosop pentru a feri lenjeria de corp de umezeală.
Capul ajuns dincolo de marginea patului, este susţinut de asistentă cu mîna stîngă, iar cu dreapta
umezeşte părul cu apă caldă, prin mişcări executate în direcţia de creştere a părului. Se raspîndeşte
bine şamponul, printere fire fără să se încîlcească părul lung al femeilor, apoi se masează energic
dar cu multă fineţe pielea capului cu vîrful degetelor. Îndepărtarea samponului se face prin clătiri
repetate.
După terminarea procesului de spălare se ridică capul bolnavului şi astfel muşamaua cade în
găleată. În acest moment asistenta aşează cu cealaltă mîină un prosop sub capul bolnavului, uscînd
părul prin tamponare apoi prin frecare. După pieptănare se definitivează uscarea părului cu
aparatul de uscat cu aer cald.
Tehnica II:
Se descoperă partea cefalică a somierei, îndoind extremitatea sub restul saltelei. Suprafaţa
descoperită precum şi salteaua din apropierea suprafeţei descoperite se acoperă cu o muşama. Se
aşează ligheanul pe somieră. Bolnavul aşezat în pat, în decubit dorsal, se aranjează cu capul în
hiperextensie deasupra ligheanului.
Tehnica III:
Se aplică numai la bolnavii care pot fi ridicaţi în poziţie şezîndă. Bolnavul se aşează pe
marginea patului şi se apleacă asupra ligheanului pregătit pe un scaun lîngă pat.
Ingrijirea unghiilor. Tăierea unghiilor se va face totdeauna după baia generală.
Utilajul necesar:
1. Foarfecă sau ghilotină pentru unghii.
2. Pilă pentru unghii.
3. Un prosop.
 Instrumentele de tăiat fiind un mijloc de transmitere a unor infecţii, în special al infecţiei cu
HIV, HBV şi a altor agenţi transmisibili va fi utilizat de la un bolnav la altul numai după
sterilizare.
Tehnica:
Se întinde prosopul sub membru pentru a evita împrăştierea porţiunilor tăiate. Tăierea nu se
va face prea adînc, iar eponichiul se va lăsa pe loc pentru a nu deschide porţi de intrare a
microbilor. Suprafeţele tăiate se şlefuiesc cu pila. Se taie mai întîi unghiile de la degetele
membrelor superioare, apoi de la cele inferioare. Tăierea unghiilor se face drept, menţinînd
colţurile, pentru a evita formarea unghiilor încarnate.

III. Prevenirea şi îngrijirea escarelor de decubit.

Def. Escarele de decubit sunt procese necrotico-ulceroase, distopice ce apar la bolnavii slăbiţi, ce
stau mult timp la pat.
Locurile de apariţie a escarelor:
1. Regiunea occipitală.
2. Regiunea omoplaţilor.
3. Regiunea coloanei vertebrale.
4. Regiunea coatelor.
5. Regiunea călcâilor.
6. Regiunea marelui trohanter a femurului.
7. Regiunea maleolelor.
8. Regiunea genunchilor.
9. Regiunea parietală, urechi.
Cauzele formării:
1. Îngrijirea incorectă.
2. Cute pe ciarşaf, fărmituri în pat.
3. Poziţia îndelungată a pacientului la pat
4. Lenjeria umedă.
5. Lenjeria de corp şi pat cu cîrpeli.
Primele simptome în formarea escarelor:
1. Paloarea şi îngroşarea ulterioară a tegumentului în locul formării.
2. Edemaţierea tegumentelor.
3. Hiperemia tegumentelor.
4. Descvamarea epidermului (se formează plagă).
5. Formarea veziculelor.
7. Necrotizarea ţesuturilor mai profunde (muschii).
8. În cazuri grave se afectează şi periostul.
Profilaxia escarelor:
1. Schimbarea poziţiei bolnavului din 2 în 2 ore.
2. Lenjeria de corp şi pat să fie curată, lipsită de cute şi cîrpeli. Pentru aceasta patul bolnavului se
reaşterne de 2-3 ori pe zi.
3. Se întreţin în curăţenie tegumentele bolnavului, dacă bolnavul suferă de incontenenţă de urină
sau mase fecale se va respecta igiena strictă a tegumentelor după fiecare urinare şi defecare, se va
schimba lenjeria de corp şi de pat.
4. Fricţionarea tegumentelor pe locurile de apariţie a escarelor pentru a îmbunătăţi circulaţia
locală.
5. Se aplică colacul de cauciuc, învelit cu un scutec sub regiunea sacrală sau coccis şi se folosesc
colacii din tifon şi vată în regiunea genunchilor, coatelor, călcîilor.
 Tratamentul escarelor:
În caz de apariţie a escarelor tegumentul lezat se prelucrează cu sol. Premanganat de caliu
1% sau sol.Verde de brilliant 1-2%. Pe plagă se aplică un pansament steril cu unguent de
Sintomicina sau alt antibiotic. Dacă apar regiuni necrotice ţesuturile moarte se înlătură, iar plaga
se acoperă cu un şerveţel steril, îmuiat în sol. Apă oxigenată 3% şi se aplică pansament steril cu
unguent. Pansamentul se schimbă de 2-3 ori pe zi. Tratamentul escarelor este anevoios, de aceea
este necesară prevenirea escarelor de decubit.