NURSING GENERAL 2

CURS 2

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT CU BOLNAVUL IN PAT

MATERIALE NECESARE:
- cearşaf simplu;
- cearşaf plic;
- 2 feţe de pernă;
- 2 perne;
- 1-2 pături;
- paravan;
- sac pt rufele murdare;
- mănuşi de protecţie.
Lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii împăturită în felul următor:
- pătura şi cearşaful de sub pătură (sau plic) se împăturesc fiecare în 3 sub formă de
armonică.
- muşamaua şi aleza se rulează pe lăţime sau pe lungime.
- cearşaful se pliază în lungime, când schimbarea patului se execută pe lungime şi în lăţime, când
schimbarea lenjeriei se execută pe lăţime.
Scop: Asigurarea condiţiilor igienice, de confort a bolnavului.

SCHIMBAREA LENJERIEI PE LUNGIME:

Bolnavul poate fi întors în decubit lateral stâng sau drept (DL stg sau dr), în acest caz schimbarea
lenjeriei se va efectua pe lungimea patului (avem nevoie de 2 asistente). Se vor aşeza asistentele
medicale de o parte şi de alta a patului bolnavului, acesta rămânând acoperit până la schimbarea
cearşafului de sub pătură.
Marginile cearşafului murdar se desfac de sub saltea, de jur-împrejur, apoi bolnavul este întors în
decubit lateral stg sau dr (DL). Asistenta medicală din dreapta prinde bolnavul cu mâna dreaptă
din regiunea axilară dreaptă a bolnavului, îl ridică uşor, iar mâna stângă a acesteia o introduce
sub umerii lui (regiunea omoplaţilor), sprijinindu-i capul pe antebraţ, apoi cu mâna dreaptă de
sub axilă îndepărtează (trage) uşor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat uşor în
aceeaşi direcţie.
Asistenta se aşează în dreptul genunchilor bolnavului, introduce mâna stângă sub genunchii
acestuia (regiunea poplitee), flectându-i puţin, iar cu mâna dreaptă îi flectează uşor gambele pe
coapse.
Din această poziţie, se întoarce bolnavul în decubit lateral drept (DL dr), sprijinindu-l în regiunea
omoplaţilor şi a genunchilor (bolnavul se menţine acoperit).
Asistenta medicala din stânga rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară până la
spatele bolnavului (asistenta medicală are îmbrăcate mănuşile de protecţie). Sulul de lenjerie
curată se află lângă sulul de lenjerie murdară, iar fără a se atinge cearşafurile între ele, se va
îndepărta sulul de lenjerie murdară.
Pe jumătatea liberă a patului se derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza pregătite dinainte.

1
Se întinde bine cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă în faţa de pernă
curată, apoi se aduce bolnavul în decubit dorsal (DD) cu multă blandeţe şi delicateţe, sprijinindu-
l în regiunea omoplaţilor şi regiunea poplitee ( regiunea genunchilor).

SCHIMBAREA LENJERIEI PE LĂŢIME:

Bolnavul poate fi întors în poziţia şezând, în acest caz schimbarea lenjeriei se va face în lăţimea
patului (Rularea şi împăturirea lenjeriei se face ca la schimbarea lenjeriei de pat pe lungime.)
Tehnica va fi efectuată de 2 asistente. Una dintre asistente va sprijini bolnavul, iar cealaltă va
rula lenjeria murdară, după ce în prealabil s-a spălat pe mâini cu apă şi săpun şi a îmbrăcat
mănuşile de protecţie. Bolnavul este acoperit şi este ridicat de asistenta medicală din dreapta în
poziţie şezând.
Cealaltă asistentă îndepărtează pernele pernele şi rulează spre bolnav lenjeria murdară. Cu
mănuşi curate se va derula lenjeria de pat curată de la spatele bolnavului, unde cele 2 cearşafuri
se vor întâlni fără a se atinge. Se va avea grijă ca lenjeria curată să ajungă la mijlocul patului,
pentru a se putea introduce sub saltea, de ambele margini.
După întinderea lenjeriei pe suprafaţa liberă a saltelei, bolnavul este culcat, iar dacă starea lui o
permite este rugat să ridice regiunea bazinului. Dacă însă aceasta nu este posibilă, sau este
contraindicată, atunci cele 2 asistente vor introduce mâinile dinspre capătul proximal al patului
(capul bolnavului) cu palmele suprapuse sub bazinul lui, şi îl vor ridica.
Cu una din mâinile libere rămase, se va îndepărta lenjeria murdară în sac, derulându-se imediat
lenjeria curată.
După efectuarea tehnicii, asistenta medicala se asigură că bolnavul este aşezat cât mai
confortabil. Ȋn unele cazuri, aleza se va schimba de mai multe ori pe zi, nefiind nevoie să se
schimbe şi lenjeria de pat.

MOBILIZAREA BOLNAVULUI
SCOP: Bolnavii sunt mobilizaţi pentru a preveni complicaţiile cum ar fi: tromboze, escare,
pneumonii, ce pot apărea din cauza imobilizării, pentru recunoaşterea stării de independenţă şi
grăbirea procesului de vindecare.
MATERIALE NECESARE: tensiometrul pentru măsurarea funcţiilor vitale
OBIECTIVELE MOBILIZĂRII SUNT:
- Menţinerea mobilităţii articulare;
- Normalizarea tonusului muscular;
- Asigurarea stării de bine şi a independenţei bolnavului;
- Stimularea metabolismului;
- Favorizarea eliminărilor;
- Stimularea circulaţiei sangvine pentru prevenirea trombozelor, pneumoniilor, escarelor;
- Accelerarea peristaltismului intestinal.
PRINCIPII CE TREBUIESC RESPECTATE:
1.Mobilizarea se face în funcţie de natura bolii, starea generală a bolnavului.
2.Exerciţiile fizice se fac înainte de masă.
3.Bolnavul trebuie educat să intercaleze exerciţiile de mişcare cu exerciţiile respiratorii.
4.Se stabileşte împreună cu bolnavul un exerciţiu pentru relaxare.
5.Momentul în care se va începe mobilizarea, precum şi ritmul în care sunt efectuate, vor fi
hotărâte de către medic, iar executarea în bune condiţii ţine de competenţa asistentului medical.

2
Bolnavul este pregătit psihic, explicându-i-se tehnica, cât şi importanţa acesteia în grăbirea
procesului de vindecare. Ȋnainte de a mobiliza bolnavul, cât şi după mobilizare, îi vom măsura
tensiunea, pulsul, frecvenţa respiratorie, faciesul bolnavului cât şi starea acestuia.
Mobilizarea face parte din terapia prescrisă de medic, în funcţie de afecţiunile şi stările
bolnavului, aceasta făcându-se progresiv. Se va începe cu mişcări ale capului (mişcări
pasive/mişcări active), mişcări ale degetelor şi încheieturilor (mişcări pasive/mişcări active),
mişcarea şi schimbarea poziţiei membrelor inferioare şi superioare, mişcări de flexie şi
extensie, bolnavul păstrând poziţia decubit dorsal (mişcări pasive/mişcări active).
Urmează aşezarea bolnavului în poziţia şezând în pat (mişcări pasive/mişcări active), în poziţia
şezând la marginea patului (mişcări pasive/mişcări active) şi apoi ridicarea bolnavului în poziţia
ortostatică (mişcări pasive/mişcări active).
OBS !! DOAR ȊN PREZENŢA MEDICULUI, BOLNAVUL VA EFECTUA PRIMII PAŞI.

CAPTAREA SCAUNULUI LA PAT

SCOP: Evacuator în cazul bolnavilor dependenţi şi pentru observarea caracterelor fiziologice şi
patologice şi analiza lor în vederea precizării diagnosticului.
MATERIALE NECESARE:
- Paravan;
- Mască;
- Mănuşi de protecţie;
- Ploscă sau bazinet;
- Muşama şi aleză;
- Ȋnvelitoare;
- Hârtie igienică;
- Foaie de temperatură;
- Pix de culoare albastră.
TEHNICA:
Asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile de protecţie.
Pregătirea psihică: se comunică cu bolnavul pentru a fi relaxat, explicăm importanţa tehnicii,
montăm paravanul în jurul patului;
Se realizează o rulare a păturii şi a cearşafului la picioarele bolnavului apoi se protejează patul
cu muşama şi aleză;
Pregătirea fizică: se dezbracă bolnavul în partea inferioară şi îl rugăm să-şi flecteze
genunchii şi să-i îndepărteze. Asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă
mănuşile de protecţie şi masca.
Cu mâna stângă ridicăm bazinul bolnavului şi introducem plosca cu mâna dreaptă, din partea
laterală a patului, sub fesele bolnavului după care se roteşte între coapsele acestuia. Se acoperă
bolnavul cu cearşaful sau învelitoarea şi asistenta se îndepărtează, pentru a lăsa intimitatea
bolnavului.
Cât timp bolnavul va elimina, asistenta va fi prin salon (nu va părăsi salonul), iar când
bolnavul a terminat, acesta o strigă. Vom scoate plosca în linie dreaptă, după ce în prealabil l-am
şters în regiunea perianală cu hârtie igienică. Plosca se va acoperi cu capacul sau învelitoarea şi
se va îndepărta pentru deversare la toaletă sau dacă medicul recomandă, se va recolta cu
coprorecoltorul, “fragmente” din materiile fecale pentru coprocultură.
Se îmbracă bolnavul, se acoperă, se aeriseşte salonul. Asistenta medicală se spală pe mâini cu

3
apă şi săpun, după ce în prealabil a îndepărtat materialele din salon şi a dezbrăcat mănuşile. Va
aerisi camera, va nota în foaia de temperatură scaunul, precum şi calităţile lui fizice.
Notarea scaunului:
- Scaun normal I;
- Scaun moale ∕ ;
- Scaun diareic sau apos ─ ;
- Scaun cu mucus X;
- Scaun cu puroi P;
- Scaun melenă M (negru lucios cu aspect de păcură);
- Scaun sanguinolent S (scaun cu sânge);
- Scaun grunjos Z.
OBS! Dacă numărul scaunelor evacuate într-o zi este foarte mare, se notează nr total urmat de
semnul convenţional.
Meconiu – primul scaun la nou – născut.

CAPTAREA VĂRSĂTURII
SCOP: Pentru observarea caracterelor fiziologice şi patologice ale vărsăturilor şi descoperirea
modificării lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului.
MATERIALE NECESARE:
- mănuşi de protecţie
- muşama şi aleză;
- 2 tăviţe renale;
- pahar cu apă aromată;
- prosop;
- foaie de temperatură;
- 3 pixuri (verde, roşu, albastru) - în funcţie de conţinutul vărsăturii.
TEHNICA:
Materialele au fost pregătite şi trasportate la patul bolnavului, pe măsuţa protejată de un CÂMP
STERIL. Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun.
Pragătirea psihică: Ȋn timp ce bolnavul varsă, el este încurajat şi susţinut de frunte, comunicăm
cu acesta pentru a nu intra în panică.
Pregătirea fizică constă în poziţionarea acestuia în decubit dorsal cu capul în lateral (poziţia
de siguranţă). Dacă starea generală i-o permite acesta mai poate ocupa şi poziţia şezând în pat
sau la marginea patului. Ȋn poziţia de siguranţă, vom împiedica bolnavul să aspire conţinutul
gastric în căile respiratorii.
Se protejează perna bolnavului cu muşama şi aleză iar lenjeria de corp, cu un prosop aşezat în
jurul gâtului bolnavului. Dacă acesta are proteză, o vom îndepărta în pahar. I se oferă bolnavului
tăviţa renală dacă este capabil să şi-o susţină, dacă nu o vom susţine noi.
Asistenta medicală sprijină cu cealaltă mâna fruntea bolnavului, îl încurajează pe bolnav, îl
educă să inspire mai profund pe nas şi să expire pe gură. I se oferă bolnavului un pahar cu apă
aromată pentru a-şi clăti gura, îndepărtează conţinutul în cealaltă tăviţă renală.
Asistenta medicală şterge gura bolnavului cu prosopul de eventualele mucozităţi, aplică
comprese umede pe frunte, oferă bolnavului lichide reci în cantităţi reduse începând cu o
linguriţă şi apoi cantitatea crescând progresiv.
Se îndepărtează materialele folosite, dacă e nevoie şi vărsătura, dacă nu va fi păstrată pentru

4
vizita medicului. Se va nota în foaia de observaţie tehnica, numele asistentei medicale şi ora, iar
în foaia de temperatură vărsătura şi culoarea acesteia. Asistenta medicală se spală pe mâini apoi
supraveghează bolnavul, se aeriseşte salonul şi se trece la reorganizarea locului de muncă.
Simptome ce însoţesc vărsătura: dureri abdominale, deshidratare, HTA, ameţeală, migrene
urmate de cefalee occipitală, vedere înceţoşată, respiraţie frecventă, puls tahicardic dar filiform,
acufene, regurgitaţia (întoarcerea alimentelor din stomac sau esofag în cavitatea bucală fără efort
şi fără greaţă).
Notarea vărsăturii - Vărsăturile se notează cu un cerc, în care se notează numărul acestora, astfel:
- Vărsături alimentare O (cerc de culoare albastră);
- Vărsături bilioase O (cerc de culoare verde);
- Vărsături sanguinolente O (cerc de culoare roşie).
Pe foaia de temperatură se notează vărsătura sus, în partea superioară a paginii şi scaunul în
partea de jos a foii.

CAPTAREA URINEI
SCOP: Evacuator, pentru observarea caracterelor fiziologice şi patologice.
MATERIALE NECESARE:
- Paravan;
- Mănuşi de protecţie;
- Urinar;
- Muşama şi aleză;
- 2-3 comprese sterile;
- Tăviţă renală.
- Foaie de temperatură (în caz că notezi diureza sau cantitatea de urină eliminată pt a
efectua bilanţul ingesta-excreta)
TEHNICA:
Urinarele sunt confecţionate din plastic sau sticlă, pentru bărbaţi au un orificiu mai îngust iar
pentru femei au un orificiu mai larg în formă de floare.
După pregătirea materialelor, le vom transporta la patul bolanvului pe o măsuţă protejată de un
CÂMP STERIL. Montăm paravanul, rulăm pătura la picioarele bolnavului, aşezăm muşamaua şi
aleza pentru a proteja patul, ne spălăm pe mâini cu apă şi săpun şi apoi îmbrăcăm mănuşile de
protecţie.
Se aşează urinarul între coapsele bolnavului, iar cu o compresă se apucă penisul şi se introduce
în urinar. După eliminare, cu altă compresă sterilă se şterg picăturile de urină rămase şi se
îndepărtează urinarul, apoi bolnavul este aşezat în poziţia confortabilă, învelit.
Dacă lenjeria s-a murdărit se va schimba, asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun după ce în
prealabil a dezbrăcat mănuşile.
Va nota în foaia de temperatură cantitatea de urină. Se aeriseşte salonul şi se trece la
reorganizarea locului de muncă.

CAPTAREA SPUTEI
SCOP: Explorator, pentru examinări bacteriologice, parazitologice în vederea stabilirii
diagnosticului.
1. Drenajul secreţiilor bronşice
2. Examen flora banală
3. Examen bacteriologic
5
MATERIALE NECESARE:
- Pahar conic sau cutie Petri, pahar cu apă, şerveţele de unică folosinţă, tăviţă renală, mănuşi;
- 2-3 scuipători dezinfectate şi sterilizate cu soluţie de lizol 3% sau fenol 2,5%.
- Pentru determinarea cantităţii sputei se vor folosi vase gradate acoperite cu plăci de sticlă
(cantitate fixă de substanţă dezinfectantă fenol 100 gr pt a preveni aderarea acesteia pe pereţii
vasului şi pentru a nu se suprainfecta)
TEHNICA: Se pregătesc materialele şi se transportă la patul bolnavului. Este pregătit fizic şi
psihic. Este instruit să nu mănânce, să nu înghită sputa, să nu o împrăştie, să nu o expectoreze în
batistă sau prin salon, ci să colecteze în scuipătorile speciale, pentru a preveni infecţiile
nozocomiale.
I se asigură cel puţin 2-3 scuipători de rulaj. Acestea sunt schimbate în funcţie de când trebuie
prezentate medicului. Se educă bolnavul să nu arunce corpuri străine în scuipătoare. Se trece la
reorganizarea locului de muncă.

Definiţia sputei: Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expectorează din căile

respiratorii prin tuse. Prin expectoraţie se întelege eliminarea sputei din căile respiratorii
superioare (C.R.S.).

Ȋn condiţii fiziologice, mucoasa căilor respiratorii secretă o cantitate mică de mucus, necesară
protejării suprafeţei interioare a organelor respective faţă de efectul nociv al aerului, prafului şi
faţă de uscăciune. Ȋn condiţii patologice se adună în CĂILE RESPIRATORII SUPERIOARE o
cantitate variabilă de spută care acţionează ca un corp străin şi provoacă actul tusei. Sputa este
alcătuita din secreţia şi exudaţia patologică a mucoaselor bronhopulmonare din descuamaţia
epiteliilor pulmonare dar şi din substanţe străine inhalate (praful).
Expectoraţia are o mare importanţă pentru stabilirea multor diagnostice. Pentru determinarea
cantităţii se vor folosi vase gradate acoperite cu plăci de sticlă, în vas se află o cantitate fixă de
substanţă dezinfectantă de lizol 5% sau fenol 100g sau permanganat de potasiu, care trebuie
scăzută din cantitatea de spută colectată în vas (recipient).
Flora banală – se recoltează dimineaţa în vase speciale sterile şi se transportă la laborator în cel
mult 60 minute pentru a nu se suprainfecta. Bolnavul este pregătit de seara în sensul că trebuie
să-şi spele dantura înainte de culcare, iar dimineaţa se recoltează înainte de spălarea dinţilor.
Dacă sputa se captează pentru aprecierea aspectului se utilizează scuipătoare emailate cu
capac (fără a se adăuga o altă substanţă în vas, care ar putea denatura aspectul sputei);
Dacă sputa se captează pentru examen bacteriologic, se va face în vase speciale fără a fi sterile,
dimineaţa şi este indicat pentru evidenţierea bacilului Koch.

SCHIMBAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI

SCOP: Pentru prevenirea complicaţiilor. Aceste schimbări pot fi: pasive şi active.
Schimbările pasive se efectuează la bolnavii imobilizaţi, adinamici, inconştienţi, paralizaţi sau
cei cu gips. Pentru efectuarea schimbărilor de poziţie sunt necesare 1-2 asistente medicale.
Acestea trebuie să adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica bolnavul cu mai multă
uşurinţă şi efort fizic redus. Bolnavul este prins precis cu o singură mână, palma să fie aşezată pe
suprafaţa corpului bolnavului, astfel încât suprafaţa de contact să fie mai mare, asistenta să fie
aşezată mai aproape de patul bolnavului, cu picioarele depărtate pentru a avea o bază de susţinere
cât mai mare.
1. Ȋntoarcerea bolnavilor din decubit dorsal în decubit lateral stâng sau drept şi revenirea în

6
poziţia iniţială.
2. Aşezarea bolnavului în poziţia şezând;
3. Readucerea bolnavului la locul iniţial pentru cei ce au alunecat jos de pe pernă.