Școala Sanitară Postliceală ”Sanity” Onești

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică

Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Proiect
pentru examenul de certificare a calificării
profesionale - învățământ postliceal sanitar

Îndrumător,
Prof. Irimia Mirela
Candidat,
Diaconu Ferenț Gh. Mariana

2019

1
 Școala Sanitară Postliceală ”Sanity” Onești

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică

Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Îngrijirea pacientului cu glaucom

Îndrumător,
Prof. Irimia Mirela
Candidat,
Diaconu Ferenț Gh. Mariana

2019

2
 CUPRINS

I. Argument.....................................................................................4
1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a analizatorului
vizual..............................................................................................6
2. Prezentarea generală a glaucomului.........................................11
a. Definiție................................................................................11
b. Clasificare..............................................................................11
c. Etiologie.................................................................................12
d) Diagnostic clinic (simptomatologie).....................................17
e) Tratament...............................................................................20
f) Complicații. Evoluție și prognostic........................................23
3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu glaucom.................................................................24
Fișa tehnica nr. 1........................................................................31
Fișa tehnica nr 2.........................................................................36
Fișa tehnica nr 3.........................................................................37
Fișa tehnica nr 4.........................................................................40
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu glaucom......................44
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu glaucom..................50
III. Bibliografie................................................................................52

3
 I. Argument
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu glaucom.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu glaucom și de care
trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire
sunt: crestere tensiunii intraoculare, care determina secundar alteratii
anatomice (atrofia nervului optic cu excavatie) si tulburarii functionale
(deficitul vederii centrale).
Subcapitolele prezentului proiect sunt:
1 Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
2. Prezentarea generală a glaucomului
3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
glaucom
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu glaucom
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu glaucom
Dezvoltarea capitolelor proiectului au la bază următoarele competențe
profesionale:
1. Urmărirea si notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale și vegetative.
2. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor și menţinerea unui
grad ridicat de sănătate.
3. Elaborarea planului de îngrijiri
4. Pregătirea pacientului pentru tehnici şi investigaţii
5. Aplicarea de intervenţii proprii şi delegate
6. Monitorizarea stării de sănătate
7. Identificarea factorilor care pot altera stilul de viaţă sănătos
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții cu glaucom s-a finalizat
prin analiza unui caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului

4
realizat s-au evidențiat problemele de dependență specifice la nivelul celor 14
nevoi fundamentale conform principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu glaucom
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidențiate
problemele de dependență, diagnosticul de îngrijire, obiectivele de îngrijire,
intervențiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor
aplicate.

5
 II. Îngrijirea bolnavului cu conjuctivită alergică
1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a
analizatorului vizual
Analizatorul vizual
Vederea furnizează cea mai mare cantitate de informații din mediul
extern. Ochiul transform energia undelor electromagnetice din spectrul vizibil
(cu lungimi de undă între 400-700 nm) în impuls nervos. Vederea permite
diferențierea formei, luminozității și culorii obiectelor și în același timp are un
rol important în orientarea spațială, în menținerea echilibrului și în activarea
corticală difuză, contribuind astfel la integrarea organismului în mediu.
Analizatorul vizual este format din segmentul receptor (segmentul
periferic), calea de conducere (segmentul intermediar) și segmentul cortical
de proiecție (segmentul central).
Segmentul receptor este localizat la nivelul globului ocular. Acesta,
împreună cu anexele de mișcare (mușchii extrinseci globului ocular) și cu cele
de protecție (pleoape, gene, conjunctiva, glandele lacrimale, sprâncene)
formează ochiul.
Globul ocular găzduiește receptorii pentru vedere. Este alcătuit din trei
învelișuri și mai multe medii transparente, prin care lumina ajunge la acești
receptori. Învelișurile sunt: sclerotica, coroida și retina.

Figura 1 Componentele globului ocular

6
 Sclerotica este învelișul extern și are rol protector. La exterior se prind
mușchii globului ocular: mușchiul drept extern, drept intern, drept superior,
drept inferior, oblic inferior și oblic superior. La polul anterior al globului,
sclerotica se bombează și devine transparentă, luând numele de cornee.
Coroida este învelișul care asigură nutriția globului ocular, conținând
vase, nervi și pigmenți. Spre partea anterioară prezintă o îngroșare numită
corp ciliar, alcătuit din mușchi ciliari și din vase de sânge ghemuite numite
procese ciliare. Mușchii ciliari sunt mușchi netezi, orientați radiar și circular.
Procesele ciliare au rolul de a produce o substanță numită umoare apoasă. În
prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului, se află un diafragm
numit iris, care are un orificiu central - pupila. În alcătuirea irisului se află
mușchi netezi, circulari și radiari. Contracția mușchilor circulari duce la
micșorarea pupilei, iar contracția mușchilor radiari - la dilatarea pupilei.
Retina, învelișul intern, acoperă doar 2/3 posterioare ale coroidei. Este
alcătuită din cellule receptoare specializate și din neuroni conectați la aceste
celule, care transmit informația spre centrii nervoși. Spre coroidă, retina
conține un strat de pigmenți de culoare brună, care formează o cameră
obscură în jurul celulelor receptoare. La polul posterior al retinei se află:
 pata galbenă (macula lutea), cu o depresiune în centru - fovea
centralis;
 pata oarbă, numită așa deoarece nu conține receptori pentru lumină.
Pata oarbă reprezintă
 zona prin care nervul optic părăsește globul ocular.
Segmentul periferic
Celulele receptoare sunt de două tipuri: cu conuri și cu bastonașe.
Celulele cu bastonaș (125-130 de milioane) sunt foarte sensibile la
lumină. Sunt receptorii vederii nocturne, dar nu pot percepe detalii ale
obiectelor sau culorile. Aceste celule se află în cantitate mare la periferia
retinei și sunt absente în fovea centralis.

7
 Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai
înalt. Sunt răspunzătoare de vederea la lumină puternică și de distingerea
culorilor. Aceste celule ocupă în exclusivitate fovea centralis și se află în
număr redus la periferia retinei.
Pentru a ajunge la celulele receptoare, lumina trebuie să treacă prin mai
multe medii transparente: corneea, camera anterioară, cristalinul și camera
posterioară.
Corneea nu conține vase de sânge, dar este bogat inervată, fiind
sensibilă la stimuli externi (dureroși, tactili).
Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera
anterioară de cea posterioară. Este legat printr-un ligament suspensor de
corpul ciliar. Mușchii corpului ciliar au rolul de a regla convexitatea
cristalinului: atunci când se contractă mușchii circulari, cristalinul se
bombează, iar când se contractă mușchii radiari - cristalinul se aplatizează.
Camera anterioară se află între cornee și cristalin, iar camera
posterioară: între cristalin și retină. În camera anterioară se află umoare
apoasă, iar în camera posterioară - umoare vitroasă (corpul vitros).
Segmentul intermediar
Neuronii care intră în alcătuirea retinei reprezintă primul și al II-lea
neuron al căii vizuale. Primul neuron este conectat la celulele receptoare, iar
cel de-al II-lea - la primul neuron. Axonii celui de-al II-lea neuron se
grupează, formând nervul optic, și părăsesc ochiul prin pata oarbă. Al III-lea
neuron al căii vizuale se află în metatalamus, de unde informația este
proiectată în emisferele cerebrale. Segmentul de conducere este format dintr-
un lanț de neuroni bipolari (protoneuronul căii), care prin dendrite fac sinapsă
cu celulele fotosensibile, iar prin axoni, cu neuroni ganglionari multipolari
(deutoneuronul căii).

8
 Segmentul central
Este reprezentat de aria vizuală primară, aflată în lobul occipital. În
vecinătate se află mai multe arii de asociație, conectate cu lobii frontali și
parietali, implicate în procese psihovizuale complexe.
Câmpul vizual este spațiul cuprins cu privirea atunci când aceasta este
fixată asupra unui punct. La om, cea mai mare parte a câmpului vizual este
asigurată de ambii ochi (vedere binoculară) și doar o parte din câmpurile
temporale de către un singur ochi (vedere monoculară). Câmpul visual
binocular reunește cele două câmpuri monoculare, suprapuse în zona nazală.
Aparatul optic
Formarea imaginilor pe retină se datorează aparatului optic al globului
ocular, alcătuit din cornee, umoare apoasă, cristalin și corp vitros. Datorită
corneei și cristalinului, aparatul optic are o convergență pozitivă, care face
posibilă proiectarea imaginilor pe retină, iar irisul reglează cantitatea de
lumina care pătrunde în ochi. Claritatea imaginii la distanță și în apropiere se
datorează acomodării ochiului prin creșterea convergenței cristalinului, adică
prin modificarea razei de curbură a suprafeței sale anterioare, datorită
contracției mușchilor ciliari circulatori.
Acomodarea reprezintă modificarea puterii de refracție a cristalinului, în
funcție de distanța la care se află obiectele privite. Punctul cel mai apropiat de
ochi, la care vedem clar un obiect, cu effort acomodativ maximal, se numeşte
punct proxim. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort
acomodativ, se numeşte punct remotum (6 m). Practic, un obiect aflat mai
aproape de ochi decât punctul proximum nu poate fi văzut clar, iar la o
distanță de 6 m, obiectele se văd clar fără acomodare. Punctum proximum
scade cu vârsta din cauza diminuării elasticității cristalinului. La persoanele
vârstnice acomodarea ochiului are loc între limite reduse. Defecțiunea se
numește presbitism și se corectează cu lentile convexe.
Fiziologia analizatorului vizual

9
 Simtul vederii ne permite sa  recunoastem obiectele care ne inconjoara,
sa apreciem calitatile lor,  forma, marimea,  culoarea, luminozitatea, 
mobilitatea – ca si distanta care ne separa de ele si distanta dintre obiecte.
Procesul prin care se realizeaza vederea cuprinde urmatoarele etape
succesive:
a.    Formarea imaginii pe retina,  prin intermediul unui sistem dioptic,
in care cristalinul indeplineste rolul unei lentile biconvexe.
b.    Stimularea celulelor receptoare din retina, sensibile la lumina, deci
a celulelor cu conuri si a celor cu bastonase.  Deosebirile de comportament a
bastonaselor le revine rolul principal in vederea nocturna, monocromatica, iar
conurilor in vederea diurna, cromatica.
c.    Reprezentarea imaginii la nivelul scoartei cerebrale:  imaginea
reala  si rasturnata,  formata pe retina este proiectata prin intermediul caii
optice spre aria vizibila din  regiunea occipitala. Aceasta  are o cito-
arhitectonica speciala,  de unde si denumirea   de arie striata.  Retina se
proiecteaza punct cu punct in aria striata. Fibrele corespunzatoare din pata
galbena au in zona  vizuala un teritoriu mult mai mare comparativ cu restul
retinei. Din cauza incrucisarii partiale cu chiasma optica,  fibrele fiecaruia din
cei doi nervi optici se proiecteaza pe ambele emisfere. Datorita acestui fapt
excitatiile culese de cele doua retine ajunse in emisferele cerebrale printr-un
fenomen de fuziune corticala duc la formarea unei singure imagini care este
in  vederea binoculara (ambii ochi fixeaza acelasi punct).

  

10
 2. Prezentarea generală a glaucomului
a. Definiție

Prin glaucom se inteleg o serie de conditii patologice al caror simptom

comun este cresterea  tensiunii oculare si care duc la afectarea  vederii.

b. Clasificare

Glaucomul primar   - cu unghi inchis sau congestiv –acut

-cronic
-cu unghi deschis sau conic simplu
Glaucomul malformativ sau disgenetic
Glaucom secundar
Glaucom absolut
Glaucomul primar
        Dupa aspectul clinic si evolutia sa, glaucomul primar se imparte in
doua categorii:
•    Glaucomul simplu sau cu unghi deschis
•    Glaucomul congestiv sau cu unghi inchis
Glaucomul malformativ sau disgenetic. Este o hipertensiune
secundara a unei anomalii de dezvoltare embrionara a unghiului iridocorneean
care impiedica scurgerea amorii apoase din camera anterioara. Poate fi
congenital sau se instaleaza dupa nastere in primii ani de viata. Tensiunea
oculara crescuta duce la dilatarea ochiului aflat in faza de dezvoltare, putand
ajunge la dimensiuni mari (hidoftalmie).

11
    Glaucomul infantil se deosebeste de glaucomul primar al adultului
prin conditiile de aparitie si prin faptul ca hipertensiunea oculara actioneza
asupra unor tesuturi inca distensibile,ceea ce determina aspectul lui clinic.

c. Etiologie

Glaucomul cu unghi deschis este o boala  cronica bilaterala,cu o

evolutie insidioasa, progresiva, care se manifesta printr-o crestere lenta a
tensiunii intraoculare, care determina secundar alteratii anatomice (atrofia
nervului optic cu excavatie) si tulburarii functionale (deficitul vederii
centrale). Se caracterizeaza prin absenta orcarei afectiuni sau anomalii
oculare, semne de congestie si unghi camerular deschis.
        Se intalneste dupa  varsta de 55-60 ani, la ambele sexe. Datorita absentei
simptomelor subiective, glaucomul cronic simplu este forma cea mai
periculoasa. Boala este descoperita accidental cu ocazia unei prescriptii de
ochelari.
        Simptomele obiective sunt reduse. Ochiul este linistit, pupila este putin
mai larga si reactiile pupilare mai lenese, tensiunea oculara crescuta moderat
intre 25-35 mmHg. La fundul de ochi se constata o excavatie papilara
caracterizata printr-o infundare in forma de caldare a discului papilar. Vasele
retiniene centrale se vad pe profunzimea papilei, apoi dispar si reapar la
nivelul marginilor papilare  deplasate nazal.In jurul papilei se observa uneori
inele alb-galbui de atrofie a retelei coroidiene.
        Modificarile campului vizual apar la inceput sub forma de mici scotoame
izolate, iar mai tarziu sub forma unui scotom arciformm (scotom BJERUM).
Intr-o faza mai avansata  campul vizual se ingusteaza inferonaza.

12
        Originea alteratiilor campului vizual este legata de deficientele
circulatorii alepapilei nervului optic si ale retinei. Treptat campul vizual se
micsoreaza concentric , in faza primara adaptarea la intuneric este alterata,
vederea centrala se pierde mai tarziu.
        Evolutia glaucomului se face lent, spre cecitate bilaterala prin scaderea
treptata a vederii. 
Patogenie
        Glaucomul cronic simplu se datoreste cresterii rezistentei la scurgere a
umorii apoase la nivelul sistemului trabecular sclerozat.  O alta cauza de
cresterea rezistentei de scurgere a umorii apoase este scleroza vaselor
sectiunii de drenaj. Nu e dovedit inca daca aceasta blocare a unghiului de
filtratie este initiala sau este urmare a bolii glaucomatoase.
Anatomie   patologica
In unghiul camerular, la nivelul trabecului se constata scleroza si
proliferare celulara care duc la inchiderea spatiilor trabeculare. Retina 
prezinta o degenerescenta a fibrelor nervoase si a celor ganglionare cu o
glioza (neuroretiniana, proliferare de tesut glial in retina si nervul optic, 
consecutiva unui proces inflamator sau din nastere ) secundara, uveea prezinta
fenomene de scleroza vasculara. Nervul optic sufera o degeneres –centa
cavernoasa.
        Conjunctiva, corneea si sclera au aspect normal. Uneori in stadiul
avansat irisul prezinta zone intinse de atrofie , ele se manifesta printr-o
rarefiere difuza a stromei anterioere. In faza finala a boli in corpul vitros apar
modificari degenerative.
       
Glaucomul congestiv (cu unghi inchis)
Aceasta forma de glaucom survine in urma inchiderii unghiului
iridocorneean. Exisa doua tipuri de glaucom congestiv: acut si cronic.

13
 In realitate este vorba de aceeasi forma, care insa evolueaza diferit de la
un anumit stadiu. Glaucomul congestiv afecteaza in special femeile intre 45-
60 ani.
Stadii de evolutie:
Stadiul prodromal (perioada de invazie) se manifesta prin tulburari
vizuale tranzitorii, ce consta in: 
•    vederea in cercuri colorate (curcubeu) in jurul surselor de lumi-
na.Acest simptom apare din cauza edemului corneean provocat la cresterea
tensiunii oculare ;
•    intetosari periodice ale vederii;
•    dureri oculare si perioculare, mai ales dimineata.
Simptomele acestea dureaza cateva minute si apoi dispar fara urme. La
inceput prodroamele sunt rare, apoi devin din ce in ce mai frecvente.
Modificari oculare obiective ale acestui stadiu sunt putin marcate si
constau in:
- mitriaza moderata
- diminuarea camerei anterioare 
- opalescenta corneei datorita edemului
 1 Simptome care sunt prezente in timpul prodroamelor cand si
tensiunea ocualara este crescuta.
Simptome precoce 
-    alterarea adaptarii la intuneric
-    aparitia unui scotom care pleaca din pata oarba inconjurand, in
sectorul nazal punctul de fixatie (scotom Bjerrum) 
Primele semne de boala (prodroamele) sunt produse deseori de
insomnie, de presiune psihica, oboseala, enervari, alimentatie abundenta,
utilizarea locala sau generala de atropina.Acest stadiu poate dura luni sau ani.
Stadiul de glaucom evoluat se manifesta sub forma de glaucom
congestiv, acut si cronic.

14
 Glaucomul congestiv acut se manifesta printr-o criza (atac) de
hipertensiune oculara. Atacul este dezlantuit de aceleasi cauze ca si
prodroamele. Bolnavii se plang de dureri accentuate cu caracter de
hemicranie, insotite de greata, varsaturi si scaderea accentuata a vederii. Ele
survin de obicei seara in caz de oboseala, emotii.
Dintre factorii declansatori ai glaucomului congestiv acut se pot
enumera: stresul, insomnia, medicamentele cu continut de atropina,
schimbarea de clima, greselile dietetice, consum exagerat de lichide.
La examenul obiectiv se constata:
•    cresterea accentuata a tensiunii oculare;
•    edemul ploapelor si conjuctivelor; 
•    opalescenta corneei;
•    infectie perikeratica;
•    camera anterioara mica;  
 •   pupila mare, ovalara, imobila, verzuie;    
•   tensiune intraoculara peste 50 mmHg;   
Din cauza edemului corneean,examenul oftalmoscopic se face greu.
Opalescenta corneei se datoreaza edemului coreean, care la examenul
biomicroscopic apare format din numeroase vezicule pline cu lichid, situate in
epiteliul parenchimului corneean.
La nivelul unghiului camerular se observa ca radicina irisului este in
cotact cu fata posteriora a corneei, inchizand complect comunicarea dintre
camera anterioara si canalul Schlemm.Modificarile la nivelul unghiului
camerular se pot vedea prin gonioscopie.
Glaucomul congestiv cronic.
Se ajunge treptat de la faza prodromala la o stare de permanenta
congestie oculara insotita de hipertensiune oculara continua, cu o valoare mai
mica decat in atacul de glaucom.
  Simptomele subiective ale progroamelor:

15
 •    incetosarea trecatoare a vederii;
•    durere oculara si perioculara usoara;
•    vederea unor cercuri colorate in jurul surselor de lumina;
Simptomele ce apar in:
•    momente stresante;
•    greseli dietetice;
•    oboseala
Corneea este usor opalescenta, cu sensibilitate scazuta, irisul atrofic,
pupila dilatata ovalara, de culoare verzuie, camera anterioara este mai mica,
unghiul camerular ingustat.
 Patogenie. Glaucomul congestiv survine pe un ochi cu o conformatie
particulara, mai ales hipermetrop, la care exista o disproportie intre marimea
cristalinului si celelalte segmente anterioare.Camera anterioara si unghiul
camerular sunt inguste.
Exista cazuri cand ingustarea unghiului camerular este data de o
anomalie de dezvoltare ereditara.
 Ingustarea unghiului camerular franeaza circulatia umorii apoase.
Anumiti factori intercurenti (dilatarea medicamentoasa a pupilei, soc
emotional, retentie de lichide), pot impinge radacina irisului, la un ochi
predispus si unghiul camerular se va inchide.
Glaucomul infantil
Afectiunea este bilaterala si constituie una din cauzele de orbire la
copii.Apare de doua ori mai des la baietii decat la fete si se manifesta prin:
•    Opacifiere a corneei pe un ochi marit de volum;
•    Sindrom acut cu dureri oculare,fotofobie,blefarospasm sau printr-o
evolutie lenta.
Corneea este marita  in toate directiile din cauza rupturilor membranei
Descemet. Limbul sclero-corneean este largit, sclera subtiata, camera
anterioara foarte profunda si in unghi camerular prin gonioscopie se poate

16
vedea o membrana translucida care mascheaza trabecului scleral.
        Irisul este atrofiat iar in urma distensiei globului ocular si ruperii zonulei
Zinn, apare subluxatia cristalinului care se poate opacifia.
Glaucomul secundar
In glaucomul secundar exista o cauza oculara sau extraoculara care
determina cresterea tensiunii oculare. 
Afectiunea care face dificila scurgerea umorii apoase poate declansa
glaucomul secundar.
Glaucomul secundar este de obicei unilateral si evolueaza in mod
subacut, cu fenomenele subiective alarmante, alteori evolutia ei poate fi
insidioasa, cronica.
Glaucomul absolut.  Constituie faza initiala a glaucomului netratat sau
insuficient tratat. El se caracterizeaza prin absenta totala a vederii si o
tensiune oculara crescuta si ireductibila. 

d) Diagnostic clinic (simptomatologie)

Glaucomul cu unghi deschis
Diagnosticul se bazeaza pe:
 hipertensiune intraoculara
 tulburari de camp visual
 excavatia glucomatoasa  a pupilei
 In faza de inceput, cand diagnosticul nu este sigur, se recurge la
probele de provocare: ingerare de lichide, instilarea midriacelor, care duc la
cresterea tensiunii intraoculare in ochiul glaucomatos. Se va face examenul
curbei nic-temerale,  valorile confirmand diagnosticul.

17
 La examinarea mai atenta se poate observa camera anterioara mai mica,
pupila mai dilatata fata de celalalt ochi,unghiul camerular ramanand deschis. 
Diagnosticul  diferential. Se face cu: cataracta senila incipienta cu care
este adesea confundat. 
In cataracta lipsesc: hipertensiunea oculara, modificarea campului
vizual, atrofia nervului optic.
In glaucom exista: o miscare a campului vizual, excavatia papilara este
centrala si plata. 
In stadiul incipient al bolii, cu tensiunea oculara usor crescuta,
stabilirea diagnosticului e dificila uneori. De aceea se aplica proba de
provocare hidrica. Cand eliminarea umorii apoase este suficienta, daca
seincarca organismul cu lichid (ceai), putem conclude la starea lui patologica. 
Proba este pozitiva daca diferenta de tensiune oculara inainte si dupa proba
este de 5 mmHg, sau chiar mai mult. Rezultatul pozitiv confirma diagnosticul
de glaucom cronic simplu.
Prognosticul  este  rezervat si este in functie de perioada in care a fost
descoperit. Daca boala a fost surprinsa intr-o faza incipienta, prin tratament
corespunzator si sustinut se poate salva functia vizuala. Prognosticul
functional este in raport cu echilibru dintre tensiunea oculara si vasculariza-tia
nervului optic.
Diagnosticul glaucomului acut se face pe simptomele oculare +
primele semne de boala.
Din cauza cefaleei, greturilor si varsaturilor poate fi confundat cu
afectiuni acute gastro-intestinale,greseala ce duce la pierderea totala a vederii.
Diagnosticul diferential se face cu :
•    iridociclita acuta (edem mai redus, tulburarea umorii apoase din
camera anterioara, precipitata);
•    conjunctivita acuta;
•    uveita hipertensiva acuta;

18
 •    glaucom secundar;
Fara tratament dupa cateva zile sau saptamani atacul de glaucom se
potoleste. Fenomenele obiective dispar in parte.Acuitatea vizuala se pierde
treptat sau brusc.
Edemul corneean si anemia retiniana pot dispare complet. Irisul ramane
atrofic cu zone decolorate, iar pupila mai dilatata.Depigmentatia irisului apare
in urma ischemiei cauzata de tensiunea oculara crescuta mult.
Glaucomul congestiv cronic
Examenul oftalmoscopic arata o excavatie papilara glaucomatoasa
careia ii corespunde scaderea marcata a vederii.
La examenul perimetric se constata la inceput o crestere a petei oarbe
apoi apar scotoame paracentrale, care pleaca din pata oarba si inconjoara
punctul de fixatie. 
In faza urmatoare se instaleaza o amputare a campului vizual si mai
tarziu se produce o ingustare concentrica a intregului camp vizual.
Glaucomul infantil
Prin oftalmoscopie in retina se vad fenomenele degenerative.
Excavatia glaucomatoasa a papilei apare mai tarziu, tensiunea fiind
compensata in parte de destinderea sclero-corneeana.
Tensiunea oculara este crescuta 30-50 mmHg, examenul refractiei arata
un grad variabil de miopie datorita dezvoltarii globului ocular. In forma
tardiva (glaucomul juvenil), primul semn apare la un copil mai mare, boala se
manifesta cu scaderea treptata a acuitati vizuale, fotofobie, blefarospasm, sau
prin dureri oculare.  Cresterea brusca a tensiunii intraoculare poate fi urmata
de  o  hemoragie in camera anterioara, insotite de dureri oculare puternice.
Copilul devine agitat, plange,  nu are pofta de mancare.
Glaucomul secundar
Diagnosticul se pune  in urma cercetarii sistematice a tensiunii oculare,
a unghiului camerular, a fundului de ochi.

19
 Clinic el poate fi secundar unor afectiuni de origine inflamatorie,
vasculara, traumatica,  tumorala, postoperatorie. Mai exista glaucoame
secundare unor uveite, unor leziuni retiniene, glaucoame alergice, de natura 
cristaliniana, (glaucom prin intumescenta cristalinului, prin hipermaturitatea
cataractei).  Diagnosticul se face prin cercetarea sistemica a tensiunii
intraoculare, a unghiului camerular, a fundului de ochi.
Glaucomul absolut. 
La examenul obiectiv, in jurul corneei vasele au aspect de “cap de
maduza”, datorita jenei circulatorii vasculare, corneea prezinta un edem
epitelial, camera  anterioara este mica, pupila   dilatata si rigida, cristalinul 
opacifiat.

e) Tratament

Glaucomul cu unghi deschis

Tratamentul  glaucomului cronic simplu este:
- simptomatic, care urmareste scaderea tensiunii intraoculare.
- local  si general: se utilizeaza substante cu actiune parasim-paticomimetica.
        Medicamentele parasimpaticomimetice sau miotice au efect hipotonizant
asupra ochiului prin micsorarea rezistentei la scurgerea umorii apoase.
        Pentru normalizarea tensiunii oculare se administreaza pilocarpina in
solutie de 1-40%. Actiunea ei  dureaza 6 ore. Are actiune asupra fibrelor
musculare netede. Se poate intrebuinta si seara sub forma de unguent 2%, cu
efect, mai durabil decat cel al picaturilor.Ezerina sau fizostigmina se utili-
zeaza in solutie 1/1000, ea actionand prin inhibarea actiunii colinesterazei.
Actiune similara o au Mintacolul (solutie 1/6000), Tosmilenul(0,,25- 1%)

20
        La persoanele in varsta medicamentele cu efect miotic sunt nefavora-bile
pentru ca afecteaza vederea prin micsorarea pupilei, in cazuri de opaci-tate
incipienta centrala a cristalinului.
        Simpaticomimeticele actioneaza prin diminuarea secretiei ciliare si prin
usurarea scurgerii umorii apoase. Se utilizeaza instilatii cu Epinefrina 1-4% si
Neosinefrina 1-5%. 
        Parasimpaticomimeticele pot fi administrate in asociere cu simpatico-
mimeticele. Frecventa instilatiilor este determinata de forma glaucomului si
de gradul tensiunii oculare. In unele cazuri este suficient sa se instileze de 3-4 
ori pe zi, alteori instilatii frecvente si asocierea medicamentelor de mai sus.
        Daca tratamentul local este insuficient , se va face tratament general care
inhiba secretia ciliara si reduce excitabilitatea scoartei cerebrale.Pentru
inhibarea secretei  ciliare se utilizeaza: Acetazolamina (Ederen , Diamox, 
Diuramid), derivat sulfamidic, administrat “per os”.
        Betablocantele (Timorol, Timoptic) scad tensiunea oculara.Nu cauzeaza 
mioza, se pot asocia cu alte medicamente antiglaucomatoase.
        In scopul reducerii excitabilitatii scoartei cerebrale si a hipotalamusului
se utilizeaza Luminalul, Largactilul, Bromurile.
        Se mai utilizeaza agenti osmotici care  produc o deshidratare a corpului
vitrios: uree, manitol, glicerol. Tratamentul medicamentos in glaucomul
cronic simplu se continua atata timp cat are efect hipotonizat, mentinand
tensiunea intraoculara in limite normale. Daca nu se mai obtine acest efect, se
aplica tratament chirurgical.
Glaucomul congestiv cronic
Tratament:
– Chirurgical - cu rolul de a suprima riscul unor pusee noi si se va aplica de
urgenta.
- Medical – pentru suprimarea durerilor adesea insuportabi-le se fac injectii
retrobulare cu Novocaina, se administreaza sedative (Clordelazin, Diazepam)

21
local instilatii cu Pilocarpina 7% , cu o frecventa ce variaza in functie de
gravitatea puseului.
- Tratament medical  general – se vor administra agenti osmotici hipertonici
(Glicerol  1 gr/kg corp, perfuzie venoasa de uree 33%-2 gr/kg corp),de
asemeni medicamente ce reduc secretia de umoare apoasa: Acetazolamida,
ederen injectii sau tablete.
Se fac bai calde la picioare, se administreaza laxtavie.Dupa ce ochiul
devine calm, cu tensiunea normalizata se recurge la tratament chirurgical:
iridectomie bazala periferica – care fac legatura intre cele doua camere ale
ochiului, asigurand astfel deschiderea constanta a ochiului.Se mai poate
utiliza trepanatia Elliot si iridenclezisul (operatii fistulizante), goniotrepanatia,
goniopunctura cu laser care inlesneste scurgerea umorii apoase. 
Daca nu se obtine un echilibru tensional perfect, tratamentul chirurgical
va fi urmat de un tratament medicamentos.
Profilaxia ochiului congener consta in executarea preventiva a unei
iridectomii periferice.
Glaucomul infantil
Tratamenrul medicamentos fiind fara rezultat, iar cel chirurgical nu da
rezultate in toate formele, boala evolueaza spre cecitate. Se utilizeaza 
adrenalina 1% in instilatii oculare mai ales preoperator pentru ca ea 
diminueaza debitul secretor al umorii apoase. 
Tratamentul chirurgical in  fazele initiale da rezultate prin
trabeculectomie, iar in fazele avansate interventiile fistulizante dau rezultate
tranzitorii.
Glaucomul secundar
        Tratamentul glaucoamelor secundare este cauzal. Tratamentul  local este
cel al glaucomului primar, dar in iridociclite se vor utiliza midriatice.
Glaucomul absolut. 

22
 Terapeutica este iluzorie, mioticele si betablocantele nu au eficacitate,
inhibitorii anhidraza carbonica si chiar perfuziile cu substante hipersomatice
nu ajuta la normalizarea tensiunii intraoculare. Interventiile fistulizante pot fi 
utile dar   insuficiente.
Tratamentul  urmareste scaderea durerilor print-o injectie retrobulbara
cu alcool 70%. In cazurile rebele se face  enuclearea globului ocular.

f) Complicații. Evoluție și prognostic

Glaucomul netratat duce mai intai la scaderea periferica a vederii si

apoi la orbire ireversibila; diagnosticarea si tratamentul precoce reprezinta
singura aparare contra bolii.

Complicatiile chirurgiei galucomului pot fi: infectia, sangerarile,

presiunea oculara care ramane prea ridicata sau prea scazuta, si potential,
pierderea vederii. Chirurgia ochiului poate sa accelereze dezvoltarea
cataractei. Majoritatea acestor complicatii pot fi tratate eficient.

23
 3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu glaucom

Bolnavii carora li se efectueaza operatii chirurgicale oftamologice , au

nevoie de ingrijiri speciale. Majoritatea acestor bolnavi au o stare de anxietate
deosebita , temandu-se ca interventia nu va  reusiii si ca  starea prezenta a
vederii lor se va agrava . Dificultatea ingrijirilor consta in faptul ca  bolnavii
avind ambii ochi acoperiti sunt complet dezorientati.
Ingrijirile preoperatorii.
Este bine ca bolnavul sa cunoasca  inainte de operatie personalul pentru
a-l recunoaste dupa operatie chiar daca are ochii acoperiti, sa cunoasca foarte
bine topologia camerei si a spatiilor din jur, a  grupului sanitar, modul de
asezare a mobilierului si a obiectelor din camera. Inainte de operatie asistenta
va ocluziona ochii pacientului si va face impreuna cu acesta exercitii de
deplasare prin camera si in spatiile aferente, va exersa utilizarea fara a le
vedea a obiectelor personale, a veselei, ii va  arata cum se actioneaza butonul
de chemare.
Toate acestea se fac in scopul de a adapta bolnavul la situatia  de dupa
operatie si pentru a-l face sa priveasca mai usor aceasta operatie.
Conditiile  de mediu.
Camera bolnavului trebuie sa aiba jaluzele pentru a se putea crea in
camera semi-obscuritate, pentru a-l obisnui cu situatia in care se va afla
imediat dupa operatie, de altfel si dupa scoaterea pansamentelor oculare
bolnavul trebuie sa stea mai intai in semi-obscuritate camera fiind luminata
treptat in zilele urmatoare.
Patul bolnavului va fi asezat astfel incat lumina sa vina lateral; patul
trebuie sa aiba margini laterale care se pot ridica pentru a evita riscul caderii
din pat. Bolnavul trebuie sa aiba o lampa la capatul patului cu sticla mata.

24
 Menajarea bolnavului de traumatismele psihice si asigurarea bolnavului
ca totul se va desfasura in conditii perfecte, ca echipa operatorie va face totul
ca interventia chirurgicala sa se desfasoare bine.
In scopul explorarii capacitatii de aparare a organismului si a gradului
de rezistenta fata de socul operator se va executa cateva examene obligatorii:
•    radioscopie pulmonara pentru a depista o eventuala boala pulmonara care
poate complica interventia chirurgicala;
•    se va face o electrocardiograma, se va masura tensiunea arteriala, se va
numara frecventa pulsului si in caz de tulburari se va face tratament adecvat ;
•    asistenta se va interesa despre scaunele si mictiunile bolnavilor, despre
ritmul si aspectul acestora si orice tulburari vor fi semnalate medicului
•    se va controla zilnic temperatura bolnavului;
•    se vor face analize pentru examenul complet de urina care vor da
informatii asupra starii functionale a rinichilor, prezenta de glucoza in urina
care poate sesiza un diabet, boala ce va fi tratata inainte si in timpul
interventiei chirurgicale, aceasta afectiune poate fi depistata si prin examenul
sangelui (glicemia) ;
•    se vor face recoltari de sange pentru examenul complet: numarul
globulelor rosii, hemoglobina, hematocrit, formula sanguina, leucograma,
timp de sangerare, timp de coagulare, timpii Quick si Howell, V.D.R.L. ,
examen L.C.R. (albumina,globuline,presiune): In cazul prezentei unei anemii
aceasta se va corecta prin transfuzii de sange sau preparate de fier ;
•    se va determina grupa sanguina si factorul Rh ;
•    pentru persoanele trecute de 50 ani se vor face probe hepatice : Tymol,
fosfataza alcalina si transaminaze (TGO, TGP) ;
•    se va testa daca bolnavul are alergie la unele medicamente sau substante
ce se vor utiliza pentru anestezie ;

25
•    intarirea rezistentei organismului daca este cazul prin reechilibrare
hidroelectrolitica, normalizarea proteinemiei, vitaminizare si la nevoie
alimentatie speciala ;
Cu o zi inainte de operatie bolnavul va fi imbaiat schimbandui-se
lenjeria de corp si de pat, regimul alimentar va fi compus din lichide, iar in
ziua interventiei nu va manca de loc.Somnul bolnavulu din noaptea
premergatoare operatiei va fi asigurat de medicamente hipnotice
(Ciclobarbital sau Fenobarbital eventual Romergan cate o tableta).
Inainte de a duce bolnavul in sala de operatie se va face un semn cu un
creion dermatograf pe fruntea bolnavului, de partea ochiului ce urmeaza a fi
operat, pentru evitarea unor confuzii.
Ingrijirea postoperatorie.  
Aceasta este foarte greu de efectuat, datorita nelinistii bolnavilor, a
durerii pe care acestia o resimt, a intunericului complet in care se gasesc, a
faptului ca pansamentul trebuie sa stea nemiscat pe ochi, uneori greu de
realizat din cauza miscarilor involuntare, in special in timpul somnului.Se va
recurge la calmante si somnifere ori de cate ori operatul nu poate sta linistit.
Dupa operatie bolnavul trebuie trebuie sa stea cu capul complet nemiscat, nu
trebuie sa tuseasca, sa stranute, sa vomite, nu are voie sa faca miscari bruste,
sa vorbeasca tare, pentru ca toate acestea pot provoca tractiuni pe regiunea
opearata care pot compromite operatia.Bolnavul va sta culcat pe partea
neoperata, ca sa impeidice orice presiuni asupra ochiului operat sau imbibarea
pansamentului cu secretii nazale sau cu lichidul unei  eventuale vome.
Dupa 24 de ore  capatul patului se ridica treptat si bolnavul poate sta
culcat si pe spate, se va urmari ca pansamentul sa nu se miste de pe ochi in tot
acest timp. El va primi urinarul ori de cate ori are nevoie.
Ridicarea bolnavului din pat se permite de  chirurgul oftamolog mai
devreme sau mai tarziu, in functie de tipul operatiei efectuate. Dupa ce este 
permisa ridicarea, miscarile bolnavului se fac numai cu sprijinul si

26
indrumarea asistentei medicale. Dupa ce ochiul sanatos nu mai este acoperit
bolnavul poate face si singur unele miscari , insa doar dupa ce asistenta s-a
convins ca el se poate misca singur corect.
Se va avea grija ca bolnavul sa  nu se aplece cel putin 3-4 saptamani,
deoarece acestea cresc tensiunea intraoculara si pot compromite interventia 
chirurgicala, motiv pentru care bolnavul va trebui sa aiba incaltaminte fara
sireturi. Este foarte indicat ca bolnavul sa aiba la dispozitie un aparat de radio,
care-l va ajuta sa treaca mai usor perioada postoperatorie, de asemenea fiind
utila prezenta familiei si a prietenilor pentru a-I face corespondenta si a le citi
carti si ziare.
Regimul alimentar va fi inceput  numai cu lichid, apoi de consistenta
moale pentru a nu solicita muschi masticatori care ar putea exercita tractiuni
in regiunea operata. Din aceleasi motive bolnavul trebie sa aiba scaune moi
(la nevoie administrandu-se laxative).
Supravegherea starii generale.
Asistenta va trebui sa observe pulsul, temperatura, se va interesa de
starea  regiunii operate, senzatii de presiune accentuate in ochi indicand
posibilitatea unei hemoragii. Durerile vii indica aparitia unei hemoragii sau
infectii simptome ce trebuiesc  semnalate medicului imediat.
La desfacerea pansamentului se poate constata ca rezultatul acuitatii
vizuale sa nu fie cel asteptat de bolnav, fie ca gradul de acuitate dorit de
bolnav nu va putea fi realizat , fie ca pentru atingerea unui grad bun de vedere
va trebui sa treaca mai mult timp.
Asistenta numai la indicatia medicului va discuta cu bolnavul acest
lucru, cautand sa-I creeze starea de spirit corespunzatoare pentru ca el sa pri-
measca linistit rezultatul operatiei. In covalescenta asistenta va urmarii
evolutia bolnavului si-l va sfatui sa respecte prescriptiile medicale si sa se
prezinte periodic la consultatie.
Ingrijirea pacientului cu glaucom

27
 Glaucomul este o stare patologica caracterizata prin hipertensiune
intraoculara si leziuni vasculare care duc la atrofia nervului optic.
Culegerea datelor:
Circumstante de aparitie (cauze):
-tulburari congenitale de drenaj a umorii apoase (glaucom infantil);
-persoane cu sistem nervos labil, emotive;
-schimbari bruste de temperatura
Manifestari de dependenta (semne si simptome):
Glaucomul acut:
-dureri oculare si perioculare foarte vii cu iradiere temporal, occipital si
insotite de lacrimare;
-scaderea acuitatii vizuale;
-greturi si varsaturi;
-anxietate;
-alterarea starii generale.
Glaucomul cronic:
-dureri periorbitale permanente;
-scaderea insidioasa a vederii – cecitate (orbire ) in 10-15 ani.
Problemele pacientului:
-discomfort;
-intoleranta digestiva;
-comunicare ineficienta la nivel senzorial – vizual;
-anxietate.
-risc de accident;
Diagnostic de nursing:
-Anxietate din cauza necunoasterii prognosticului bolii, manifestata prin
agitatie, neliniste.
-Discomfort din cauza durerii oculare si perioculare, manifestata prin agitatie,
neliniste.

28
-Risc de accident din cauza instalarii cecitatii, manifestat prin cadere.
Obiective:
-pacientul sa aiba stare de bine fizic si psihic;
-sa aiba acuitate vizuala in limitele varstei;
-sa se previna complicatiile invalidante.
Interventii:
-In glaucomul acut:
Asistenta asigura internarea pacientului in spital, repaus la pat, in
camera cu semiobscuritate;
-participa la examinarea pacientului, pregatind instrumentele pt. masurarea
tensiunii intraoculare;
-linisteste pacientul, administreaza medicatia tranchilizanta si analgezica
prescrisa;
-administreaza tratamentul medicamentos recomandat pt. reducerea tensiunii
intraoculare:
-instilatii cu Policarpina 1%
-diuretice ( EDEREN ), purgative
-perfuzie cu Manitol 15%
-asigura alimentatia hiposodata si cu un aport redus de lichide.
-În glaucomul cronic:
Asistenta educa pacientul sa urmeze corect tratamentul local si general
prescris ( Pilocarpina sol. 1-3% vit.P.P.)
-recomanda alimentatie desodata, cu reducerea lichidelor; fara condimente,
alcool , cafea;
-recomanda regim de viata ordonat, fara emotii negative cu respectarea orelor
de somn ( in timpul somnului capul va fi asezat mai sus pe doua perne);
-educa pacientul pt. a purta ochelari fumurii in timpul zilei, sa evite
intunericul si trecerile bruste de la temperaturi scazute la caldura;

29
-incurajeaza pacientul privind evolutia favorabila a bolii daca respecta
recomandarile medicale;
-pregateste preoperator si ingrijeste postoperator pacientul cu glaucom.
cand tensiunea intraoculara nu scade.

30
 Fișa tehnica nr. 1
Perfuzia intravenoasa
Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a
unor substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi
volemică a organismului.
 Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala
 Pregatirea materialelor
- tava medicala
- trusa pentru perfuzat
-solutii prescrisa
- garou
- tavita renala;
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o perna musama;
- o pensa hemostatica;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
- foarfece;
 Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul
solutiilor

31
-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura  capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad
alcoolizat portiunea unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca
acest lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand medicatia
introdusa
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem
capatul sau de nimic pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se
umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in
tavita pana cand nu mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer
pentru ca ea sa curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza
perfuzorul la ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului
-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in
extensie si pronatie.
Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.

32
-se verifica pozitia acului in vena
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se
regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in
functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat
acestuia, de piele bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.
Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta
medicamentoasa, incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a
impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie
la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de
schimbare trebuia sa se petreaca cat  mai repede, pentru a nu se coagula
sangele refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a lichidului de
perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune
asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta si
printr-o miscare brusca, in directia axului vasului, se extrage axul din vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se fixeaza cu
romplast.
Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)
- Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
- Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
- Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml

33
Picurator sange=10picaturi/ml
Exemplu-un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in6ore
Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.
 Reorganizarea locului de munca
-se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a
efectuat perfuzia.
Incidente, accidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem
pulmonar acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul
perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se
previne prin: eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei,
intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de
frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe
lumen a solutiei de heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura
tegumentului,eritem de-a lungul venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se
mobilizeaza putin,se verifica presiunea lichidulu
 Consideratii speciale:
- terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
- pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie
explicata pacientului in detaliu.

34
- astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter
de plastic la care se va atasa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii
indicate de medic sau o seringa pentru adminstrarea antibioticelor sau altor
substante prescrise.
-se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru
adminstrarea tramentului
-i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de
medic
-se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de
tratament
-de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare
in rata de administrare potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau
merge mult mai rapid), daca incepe sa-l doara .
-de asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze
locul unde branula este inserata

35
 Fișa tehnica nr 2
INSTILAŢIA:
Reprezintă tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase pe o
mucoasă sau un organ cavitar (nas, ureche, ochi). Soluţiile se instilează cu
ajutorul pipetei, sticlei cu picurător sau cu seringă.
Materiale necesare:
 Pipetă
 Tampoane
 Comprese sterile
 Prosop
 Soluţia medicamentoasă
 Tăviţa renală
Tehnica:
 Se informează pacientul asupra necesităţii tehnicii şi este instruit cum
să se comporte în timpul şi după instilaţie.
 Se aşează pacientul în hiperextensie pentru instilaţia oculară. Asistenta
îşi spală mâinile, evacuează secreţiile din cavitate. Se aspiră soluţia
medicamentoasă în pipetă. Pune în evidenţă cavitatea şi anume:
 Cavitatea cojunctivală prin tracţiunea în jos a pleoapei
inferioare cu policele mâinii stângi
 Se instilează numărul de picături recomandate de medic, excesul de
soluţie se şterge cu o compresă sterilă.
 Pe mucoasa conjunctivală se instilează numai soluţii izotone.

36
 Fișa tehnica nr 3
Administrarea medicamentelor pe cale orală (Ederen –
comprimate)
Deoarece medicamentele cu cale de administrare orală sunt cele mai
lipsite de risc, mai ieftine şi mai convenabile ca mod de administrare, o mare
parte din tratamentele medicamentoase se adminstrează pe această cale.
Astfel, pe această cale se pot administra tratamente sub formă de:
tablete, capsule, siropuri, elixiruri, suspensii, uleuri, granule etc. Unele
necesită preparare specifică înainte de adminstrare: uleiurile, suspensiile,
granulele.
De cele mai multe ori, medicaţia orală este prescrisă în doze mai mare
decât echivalentul său parenteral, deoarece, după absorbţia în tractul
gastrointestinal, o parte din medicaţie este distrusă de ficat şi eliminată înainte
de a intra în circulaţia sistemică.
Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi
periculoase pentru un vârstnic sau copil.
Tratamentul pe cale orală este contraindicat pacienţilor inconştienţi,
celor care prezintă vărsături, cât şi celor care din diverse motive nu pot
înghiţi.
Materiale necesare:
 medicaţia prescrisă
 recipient pentru medicamente
 pahar apă sau suc pentru copii
Administrare:
 se verifică cu atenţie medicaţia prescrisă de medic şi se compară cu cea
primită de la farmacie
 se spală măinile
 se verifică data expirării medicamentelor

37
 se confirmă identitatea pacientului
 se verifică starea pacientului (conştientă) şi semnele vitale. O
schimbare în starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea
medicaţiei (de exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un
pacient care prezintă hipotensiune)
 se administrează medicaţia împreună cu apa sau alt lichid adecvat
 siropurile nu se administrează cu apa pentru a nu le diminua efectul
 dacă este necesar, se vor sfărâma tabletele pentru a facilita înghiţirea
lor
 se va sta lângă pacient până când acesta va înghiţi medicamentul şi
dacă este nevoie, se va verifica deschizându-i gura.
 Se va reveni pentru verificarea stării pacientului în maxim 1 oră
Consideraţii speciale:
 asistenta se va asigura că are medicaţie scrisă de medic, cerând
indicaţii necesare timpului şi modului de adminstrare dacă este necesar.
Nu se va adminstra niciodată medicaţie prin indicaţie verbală
 se va anunţa medicul pentru orice medicaţie neadministrată din diverse
motive sau efecte adverse
 medicamentele lichide necesită atenţie sporită la dozare
 nu se va adminstra niciodată un medicament dintr-un flacon
neetichetat. Nu se va eticheta niciodată un flacon decât de către
farmacist
 medicaţia nu se va lăsa niciodata la îndemâna nimănui. Pacientul poate
lua din greşeală altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzând
confuzii şi greşeli
 medicaţia opioidă trebuie supervizată de doi asistenţi medicali şi
trebuie avut în vedere atât specificul spitalului cu privire la circuitul
acestora cât şi legile general valabile referitoare la acestea

38
 dacă pacientul cere detalii despre medicaţia sa, se va verifica din nou
prescripţia medicului şi i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va
trebui să fie informat despre orice schimbare survenită în schema sa de
tratament
 pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse şi i se va cere
să anunşe echipa de îngrijire despre orice schimbare în starea sa
 se vor adminstra preparatele lichide pe bază de fier, de exemplu, cu
ajutorul unui pai, pentru a preveni afectarea dentară
 tot cu un pai se pot adminstra şi lichidele cu gust neplăcut, deoarece în
acest fel vor intra în contact cu acesta mult mai puţine papile gustative
 dacă pacientul nu poate înghiţi o tabletă sau capsulă, fie aceasta se va
sfărâma dacă este posibil, fie se va cere medicului şi farmacistului să
ofere o variantă lichidă a aceluiaşi medicament.

39
 Fișa tehnica nr 4.

Masurarea si notarea temperaturii

Scop - evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare
 axila,
 plica inghinala,
 cavitatea bucala,
 rect, vagin
Materiale necesare
 termometru maximal,electronic,auricular,suzeta(copii)
 tampoane de vata si comprese sterile
 tava medicala
 lubrefiant
 alcool medicinal
 ceas
o Interventiile asistentei
 pregatirea materialelor langa pacient
 pregatirea psihica a pacientului
 spalarea pe maini
 se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura
pentru masurarea in axila
 se asaza pacientul in DD sau in pozitie sezand
 se ridica bratul pacientului
 se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
 se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel
cu toracele
 se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara
a toracelui

40
  daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi
mentinut in aceasta pozitie de catre asistenta
 termometrul se mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal
 temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind
cu 4-5 zecimi de grad mai joasa decat cea centrala
pentru masurarea in cavitatea bucala
 se introduice termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura
externa a arcadei dentare
 pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
 se mentine termometrul timp de 5 min
 masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii,
pacienti agitati, la cei cu afectiuni in cavitatea bucala;
 pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel
putin 10 min inainte de determinarea temperaturii
pentru masurarea rectala
 se lubrefiaza termometrul
 se aseaza pacientul in DL, cu membrele inferioare in semiflexie,
asigurandu-i intimitatea
 se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si
inaintare
 termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
 se mentine termometrul 3 min
 copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
 temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu
0,4-0,5 grade
 masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si
la cei cu afectiuni rectale
 se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului
 se spala termometrul, se scutura

41
  se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:
 notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei,
socotind, pentru fiecare
 linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
 se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
termice
 in alte documente medicale se noteaza cifric interpretarea curbei
termice
 in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-
amiaza intre orele 18-19
 pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre
cutanate si termometre electronice
 temperatura prezinta oscilatii fiziologice: in timpul zilei de 0,5 -1 grd
C; temp ↓ dimineata intre orele 4-5 ; si ↑intre orele 9-10 a.m. si seara
16-20; la tineri seara este mai ridicata; in sarcina, in prima jumatate a
menstrei este crescuta temperature; in timpul desfasurarii unor
activitati; efort fizic, digestie etc
 temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie, hipertermie
-valori normale
o n.n. şi copil mic 36,1-37,8 ºC
o adult 36-37 ºC în axilă
o vârstnic 35-36 ºC
 temp. < 36 ºC : hipotermie
 37-38 ºC subfebrilitate
 38-39 ºC febră moderată
 39-40 ºC febră ridicată
 Peste 40 ºC hiperpirexie
Tipuri de febra

42
• Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura
matinala si cea vesperala timp de mai multe zile nu depaseste 1 grad C.
• Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate
dimineata si seara in perioada de stare a bolii,cele mai mici valori scazand sub
37 grade C
• Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate
dimineata si seara,inperioada de stare a bolii,cele mai mici valori nu scad sub
37 grade C (septicemii,supuratii pulmonare)
 Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alterneaza cu perioade
de afebrilitate de 4-6zile, trecerile facandu-se brusc
• Febra ondulanta - perioade febrile ce alterneaza cu perioade
afebrile,trecerea facandu-se lent
• Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata
decat cea vesperala. Apare in tuberculoza pulmonara grava, supuratii
profunde si inflamatii cavitare.
Termometrul tip suzeta.
Acesta prezinta siguranta si indica temperatura corect in cazul copiilor
mici. Termometrul se va folosi insa numai pentru masurarea temperaturii si
nu ca suzeta obisnuita. Se apasa pe butonul de pornire localizat in partea din
fata a suzetei. Se pozitioneaza bulbul in gura copilului. Temperatura se va citi
dupa 3 minute. Pentru a compara aceasta citire cu cea masurata rectal, Bulbul
suzetei se va curata foarte bine dupa fiecare folosire

43
 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu glaucom

Interviul (culegerea datelor):

1) Date generale:
Iniţiale: PS;
Vârsta: 67 ani;
Sex: F;
Starea civilă: căsătorit;
Nr.copii: 3;
Religie: ortodoxă;
Naţionalitate: română;
Limbă vorbită: română;
Domiciliu: -;
Ocupaţia: pensionară;
Loc de muncă: -;
Data internării: 22.03.2019;
Diagnosticul la internare: glaucom prin inchiderea unghiului, acut
Greutate: 78 kg;
Înălţime: 1.71 cm;
Semne particulare: nu există.

2) Obişnuinţe de viaţă:
Consumator de: Alcool-ocazional; Cafea – da; Tutun-un
pachet/zi; Drog–nu;
Alergii cunoscute: neagă.

3) Probleme de sănătate:
Antecedente medicale personale:

44
 - neaga boli infecto-contagioase in familie, dar realateaza ca in urma cu 3
luni a avut un astm infecto-alergic mixt.
Antecedente heredocolaterale: fără importanţă patologică.
Motivele internării actuale: - acuzind intense dureri in ambii ochi,
cefalee, lacrimare, scaderea accentuata a vederii, congestie
Istoricul stării actuale: a debutat in urma cu o zi de la data internarii,
bolnava acuzand dureri violente la AO, cefalee, congestie, lacrimare,
scaderea  accentuata a vederii, stare generala alterata. Pacientul se internează
pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
4) Examenul clinic general:
Tegumente şi mucoase: normal colorate cu exceptia mucuasei
conjunctivale care este congestionata;
Greutate: 75 kg;
Înălţime: 1.71 cm;
Ţesut celular subcutanat: ţesut celular slab reprezentat.
Sistem ganglionar şi limfatic: nepalpabil, nedureros.
Aparat locomotor: integru fără alte particularităţi.
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara
nor-mala, murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: soc apexian in spatiul V, intercostal stang,
zgomote cardiace ritmice, bine batute, TA = 120/70 mmHg, AV = 100 b/min.
Aparat digestiv: abdomen suplu si moale, nedureros la palpare,ficat si
splina in limite normale, tranzit intestinal prezent
Aparat uro-genital: loji renale libere, mictiuni spontane nedureroase,
Giordano (negativ);
Sistem nervos şi organe de simţ: ROT prezente, reflex pupilar prezent
5) Investigaţii:
La examenul ocular obiectiv se constata : TOOD = 34,6 mmHg,
OS=14,6 mmHg , VOD = □, VOS = 2/3 fc.In urma examenului ocular

45
subiectiv si obiectiv se pune diagnosticul de glaucom primar prin inchiderea
unghiului la ambii ochi, atac OD si se recomanda interventie chirurgicala.In
vederea interventiei chirurgicale se va face examen pulmonar,cardio, ECHO.
        Analize de laborator : Hb = 12,9 %; L = 6400 /mmc; VSH = 7 mm/ora;
glicemie = 90 mg % ; VDRL negativ ; TS = 230   min ; TC = 8 min; examen
urina : D = 1017 ; pH acid (6); A,P,G =absente; epitelii plate rare.
        La ex.  Cardiologic : clinic  cardiovascular normal: AV=60/min.
        ECHO: ficat de dimensiuni normale, echostructural, CBP normal situat,
de dimensiuni si ecostructura normala, rinichiul stang econormal, splina
normala.

Planul de îngrijire al pacientului

Diagnostic de Obiectivele de Evaluarea

Intervenții aplicate
nursing îngrijire îngrijirilor
Anxietate din pacientul sa Asistenta asigura internarea Reducerea
cauza aiba stare de pacientului in spital, repaus stării de
necunoasterii bine fizic si la pat, in camera cu anxietate
prognosticului psihic semiobscuritate
bolii, -linisteste pacientul,
manifestata administreaza medicatia
prin agitatie, tranchilizanta si analgezica
neliniste prescrisa
Disconfort din pacientul sa administreaza medicatia Reducerea
cauza durerii aiba stare de tranchilizanta si analgezica durerii
oculare si bine fizic si prescrisa
perioculare, psihic
manifestata sa aiba acuitate
prin agitatie, vizuala in

46
neliniste. limitele varstei

sa se previna administreaza tratamentul Reducerea

complicatiile medicamentos recomandat riscului de
invalidante pt. reducerea tensiunii accidente
intraoculare: instilatii cu
Policarpina 1%; diuretice
( EDEREN ), purgative
perfuzie cu Manitol 15%
Risc de
-discută cu familia să-i fie
accident din
alături şi să-i ofere sprijin
cauza scăderii
fizic şi psihic pentru a evita
acentuate a
eventualele accidentări;
vederii,
-ajută pacienta ori de câte
manifestat prin
ori are nevoie;
cadere.
- recomandă repaus la pat
pentru a evita eventualele
accidentări;
- îi recomandă pacientei să
audieze unele emisiuni radio
pentru ocuparea timpului;
- supraveghează în
permanenţă pacienta.
- risc de - sa se previna -asigură pacientei -in urma
complicaţii şi complicatiile microclimat corespunzător, intervenţiilor
infecţii invalidante salon aerisit, pat confortabil, cu rol propriu
nosocomiale lenjerie curată; pacienta nu a
din cauza -schimbă lenjeria de corp şi prezentat
intervenției de pat ori de câte ori este complicaţii şi

47
chirurgicale nevoie; infecţii
manifestată -izolează pacienta de restul nosocomiale
prin apariția pacienţilor cu potenţial pe toată
unor infecţios; durata
complicații -respectă regulile de asepsie spitalizării.
şi antisepsie în efectuarea
oricărei tehnici;
-furnizează informaţii
pacientei asupra îngrijirilor
programate;
-supraveghează în
permanenţă funcţiile vitale
şi le notez în F.O.
-familiarizează pacienta cu
echipa medicală şi îl asigur
că aceasta îi stă la dispoziţie
şi poate apela cu încredere
la ea;
- dificultate de - să înţeleagă -examinează deficitul de -în urma
a se alimenta şi necesitatea nutriţie al pacientei intervenţiilor
hidrata din regimului urmărind greutatea, atât cu rol
cauza cefaleei, alimentelor şi caracterul, culoarea, textura propriu dar şi
manifestată să coopereze la părului şi pielii, prezenta delegat
prin stare stare respectarea lui sau absenţa schimburilor în pacientul a
generala pe toată durata acuitatea vizuală; respectat
alterata. spitalizării. regimul
-apreciază tegumentele şi
impus cât a
mucoasele şi observ
fost necesar.
culoarea urinei;

48
 -observă starea de hidratare
a pacientei: încurajează
ingestia de lichide suficiente
1,5 – 2 l / zi;

-calculează bilanţul hidric;

- cunoştinţe - să acumuleze -verifică cunoştinţele -în urma

insuficiente. cât mai multe pacientei despre boală; intervenţiilor
informaţii cu rol
-aduce la cunoştinţă
privind boala propriu,
pacientei informaţii clare pe
să, evoluţiei. pacientul a
înţelesul sau privind situaţia
acumulat
în care se afla;
cunoştinţe
-. noi privind
boala să,
evoluţiei şi
tratament.

5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu glaucom

 

49
 Această îngrijire cere o atenţie deosebită. O tulburare a analizatorului
vizual are drept urmare scăderea sau chiar pierderea vederii. Cunoscând
acesta, bolnavii îngrijiţi în spitale cu afecţiuni oftalmologice sunt mai
sensibili, mai iritabili. Pentru îngrijirea acestor bolnavi, rolul asistentei se
rezumă la efectuarea tratamentului current, supravegherea lor, rolul asistentei
se rezumă la efectuarea tratamentului current, supravegherea lor, urmărirea
evoluţiei bolii şi munca de educaţie sanitară.
Supravegherea bolnavilor cu afecţiuni oftalmologice trebuie să fie
foarte atentă şi în timpul nopţii.
Copii internaţi pentru inflamaţii oftalmologice vor fi internaţi cu
însoţitori. Asistenta va da acestora lămuririle şi instrucţiunile necesare şi va
supraveghea respectarea lor.
Asistenta ii va recomanda unui bolnav de glaucom o viata ordonata,
lipsita de emotii puternice, stress, fara surmenaj fizic sau ocular.  Mesele
trebuie sa fie moderate lipsite de  excitante (cafea, ciocolata),  evitand excesul
de brannzeturi, grasimi, sare, zahar. Bauturile alcoolice sunt interzise, in
special berea, dealtfel orice lichid consumat in cantitate mare fiind daunator.
Se interzice categoric fumatul, de asemenea la bolnavii cu glaucom nu se
administreaza atropina chiar daca este indicata pentru alte boli. Nici fructele
nu trebuie consumate excesiv, fiind indicat sa se consume cat mai multe
verdeturi proaspete. Dintre fructele cele mai benefice sunt afinele  iar dintre
legume morcovul si ceapa.
        Se recomanda infuziile din frunze de afin (2 cani pe zi) sau ceai format
din urmatorul amestec : urzica + ventilica + galbenele + coada soricelului, (2-
3 cani pe zi), cura de suc proaspat de morcovi dimineata pe nemancate sau
cura de grau incoltit.
        Bolnavul mai poate face bai de abur oculare cu flori de soc si
musetel.Ochii vor fi feriti de razele ultraviolete prin ochelari de soare cu
lentile de culoare verde sau gri, excluzand lentilele de culoare

50
inchisa.Bolnavul nu trebuie sa poarte imbracaminte prea stransa pe corp, nu
trebuie sa ridice greutati mari, trebuie sa evite constipatia si se va prezenta
periodic la control in policlinica, conform indicatiilor medicale.

III. Bibliografie
 ,,Anatomia si fiziologia omului”, Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti 2000, dr. Alexandru Teodor Ispas.
 „Anatomia omului” – atlas scolar, Editura Bucuresti, 2007;

51
 „Medicina interna” – bolile aparatului respirator vol I,Editura medicala
bucuresti 2001;
 Agenda medicala 2009, Editura Medicala 2009 Bucuresti;
 Buiuc Sergiu, Leonida Jolobceastai, ,,Oftalmologie practica”, vol. 2, Ed.
Junimea, Iaşi;
 Francis Fodor, Doina Pop D.Popa, ,,Oftalmologie”, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti 1981;
 Francis Fodor, Liana Sireteanu, ,,Oftalmologie”, Ed. Didactică şi
pedagogic, Bucureşti 1981;
 G. Balta, M Stanescu ”Tehnici speciale de ingrijire ale bolnavului”,
Editura Didactica si Pedagogica,1988
 Henderson V., Nursing nevoile fundamentale
 Karl Heinz Kristel ”Îngrijirea bolnavului” Editura All București 1998
 Kyovsky A. Tehnici de ingrijire a bolnavului, Editura Corint, 2007;
 Mozes Carol, Tehnica Ingrijirii bolnavului, Editura Medicala, 2005.
 Popovici Iuliana, Termiologie Medicala si Farmaceutica, Editura
Polirom
 Prof.dr.Manolescu Nicolae, ,,Oftalmologie”, Bucureşti 1981;
 Regimul alimentar in tratamentul bolilor, Ed. Triumf 2002, Dr. Popescu
Aurel Balcescu;
 Stefan Suteanu - Tehnici generale de ingrijire a bolnavilor
 Titirca Lucretia, Tehnici de evaluare si ingrijire acordate asistentilor
medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2002;
 Titircă L. Ghid de nursing. Editura Viaţa Medicală Românească, 1999.

52