COLEGIUL UNIVERSITĂȚII ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN

TG-JIU

DOMENIUL:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR :

DR. MĂLĂIUȘ VASILE

ABSOLVENT :

LĂPĂDAT EUGEN VALENTIN

TÂRGU JIU

2018

58
COLEGIUL UNIVERSITĂȚII ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN
TG-JIU

DOMENIUL:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN LA TINERI

COORDONATOR :

DR. MĂLĂIUȘ VASILE

ABSOLVENT :

LĂPĂDAT EUGEN VALENTIN

TÂRGU JIU

2018

58
 CUPRINS

CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI

DIGESTIV................................................................................................................6
1.1.ANATOMIA ESOFAGULUI..........................................................................6
1.2.ANATOMIA STOMACULU………………………………….……………..8
CAPITOLUL II BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN ȘI
APARIȚIA EI ÎN RÂNDUL TINERILOR……………………………….……11
2.1.DEFINIŢIE…………………………………………………………….…….11
2.2.TERMENI DIN AFECŢIUNE……………………….……………………..11
2.3.ETIOPATOGENIE.....................................................................................13
2.4.FIZIOPATOLOGIE ………………………………………………………...14
2.5.CLASIFICAREA ESOFAGITEI DE REFLUX…………………………...14
2.6.SIMPTOMATOLOGIE……………………………………………………..15
2.7.EXPLORAREA PARACLINICA A BOLII DE REFUX
GASTROESOFAGIAN ………………………………………………………...17
2.8. DIAGNOSTICUL BOLII DE REFLUX GASTROESOFAGIAN ……..20
2.9. EVOLUTIE………………………………………………………………….22
2.10. PROGNOSTIC…………………………………………………………….22
2.11.COMPLICATII PRODUSE DE BOALA DE REFLUX
GASTROESOFAGIAN…………………………………………………………23
2.12.TRATAMENT……………………………………………………………..24
2.13. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN LA TINERI................32
CAPITOLUL III INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOALA DE
REFLUX GASTROESOFAGIAN..................................................................35
PLANUL DE INGRIJIRE..............................................................................37
CAPITOLUL IV PREZENTARE CAZURI PRACTICE……………41
CAZUL I ……………………………………………………………………….41
58
CAZUL II………………………………………………………………………46
CAZ III ……………………………………………………………………….…52
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………..59

MOTTO: ”Diagnosticul reprezinta eticheta care se pune unei boli. Cu cat acesta mai precis si
mai repede stabilit, i se ofera pacientului sanse mai mari de tratament, se evita
omisiunile, tratamentele eronate sau insuficiente, se grabeşte vindecarea bolii si
restabilirea sanataţii”.

58
MOTIVAŢIE

Am ales această temă ca subiect pentru lucrarea de diplomă, deoarece pe parcursul celor
trei ani de stagiu efectuat în spital, am observat frecvenţa crescută a cazurilor de reflux
gastroesofagian în special la tineri.

Cei trei ani de studiu,precum şi stagiile practice efectuate,mi-au permis să captez deprinderi şi
cunoştinţe practice cât şi teoretice despre această boală.

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE) este o entitate clinicǎ cunoscută ȋncǎ din
antichitate, care a fost mult mai târziu definitǎ şi certificatǎ prin metoda pH-metricǎ începând cu
anul 1972 de cǎtre DeMeester şi Johnson. Deşi este o afecţiune non-fatalǎ, BRGE este asociatǎ
cu morbiditate şi complicații considerabile, cum ar fi ulceraţiile esofagiene, stricturile peptice şi
esofagul Barrett, constituind astfel o problemǎ de sănătate publicǎ importantǎ. Ȋn 2004 a fost
raportatǎ ȋn SUA ca fiind de departe cel mai comun diagnostic de afecțiune digestivǎ,
reprezentând aproape o cincime din totalul diagnosticelor de ambulator. În consecinţă,
medicamentele utilizate ȋn tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian s-au clasat pe locul 2 şi,
respectiv, 4 ȋn lotul celor mai prescrise medicamente.
Ȋn afara costului economic ridicat, aceasta suferinţǎ deteriorează calitatea vieţii
pacienţilor la un nivel similar cu afecţiuni cum ar fi artroza, infarctul miocardic, insuficiența
cardiacǎ sau hipertensiunea.
Îngrijirea bolnavilor reflux gastroesofagian mi-a permis o informare mai largă cu privire
la profilaxia în special şi aici mă refer la condiţiile şi regimul de viaţă ce trebuie respectate ,m-a
orientat către un studiu mai aprofundat cu privire la educaţia sanitară a persoanelor bolnave şi
sănătoase.

CAPITOLUL I
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

1.1.ANATOMIA ESOFAGULUI

58
 Esofagul este un conductor musculo-membranos care uneşte faringele cu stomacul. Se
împarte dupa regiunile pe care le strabate in trei segmente:
- segmentul toracic;
- segmentul cervical;
- segmentul abdominal.

1.1.2.SEGMENTUL CERVICAL
Segmentul cervical a esofagului este situat pe planul cel mai profund posterior de
porţiunea cervicala a traheei. Are lungimea de 5-6 cm. Posterior esofagul este in raport cu faţa
anterioara a coloanei cervicale, acoperita cu muşchii paravertebrali. Partea stanga este
neacoperita de trahee, este mai accesibila, aici se poate practica esofagotomia.

1.1.3.ESOFAGUL TORACIC
Încrucişeaza in partea sa inferioara aorta descendenta, trecînd spre stînga liniei mediane
cand se îndreapta spre cardia care se proiecteaza la stînga vertebrei VI toracica. Esofagul
prezinta în treimea sa superioara în continuarea faringelui fibre musculare striate, iar în cea
inferioara musculatura neteda.

1.1.4.ESOFAGUL ABDOMINAL
Partea abdominala a esofagului este cea mai scurta din cele trei părti topografice pe care
le prezinta, dar este foarte importanta din punct de vedere anatomofuncţionala şi chirurgicala. In
partea abdominala, calibrul esofagului creşte progresiv pîna la cardia luînd pe imaginea
radiologica aspectul unei ampule numită ampula esofagiana, un mic prestomac.
Întreg esofagul abdominal îndeplineşte rolul de sfincter funcţional al cardiei, care asigura
trecerea bilului alimentar din esofag in stomac, împiedica refluxul sucului gastric in esofag.
Închiderea si deschiderea esofagului la acest nivel se face intr-o dimensiune verticală prin
dilataţii, fibrele musculare fiind dispuse helicordal. Datorită presiunii intraabdominale pozitive,
peretele anterior al parţii abdominale a esofagului vine in contact cu cel posterior.

STRUCTURA ESOFAGULUI

58
 Mucoasa esofagului ca cea a faringelui şi cavitaţii bucale este formata din epiteliu
pavimentar pluristratificat. Aceasta din cauza că esofagul îndeplineşte funcţii în tansportul
alimentar şi nu are rol in digestia propriu-zisa. De aceea glandele esofagiene a căror parte
secretorie pătrunde pîna in submucoasa secreta mucus, favorizînd astfel alunecarea.

1.1.5VASCULARIZAŢIA ŞI INERVATIA ESOFAGULUI

Arterele care iriga esofagul abdominal provin din mai multe reţele:
- artera gastrica stînga;
- artera frenică inferioara stînga;
- arterele gastrice scurte.
În general partea abdominală a esofagului este mai bine vascularizată decat cea toracica
şi cervicala.

1.1.6FIZIOLOGIA ESOFAGULUI
Principala funcţie a conductului esofagian reprezinta conducera bolului alimentar in
stomac. Deglutiţia este determinata de acţiunea comuna a formaţiunilor musculare bucale
,faringiene şi indirect a celor laringiene.

1.2.ANATOMIA STOMACULUI
Stomacul (ventriculis gastor) este segmentul cel mai lung al tubului digestiv.

58
 Aşezarea: se află în cavitatea abdominala, în partea stîngă, sub diafragm, in loja gastrică.
La omul viu are poziţie verticală, iar la cadavru este aproape orizontal.
Raporturi: are in partea de sus, înainte şi la dreapta raportul cu diafragmul, ficatul si micul
epiplon, la stînga cu splina, în jos cu colonul transvers înainte cu peretele abdominal şi înapoi cu
pancreasul, rinichiul stîng şi splina.
Configuraţia externă: are forma literei”J”, masurînd cînd este plin- moderat 25cm, lungimea 10
cm si laţime 8 cm. Capacitatea mijlocie atinge 1300ml.
Stomacul prezinta 3 porţiuni;
- fundul sau marea tuberozitate este partea cea mai larga şi priveşte spre diafragm. Reprezintă
camera cu aer a stomacului şi nu conţine alimente.
- corpul este partea mijlocie;
- porţiunea pilorică sau poţiunea orizontală este partea inferioară, cea mai îngusta a stomacului şi
are doua segmente:
- antrul piloric;
- canalul piloric.
Stomacul are:
A. doua feţe:
- anterioară;
- posterioară;
B. două margini:
- mica curbură concava;
- marea curbură convexa şi orientată spre stînga, avand o lungime de circa 40 cm.
Stomacul este în legatură cu pancreasul, prin cele două extremitaţi ale sale cu esofagul şi
intestinul subţire. Orificiul prin care comunică cu esofagul se numeşte cardia avand un muşchi
sfincter slab dezvoltat. Orificiul dintre intestinul subţire se numeşte pilor şi este închis printr-un
muşchi numit sfincterul piloric. La nivelul pilorului mucoasa stomacală prezintă o prelungire a
cărei margine libera este îndreptată spre intestin, formînd valvula pilorica.

1.2.2.STRUCTURA STOMACULUI
Peretele stomacului este constituit din 4 tunici care considerate de la exterior spre interior
sunt:
1. Tunica seroasa-aceasta tunică este formata din peritoneul visceral. Seroasa inveleşte
stomacul aproape în totalitate, lasînd neacoperită, la nivelul ligamentului gastrofrenic, numai o

58
mica porţiune care vine in raport direct cu diafragmul. Ea se continuă cu elementele de susţinere
şi fixare ale stomacului alcătuind epiplorul gastric, gastrohepatic şi ligamentul gastrofrenic.
2. Tunica musculara – este alcatuită din fibre musculare netede aşezate în trei straturi:
- stratul extern este format din fibre longitudinale fiind continuare a fibrelor longitudinale ale
esofagului;
- al doilea strat conţine fibre aşezate circular;
- al treilea strat, cel intern, este format din fibre dispuse oblic ( “parabolic “sau în ansa”). Păturile
de fibre musculare alunecă, unele faţă de altele ceea ce permite destinderea şi relaxarea pereţilor
stomacului atunci cand acesta este gol.
3. Tunica submucoasa - este formata din fibre conjunctive şi fibre elastice.
4. Tunica mucoasa - numita si mucoasa stomacala este prevazuta cu numeroase cute
longitudinale anastomozate, numite plici gastrice. Aceste cutări se datoreaza faptului ca
întinderea mucoasei este mai mare decat suprafaţa internă a stomacului, chiar daca acesta este
plin. La nivelul curburii mici pliurile sunt mici, fiind calea gastrică. Mucoasa are o grosime de
circa 2 mm şi este formata dintr-un epiteliu cilindric simplu printre care se afla numeroase
glande gastrice în număr de aproximativ 40.000.000, care alcătuiesc aparatul secretor al
mucoasei. După poziţia lor, după structura şi funcţiile pe care le îndeplinesc glandele gastrice
sunt de 3 tipuri:
1. Glandele fundic - sunt glandele principale ale stomacului numite şi glandele proprii,
se afla situate în regiunea fundica a corpului stomacului. Ele sunt glande tubuloase, ramificate şi
simple. Secreta acid clorhidric, pepsina şi mucina.
2. Glandele piloric – situate în regiunea pilorică, sunt glande tubuloase, ramificate sau
simple, secretă mucina.
3. Glandele cardiale – situate în mucoasa regiunii orificiului cardia, sunt glande
tubuloase , ramificate sau simpe secretă lipaza stomacala.

1.2.3.VASCULARIZAŢIA STOMACULUI
Stomacul este vascularizat de ramurile trunchiului celiac. Astfel, artera gastrică stînga şi
artera gastrică dreaptă se anastomozează de-a lungul micii curburi a stomacului; artera
gastropilorică dreaptă se anastomozează cu artera gastropilorică stîngă de-a lungul marii curburi;
arterele gastrice scurte, ramuri din artera splinica vascularizează fundul stomacului. Ramurile
tuturor acestor artere se anastomează şi formează 3 reţele:
- reţeaua seroasă;
- reţeaua musculară;

58
 - reţeaua submucoasă.
Din capilarele acestor reţele se formeaza venele, care alcătuiesc un plex in subseroasă şi
apoi formeaza venele stomacului:
- vena coronara a stomacului;
- vena gasroepilorica (dreaptă şi stîngă);
- venele scurte.
Toate aceste vene se varsă în vena porta sau ramurile ei. Limfaticele stomacului formează
o reţea mucoasă şi o retea seroasă. Acestea sunt repartizate în mica curbură şi in marea curbură.

1.2.4.INERVAŢIA STOMACULUI
Stomacul are o inervaţie complexă. Ea este formată din fibre provenite din plexul solar,
care sunt fibre simpatice şi fibre parasimpatice (din nervii vagi). Aceste fibre patrunzînd în
peretele stomacului formeaza 3 plexuri simpatice şi parasimpatice:
- un plex slab dezvoltat, numit plexul subseros suprafeţei tunicii musculare;
- un plex mai dezvoltat aşezat în regiunea tunicii musculare;
- un al treilea plex de asemenea mai puţin dezvoltat, aşezat în submucoasă. Plexurile sunt
formate din fibre nervoaseşi celule nervoase.

58
 CAPITOLUL II
BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN ȘI APARIȚIA EI ÎN RÂNDUL
TINERILOR

2.1.DEFINIŢIE : Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) constituie o entitate clinică

independentă, cauzată de mecanisme complexe de perturbare a motilităţii tractului digestiv
superior cu refluarea conţinutului gastric in esofag.
2.2.TERMENI DIN AFECŢIUNE
EPIPLON - îndoitura dublă a peritoneului care acoperă organele şi le susţine (ligament
peritoneal ) .Cele mai importante: marele epiplon care leaga stomacul de colonul transvers şi
micul epiplon, leaga ficatul de stomac.
ERUCTAŢIE - eliminarea prin gură a gazelor conţinute in stomac, insoţita uneori de
manifestare sonora (emisie zgomotoasă ).
ESOFAGISM - contractură spasmodică a muşchilor esofagieni, determinînd dificultatea de
înghiţire a alimentelor si un obstacol tranzitoriu în trecerea lor în stomac.
ESOFAGITA - inflamaţia esofagului.
ESOFAGOSCOPIE - examinarea lumenului esofagian (vizualizare directă ) cu un aparat numit
esofagoscop în scop diagnostic sau retrapeutic (extragerea corpilor străini, cauterizarea şi
badijonarea unor ulceraţii,incizia unor abcese, polipectomii, sclerozarea varicelor esofagiene).
GASTER – stomac.
GASTRALGIE - durere a stomacului, localizată în epigastru, acompaniată sau nu de tulburări
digestive. Durerile epigastrice sunt evocatoare în afecţiunile stomacului, dar epigastrul este de
asemenea locul de elecţie a durerilor în afectiunile pancreasului , ale colonului transvers sau
dureri de origini nervoase (deobstrucţia sau mai rău amputaţia ).
GASTRECTOMIE - ablaţia (rezecţia) stomacului care poate fii parţială sau totală.
GASTRECTOMIZAT - se spune despre o persoană care a suferit o gastrectomie.
GASTRINA - hormon eliberat de mucoasa stomacului şi a duodenului la nivelul antrului piloric
care favorizează digestia, stimulează secreţia gastrică de acid clorhidric şi de pepsină.
GASTRITA - inflamaţia mucoasei stomacului.
GASTRITA CRONICĂ - este favorizată de abuz de alcool, de tutun, de mirodenii; iritaţia
cronică a mucoasei gastrice se manifestă prin tulburări digestive de tip dispeptic, de arsuri,
uneori hemoragii.
GASTRITA ACUTA - este rară, izolată, ea este aproape întotdeauna asociată cu tulburări
intestinale (gastroenterita). Cauzele gastritelor pot fi înfecţioase sau alimentare (indigestie).
58
GASTRODUODENITA - inflamaţia mucoasei gastrice şi a celei duodenale.
GASTROENTERITA - inflamaţia mucoasei stomacului şi intestinului. Gastroenteritele, adesea
de origine infecţioasă se manifestă prin dureri, vomismente, greţuri si diaree.
GASTROENTEROCOLITA - inflamaţia mucoasei gastrice, a intestinului subţire şi a
intestinului gros.
GASTROENTEROLOGIE - specialitate medicală a bolilor tubului digestiv, ale ficatului şi ale
pancreasului.
GASTROENTEROSTOMIE - crearea operatorie a unei anastomoze (comunicare între doua
conducte) între stomac şi intestin (ansa ileala).
GASTROFRENIC – care se refera la stomac si la diafragm.
GASTROJEJUNOSTOMIE - crearea unei anastomoz (comunicare) între stomac şi jejun.
GASTROPEXIE - fixarea stomacului, în caz de gastroptoza, la una sau mai multe structuri
anatomice rezistente, din vecinatate.
GASTROPTOZA - ptoza a stomacului (coborîrea stomacului din poziţia normala ) din cauza
relaxării organelor (laxitatea epiplonului, hipotonia peretelui abdominal), ce ii asigură fixitatea.
GASTRORAFIE - sutura stomacului după o plagă accidentală sau după o perforaţie patologică.
GASTRORAGIE - hemoragie gastrică exteriorizată prin hematemeză sau prin melenă.
GASTROREE - secreţie excesivă de suc gastric.
GASTROSCOPIE - vizualizarea directă a mucoasei gastrice cu ajutorul unui instrument
optic ,numit gastrofibroscop (endoscop cu fibre flexibile), introdus prin esofag.
GASTROSTOMIE - crearea unei comunicări între stomac şi suprafaţa peretelui abdominal
printr-o stoma (fistulă ) efectuata chirurgical. Scopul-nutriţia pacientului în cazul in care acesta
prezintă un obstacol la nivelul esofagului.
GASTROTOMIE - incizia stomacului pentru a cerceta (cauta) o leziune sau extragerea unui
corp străin.
HELICOBACTER PYLORI - bacterie izolata in 1983 din biopsii gastrice ale bolnavilor
suferind de gastrită cronică sau ulcer gastro-duodenal. Se consideră ca aceasta bacterie este
agentul etiologic izolat din majoritatea cazurilor de gastrită cronica. Se pare că vaccinarea
împotriva infecţiilor cu Helicobacter pylori este pe cale sa fie realizată.
HERNIILE ABDOMINALE - cea mai obişnuita este hernia intestinala. Hernierea unei anse
intestinale se poate produce prin canalul inghinal, prin inelul crural, la nivelul ombilicului,
printre fibrele incrucisate ale liniei albe abominale.
HERNIA HIATALA - pătrunderea în cavitatea toracică a unei parţi din stomac, prin orificiul
esofagian al diafragmului.

58
INGESTIE - introducerea în organism (în stomac) pe cale bucală a alimentelor şi a unor
substanţe.
ULCER - pierdere de substanţa mai mult sau mai puţin profunda dintr-un inveliş epitelial. Un
ulcer poate fi cutanat (ulcer al gambei) sau de mucoasa (ulcer gastroduodenal).
ULCERAŢIE-proces caracterizat printr-o pierdere de substanţă, fie că e vorba de piele, fie de
mucoasă.

2.3.ETIOPATOGENIE
2.3.1.Refluxul gastroesofagian
-dereglarea mecanismului antireflux;
- incapacitatea SEI; - segmentul intrabdominal al esofagului;
- ligamentul frenoesofagian;
- rozeta de mucoasă (valvula Gubarev);
- unghiul His < 30˚;
- muşchiul frenic, în special pilierii lui mediali.
2.3.2.Clearence-ul esofagian
- activitatea motorie a esofagului;
- forţa gravitaţională;
- secreţia salivară;
- secreţia glandelor esofagiene.
2.3.3.Dereglarea evacuării gastrice
- motilitatea antrală anormală;
- reflux duodenogastric;
- combinarea ambilor factori.
2.3.4.Factorii de protecţie a mucoasei
- microcirculaţia regională;
- capacitatea de regenerare a epiteliului esofagian.

2.4.FIZIOPATOLOGIE
Refluxul gastroesofagian este favorizat de o serie de factori:
- alimentari;
- medicamente;
- fumatul;
- obezitatea;
58
- graviditatea;
- hernia hiatala;
- intrventiile chirurgicale.
Acestia intervin asupra unei sau mai multe verigi ale mecanismelor fiziologice antireflux.
Astfel hiatusul diafragmatic, unghiul lui His si presiunea sfincterului esofagian inferior (SEI)
sunt principalii factori anatomici antireflux. La unii pacienti se constata un tonus scazut sau au
perioade de relaxare in afara deglutitiei.
Tonusul SEI este influientat de regimul alimentar, proteinele si glucidele cresc tonusul,
iar grasimile il scad. Alcoolul in cantitate mare si fumatul reduc de asemeni presiunea de repaus
a sfincterului esofagian inferior.
Motilitatea esofagiana este modificata la pacientii cu boala de reflux esofagian. La
aproape o treime dintre acestia se constata o reducere a amplitudinii undelor peristaltice sau a
frecventei lor. Aceasta are un efect nefavorabil asupra mecanismelor de curatire a esofagului de
materialul refluat.
Un alt factor important este saliva. Reducerea salivatiei la fumatori explica rolul
important al fumatului in producera bolii de reflux gastroesofagian.
Clinostatismul favorizeaza stagnarea refluatului in esofag si astfel gravitatia nu mai
functioneaza ca mecanism de curatire.
Tulburarile de motilitate gastrica cu intarzierea golirii stomacului dc la cresterea presiunii
intragastrice, ceea ce provoaca hipersecretie de acid clorhidric si favorizeaza un reflux agresiv
.Acelasi efect il au mesele copioase si consumul excesiv de lichide gazoase.

2.5.CLASIFICAREA ESOFAGITEI DE REFLUX

Macroscopic, mucoasa esofagiana apare: congestionata cu eroziuni acoperite sau nu de
membrane fibrinoase, cu ulcer. Leziunile enuntate pot interesa circumferinta esofagului in parte
sau in intregime.
La bolnavii cu esofagita de reflux, structura histologica a esofagului se caracterizeaza
prin:
- hiperplazia stratului bazal ce depaseste 15% din grosimea epiteliului;
- alungirea papilelor cu peste 50% din grosimea epiteliului de suprafata;
- prezenta celulelor polimorfonucleare neutrofile si eozinofile in lamina proprie;
- cresterea mitozelor din epiteliu;
- hipercromatism nuclear;
- congestionarea si dilaterea vaselor;

58
 - ulceratii superficiale ale mucoasei;
- ulceratii profunde ale mucoasei.
In funcţie de severitatea simptomatologiei clinice:
Gradul esofagitei:
- BRGE formă uşoară: simptome rare (1-2 ori/săpt);
- BRGE formă medie: simptomatologie de reflux moderată, sau fără examen endoscopic,
sau cu EDS negativă A sau B;
- BRGE formă severă: simptomatologie de reflux severă şi esofagită grad C sau D.
2.6.SIMPTOMATOLOGIE
Manifestarile clinice nu sunt corelate nici cu intensitatea refluxului nici de prezenta sau
absenta esofagitei. Cele mai sugestive simptome esofagiene sunt pirozisul si regurgitatia acida.
Reuneste simptome poliforme care pot refecta suferinta mai multor organe din etajul abdominal
superior si din torace. Arsura retosternala, durerea toracica,regurgitarea si disfagia sunt cele mai
obisnuite manifesteri subiective intalnite la bolnavii cu esofagita de reflux.
Pot fi prezente in schimb simptome atipice, precum laringita posterioara, tradusa prin
raguseala, expresia edemuluicorzilor vocale iritate de regurgutarile acide. Astmul bronsic si tusea
cronica pot fi consecinte ale bolii de reflux gastroesofagian. S-a constatat ca aproape trei sferturi
dintre asmatici acuza concomitent arsuri retrosternale, iar tratamentul bolii de reflux
gastroesofagian duce adesea la ameliorarea astmului.
Arsura retrosternala din boala de reflux este foarte asemanatoare cu durerea din angina
pectorala. Aproape 30%dintre anginosi au coronare normale; la o parte dintre acestia,
simptomele ar putea avea origine esopfagiana: BRGE, spasm esofagian difuz, ”esofagul in cleste
de spart nuci". Cercetari recente arata ca ponderea cea mai mare o are BRGE, iar tratamentul
duce la ameliorari semnificative.
Deseori arsura retrosternala este insotita de regurgitarea continutului gastric pana la
nivelul cavitatii bucale, bolnavul reclamand senzatia de acru sau amar, in functie de prezenta
acidului clorhidric si/sau a bilei; se amelioreaza dupa antiacide. Pentru ca arsura retrosternala sa
fie perceputa de bolnav, este necesar ca materialul refluat sa “stationeze” suficient timp in
esofag. Multi pacienti, desi prezinta boala, nu au nici o manifestare subiectiva. O mare parte
dintre bolnavi considera arsura retrosternala ca un fenomen ,,normal”, de aceea, pentru a o
identifica este necesara o anamneza dirijata si perseverenta.
Severitatea arsurii retrosternale se coreleaza cu durata expunerii esofagului la un pH mai
mic de 4. Arsura retrosternala este aproape continua atunci cand pH-ul este mai mic de 4 in
esofagul distal mai mult de 6% din timpul zilei.

58
 Durerea toracica constituie al doilea simptom major al esofagitei de reflux. Se exprima
ca:
- presiune toracica;
- glob retrosternal migrant (interpretat in cadrul neurozei pitiatice).
In cele mai multe cazuri, durerea este definita cu greu de catre bolnavi. Intensitatea este
apreciata in mod variat, putand imita angina pectorala, infarctul micardic si anevrismul aortic.
Iradiera obisnuita este spatiul interscapular.
Disfagia este mai rar intalnita si reflecta de obicei o stenoza esofagiana (postesofagitica)
sau tulburari motorii (unde nonperistaltice ).
Eructatia, regurgitarile, greata si varsaturile prezenta la o parte dintre bolnavi, reflecta
intarziera evacuarii gastrice. Ameliorarea acestor simptome dupa tratamentul cu antagonisti ai
receptorilor H2 argumenteaza rolul evacuarii stomacului in geneza simptomelor amintite.
Simptomele de reflux tulbura somnul bolnavului numai rareori, de obicei atunci cand
coexista esofagite.
Simptomele extra – esofagiene sunt destul de frecvente; cele bronho-pulmonare sunt
produse prin regurgitarea continutului gastric in esofag si de aici in zona faringo-laringiana si in
arborele trheo-bronsic. Faringita si laringita posterioara de reflux sunt caracterizate prin aparitia
de tenesme esofagiene, senzatie de corp strain in gat, constrictii cervicale; fenomenele cedeaza
numai la tratamentul bolii de reflux.
In caz de reflux eso-traheo-bronsic simptomatologia consta in tuse si dispnee, in general
de decubit. Repeterea episoadelor de reflux in arborele traheobronsic poate produce bronsite
cronice obstructive, astm bronsic sau pneumonii acute situate de predilectie in lobul inferior
drept.
Alte semne clinice extra-esofagiene sunt scaderea in greutate si denutritia, anemia, ce
apar insa concomitent cu aparitia complicatiilor.
Starea psihica, anxietatea modifica mult intensitatea simptomelor sau le poate chiar
declansa; ele afecteaza calitatea vietii bolnavului care este proportionala cu frecventa
simptomelor.
Semnele alarmante: anemia, disfagia, scaderea ponderala, hemoragia digestiva
superioara, fenomenele respiratorii sugereaza insa existenta unei afectiuni organice.

2.7.EXPLORAREA PARACLINICA A BOLII DE REFUX GASTROESOFAGIAN

58
 De regula analiza clinica este suficienta pentru stabilirea diagnosticului si initierea
tratamentului. Totusi prezenta simptomelor atipice (astm,angina) impune demonstrarea implicarii
bolii de reflux gastroesofagian.
De asemenea, varsta avansata (peste 50 de ani) sau prezenta semnelor de alarma
(disfagie, varsaturi, scadere in grutate, hemoragie digestiva superioara, anemie) reclama
endoscopia digestiva sau explorari complexe. Chiar si la bolnavii tineri la care exista certitudinea
bolii de reflux esofagian, conduita corecta cere ca endoscopia sa fie la un moment dat (once in a
lifetime endoscop).
Endoscopia este prima examinare care se impune. Depistarea leziunilor morfologice
permite diagnosticul de esofagita si clasificarea gravitatii acesteia, precum si descrierea
eventualelor complicatii (esofag Barett,ulcere,stenoze). Modificarile minime: edem, friabilitatea
mucoasei, iregularitatea liniei Z, desi nu sunt cuprinse in categoriile cunoscute de esofagita
eroziva, constituie argumente puternice pentru diagnosticul de boala de reflux gastroesofagian.
Testul Bernstein care consta in perfuzia esofagului inferior cu solutie de acid clorhidric
N/10 permite diferentierea durerii anginoase de cea de origine esofagiana, testul fiind pozitiv
atunci cand perfuzia acida produce durerea.
pH-metria, indeseobi cea de tip Holter (inregistrarea pH-ului de 24 ore, cu notarea
concomitenta a episoadelor dureroase ), este o metoda utila si de mare acuratete pentru
demonstrarea bolii de reflux gastroesofagian, fiind insa rareori necesara in practica clinica
curenta. Utilitatea devine evidenta pentru diagnosticul diferential (durere anginoasa de origine
esofagiana) sau pentru demonstrarea eficientei terapeutice.
Testul terapeutic poate constitui un argument terapeutic valoros. Disparitia simptomelor
(indeseobi a arsurii retrosternale) dupa tratamentul cu inhibitori de pompa de protoni confirma
supozitia diagnostica de boala de reflux gastroesofagian.
Explorarea manometrica, radioizotopica sau radiologica a esofagului, in vederea
diagnosticului bolii de reflux gastroesofagian nu se utilizeaza.
Diagnosticul esofagitei se face pe baza simptomelor clinice si a unor examinari
paraclinice. Tabloul clinic poate sugera esofagita de reflux, dar anumite suferinte toracice sau
abdominale pot simula acest tablou clinic.
Examenul radiologic are urmatoarele semne radiologice care indica esofagita de
reflux:
- grosimea pliurilor mucoase mai mare de 3 mm;
- aspectul granulat al mucoasei;
- puncte si linii de bariu aderente la epiteliu;

58
 - deformarea si limitarea distensiei, ulcer si strictura esofagiana.
Examenul endoscopic furnizeaza urmatoarele elemente semiologice:
a. neregularitatea si ascensiunea liniei Z;
b. prezenta leziunilor esofagiene.
In prezent, exista mai multe clasificari prin care se incearca stadializarea endoscopica a
esofagitei de reflux. Redam clasificarile Savary-Miller si cea propusa de un grup de experti
gastroenterologi la Congresul Mondial de la Los Angeles, din 1994.

2.7.1.Clasificarea Savary-Miller imparte esofagita, in functie de severitatea leziunilor, in

patru stadii:
Stadiul I - se caracterizeaza prin prezenta unor zone congestive, neconfluiente, fara
exudate, situate in esofagul distal;
Stadiul II - este definit prin prezenta leziunilor erozive, confluiente, dar care nu acopera
in intregime circumferinta esofagului;
Stadiul III - este dominat de eroziuni si zone hemoragice difuze ce intereseaza toata
ciecumferinta esofagului, precum si de exudate pseudomembranoase;
Stadiul IV - se caracterizeaza prin asocieraea cu ulcerul esofagian si cu stenoza.

2.7.2.Clasificarea propusa la Los Angeles are la baza extinderea leziunilor, dupa cum
urmeaza:
Gradul A - una sau mai multe leziuni esofagieme (ulceratii), dar care sa nu depaseasca
lungimea de 5 mm;
Gradul B - se caracterizeaza prin prezenta a cel putin o eroziune mai lunga de 5 mm, dar
care nu este continua intre varfurile a doua pliuri mucoase;
Gradul C - cel putin o eroziune a mucoasei este continua intre doua pliuri ale mucoasei,
dar nu este circumferentiala ,interesand cel mult 75% din circumferinta esofagului;
Gradul D - eroziunile sunt confluiente, circumferentiale sau intereseaza peste 75% din
circumferinta esofagului.
Biopsia mucoasei esofagiene permite diagnosticul histopatologic al esofagitei.
2.7.3.Cele mai utilizate metode in practica curenta sunt:
a) Examenul radiologic baritat este metoda cea mai usoara de efectuat, este neinvaziva,
nu necesita echipament sofisticat.
Pentru evidentierea refluxului este necesara de multe ori efectuarea de manevre speciale,
care cresc presiunea abdominala, precum si examinrea in pozitia Trendelenburg. Examenul

58
radiologic nu evidentiaza decat 15-20% din refluxurile existente. In afara simptomatologiei
tipice, aparitia unui episod de reflux, spontan sau provocat nu justifica diagnosticul de boala de
reflux.
Examenul radiologic poate aprecia insa si tranzitul esofagian, cat si anumite modificari
ale mucoasei. Este mult inferior examenului endoscopic in diagnosticul esofagitei si
complicatiilor sale, are dezavantajul ca expune la radiatii si aparatura este fixa. Este folositor mai
ales in diagnosticul diferential, dar si in acest caz este mult inferior examenului endoscopic.
b) Examenul endoscopic este un examen extrem de util in diagnosticul BRGE si al
complicatiilor sale. Utilizarea sa este insa recomandata in special la bolnavii ce nu raspund la un
tratament corect,sau la cei cu simptomatologie alarmanta sau foarte frecventa si cu multe
recidive, ceea ce altereaza calitatea vietii. In functie de rezultatele observate, bolnavii cu
simptomatologie de reflux pot fi impartiti in bolnavi endoscopic negstivi (aproximativ 50% din
cazuri) si endoscopic pozitivi. In prezenta unei simptomatologii tipice, endoscopia negativa nu
infirma diagnosticul de boala de reflux, ci numai cel de esofagita.
c) Examenul histopatologic - biopsia din mucoasa esofagiana afectata atesta
diagnosticul de esofagita. In afara de datele clasice ale inflamatiei tubuui digestiv (edem,
vasodilatatie, infiltratie cu polimorfonucleare in fazele active sau celule mononucleate), in boala
de reflux se observa cresterea stratului de celule bazale, alungirea papilelor catre suprafata
mucoasei, eroziuni, ulceratii. Biopsia poate avidentia metaplazia de mucoasa, displazia, elemente
foarte importante pentru diagnosticul sindromului Barett si aparitia adenocarcinomului. Biopsia
nu este necesara in cazurile endoscopic negative dezvolta rareori ulterior esofagita, iar cele din
gradul A si B numai foarte rar evolueaza spre gradul C si D.
d) pH-metria esofagiana monitorizata 24 de ore se realizeaza prin introducerea in
esofagul distal a unei sonde prevazute cu un electrod de sticla sau de antimoniu, ce inregistreaza
variatiile de pH si le transmite unui inscriptor; ele sunt ulterior analizate de un computer.
Utilizarea aparatelor mobile permite inscriera pH-ului intraesofagian in cursul zilei si in cursul
noptii. Parametri discriminatorii sunt:
- procentul de timp in care pH-ul esofagian este sub 4;
- numarul episoadelor de reflux mai lungi de 5 minute;
- cel mai lung reflux acid;
- refluxul in pozitie ridicata si culcata;
- refluxul cel mai lung;
- relatia dintre simptom si prezenta refluxului.

58
 Corelatia reflux-simptom este pozitiva la 80% din pacienti, ceea ce atesta sensibilitatea
metodei . Pana de curand pH-metria era considerata “standardul de aur “in diagnosticul bolii de
reflux gastroesofagian. In ultima perioada acest fapt a fost contestat, deoarece s-a observat ca
valorile au fost normale la un sfert din bolnavii cu BRGE endoscopic negativa. Indicatia pH-
metriei esofagiene este limitata.
e) Examenul scintigrafic gastroesofagian si eco-gastric poate atesta prezenta refluxului
si in acelasi timp poate masura timpul de tranzit esofagian. Se utilizeaza numai in centre
ultraspecializate, in cazurile cu diagnostic mai dificil.
f) Manometria esofagiana simpla sau monitorizata nu este utilizata in practica curenta
decat pentru precizarea diferitelor tulburari de motilitate asociate refluxului sau pentru evaluarea
rezultatelor postoperatorii.
g) Testul de provocare Bernstein determina sensibilitatea mucoasei esofagiene la acid,
incercand sa reproduca simptomele bolii de reflux gastroesofagian BRGE prin introducerea in
esofag printr-o sonda nazoesofagiana de solutie de acid clorhidric. Aparitia simptomelor de
reflux in urmatoarele minute impune administrarea de solutie salina care ar trebui sa duca la
disparitia simptomelor. Un test pozitiv este definit de aparitia simptomatologiei caracteristice
BRGE la instilarea acidului si de disparitia lor la perfuzarea de solutie salina. Un rezultat negativ,
insa, nu exclude boala de reflux gastroesofagian (BRGE).

2.8. DIAGNOSTICUL BOLII DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

Simptomul principal, de baza ,care indica diagnosticul este pirozisul care este prezent la
80% din refluxuri. Asocierea cu alte simptome, cu eructatiile, regurgitatia acida, durerea
presternala, reprezinta elemente suplimentare in sprijinul diagnosticului de reflux. Intensitatea si
frecventa pirozisului modifica calitatea vietii bolnavului, dar nu pot reprezenta elemente de
diferentiere in BRGE caomplicata cu esofagita si BRGE endoscopic negativa.
Initial, cu aproximativ 10 ani in urma, siptomele de reflux au fost controlate de examene
paraclinice, ca examenul radiologic si cel endoscopic, si cu aceasta ocazie s-a constatat ca foarte
multe cazuri simptomatice au examen radiologic si endoscopic negativ. Raportat la numarul
mare de pacienti din populatia generala, efectuarea explorarilor la toti bolnavii cu reflux este
practic imposibila avand in vedere costul crescut al investigatiei (endoscopie,pH-metrie ) mult
mai mare decat costul tratamentului. Din cauza raportului cost-eficienta, necorespunzator, s-a
limitat efectuarea unui test terapeutic de diagnostic la ceilalti pacienti.

58
 In acest context, dupa examenul clinic complet si biologic standard (hemograma
completa, VSH, glicemie, uree, TGO, TGP) se recomanda examen endoscopic, la urmatoarele
categorii de bolnavi:
1. Bolnavi peste 50 de ani care prezinta mult mai frecvent boli organice.
2. Bolnavi care au semne alarmante:anemie ,hemoragie digestiva superioara, scadere
ponderala, disfagie, odinofagie.
3. Bolnavi care pe baza datelor clinice si biologice au suspiciunea de boala organica.
In cazul in care au fost puse in evidenta boli organice, bolnavii sunt tratati in consecinta.
Daca testele biologice sunt normale, si endoscopia este negativa, sau arata leziuni de esofagita,
se instituie tratamentul corespunazator.
Categoria cea mai mare de bolnavi sunt tineri cu simptomatologie clinica blanda, fara
semne alarmante sau prezumtie clinica de boala organica. Acestia sunt supusi unui test terapeutic
inaintea examenului endoscopic. Sensibilitatea testului (cu scop diagnostic) terapeutic depinde
de eficienta medicamentului utilizat si de durata timpului pentru evaluare. Se recomanda sa se
utilizeze Omeprazol in doze 20-40mg/zi timp de 7 zile. Unii autori considera oportun utilizarea
de doze si mai mari, pana la 80mg/zi. Daca dupa acest interval simptomatologia a cedat complet,
se continua tratamentul antireflux. Daca insa simptomatologia persista, atunci este necesara
efectuarea investigatiilor. Testul terapeutic necesita obligatoriu reevaluarea clinica a bolnavului
dupa tratamentul efectuat, la 7 zile si la 4 saptamani.
2.8.1 Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul bolii este unul clinic, dar trebuie confirmat paraclinic. Avem doua situatii
deosebite: diferentierea intre refluxul gastroesofagian ca generator de disconfort si esofagita de
reflux ca o consecinta a refluxului. La majoritatea pacientilor care au reflux esofagian ocazional,
explorarile nu vor arata leziuni. In caz de reflux persistent (permanent), leziunile morfologice
esofagiene vor exista.
2.8.2. Diagnosticul diferential se face cu:
- boala coronariana;
- esofagita infectioasa/medicamentoasa;
- sindrom dispeptic;
- tulburari motorii esofagiene;
- gastrita;
- ulcer peptic;
- afectiuni biliare;
- diagnosticul de certitudine este stabilit prin;

58
- endoscopie digestiva superioara;
- studii radiologice ale motilitatii esofagiene;
- ecografie abdominala.

2.9. EVOLUTIE

Celulele speciale ale stomacului producacid clorhidric din apă şi din ionii de clor a sării
de bucătărie (clorură de sodiu), pe când ionii de sodiu rămaşi liberi se asociază cu bioxidul de
carbon produs în cursul respiraţiei celulare, formând bicarbonatul de sodiu, cu acţiune de
tamponare.

2.10. PROGNOSTIC

Daca BRGE este depistata la timp si raspunde la medicatia obisnuita prognosticul este
favorabil, persistenta BRGE de lunga durata poate duce la complicatii. Cele două procese sunt
paralele: cu cât se formează mai mult acid clorhidric în stomac, cu atât mai multe baze în acelaş
timp.
Când conţinutul acid al stomacului ajunge în intestinul subţire, secreţiile intens
alcaline ale pancresului şi vezicii biliare îl neutralizează, astfel încât la urma urmei din baze şi
din acidul clorhidric se formează din nou clorură de sodiu, apă şi bioxid de carbon.
Deoarece neutralizarea necesită o mai mare cantitate de baze decât cea care se produce în
cursul acestui proces, organismul este obligat să stocheze bazele. Pentru a realiza acest lucru , el
are nevoie de o cantitate suficientă de alimente alcalinizante.
Alimentaţia sănătoasă, echilibrată este bogată în fructe şi legume, care conţin multe
substanţe producătoare de baze (K, Ca, Na, Mg), cu ajutorul cărora se poate evita acidifierea
exagerată.
Acizii organici din fructe se descompun în bioxid de carbon şi apă, pe când elementele
alcaline rămân neschimbate. În cazul unei acidifieri intense este nevoie şi de un
aport complementar de baze.

2.11.COMPLICATII PRODUSE DE BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

BRGE este o afectiune cronica cu prognostic favorabil care determina rar complicatii
vitale, dar a carei evolutie este grevata de posibilitatea recaderilor dupa tratament. Complicatiile

58
pot fi:

- esofagul Barret – BRGE poate cauza modificari pe linie celulara, determinand aparitia
de celule precanceroase; apare la 10% din pacientii cu BRGE, de aceea se impune efectuarea
biopsiei esofagiene pentru depistarea unei astfel de forma precanceroasa.
- tuse si astm;
- laringita – durere in gat insotita de raguseala afectiuni pulmonare – pneumonia de
aspiratie – lichidul de reflux ajunge in cavitatea bucala si de aici, pe cale respiratorie, ajunge in
plamani.
- esofagita peptica este cea mai frecventă complicaţie a BRGE. Esofagita de reflux se
defineşte prin prezenţa inflamaţiei la nivelul peretelui esofagian ca urmare a prezenţei refluxului
gastroesofagian. Durata şi gravitatea refluatului gastroesofagian nu se corelează cu severitatea
esofagitei. De asemenea, severitatea manifestărilor clinice nu se corelează cu severitatea
leziunilor esofagiene. Diagnosticul esofagitei de reflux se stabileşte pe baza prezenţei
manifestărilor clinice (pirozis-arsura retrosternală, regurgitaţii acide), iar la examenul endoscopic
se evidenţiază prezenţa leziunilor. În funcţie de severitatea leziunilor endoscopice, esofagita de
reflux prezintă 4 grade: A, B, C, D (conform clasificarii Los Angeles).
- stenoza esofagiană peptică este o complicaţie mai degrabă a esofagitei peptice.
Stenoza reprezintă îngustarea lumenului esofagian. Stenoza esofagiană peptică se manifestă
clinic prin apariţia disfagiei (dificultate la înghiţire) care este progresivă (iniţial la alimente
solide, apoi la semisolide şi, în final, la lichide). Diagnosticul se stabileste pe baza manifestărilor
clinice, a examenului endoscopic cu prelevare de biopsii şi examenului radiologic (apreciază
lungimea stenozei).
- sindromul Barrett (esofagul Barrett) este o complicaţie a esofagitei de reflux
caracterizată prin prezenţa metaplaziei intestinale la nivelul mucoasei esofagiene (adică
înlocuirea celulelor mucoasei esofagiene cu celule de tip intestinal). Manifestările clinice pot fi
identice cu cele ale BRGE (pirozis, regurgitatii) sau difagie, anemie. Diagnosticul se stabileste
endoscopic prin prelevarea de biopsii şi examinarea histopatologică a fragmentelor biopsate.
- ilcerul esofagian este o complicaţie mai rar întâlnită caracterizată prin prezenţa unei
eroziuni la nivelul mucoasei esofagiene. Ulcerul esofagian poate determina hemoragie digestivă
sau, mai rar, perforaţie esofagiană în mediastin.

58
 2.12.TRATAMENT

2.12.1.Tratament initial
Tratamentul persoanelor cu simptome de boala de reflux gastroesofagian incepe cu
modificari ale stilului de viata si administrarea de antiacide de genul blocatilor H2. Boala cu
manifestari severe necesita administrarea de medicamente mai puternice in asociere cu
modificarea stilului de viata, pentru a se obtine succesul terapeutic.
Exista mai multe metode terapeutice initiale:
- poate fi necesara administrarea unor medicamente diferite sau a unor combinatii de
medicamente inainte de a gasi metoda terapeutica optima ce va ameliora simptomele;
- dozele de administrare a medicamentelor sau frecventa administrarii pot fi crescute
gradat pana in momentul in care efectele vor fi satisfacatoare;
- administrarea de medicamente pe o perioada indelungata, uneori toata viata, poate fi
necesara pentru a trata simptomele severe sau complicatiile bolii de reflux gastroesofagian.
Agentii medicamentosi indicati in boala de reflux gastroesofagian includ inhibitorii de pompa de
proton (de genul omeprazolului) si blocantii H2 (cimetidina, nizatidina).
In cazul in care simptomele sunt severe poate fi indicata realizarea unei endoscopii
digestive superioare. Aceasta investigatie, pune diagnosticul de esofag Barrett (modificari ale
celulelor esofagiene ca urmare a expunerii indelungate la secretiile acide) si structurile
esofagiene (ingustarea unei portiuni a esofagului). Esofagul Barrett creste riscul de aparitie a
cancerului esofagian.
Componenta importanta a tratamentului bolii de reflux gastroesofagian este reprezentata
de evitarea alimentelor ce agraveaza simptomele. Aceste alimente pot fi:
- condimente, alimente bogate in grasimi, ciocolata, bauturi ce contin cafeina sau alcool.
De asemenea anumite comportamente de genul fumatului si administrarea de
antiinflamatoare nesteriodiene sau alte medicamente pot agrava simptomele bolii de reflux
gastroesofagian.
2.12.2.Tratament de intretinere

58
 Daca medicamentele si schimbarea stilului de viata amelioreaza simptomele bolii de
reflux gastroesofagian, aceste masuri vor fi aplicate in continuare. Este importanta continuarea
terapiei dupa indicatiile medicului, datorita faptului ca la intreruperea administrarii
medicamentelor simptomele pot reveni.
Initial, simptomele se incearca a fi controlate prin modificari ale dietei si administrarea de
antiacide, blocanti ai aciditatii ce nu necesita reteta, pentru ca in cazul in care ameliorarea nu se
va produce sa se treaca la medicamente ce necesita reteta. Fiecare metoda terapeutica trebuie
incercata timp de 2 luni inainte de a trece la alta metoda.
Abordarea terapiei optime se face in functie de cauza bolii, de severitatea simptomelor si
de starea fizica a pacientului. Trebuie de asemenea stabilit un echilibru intre eficacitatea terapiei
si siguranta si costul ei.
Persoanele diagnosticate cu esofag Barrett vor necesita monitorizare continua. Poate fi
indicat consultul unui medic specialist gastroenterolog si efectuarea unei endoscopii la un an
dupa diagnostic. Tratamentul va fi instituit in functie de rezultatul endoscopiei.
2.12.3.Modificarea stilului de viata:
- ridicarea capului patului cu 2-3 perne;
- evitarea clinostatismului (statul culcat) postprandial (dupa masa) pentru 3 ore;
- evitarea corsetelor stranse;
- scaderea in greutate;
- reducerea volumului meselor;
- oprirea fumatului si a consumului de alcool;
- evitarea alimentelor care favorizeaza boala de reflux gastroesofagian ;
- inlocuirea medicamentelor care favorizeaza BRGE;
2.12.4.Tratament medicamentos
Medicatia prokinetica urmareste restabilira competentei SEI, precum si cresterea
peristaltismului esofagian si gastric.
Metoclopramidul este cel mai des utilizat in patologia gastroesofagiana de reflux.
Actioneaza pe receptorii dopaminergici centrali si periferici, prin blocarea actiunii dopaminei.
Metoclopramidul este absorbit rapid la nivelul intestinului si atinge nivelul maxim dupa 40-120
de minute de la administrarea pe cale orala. Doza zilnica este de 30-40 mg, repartizata in 3-4
prize (10 mg/doza,1tb=10 mg ), cu 30 minute inainte de masa. Dupa 2-3 saptamani de tratament
apare fenomenul de tahifilaxie.
Domperidona (Motilium ) blocheaza numai receptorii dopaminergici periferici. Ca si
metoclopramidul, creste presiunea SEI si grabeste evacuarea gastrica. In mod practic, se

58
administreaza in 3-4 prize zilnice, a cate 10-20 mg, cu 30 de minute inaintea mesei . Substanta
nu traverseaza bariera hemato-encefalica, de aceea nu apar efecte secundare centrale. Dupa 2-3
saptamani de tratament apare fenomenul de tahifilaxie.
Betanecolul este un produs colinergic; creste presiunea SEI, amelioreaza clarence-ul
acidsi reduce refluxul gastroesofagian. Se administreaza in doza de 100 mg/zi ,repartizata in
patru prize (4x25 mg/zi ). Rezultatele sunt mai bune in asocierea cu antiacidele si antagonistii
receptorilor H2. Stimularea secretiei de HCl limiteaza utilizarea sa.
Cisaprida (Prepulsid ) a fost un bun medicament prokinetic .Astazi nu se mai foloseste
din cauza tulburarilor de ritm cardiac pe care le produce.
Sucralfatul este o sare bazica de aluminiu cu sulfat de sucroza.Se gaseste sub forma de
suspensie in saculete de 1 g. Se administreaza in patru prize (1g/doza ), trei doze imediat dupa
masa si una inainte de culcare.
Gaviscon (amestec de alginat de sodiu si bicarbonat de sodiu ) are proprietatea de a
forma un gel vascos la suprafata continutului gastric si astfel, previne refluxul gastroesofagian.
Prin aderarea la nivelul zonei inflamate, asigura protectie mucoasei,iar prin continutul de
bicarbonat neutralizeaza HCl. Se administreaza in 3-4 prize (10-20 ml/doza sau 3x1-
2tabletepe/zi dupa masa).
Antiacide
- derivati de aluminiu (ex: hidroxid de aluminiu) - tendinta de a provoca constipatie
- derivati de magneziu (ex: hidroxid de magneziu) - tendinta de a provoca diaree
derivati de calciu (ex: carbonat de calciu) - tendinta de a provoca constipatie.
Combinatiile realizeaza o capacitate antiacida sporita, folosind doze ale fiecarui
component care sunt bine tolerate. Asocierea calciului cu magneziu detemina inlaturarea
reciproca a efectelor opuse asupra tranzitului digestiv (calciul intarzie, magneziul accelereaza).
Astfel de combinatii sunt: Almagel, Dicarbocalm, Maalox, Novalox.
Antagonisti ai receptorilor histaminergici H2:
Cimetidina (Tagamet ) se administreaza in trei prize, in doza maxima seara. Doza zilnica
este de 1-2 g/zi, timp de 4-12 saptamani. In prezent, este rar folosita in tratamentul esofagitei de
reflux.
Ranitidina este un blocant mai eficient al receptorilor H2. In doza de 2x150 mg/zi,
amelioreaza semnificativ tabloul clinic si endoscopic al esofagitei de reflux. Durata tratamentului
este de cel putin 8 saptamani.
Famotidina este un nou antagonist al receptorilor H2 ce se adauga listei
medicamentoase folosite in tratamentul refluxului. Este de 30 de ori mai activa decat cimedina si

58
aproximativ de 10 ori decat ranitidina. In esofagita de reflux, se administreaza in doza de 20-40
mg/zi.
Nizatidina (Axid ) este un antagonist al receptorului H2, recent introdus in tratamentul
esofagitei de reflux. Prin inhibarea acetil colinesterazei ,are si efect prokinetic. Ca si famotidina,
nu interfereaza cu citocromul P450, in consecinta,administrarea concomitenta a altor
medicamente nu este influientata. Din aceste motive, dintre antagonistii receptorilor H2, este cel
mai indicata in tratamentul esofagitei de reflux. Se administreaza de 2x150 mg/zi, ultima data
fiind seara.
Intrucat durata de actiune a inhibitorilor receptorilor H2 este redusa, iar inhibitia secretiei
de HCl are loc doar partial , indicatia acestor medicamente in cura de atac a esofagitei de reflux
este limitata. In schimb, sunt utilizate in tratamentul de intretinere: ranitidina, famotidina,
nizatidina. Sunt preferate pentru tratamentul de intretinere si datorita pretului de cost mult mai
redus decat ai inhibitorilor de pompa de protoni.
Inhibitorii pompei de protoni (IPP ) - medicamentele din aceasta grupa sunt cele mai
eficiente antisecretoare cunoscute astazi,atat sub aspectul duratei, cat si al capacitatii de inhibitie
a secretiei de HCl. De aceea, sunt cele mai indicate pentru cura de atac a esofagitei de reflux.
Primul produs din aceasta grupa utilizat in tratamentul esofagitei de reflux a fost
Omeprazolul, 2x20 mg/zi. La acest preparat, in ultimii ani s-au adaugat: Lansoprazol 30
mg/zi ,Pantoprazol-40 mg/zi, Omeprazol MUPS,Robeprazol, iar cel mai recent este
Esomeprazolul-2x20 mg/zi (izomer al Omeprazolului )
Esomeprazolul inhiba secretia de HCl inca din prima zi, determinand astfel disparitia
pirozisului.
Sub tratament cu Esomeprazol, pH-ul intragastric mai mare de 4 se mentine mai mult de
16 ore. Ceilalti inhibitori ai pompei de protoni inhiba secretia de HCl pentru o perioada de 10-12
ore.
In cazul esofagitei alcaline (bolnavi cu gastrectomie totala ), se recurge la trei mijloace
terapeutice:
- regimul alimentar;
- prokinetice;
- medicamente pe baza de aluminiu (Sucralfat, Alucol, Aludrox, Maloox etc.) si
Colestyramina, care au proprietatea de a fixa sarurile biliare.
2.12.5.Tratamentul endoscopic
Tehnicile endoscopice pentru BRGE au fost descoperite foarte recent. Un astfel de
tratament consta in injectarea diferitelor substante in peretele esofagian din vecinatatea SEI,

58
avand rolul de a creste presiunea in SEI si de a preveni refluxul. Experienta insa, este limitata; nu
se cunoaste care este eficienta pe termen lung.
Tratament in cazul agravarii bolii in cazul in care in timpul terapiei simptomele se
agraveaza sau apar complicatii, pot fi indicate administrarea unor doze mai mari de medicamente
sau schimbarea acestora cu altele mai puternice. Medicul specialist va evalua de asemenea dieta
si stilul de viata. In cazul agravarii bolii se pot indica de asemenea efectuarea unei endoscopii
digestive superioare si ecografie abdominala. Ecografia poate da detalii asupra structurilor si
organelor abdominale si poate exclude alte afectiuni (de exemplu afectiuni ale vezicii biliare) ce
pot determina simptomele.
Procedeele chirurgicale pot fi considerate o optiune terapeutica atunci cand:
- terapia medicamentoasa nu amelioreaza simptomele si se demonstreaza ca simptomele sunt
produse de refluxul sucului acid din stomac;
- nu se doreste sau este contraindicata administrarea medicamentelor pentru o perioada mare de
timp pentru a controla simptomele bolii de reflux gastroesofagian si pacientul este dispus sa-si
asume riscurile interventiei chirurgicale;
- au aparut complicatii de genul astm, raguseala sau tuse, impreuna cu refluxul ce nu este
ameliorat de medicamente.
2.12.6.Tratament ambulator (la domiciliu)
Tratamentul la domiciliu cum ar fi, schimbari ale stilului de viata sau administrarea de
agenti medicamentosi ce nu necesita reteta, poate fi util in tratarea simptomelor usoare ale bolii
de reflux gastroesofagian.
Modificarile stilului de viata includ:
- renuntarea la tutun. Trebuie renuntat la fumat sau la consumul altor produse ce contin
tutun. Nicotina din produsele cu tutun relaxeaza sfincterul gastro-esofagian. Acest lucru va
permite sucurilor acide gastrice sa reflueze in esofag si va produce o senzatie neplacuta de
arsura, caldura sau durere retrosternala
- modificarea alimentatiei. Trebuie renuntat la cafea si la alcool si se indica mesele
frecvente si cu o cantitate mica de alimente. Acest lucru va scadea frecventa pirozisului
- scaderea ponderala la persoanele supraponderale. Supraponderalitatea creeaza o
presiune mai mare asupra stomacului si creste riscul de aparitie al pirozisului. Chiar si scaderea
in greutate cu doar cateva kilograme poate fi utila
- evitarea expunerii stomacului la presiuni crescute. Acest lucru va scadea frecventa
aparitiei pirozisului.

58
 - adoptarea unei pozitii cu capul putin ridicat in timpul somnului. Acest lucru se poate
realiza prin punerea unei paturi sub spate si sub umeri sau inaltarea saltelei in partea capului.
Aceasta masura va preveni curgerea sucului gastric in esofag in timpul somnului.
In cazul simptomelor severe de boala de reflux gastroesofagian este putin probabil ca
schimbarea stilului de viata si antiacidele fara prescriptie sa aduca o imbunatatire semnificativa
si sa controleze simptomele. Optiuni de medicamente

58
Schimbarile stilului de viata, substantele ce reduc aciditatea, blocantii aciditatii - fie ce necesita
reteta fie cei care nu necesita reteta sunt de obicei primele metode folosite pentru a trata
simptomele ce pot fi cauzate de boala de reflux gastroesofagian. Agentii medicamentosi
folositi in boala de reflux gastroesofagian sunt utili pentru a:
- ameliora simptomatologia (pirozisul, gustul acid sau durerea);
- permite vindecarea leziunilor esofagiene;
- preveni complicatiile bolii de reflux gastroesofagian.
Agentii terapeutici ce nu necesita reteta sunt folositi in cazul simptomelor usoare sau care nu
apar cu frecventa mare. In cazul in care simptomele sunt severe poate fi nevoie de agenti
terapeutici mai puternici ce necesita prescriptie. In functie de severitatea simptomelor
medicatia trebuie administrata zilnic sau intermitent.
Urmatorii agenti medicamentosi sunt folositi in tratamentul bolii de reflux
gastroesofagian:
- antiacidele ce neutralizeaza acidul gastric si reduce pirozisul. Schimbari ale stilului de
viata si administrarea de antiacide sunt metodele terapeutice utilizate in cazul in care simptomele
apar cu intermitenta sau sunt usoare;
- reducatorii aciditatii gastrice de genul nizatidinei, famotidinei, cimetidinei, ranitidinei,
reduc cantitatea de acid in stomac. In cazul in care agentii slabi nu reduc aciditatea poate fi
indicata administrarea unor agenti mai puternici. Administrarea de agenti medicamentosi ce
reduc aciditatea si schimbari ale stilului de viata sunt utilizate in cazul bolii de reflux
gastroesofagian cu simptomatologie mai frecventa;
- inhibitorii de pompa de proton, de genul esomeprazol, lansoprazol, omeprazol,
pantoprazol, rabepazol sunt medicamente care se elibereaza cu reteta si reduc aciditatea gastrica.
Acesti agenti sunt de obicei utili in cazul in care antiacidele au esuat. Ei sunt de asemenea foositi
si in cazurile in care simptomele bolii de reflux gastroesofagian sunt severe sau apare esofagita;
- agentii prokinetici de genul metoclopramidului se insotesc de efecte adverse. Acestia
pot favoriza inchiderea sfincterului esofagian inferior si astfel impiedica refluxul continutului
gastric in esofag. De asemenea favorizeaza golirea stomacului. Agentii prokinetici sunt
administrati uneori in asociere cu antiacidele, dar folosirea lor e limitata de efectele adverse ce
pot fi uneori severe.
Terapia este astfel aleasa incat sa contina destule medicamente pentru a ameliora
simptomele, dar in acelasi timp sa nu produca efecte adverse.Terapia chirurgicala este uneori
utila in cazurile recurente de boala.

58
 Aproximativ 80% dintre gravide au simptome de reflux gastroesofagian. Pirozisul este
frecvent in timpul sarcinii deoarece hormonii din timpul sarcinii produc o incetinire a tranzitului
intestinal, cu golire incetinita a stomacului. Muschii esofagieni responsabili de inaintarea
alimentelor in esofag pot de asemenea sa aibe o activitate incetinita. In plus, uterul creste in
dimensiuni si impinge stomacul si uneori forteaza trecerea continutului acid gastric in esofag.
Anumiti agenti terapeutici folositi in tratamentul bolii de reflux gastroesofagian, nu sunt indicati
in timpul sarcinii. Medicamentele permise sunt majoritatea inhibitorilor de pompa de proton si
blocantii H2
2.12.7.Tratament chirurgical
Procedeul chirugical ce implica fundoplicatura este cel mai folosit pentru tratamentul
simptomelor bolii de reflux gastroesofagian cauzate de hernia hiatala si care nu pot fi
controlate medicamentos. Procedeul implica infasurarea fundusului gastric (portiunea
superioara a stomacului) in jurul esofagului pentru a intari sfincterul esofagian. Acest
procedeu poate fi folosit si la persoanele care nu au hernie hiatala.
Tratamentul chirurgical este o optiune atunci cand:
- tratamentul medicamentos nu opreste simptomele si simptomele restante sunt datorate
refluxului acidului gastric;
- nu se doreste sau este contraindicata administrarea medicamentelor pentru o perioada mare de
timp pentru a controla simptomele bolii de reflux gastroesofagian si pacientul este dispus sa-
si asume riscurile interventiei chirurgicale;
- au aparut complicatii de genul astm, raguseala sau tuse, impreuna cu refluxul ce nu este
ameliorat de medicamente;
Tratamentul chirurgical este rar efectuat la persoanele:
- cu varsta inaintata, in special la cei cu alte afectiuni in afara de boala de reflux gastroesofagian;
- care au tulburari de motilitate esofagiana (peristaltica incetinita). Miscarile esofagiene sunt
importante pentru a tranzita alimentele. Procedeele chirurgicale pot inrautati aceste tulburari,
cauzand blocarea alimentelor in esofag;
- cu alte simptome ce pot afecta tratamentul chirurgical.
Procedee chirurgicale
Fundoplicatura reprezinta procedeul chirurgical cel mai frecvent folosit pentru
tratamentul bolii de reflux gastroesofagian. Prin acest procedeu se realizeaza intarirea
sfincterului esofagian inferior si se previne astfel refluxul acid in esofag. In cazul in care exista si
hernie hiatala aceasta va fi corectata chirurgical in timpul acestei interventii.

58
 Alte procedee folosite in tratamentul bolii de reflux gastroesofagian sunt:
- fundoplicatura partiala (procedeul Toupet) implica prinderea stomacului numai pe o
portiune a esofagului. Fundoplicatura completa implica inconjurarea completa a esofagului cu
portiune din stomac. Majoritatea interventiilor folosesc fundoplicatura completa;
- gastropexia implica fixarea stomacului la diafragm, asa incat stomacul sa nu poata
trece prin hiatusul diafragmatic (deschiderea din diafragm) si astfel sa ajunga in torace.
Procedeul ce implica fundoplicatura este mai frecvent utilizat decat gastropexia.
Anumite procedee nechirurgicale pentru tratamentul bolii de reflux gastroesofagian sunt
inca in studii pentru a li se determina eficacitatea. Acestea sunt:
- procedurile cu radiofrecvente Stretta. Procedeele Stretta utilizeaza radiofrecventa
emisa cu ajutorul unui endoscop pentru a diminua deschiderea sfincterului esofagian inferior.
Procedura Stretta este relativ nou introdusa si produce complicatii la mai putin de 1% din
pacienti.
- procedeul EndoCinch. Acest procedeu implica realizarea unor serii de suturi cu
ajutorul unui dispozitiv endoscopic pentru a ajusta dimensiunile sfincterului esofagian inferior
asa incat sa se impiedice refluxul acid. Studiile au demonstrat ca acest procedeu se insoteste de
complicatii ce pot fi problematice
- injectarea de enteryx. Enteryx-ul este o solutie ce poate fi injectata in sfincterul
esofagian inferior in timpul endoscopiei. Injectarea acestei solutii produce formarea unei mase
spongioase ce va intari sfincterul si va impiedica refluxul acid in esofag. Acesta este un tratament
nou, iar efectele pe termen lung nu sunt inca determinate. In cazul in care este realizata de un
chirurg experimentat, fundoplicatura este insotita de succes in 50-90% din cazuri. Succesul
interventiei este insotit de disparitia simptomelor si inflamatiei esofagiene (esofagita). Nu este
inca demonstrat daca fundoplicatura este un procedeu stabil si eficient pe o perioada lunga, iar
multi pacienti necesita administrarea de medicamente chiar si dupa interventie.
Fundoplicatura poate fi realizata si printr-o interventie endoscopica. Aceasta metoda implica
introducerea unui tub subtire (laparoscop) in cavitatea abdominala printr-o incizie mica in
peretele abdominal. Laparoscopul permite vizualizarea organelor intraabdominale fara realizarea
unei incizii largi. Instrumentele chirurgicale pot de asemenea sa fie introduse prin mici orificii in
peretele abdominal.

58
Refacerea si perioada de spitalizare sunt mai mici dupa interventia laparoscopica decat dupa
cea clasica ce necesita o incizie mai mare. In alegerea medicului chirurg, experienta este cea
mai importanta caracteristica. Este important ca pacientul sa stie cate operatii de acel gen a
mai facut si ce rata de succes are medicul. Inainte de interventia chirurgicala pot fi efectuate
mai multe analize pentru a stabili daca procedeul chirurgical va fi util pentru persoana
respectiva sau pentru a diagnostica alte afectiuni pe care interventia chirurgicala le poate
inrautati.

2.13. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN LA TINERI.

Afecţiunea poate apare la orice vârstă şi la ambele sexe. Cu siguranţă alimentaţia
dezordonată, neconformă cu standardele unui stil de viaţă sănătos favorizează refluxul. Mesele
abundente, luate frecvent o singură dată pe zi şi de regulă seara, alimentele fast food, sucurile
carbogazoase consumate în special de tineri şi copii, consumul de cantităţi mari de bere sunt doar
câteva din situaţiile care determină refluxul gastroesofagian.
Simptomul principal al afecţiunii este pirozisul: senzaţia de arsură ce apare în coşul
pieptului, retrosternal şi este declanşată de contactul mucoasei esofagiene cu conţinutul acid
refluat din stomac. Acesta este cel mai frecvent simptom, prezent la peste trei sferturi dintre
pacienţi. De obicei apare după mese copioase, la modificările de poziţie ale corpului imediat
după masă (aplecarea corpului în faţă, ridicare de greutăţi) sau la persoanele care poartă
îmbrăcăminte strâmtă (sau corset, curele strânse). Uneori pirozisul nu este resimţit ca senzaţie de
arsură, ci chiar ca durere retrosternală, durere care mimează de multe ori durerea cardiacă. În
aceste cazuri un consult cardiologic este obligatoriu pentru diferenţierea cauzelor durerii
retrosternale, cu atât mai mult că uneori acelaşi bolnav poate avea şi reflux gastroesofagian şi
angină pectorală.
În unele cazuri pacienţii au şi regurgitaţii, adică simt în gură un lichid acru (sucul gastric
acid) sau resturile de alimente refluate din stomac. Pirozisul şi regurgitaţiile sunt cele mai
frecvente simptome, dar nu singurele, la fel cum sunt persoane cu reflux care nu au pirozis. Nu
sunt puţine cazurile în care refluxul gastroesofagian este diagnosticat la pacienţi care au
simptomatologie respiratorie: dacă refluxul apare noaptea, se poate aspira conţinutul gastric în
căile respiratorii iar persoana se trezeşte brusc din somn cu senzaţia de lipsă de aer şi de multe
ori pacienţii se prezintă la serviciul de pneumologie pentru aceste crize de sufocare.
Alteori diagnosticul este pus la pacienţi care se prezintă la ORL pentru răguşeală
(disfonie), tuse seacă, iritativă, dificultăţi la înghiţire; refluxul cronic şi iritarea continuă a
laringelui de către conţinutul gastric acid explică aceste simptome laringiene. Unele simptome

58
ale bolii de reflux gastroesofagian sugerează apariţia unor complicaţii cum ar fi senzaţia de
oprire a alimentelor (disfagia) care apare în cazul îngustării lumenului esofagian.

CAPITOLUL III

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

GENERALITATI:

58
 Îngrijirea medicală este o activitate efectuată de către oameni, pentru oameni. Fiinţa
umană ocupă o pozitie centrală; avem de-a face cu omul ca pacient, omul/oamenii ca aparţinători
ai pacientului şi omul în calitate de personal medical de îngrijire.
Exercitarea profesiunii de asistent medical trebuie sa aibă o bază ştiinţifică, iar
practicarea ştiinţei pretinde cercetare sistematizată. Astfel, prin construirea unui sistem coerent
de cunoştinţe şi aplicaţii practice, se impune o activitate organizată de îngrijire sanitară. Profesia
noastră îşi are originea în asigurarea nevoilor de bază ale omului, privit în mod holistic ca unitate
psiho-somatică. Aşadar, punctul de plecare în procesul de îngrijire psihiatrică trebuie să se afle în
universul trăirilor pacientului. Pe această temelie putem formula planuri de îngrijire realiste.
Acordarea continuă a activităţii la situaţia specifică a bolnavului face din această profesie
o adevarată artă. Pacientul şi mediul său înconjurător, precum şi formarea unei anumite imagini
despre bolnav, vor servi asistentului medical ca repere principale în conceperea planului de
îngrijiri. Existenţa sau apariţia unei tulburări psihice poate influenţa total sau parţial funcţionarea
globală a unui individ, în aşa măsură încât acesta nu va putea în mod independent sau nici chiar
cu sprijinul aparţinătorilor, să se adapteze la cerinţele unei vieţi armonioase în societate. În
această situaţie, el este îndrumat spre îngrijire profesională psihiatrică temporară sau permanentă.
Cadrul medical se va axa în activitatea sa pe consecinţele stării de boală, pacientul fiind
ajutat să-şi regăsească modul de funcţionare normal. Astfel, unii pacienţi vor deveni capabili să
se îngrijească complet pe ei înşişi. În cazul bolnavilor psihic cronici, însă, suportul medical
rămâne permanent. Pacientul poate da de înţeles, în mod direct sau indirect, că principiile lui de
viaţă joacă un loc important în existenţa sa. Comportamentul lui ne poate oferi în mod direct
informaţii asupra principiilor sale de viaţă şi asupra importanţei acordate de el acestora. În plus,
pacientul poate fi confruntat cu întrebări/probleme care pot fi expuse direct de către el în discuţie
dar deseori ele trebuie semnalate indirect. Asistentul medical joacă aici un rol important, trebuind
să manifeste interes asupra acestei faţete a funcţionării globale a pacientului. Acest interes va
însemna nu numai respectarea viziunii pacientului asupra vieţii, dar şi aflarea în mod activ a
semnificaţiei concrete a acestei viziuni în viaţa şi funcţionarea globală a pacientului în acel
moment. De asemenea, se va ţine cont de părerea pacientului despre viaţă în cadrul acordării de
îngrijire sau îndrumare în efectuarea îngrijirii personale. Pe parcursul culegerii de informaţii în
vederea conceperii planului de îngrijire medicală, se va avea în vedere formarea unei idei despre
comportamentul religios al pacientului şi se va încerca aflarea răspunsului la întrebările: de ce şi
la ce mod sunt acestea importante pentru el.
În cadrul funcţionării globale a fiinţei umane se pot distinge diferite aspecte care se
influenţează reciproc. Prin urmare, culegerea de date şi informaţii de la pacient se va face prin

58
prisma relaţiei reciproce dintre aceste aspecte. Totalitatea funcţionării umane este concretizată în
diversele viziuni asupra îngrijirii medicale, prin alcătuirea unei însumări a necesităţilor de
îngrijire a omului.

Asistentul medical trebuie să acorde atenţie trăirilor subiective ale pacientului, precum şi
nevoilor sale. Astfel, se va avea în vedere situaţia pacientului. El va reprezenta linia directoare în
îngrijirea care va trebui să i se acorde. Cadrul medical îşi va manifesta tot interesul în
investigarea problemelor pacientului astfel încât să se poată ajunge la cunoaşterea lumii trăirilor
sale. Acest fapt poate însemna că normele şi valorile pacientului se află în contradicţie cu
normele şi valorile pe care asistentul medical le consideră valabile. În această situaţie poate
apărea un conflict în relaţia cadru medical/pacient. Aceste conflicte pot fi generate de diverse
cauze. O cauză poate fi aceea că personalul medical impune pacientului normele şi valorile sale.
Este important a fi conştient de acest lucru. Se mai pot produce conflicte şi în cazul în
care pacientul, din cauza trăirilor sale bolnăvicioase, vrea să întreprindă activităţi care îi pot pune
starea de sănătate sau chiar viaţa în pericol. Asistentul medical trebuie să protejeze pacientul de
consecinţele practice ale acestor acţiuni. Faptul că fiecare situaţie este unică înseamnă că
personalul medical trebuie să conştientizeze şi să aprecieze de fiecare dată situaţia nouă cu care
este confruntat şi, de asemenea, trebuie să adapteze maniera îngrijirii medicale la situaţia nou
apărută. Agresivitatea se poate manifesta prin trântirea uşilor, adresarea de cuvinte injurioase la
adresa celorlalţi pacienţi sau a cadrelor medicale. Chiar dacă personalul medical cunoaşte
fundalul pe care se profilează agresivitatea, nu va fi obligat să accepte acest comportament.
Asistentul medical va putea să atragă atenţia pacientului asupra comportamentului său şi
va porni împreună cu el la căutarea unei alte maniere de a reacţiona la deziluzii. O idee
fundamentală este că personalul medical nu trebuie să ia hotărâri în locul pacientului. Tendinţa în
această direcţie este din păcate destul de mare. Adesea se poate constata prezenţa unui
comportament al pacientului care ar putea aduce prejudicii relaţiei sale cu anturajul, lucru pe care
el însuşi nu-l remarcă. De asemenea, asistentul poate observa că pacientul face din propria sa
viaţă o ruină, fiind incapabil de a vedea o alternativă la această situaţie dar poate considera că
dispune de metode de remediere a situaţiei pacientului, lucru care poate fi în anumite cazuri
dovedit în practică dar în foarte multe alte cazuri, din contră. Constatarea că pacientul, în ciuda
tuturor sfaturilor primite, nu pare să progreseze, creează un sentiment de frustrare atât pentru
pacient, cât şi pentru personalul medical.

58
PLANUL DE INGRIJIRE

A. CULEGEREA DATELOR

Consta in culegerea de informatii pentru a putea identifica un pacient. Aceasta se poate

realiza prin interviu (o intalnire fata in fata pentru sustinerea unei conversatii in vederea
obtinerii informatiilor ). Sunt utilizate numeroase deprinderi in functie de scop, perceptia si
abilitatea celui care il ia.
Climatul stabilit influentaza interviul. Increderea este realizata prin apropiere, ca fiind
raspuns la tot ceea ce spune, atentie confidentiala. Pentru a ajunge la o interpretare corecta a
datelor, este necesar sa distingem elementele obiective (cele pe care le obtinem, prin simturi sau
cu ajutorul instrumentelor) si subiective (sunt cele ce sunt prezentate de pacienti sau de
apartinatori).
B. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE INGRIJIRE
Aceasta etapa este in mod deosebit un proces mental divizat in :
- examenul datelor culese si interpretarea lor;
- enuntarea unor fudecati clinice privind semnificatiile analizate.
Problemele de ingrijire pot fi divizate in:
- probleme clinice;
- diagnosticul stabilit de asistenta.

Problema de ingrijire,indiferent ca este clinica sau diagnostic stabilit de asistenta, se face

intr-o maniera precisa:
- care este dificultatea si manifestarile sale;
- care este cauza.
Problema trebuie bine delimitata. Este important sa formulam cauza si apoi sa alegem
interventiile.
C. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
Are doua etape :
- determinarea obiectivelor de rezolvat;
- stabilirea mijloacelor pentru rezolvare. Alegerea interventiilor este in functie de gradul
de dependenta si posibilitatea bolnavului.
D. APLICAREA PRACTICA A PLANULUI DE INGRIJIRE
Se realizeaza in functie de modul de executie si supraveghere.

58
E. EVALUAREA REZULTATELOR

Cuprind o descriere precisa si o apreciere a rezultatelor ingrijirilor acordate pacientului in functie

de obiectivele stabilite ca urmare a ingrijirilor acordate.

F.PARTEA TEORETICA A CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Specialitatile medicale reclama anumite tehnici specifice pentru ingrijirile medicale si

chirurgicale ale bolnavului, principiile fundamentale ale ingrijirii bolnavilor raman aceleasi si se
aplica in toate cazurile in care ingrijirile infirmierei constituie o parte esentiala a tratamentului si
un ajutor in convalescenta si recuperare.Tinand cont de aceste fapte, consiliul s-a bucurat de
sprijinul oferit de d-na Virginia Handerson - asistenta medicala de renime mondial, pentru
activitatea desfasurata, scrierile sale si cercetarile efectuate. Dumneaei ii datoram prezenta
publicatie ,,Principiile fundamentale ale ingrijirii bolnavilor”, pregatita de astfel pentru
Comitetul pentru Nursing. Organizarea si cunoasterea profunda a formarii in acest domeniu sunt
factorii esentiali pentru o ingrijire buna indiferent de nivelul atins in evolutia sociala din tara
respectiva. Ingrijirea bolnavilor, subliniind ca originea acestora rezida in nevoile generale
valabile ale fiintei umane, pune in evidenta actiunea asistentei medicale in interpretarea acestor
nevoi multiple si miodificarea lor in functie de starea particulara careia ii acorda aceste ingrijiri.
Ingrijirile pe care aceasta persoana le reclame indiferent de diagnosticul pus de medic si
tratamentul prescris de acesta chiar daca acesti doi factori influientaza planu de ingrijiri.
Ingrijirile de baza realizate de asistenta medicala sunt aceleasi indiferent ca bolnavul este
considerat suferind pe plan somatic sau mental. In fapt, cele doua aspecte nu pot fi separate
pentru ca emotiile influienteaza somaticul, iar maladiile somatice influientaza starea mantala. De
exemplu, persoana cu obstructie laringiana nu poate respira, este cuprinsa de panica; persoana
care sufera de o puternica durere de dinti poate cu greu sa gandeasca la altceva dacat la propria ei
suferinta. Pe de alta parte bolnavul deprimat, cu tendinta spre suicid nu este numai suferind pe
plan mental ci si pe plan fizic intrucat el nu poate sa se amelioreze sau sa doarma normal.
Ingrijirile de baza, asa cum sunt enuntate in continuare nu se utilizeaza doar in cazul
bolnavilor ci si in toate mediile: acasa, la spital, in uzina, in scoala,etc.
Principiul ce sta la baza rezida din nevoile fiintei umane si poate servi ca ghid, atat in
scopul promovarii sanatatii umane si pentru ingrijirea bolnavilor. Deci, vorbim despre ingrijiri
infirmiere (nursing) in scop preventiv si curativ. Acelasi principiu este utilizat si in cazul in care
o asistenta medicala da sfaturi unei viitoare mame sau cand ingrijeste un bolnav obnubilat de
febra. Totodata, aceasta lucrare tinde in principal sa descrie sprijinul pa care asistenta medicala il
poate da unei persoane sunt mai apte sa prezinta nevoia de a fi ajutati de catre asistenta medicala
58
decat persoanele sanatoase care se pot ingriji singure. De aceea, ingrijirile infirmierei de baza
sunt inainte de toate destinate bolnavilor si handicapatilor.
Asistentele medicale incadrate in unitati ce acorda ingrijiri celor sanatosi mental, au in
mai mica masura ocazia de a acorda ingrijiri pe plan somatic sau de a oferi sprijinul moral
persoanelor. Repetam, ingrijirile infirmiere de baza sunt gestionate pentru a servi asistentei
medicale sau acela de obstretica ginecologie in relatiile ce le stabileste cu mama sanatoasa,
asistentei medicale din serviciul psihiatrie,unde starea fizica a marei majoritati a bolnavilor le
permite sa se ingrijeasca singuri ca si asistentele medicale intr-o mare unitate de chirurgie unde
bolnavii dupa o anumita unitate de timp prezinta o incapacitate fizica si depind de asistenta
pentru satisfacerea nevoilor in totalitate.
Rolul esential al asistentei medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa, sa-
si mentina sau sa recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur
daca ar fi avut vointa sau cunostintele necesare. In plus, ea ajuta bolnavul sa respecte
prescriptiile terapeutice ale medicului. Daca bolnavul nu intelege, nu accepta acest progaram
stabilit in sprijinul lui sau daca refuza sa participe, eforturile echipei devin in mai mare masura
inutile. Cu cat mai devreme bolnavul va putea sa se ajute singur, sa fie sfatuit cu privire la starea
sa de sanatate sau isi va efectua tratamentul prescris, cu atat va fi mai bine. Asistenta medicala
trebuie sa intre in pielea bolnavului pentru a intelege nu numai ce vrea acesta ci si care sunt
nevoile acestuia pentru a se mentine in viata si pentru a-si castiga sanatatea. Pentru o persoana
sanatoasa de exemplu, a respira nu impune un efort si bineinteles persoana nu are nevoie de
ajutorul nostru, dar penru cel caruia i s-a efectuat o rezectie de coasta sau prezinta paralizia
muschilor respiratori, devine o lupta dureroasa, asistenta care asigura bolnavului pozitia pentru a
favoriza expansiunea toracelui dupa o operatie, care manevreaza un aparat de respiratie,
indeplineste o functie complexa. A manca nu presupune un efort pentru o persoana cu apetitul
prezent, dar cand apetitul este absent, asistenta medicala face eforturi ca sa-si ajute bolnavul sa-si
suplimenteze dieta, sarcina care adeseori este dificila. Sa te speli pe dinti pare a fi pentru multi
lucrul cel mai simplu din lume, dar a efectua igiena gurii unui bolnav inconstient este deosebit de
periculos astfel incat doar asistenta medicala cu astfel de abilitati poate sa o efectueze eficace si
fara pericole.
In majoritatea tarilor putem spune ca asistenta medicala este singura care asigura servicii
24 de ore/zi celor care au nevoie. Pentru aceasta unica ratiune ea este mai bine plasata pentru a
ajuta bolnavul sa-si pastreze dorinta de a trai, sa se adapteze independentelor ce decurg din starea
sau sa moara in demnitate.

58
 CAPITOLUL IV
PREZENTARE CAZURI PRACTICE
CAZUL I

F.O. NR :2456
NUME: F.M
DATA NASTERII: 11.08.1985

58
 DOMICILIUL: TÂRGU JIU
OCUPATIA: SALARIAT
DATA INTERNARII: 21.06.2016
DATA EXTERNARII: 25.06.2016
DIANOSTIC LA INTERNARE: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN
MOTIVELE INTERNARII: dureri epigastrice,regurgitatii acide si alimentare,pirozis.

Istoricul bolii
Pacienta in varsta de 31 de ani, cunoscuta cu HTA III C, CIC, cu aritmie extrasistolica se
interneaza pentru dureri epigatrice, regurgitatii acide, pirozis acuzand inapetenta si varsaturi la
momentul prezentarii la internare in sectia de gastroenterologie. Asociat mai prezinta dureri
articulare.
Examen clinic general
Antecedente:
a. Personale: patologice
b. Heredo-colaterale: fara importanta clinica
c. Conditii de viata si mediu: obisnuite
Starea prezenta:
G=80kg
H=1.75m
Tegumente si mucoase: normal colorate.
Aparate si sisteme: functionale.
Stare generala: modificata.
Stare de nutritie: deficitara.
Tegumente: normale.
Tesut conjunctiv: normal reprezentat.
Sistem ganglionar: nepalpabil.
Sistem articular: tumefactie articulara la nivelul genunchiului stang.
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara normala, murmur
vezicular normal,vibratii vocale prezente.
Aparat cardiovascular: soc apexian prezent in spatiul V pe linia medioclaviculara,
artere periferice pulsatile.
Aparat digestiv: suplu, cu durere la palparea epigastrului, cu iradieri in hipocondrul
drept si durere la palparea abdominala pelvina.

58
 Splina: nepalpabila.
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, mictiuni fiziologice, loje renale libere, manevra
Giordano negativa.
Sistem nervos,endocrin,organe de simt: normale.
Reflexe osteotendinoase: prezente
Semne de iritatie meningeale: absente
Semne de focar: absente.

CAZ I - NUME: F.M

DIAGNOSTIC: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN
FOAIE DE OBSERVATIE NR. 2456
DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢII PROPRII ŞI EVALUARE
C NURSING DELEGATE

Disconfort - pacientul să aibă o -măsurarea funcţiilor vitale TA, -în urma

abdominal: stare de confort fizic si P, R, T, D, scaun şi notarea în FO intervenţiilor
cauzat de psihic P=105 p/min pacientul nu mai
dureri -pacientul să nu prezinte TA= 125/70mmHg prezintă dureri
epigastrice, greţuri şi vărsături R=16 resp/min epigastrice
manifestat prin T=36,80C
greaţă, D=1500 ml/zi
văsături, PS=90P/min;
paloare TS=360C;
TAs=130/80mmHg;
Rs=15resp/min;
-pregătirea fizică şi psihică a
pacientului în vederea efectuării
analizelor de laborator, examene
funcţionale (EKG), radiologice;
–recoltare sânge prin puncţie
venoasă la indicaţia medicului.
-asigurarea unui microclimat
optim prin aerisirea camerei,
temeperatură şi umiditate
constante.
-se însoţeşte pacientul la
examinările paraclinice
recomandate de medic

Alterarea -sa se amelioreze durerile -curata, dezinfecteaza caviatea -pacientul

integritatii la masticatie si deglutitie bucala prin spalatura, gargara mesteca si
mucoasei in 2 zile -alimenteaza pacientul cu lichide inghite
bucale, alimentare alimentele usor,
esofagiene -administreaza tratamentul fara dificultate
cauzat de prescris
58
arsura in -instituirea unei perfuzii la
cavitatea indicaţia medicului
bucala -efectuarea tratamentului la
esofagiana, indicaţia medicului:
dureri la -glucoza 5% 1000 ml iv
masticatie,man -nexium tb 40 mg oral DZ=4
ifestat prin gust tb/zi, DU= 2tb/12 ore
neplacut, -dicarbocalm oral DZ= 4tb/zi,
neliniste,insom DU=2 tb/12 ore
nie -sedative
Risc de deficit -pacientul sa-si recapete -măsurarea funcţiilor vitale TA, -pacientul este
in ce priveste echilibrul hidric si P, R, T, D, scaun şi notarea în FO echilibrat
volumul de nutritional T=36,9 0C hidroelectrolitic,
lichid cauzat de TA= 150/100mmHg este apetent
proces P=80p/min
inflamator, R=16 resp/min
manifestat prin D=1400ml/zi
anemie, sete, Ts=36,80C
oligurie, TAs= 135/70mmHg Ts=36,80C
scaune subtiri TAs= 135/70mmHg
Ps=90 p/min
Rs=18resp/min
-pregătirea fizică şi psihică a
pacientului în vederea aplicării
tehnicilor de îngrijire;
-discuţii cu pacientul prin
importanţa şi necesitatea
respectării indicaţiilor primite
pentru evoluţia favorabilă a
bolii;
-educaţia sanitară a pacientului
privind igiena corporală şi a
cavităţii bucale;
-administrarea de regim hidric
-menţinerea intervenţiilor din
ziua precedentă
-supragherea scaunului,
frecventa, consistenta
-recoltare produse pentru
examen bacteriologic
(coprocultura)

Alimentatie -pacientul sa aiba o -asigura alimentatia: in -pacientul

inadecvata greutate corporala in perioadele dureroase regim prezinta o
cauzat de limite normale hidric, imbogatit cu fainoase, greutate
inapetenta, apoi branza de vaci, carne de pui corporala
manifestat prin sau de vita, fiarta normala
constipatie, -efectuarea unui sodnaj gastric
deficit cu aspiraţie gastrică şi efectuarea
ponderal spălăturii gastrice cu scop
explorator;

58
-aplicarea pungii cu gheaţă pe
abdomen;
-rezultatul analizelor
HLG Ht=41% (VN=45%)
Hb=13,3%(VN=13-15%)
L=5800/mm3(VN=6000-
8000/mm3)
Ionograma sanguina
Na=125,2 mmol/l(VN=134-
145mmol/l)
Cl=104,6mmol/l(VN=96-
100mmol/l)
Ionograma urinară
Cl=65,7mmol/l
Glicemie=90mg/dl(VN=60-120
mg/dl)
Uree=46mg/dl(VN=20-40
mg/dl)
Ex. Urină: normal acidă,
albumină, glucoză, urobilinogen
normal
-administrarea tratamentului la
indicaţia medicului ca în ziua
precedentă.
-măsurarea funcţiilor vitale TA,
P, R, T, D, scaun şi notarea în
FO;
T=36,00C
TA= 130/70mmHg
P=78 p/min
R=16resp/min
D=1800 ml/zi
SCAUN= I
Ts=360C
TAs= 135/60mmHg
Ps=70p/min
Rs=16resp/min
-educarea pacientului cu privire
la regimul alimentar adecvat
bolii sale;
-educarea pacientului privind
importanţa respectării
indicaţiilor primite pentru o
evoluţie favorabilă a bolii;
-informarea aparţinătorilor,
familiei privind boala, regim
igieno-dietetic;

58
Anxietate -pacientul sa fie -instruieste pacientul pentru a -pacientul
cauzat de echilibrat psihic; sa fie exclude din alimentatie cunoaste si
necunoasterea informat asupra alimentele grase si tehnicile de respecta normele
prognosticului regimului de viata si preparare a alimentelor cum ar fi de viata impuse
bolii, alimentatie pe care sa il prajirea sau afumarea
manifestat prin respecte -eduva pacientul sa aiba o viata
depresiune ordonata, echilibrata
psihica

Epicriza

Pacienta in varsta de 31 de ani, cunoscuta cu HTA III C, CIC, cu aritmie extrasistolica, cu

fibrom uterin operat in urma cu aproximativ 5 de ani, se interneaza pentru dureri epigastrice,
regurgitatii acide si alimentare, pirozis, iar in urma cu aproximativ 1 luna a prezentat rectoragii.
Asociat prezinta dureri articulare (articulatii coxo-femurale, genunchi, coloana vertebrala).
Obiectiv prezinta cicatrice postoperatorie la nivelul hipogastrului, discrete edeme gambiene,
cifoza dorsala, accentuarea lordozei lombare, hepatomegalie elestica. Biochimic prezinta
hipocalcemie, leucociturie, sindrom inflamator. EDS nu s-a putut efectua din motive tehnice.
Ecografia abdominala, radiografia de coloana lombo-sacrata si bazin, colonoscopia au stabilit
diagnosticele de mai jos.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE

1. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

2. SINDROM DISPEPTIC ULCEROS
3. INFECTIE URINARA JOASA
4. HIPOCALCEMIE
5. OBEZITATE GRAD I
Recomandari:
1. Regim hiposodat, evitarea constipatiei, regim hipocaloric.
2. Tratament cu:
CONTROLOC 40mg (1-0-0 ) -1 luna

58
 MOTILIUM 10mg (1-1-1 ) -10 zile/luna
ZANOCIN 200mg (1-0-1 ) -5 zile

CAZUL II

NUME: N.L
F.O. NR :4620
DATA NASTERII: 14.03. 1993
DOMICILIUL: SCOARȚA
OCUPATIA: STUDENT
DATA INTERNARII: 12.09.2017
DATA EXTERNARII: 15.09.2017
DIANOSTIC LA INTERNARE: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN
MOTIVELE INTERNARII: dureri abdominale, mai exprimate in hipocondrul stang si drept,
astenie, pirozis, regurgitatii.

Istoricul bolii
Pacienta in varsta de 24 de ani, cunoscuta in antecedente cu boala de reflux
gastroesofagian si steatoza hepatica prezinta la domiciliu dureri abdominale cu iradiere in
hipocondrul stang si drept timp de 3 zile se prezinta pentru internare in sectia de
Gastroenterologie.

Examen clinic general

Antecedente:
a. Personale: patologice
b. Heredo-colaterale: fara importanta clinica
c. Conditii de viata si mediu: obisnuite
Sterea prezenta:
G=65kg
H=1.58 m
Tegumente si mucoase: normal colorate.

58
 Aparate si sisteme: functionale.
Stare generala: modificata.
Stare de nutritie: deficitara.
Tegumente: normale.
Tesut conjunctiv: normal reprezentat.
Sistem ganglionar: nepalpabil.
Sistem articular: tumefactie articulara la nivelul genunchiului stang.
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara normala, murmur
vezicular normal, vibratii vocale prezente.
Aparat cardiovascular: soc apexian prezent in spatiul V pe linia medioclaviculara,
artere periferice pulsatile.
Aparat digestiv: suplu, cu durere la palparea epigastrului, cu iradieri in hipocondrul
drept si durere la palparea abdominala pelvina.
Splina: nepalpabila.
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, mictiuni fiziologice, loje renale libere, manevra
Giordano negativa.
Sistem nervos, endocrin, organe de simt: normale.
Reflexe osteotendinoase: prezente
Semne de iritatie meningeale: absente
Semne de focar: absente.

Paraclinic
Ecografie abdominala pelvina: ficat LS=9.3cm, L.D=11.5cm, L.C=2.4cm, ecostructura
omogena, ecogenitate crescuta cu atenuare acustica posterioara, contur hepatic reegulat. Pancreas
omogen, fara imagini focale. Vezica urinara in semirepletie, uter situat in anteversie, masoara 61
mm in ax lung, ovarele nu se vizualizeaza. Rinichiul drept prezinta sinus bifid, fara calculi, fara
hidronefroza. Colecist exclus chirurgical. Rinichiul stang normal situat si conformat, fara calculi,
fara hidronefroza. Splina omogena masoara aproximativ 8.5cm in ax lung.

CAZ II - NUME: N. L.
F.O NR: 4620
DIAGNOSTIC: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII PROPRII ŞI EVALUARE

NURSING DELEGATE
58
Durere retrosternala -pacientul sa -măsurarea funcţiilor vitale TA, P, -pacientul
cauzata la efort nu prezinte R, T, D, scaun şi notarea în FO prezinta o stare
fizic,manifestata prin ameteli P=90p/min generala normala
stare de rau, lesin, TA= 115/70mmHg; fara ameteli
ameteli R=16 resp/min;
T=36,2 C;
D=1250 ml/zi;
Ps=80P/min;
TAs=120/75mmHg;
Rs=14/resp/min;
Ts=360C;
-pregătirea fizică şi psihică a
pacientului în vederea efectuării
analizelor de laborator, examene
funcţionale, radiologice
–recoltare sânge prin puncţie
venoasă la indicaţia medicului.
-asigurarea unui microclimat optim
prin aerisirea camerei, temeperatură
şi umiditate constante.
-se însoţeşte pacientul la
examinările paraclinice
recomandate de medic
-instituirea unei perfuzii la indicaţia
medicului
-efectuarea tratamentului la
indicaţia medicului:
-glucoza 5% 1000 ml iv
-nexium tb 40 mg oral DZ=4 tb/zi,
DU= 2tb/12 ore
-dicarbocalm oral DZ= 4tb/zi,
DU=2 tb/12 ore
-sedative
Hiposalivatie cauzata -pacientul sa -măsurarea funcţiilor vitale TA, P, - pacientul nu
de fumat in exces, nu aiba R, T, D, scaun şi notarea în FO mai prezinte
manifestata prin hiposalivatie T=36,9 0C pirozis
pirozis, aerofagie TA= 130/90mmHg
P=70p/min
R=16 resp/min
D=1400ml/zi
Ts=36,5 0C
TAs= 135/70mmHg
Ps=90 p/min
Rs=18resp/min
-asigura repausul fizic si psihic al
pacientului in perioada dureroasa;
-asigura dieta de protectie gastrica
individualizata in functie de fazele
evolutive ale bolii,alimentatia fiind
fractionata in 5-6 mese/zi;
-pregateste pacientul fizic si psihic

58
 pentru explorari functionale si il
ingrijeste dupa examinare;
-recolteaza sange pentru examene
biochimice;
HLG Ht=41% (VN=45%)
Hb=13,3%(VN=13-15%)
L=5800/mm3(VN=6000-
8000/mm3)
Ionograma sanguina
Na=120mmol/l(VN=134-
130mmol/l)
Cl=104,6mmol/l(VN=96-
100mmol/l)
Ionograma urinară
Cl=64,4 mmol/l
Glicemie=98mg/dl(VN=60-120
mg/dl)
Uree=44mg/dl(VN=20-40 mg/dl)
Ex. Urină: normal acidă, albumină,
glucoză, urobilinogen normal
-administrarea tratamentului la
indicaţia medicului:
-medicatie antisecretoare inaintea
meselor;
-medicatie antiacida si alcalizanta;
-solutie perfuzabila care
contine:glucoza 5%,NO-SPA
(1fl=40mg/2ml ),metoclopramid
(1fl=10mg/2ml );
-administreaza ceai de ghimber
pentru a diminua senzatia de durere
la inghitire
-punerea pacientului pe partea
stanga pentru
ca stomacul sa fie mai jos decat
esofagul

Riscul alterarii dinamici -familia sa fie -poarta o discutie cu -familia ajuta

familiare cauzata prin implicata in familia si o antreneaza in pacientul in
modificarea schemei ingrijirea ingrijirea pacientului ingrijire devenind
corporale, manifestata prin pacientului -educarea pacientului cu suportul sau moral
izolare, singuratate privire la regimul
alimentar adecvat bolii
sale;
-educarea pacientului
privind importanţa
respectării indicaţiilor
primite pentru o evoluţie
favorabilă a bolii;

58
 -informarea aparţinătorilor,
familiei privind boala,
regim igieno-dietetic;

Hemoptizie cauzata de -pacientul sa -punerea lui intr-o pozitie -pacientul este

caldura retrosternala, aiba caile favorabila echilibrat
senzatie de gust de sange in respiratorii -oxigenoterapie hipovolemic
gura, manifestat prin permeabile -aplicare punga cu gheata
transpiratii, paloare, -camera bine aierisita
anxietate -repaus absolut
-monitorizarea functilor
vitale
-administrare medicamente
conform indicatiei
medicului (hemostatice)
-transfuzii mici de sange
daca este necesar
-perfuzie cu NaCl sau
glucoza 40%
- se recomanda respiratia
pe nas
-masuri de prima
interventie

Epicriza

Pacienta in varsta de 25 de ani, colecistectomizata pentru litiaza biliara microveziculara

in aprilie 2010, apendicectomizata in ianuarie 2009, se interneaza pentru dureri abdominale, mai
exprimate in hipocondrul stang si drept, astenie, pirozis, regurgitatii. Obiectiv prezinta cicatrici
abdominale postoperatorii, semnul Chwosteck pozitiv. Biochimic a relevat ficat cu aspect
steatozic.

Recomandari:
1. Regim hipolipidic, hipocaloric cu scadere in greutate cca 6 kg;
2. Tratament cu:
1. CALCIU SANDOZ 1000mg 0-1-0 timp de 2 saptamani.
2. MAGNE B6 1-1-1 2 saptamani.
3. NEXIUM 40mg 1-0-0 timp de o luna,apoi la nevoie.
3. Reevaluare ecografica periodica (1 data/6 luni).

58
4. Consult periodic prin ambulatorul de Gastroenterologie.

DIADNOSTIC LA EXTERNARE:

1. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN.

2. STEATOZA HEPATICA.
3. SPASMOFILIE.

CAZ III
NUME: H. I.
F.O. NR: 2510
DATA NASTERII: 19.07.2000
DOMICILIUL: BENGEȘTI
OCUPATIA: ELEV
DATA INTERNARII: 12.09.2018
DATA EXTERNARII: 15.09.2018
DIANOSTIC LA INTERNARE: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN
MOTIVELE INTERNARII: dureri in etajul abdominal superior, afirmativ postprandial,
scadere ponderala, arsura retrosternala.
Istoricul bolii
Pacienta in varsta de 74 de ani aflata in evidenta sectiei de gastroenterologie cu multiple
afectiuni digestive se interneaza acuzand dureri epigastrice, varsturi, inapetenta, scadere in
greutate10 kg in ultimul an.

58
Examen clinic general
Antecedente:
a. Personale: patologice
b. Heredo-colaterale: fara importanta clinica
c. Conditii de viata si mediu: obisnuite
Starea prezenta:
G=82kg
H=1.72 m
Tegumente si mucoase: normal colorate.
Aparate si sisteme: functionale.
Stare generala: modificata.
Stare de nutritie: deficitara.
Tegumente: normale.
Tesut conjunctiv: normal reprezentat.
Sistem ganglionar: nepalpabil.
Sistem articular: tumefactie articulara la nivelul genunchiului stang.
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara normala, murmur vezicular
normal, vibratii vocale prezente.
Aparat cardiovascular: soc apexian prezent in spatiul V pe linia medioclaviculara,
artere periferice pulsatile.
Aparat digestiv: suplu, cu durere la palparea epigastrului si durere la palparea
abdominala pelvina.
Splina: nepalpabila.
Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, mictiuni fiziologice, loje rnale libere, manevra
Giordano negativa.
Sistem nervos, endocrin, organe de simt: normale.
Reflexe osteotendinoase: prezente
Semne de iritatie meningeale: absente
Semne de focar: absente.
Paraclinic
EKG-RS, axa QRS normala, AV=69p/min, subdenivelare ST in V4-V6.
Ecografia abdominala si pelvina: ficat Lstg-8.5cm, LC=2cm, Ldr=12cm, ecostructura
omogena, ecogenitate usor crescuta cu discreta atenuare acustica posterioara, contur hepatic
regulat, fara imagini focale.VP=8mm, CBP=4mm. Colecist destins, cudat in regiunea

58
infundibulara fara calculi. Pancreas omogen, fara imagini focale. Vezica urinara evacuata, uterul
si anexele nu se pot vizualiza. Rinichi drept normal situat si conformat, fara calculi, fara
hidronefroza. Rinichi stang de aspect similar celui drept cu exceptia unei hidronefroze de grad 1.
Deoarece pacienta nu colaboreaza splina nu se vizualizeaza decat la polul superior, care nu
prezinta modificari.
Endoscopie digestiva superioara: esofagul prezinta esofagita de reflux clasa B Los
Angeles. Stomac cu secretie gastrica in cantitate moderata. Corpul gastric prezinta distrofie
discreta a mucoasei formixului si subcardial exista 2 insule de mucoasa albicioasa rotunde cu
diametrul de 4mm fiecare( metaplazie intestinala). Biopsii din antruprezinta cateva eroziuni
punctiforme de 1-3 mm.

CAZ III - NUME: H. I.

F.O NR: 2510
DIAGNOSTIC: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

NURSING PROPRII ŞI
DELEGATE
Alimentatie inadecvata -pacientul sa fie -măsurarea funcţiilor -pacientul este
cauzata de deficit echilibrat vitale TA, P, R, T, D, scaun echilibrat
alimentar, manifestata nutritional şi notarea în FO nutritional,
prin scadere in greutate P=80p/min gruetatea corporala
TA= 160/70mmHg; se mentine
R=16 resp/min; constanta
T=36,2 C;
Ps=80P/min;
TAs=150/75mmHg;
Rs=14/resp/min;
Ts=360C;
-pregătirea fizică şi psihică
a pacientului în vederea
efectuării analizelor de

58
 laborator, examene
funcţionale, radiologice
–administreaza bulionul
alimentar prin intermediul
sondei cu ajutorul seringei
GUYON
-educa pacientul pentru asi
pregati singur alimentele
si sa se alimenteze la
domiciliu
-se însoţeşte pacientul la
examinările paraclinice
recomandate de medic
-instituirea unei perfuzii la
indicaţia medicului
-efectuarea tratamentului
la indicaţia medicului:
-glucoza 5% 1000 ml iv;
-vit B1 si B6;
-metoclopramid fI;
-NO-SPA fI;
-Ibutin tb.
-nexium tb 40 mg oral
tb/zi, -dicarbocalm oral ;
-sedative
Risc de complicatii -pacientul sa aiba -asigura repausul la pat in -pacientul este
cauzate prin respiratia si decubit dorsal echilibrat circulator,
dezechilibru circulatia -monitorizarea P, T.A, R la hidroelectrolitic si
hidrolectrolitic, anemie, restabilita, sa fie intervalele stabilite in psihic
manifestat prin alterarea corectata anemia functie de graviataea
circulatiei, stare de soc, cazului
hipotensiune arteriala -recoltare sange pentru
examen de laborator in
vederea aprecieri anemiei

Lipsa autonomiei in -pacientul -ajuta pacientul in -pacientul se

ingrijirile personale autonom trebuie satisfacerea nevoilor ingrijeste in mod
cauzate de anemie, sa isi asigure igienice ale organismului, autonom
astenie, manifestate prin ingrijirile pentru ai conserva energia;
incapacitatea de asi personale -deserveste bolnalul la pat
acorda ingrijiri igienice, cu bazinet si urinar
de a se alimenta -il ajut sa se alimenteze

58
Riscul alterarii dinamici -familia sa fie -educa familia pentru a -familia se implica
familiare cauzat de implicata in crea pacientului un mediu in ingrijirile
modificarea schemei ingrijirea de liniste si incredere pacientului si este
corporale, manifestat pacientului suportul sau moral
prin izolare, agitatie
psihomotorie

Epicriza

Pacienta in varsta de 18 de ani cu cu esofagita de reflux clasa B Los Angeles, gastrita

eroziva antrala, bulbita eroxiva acuta in ianuarie 2011, se interneaza pentru dureri in etajul
abdominal superior (mai exprimate in hipocondrul drept) afirmativ postprandial, scadere in
greutate (cca 10kg in ultimul an), arsura retrosternala. Obiectiv prezinta adenopatii elestice,
mobile axilar bilateral de cca 5-12 mm, sensibilitate dureroasa la palparea profunde a
epigastrului, edeme discrete la nivelul membrelor inferioare.

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE:

1. BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN.

2. GASTRITA CRONICA HP NEGATIV.

Recomandari:
1. Evitarea bauturilor carbogazoase, a prajelilor si grasimilor.
2. Respectarea tratamentului recomandat de medicul cardiolog.
3. Tratament cu:
-NEXIUM 40mg 1-0-0 1 luna apoi
-NEXIUM 20mg 1-0-0 inca 2 luni
- IBUTIN 300 mg 0-1-0 1 luna
4. Control periodic prin Ambulatoriul de Gastroenterologie.
AGENDA MEDICALA

DICARBOCALM

58
 Indicatii: tratamentul simptomatic al manifestarilor dureroase din afectiunile eso-gastro-
duodenale care evolueaza cu hiperaciditate.
Mod de administrare: doza uzuala recomandata este de 3-4 comprimate masticabile
dicarbocalm/zi, administrate oral. Se administreaza dupa masa sau in faza dureroasa.
Contraindicatii:
- insuficienta renala severa (datorita sarrurilor de magneziu );
- hipercalcemie;
- litiaza calcica.
Reactii adverse: datorita sarurilor de calciu tratamentul prelungit poate determina
hipercalcemie, cu risc de insuficienta renala si nefrocalcinoza.

CLORURA DE SODIU 9% (solutie perfuzabila )

Indicatii: tratamentul deshidratarilor izotone sau hipotone prin pierdere de lichid

extracelular (diureza excesiva, gastroenterite, dieta cu restrictie salina, varsaturi frecvente, pareze
intestinale postoperatorii, diaree profunda, arsuri intinse, boala Addison).
Mod de administrare: perfuzie intravenoasa, concentratia si doza se stabilesc in functie
de varsta, greutate corporala si starea clinca a bolnavului.
Contraindicatii: stari de hiperhidratare, hipernatremie, hipokaliemie, acidoza.
Reactii adverse: nu s-au abservat interactiuni cu alte medicamente
METOCLOPRAMID

Indicatii: profilaxia si tratamentul starilor de greata si voma de diferite etiologii,

tratamentul tulburarilor de motilitate ale portiunii superioare a tractului gastrointestinal de
exemplu stomac iritabi, reflux gastroesofagian, stenoza pilorica functionala.

Mod de administrare: daca sunt prezente simptome severe este recomandata

administrarea parenterala a metoclopramidei in doze de 10 mg i.m sau i.v, de 3-4 ori/zi.
Contraindicatii: hipersensibilitate la metoclopramida sau la oricare dintre componentele
produsului, feocromocitom, ileus mecanic, perforatii intestinale si hemoragii gastrointestinale,
tumori dependente de prolactina, epilepsie.
Reactii adverse: somnolenta, nervozitate, oboseala, cefalee, ameteala, anxietate,
neliniste, diaree.

58
 VITAMINA B1 fiole

Indicatii: convalescenta, anorexie, hepatite, boli cu tulburari de absorbtie, migrene, algii

reumatismale, nevrite, polinevrite, nevralgii, parestezii, greturi, varsaturi, dermatoze,
spasmofilie.
Mod de administrare: s.c, i.m, i.v 20-40 mg/zi.
Contraindicatii: intoleranta sau alergie la tiamina (mai ales forma injectabila);
Reactii adverse: apar foarte rar, mai ales la injectarea i.v (soc tiaminic); de aceea, calea
parenterala se foloseste numai atunci cand exista tulburari de absosbtie intestinala sau carente
grave.

VITAMINA B6 fiole
Indicatii: anemii aplastice si eritroblastice, anemii hipocrome rezistente la tratamentul cu
fier, granulopenie de origine toxica sau medicamentoasa, afectiuni ale sistemului nervo central
cu etiologie arteriosclerotica sau encefalica, tratamentul preventiv si curativ al polinevritelor de
origine toxica sau medicamentoasa, mai ales cea hidrazidica, crampe, hipertrofie musculara,
miopatie, acrodinie.
Mod de administrare: doze de 50-250 mg zilnic administrate per os sau injectabile i.v
sau i.m.

NO-SPA fiole

Indicatii: spasme ale musculaturii netede a cailor biliare-litiaza biliara, colangiolitiaza,

colecistita, pericolecistita, spasme ale musculaturii netede a tractului urinar, ca tratament
adjuvant al ulcerului gastric sau duodenal, gastrita, enterita, colita.
Mod de administrare: doza zilnica de administrare este de 120-240 mg /zi.
Contraindicatii: insuficienta severa hepatica, renala sau cardiaca.
Reactii adverse: aparitia hipotensiunii, cefalee, vertij, palpitatii, greata.

OMEPRAZOL

58
 Indicatii: ulcer duodenal, ulcer gastric, eroziuni gastro-duodenale asociate tratamentului
cu AINS, eradicarea Helicobacter pylori in ulcerul peptic, esofagita de reflux, reflux
gastroesofagian simptomatic, dispepsie asociata hipersecretiei acide.
Mod de administrare: se recomanda administrarea comprimatelor gastrointestinale
dimineata, impreuna cu lichid.
Contraindicatii: hipersensibilitate cunoscuta la omeprazol sau la celelalte componente
ale produsului.
Reactii adverse: in unele cazuri s-au raportat fotosensibilitate, eritem multiform,
slabiciune musculara, mialgii, somnolenta, vertij, agitatie, depresie.

BIBLIOGRAFIE

1. Badescu Teodor, Constantic Chira Tehnici moderne de investigatii si perspective

terapeutice in bolile digestive, editura NATIONAL 2011.
2. Borundel Corneliu, Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura All,
București, 2006.
3. Bruckner acad. Prof.dr.I., V. Rucan, Medicina interna- volumul II, ed. Medicala,
Bucuresti 1980.
4.Chiru Florian, Ingrijirea omului sanatos si a omului bolnav, Ed. CISON; Bucuresti
2001.

58
 4.Devulder Bernald, Patologie medicala - vol.7 -, editura MEDICALA 2007.
6. Ifrim dr. Mircea si prof. Dr. Gh. Niculescu, Compendiu de anatomie, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1988.
7.Mateescu Robert Radu, Bolile esofagului, stomacului si duodenului, editura
MEDICALA 2011.
8.Maximilian prof. Dr. Doc. V.V., Actualitati in medicina interna, Ed.Medicala,
Bucuresti 1988.
9. Mincu prof. Dr. I, Manulalul de dietetica pentru cadrele medii sanitare, Bucuresti
1973.
10.Pascu Dr.Oliviu, Esentialul in gastroenterolog-, editura NATIONAL 2004.

58