Maica Domnului, Maica Bisericii

Evanghelia de la praznicul Adormirii Maicii Domnului, (Lc. 10,

38-42; 11, 27-28)

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu

numele Marta L-a primit în casa ei. Și aceasta avea o soră, ce se
numea Maria, care, șezând jos lângă picioarele lui Iisus, asculta
cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă ospăț mare și,
apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a
lăsat singură ca să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus
răspunzând i-a zis: Marto, Marto, te silești și te îngrijești de
multe; dar un singur lucru trebuiește. Maria însă și-a ales
partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Iar când zicea
Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis
către Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la
care ai supt. Dar Iisus a răspuns: așa este, dar fericiți sunt cei ce
ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.

†Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbește despre două

surori, Marta și Maria, ele fiind surorile lui Lazăr din Betania, prietenul
Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a înviat din morți. Cele două
surori, Marta și Maria, sunt pomenite în această Evanghelie nu pentru că ar
avea o legătură directă cu Maria, Maica Domnului, ci una indirectă, și
anume că Maria, sora Martei, ca și Fecioara Maria, este mai mult
preocupată de cele duhovnicești decât de cele materiale. Ea este mai întâi
preocupată de a asculta cuvântul de viață făcător și mântuitor al Domnului
Iisus Hristos, în timp ce Marta voia să arate prețuirea ei față de Iisus printr-
o ospitalitate materială deosebită, printr-un ospăț mare.

Maria și Marta: grija pentru suflet și apoi grija pentru trup

În casa celor două surori, Mântuitorul vorbea cu Maria despre cele

duhovnicești, lăsând-o pe Marta să pregătească ospățul mare de bucate.
Însă când Marta a zis către Domnul: ‘Spune-i surorii mele, Maria, să mă
ajute’ (Lc.10,40), Mântuitorul Iisus Hristos a dojenit-o pe Marta cu aceste
cuvinte: ‘Marto, Marto, te silești și de multe lucruri te îngrijești. Dar un
singur lucru trebuiește. Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua
de la ea’ (Lc. 10, 41-42). Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos
dorește ca omul să caute mai întâi cele spirituale și apoi cele
materiale. Omul nu este făcut să trăiască doar ca o ființă biologică, care se
hrănește cu alimente materiale, ci el este în primul rând o ființă spirituală,
purtătoare de trup, chemată să fie și purtătoare de Duh Sfânt sau de
Dumnezeu. Maria și-a ales partea cea bună, și anume hrana
duhovnicească a sufletului care vine din legătura vie a omului cu
Dumnezeu, prin ascultarea Evangheliei, prin rugăciune și fapte
bune. Maria reprezintă aici prioritatea vieții spirituale față de
viața materială, biologică, deoarece trupul este trecător, dar sufletul
este nemuritor, fiind chemat la viața cerească, la comuniune cu Dumnezeu
Cel veșnic. Iar viața cerească începe din lumea aceasta pământească, prin
Botez, prin credința în Dumnezeu și prin legătura vie cu El. De viața
spirituală a sufletului pe pământ depinde și starea lui de după moarte,
precum și starea trupului după învierea de obște. Această viață spirituală
este singurul lucru care trebuiește, este unicul necesar, este partea cea bună
aleasă de Maria. Spre sfârșitul Evangheliei de astăzi se spune: ‘Iar când
zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-și glasul, a zis către
Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt’
(Lc.11, 27).

Femeia din popor, căreia nu i se cunoaște numele, reprezintă pe

toți credincioșii, reprezintă Biserica întreagă care va lăuda peste
veacuri pe Maica Domnului când ascultă cuvântul Fiului
ei. Femeia din popor L-a auzit pe Iisus și îndată a fericit pe Mama Sa, pe
Maica Domnului. L-a văzut pe El și a lăudat-o pe ea, pentru că nu despărțea
pe Fiul de Maica Sa. Femeia aceasta din popor ne arată înțelepciunea și
comuniunea întru credință. Și anume, când Îl vedem pe El, pe Hristos
Domnul, să ne gândim și la Maica Sa, când Îl lăudăm pe El, să lăudăm și
pe Maica Sa. Femeia din popor ne arată că toată cinstirea, toată prețuirea,
toată lauda pe care noi o aducem Maicii Domnului o aducem pentru că este
Maica Domnului Iisus Hristos.

Biserica Ortodoxă nu desparte niciodată pe Fiul de Maica Sa și pe

Maică de Fiul Său

În Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Născătoarei

de Dumnezeu purtând Pruncul pe brațul stâng, lângă inimă, și arătându-L
lumii cu mâna dreaptă, pentru că toată cinstirea, toată slava, toată
prețuirea ei vin din faptul că ea L-a născut pe El în lume ca Mântuitor al
lumii. Însă când femeia din popor L-a ascultat pe Mântuitorul și a fericit-o
pe mama Sa zicând: ‘fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai
supt’ (Lc. 11, 27), Mântuitorul Iisus Hristos nu a contrazis cele spuse de ea,
ci a spus ‘așa este’, dar a adăugat ceva foarte semnificativ pentru a înțelege
noi legătura dintre Biserică și Maica Domnului. Mântuitorul spune: ‘Dar
fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el’ (Lc. 11,
28), adică îl împlinesc, îl traduc în fapte, îl fac roditor în viața lor prin fapte
bune. Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos confirmă adevărul că Maica
Domnului este fericită, fiindcă L-a născut pe El, L-a crescut și L-a dăruit
lumii. Însă, ca și Maica Domnului, sunt fericiți și toți cei care
ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.

Astfel, vedem în această legătură dintre Maica Domnului și

Biserică taina sălășluirii sau locuirii lui Dumnezeu în
oameni. Hristos Domnul a sălășluit în Maica Domnului cu Trupul, pentru
că a luat Trup din trupul ei, însă, în noi oamenii, Hristos Domnul Se
sălășluiește prin Duhul Sfânt și prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Cu cât
primim mai intens pe Hristos în noi prin rugăciunea în Duhul Sfânt și prin
împărtășirea cu Sfintele Taine, cu atât devenim mai mult purtători de
Hristos.

Maica Domnului, rugătoare nebiruită

Arătându-i mult respect și prețuire Maicii Sale, Hristos Domnul nu poate să

nu asculte de mama Lui, nu poate să o refuze. Astfel, când este rugat de ea,
Fiul ei săvârșește prima Sa minune, minunea schimbării apei în vin la
Nunta din Cana Galileii. De aceea Biserica Ortodoxă o numește pe Maica
Domnului ‘rugătoare nebiruită’, adică rugătoare nerefuzată. Drept
urmare, orice slujbă se săvârșește în Biserica Ortodoxă, către sfârșit, la
otpust, se spune: ‘Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale… și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și
să ne mântuiască pe noi ca un bun și de oameni iubitor’. Maica Domnului
aduce bucurie în viața noastră, aduce comuniune, prezență de mamă în
mijlocul însingurării și înstrăinării noastre, cu rugăciunile ei izbăvind din
moarte, adică din despărțirea de Dumnezeu, sufletele noastre.Mântuitorul
Iisus Hristos nu uită de mama Sa nici chiar în ultimele clipe ale vieții Sale.
Privind de pe Cruce spre ucenicul Său iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul,
Iisus îi spune: ‘Iată, mama ta’ (In. 19, 27), iar arătând-o ucenicului pe ea,
El îi spune ei: ‘Iată, fiul tău’ (In. 19, 26). Astfel, în momentul morții Sale pe
Cruce, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că Maica Lui după trup
devine maică duhovnicească a celor care-L iubesc pe Iisus până
la capăt, până sub Cruce. Ucenicul iubit, adică Sfântul Ioan
Evanghelistul, reprezintă pe toți creștinii și toate creștinele care în
vremuri de încercare mărturisesc pe Hristos, Îl iubesc pe El și nu se
despart de El. Deci Mama lui Iisus devine mama lor duhovnicească, mama
tuturor celor care-L iubesc pe El. Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos ne
încredințează pe Maica Domnului ca fiind maica duhovnicească a
creștinilor. Iată de ce Biserica o pomenește în toate slujbele sale, dar mai
ales în Acatistele și Paraclisele consacrate Maicii Domnului.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare

închinată ei. Potrivit tradiției Bisericii, Maica Domnului a mai trăit 11 ani
după înălțarea la cer a Fiului său, a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei
zile înainte de moarte, ea a fost înștiințată de Sfântul Arhanghel Gavriil că
va trece din lumea aceasta la viața veșnică. Astfel Maica Domnului s-a
pregătit duhovnicește prin rugăciune către Dumnezeu și prin cuvinte de
rămas bun de la cei din jurul său. Sfinții Apostoli ai lui Hristos au fost
îndrumați de Duhul Sfânt să se reîntoarcă la Ierusalim ca să fie prezenți la
înmormântarea ei. Trupul neînsuflețit al Maicii Domnului a fost dus, cu
mare jale, evlavie și multă cinstire în cântări ale îngerilor și ale oamenilor la
mormântul pregătit ei în satul Ghetsimani de lângă Ierusalim și așezat
acolo. După trei zile de la înmormântarea sa, a ajuns și Sfântul Apostol
Toma la Ierusalim și a mers la mormântul ei. Dorind el să vadă și să
cinstească trupul Maicii Domnului, a cerut să fie deschis mormântul ei.
După deschiderea mormântului, toți cei prezenți au constatat cu uimire că
trupul ei nu mai era în mormânt, pentru că în chip minunat a fost ridicat la
cer, unde se afla și sufletul ei. Această mutare a trupului ei la cer, după ce a
trecut totuși prin moarte ca lege a firii omenești, este tâlcuită de Sfinții
Părinți ai Bisericii în frunte cu Sfântul Ioan Damaschinul (â€749) ca fiind
un dar al lui Dumnezeu. De ce? Pentru că nu se cuvenea ca trupul ei din
care S-a întrupat Dumnezeu – Cuvântul, adică Hristos Cel ce a biruit
moartea prin Înviere și S-a înălțat la cer întru slavă, să rămână în mormânt
și să fie dat stricăciunii. Astfel, după cum trupul ei a rămas integru sau fără
stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a
rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața
pământească la viața cerească. Deci Maica Domnului s-a mutat cu sufletul,
iar apoi și cu trupul la cer, în lumina lui Hristos, fiind ‘Maica Vieții’, iar cu
rugăciunile sale ‘izbăvește din moarte sufletele noastre’ (Troparul Adormirii
Maicii Domnului)

În această zi de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm

Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor întrucât a născut fiu
și știe ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie și ocrotitoarea fecioarelor, a
tinerilor, a monahilor și monahiilor, întrucât ea este deodată maică și
pururea fecioară. Ne rugăm Maicii Domnului în mod deosebit să păzească
pe toți părinții copiilor care în anii grei de comunism s-au rugat ca ea să
ocrotească ‘,țara și poporul, turma și păstorul’. O rugăm să fie ocrotitoarea
tuturor slujitorilor sfintelor altare, adică a arhiereilor, preoților și
diaconilor, pentru că este Mamă de Preot, adică Maica Domnului Hristos
sau Arhiereul Cel Veșnic. Deci Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii
Biserici, este și bucuria întregii Biserici. De aceea, ea are în calendarul
ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului, 1
octombrie – Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea în
biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare de
către Sfânta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie –
Buna Vestire, 2 iulie – Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în
Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului și 31 august – Punerea
în raclă a brâului Maicii Domnului), dintre care cinci zile însemnate prin
culoare roșie.
Tuturor celor ce poartă numele de Maria sau derivate ale acestui nume le
dorim ani mulți cu sănătate și fericire, spor în credință și în fapte bune, spre
slava lui Dumnezeu și bucuria Maicii Domnului.