ULEIURI VOLATILE Si Importanta Lor Terapeutica

MINISTERUL EDUCAŢIEI
Specializarea Asistent Medical de Farmacie
LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR
PROFESIONALE
COORDONATOR:
ABSOLVENT:
1
PRODUSE VEGETALE
CE CONŢIN
ULEIURI VOLATILE
2
MOTTO:
“Sănătatea seamănă cu pacea. Te poți bucura de ea numai dacă știi să o

aperi.”
3
Contents
INTRODUCERE.................................................................................................................5
CAPITOLUL I.....................................................................................................................6
INTRODUCERE IN AROMATERAPIE............................................................................6
1.1. ISTORIC...................................................................................................................6
1.2. AROMATERAPIA.................................................................................................8
CAPITOLUL II...............................................................................................................11
ULEIURILE VOLATILE...............................................................................................11
2.1. Caracteristici...........................................................................................................11
2.2. Răspândire..............................................................................................................11
2.3. Formarea uleiurilor volatile....................................................................................12
2.4. Proprietăți fizico-chimice.......................................................................................12
2.4.1.Proprietăți fizice...............................................................................................12
2.4.2. Proprietăți chimice...........................................................................................13
2.5.Compoziție chimică.................................................................................................13
2.6. Clasificare...............................................................................................................15
2.7.Obținerea uleiurilor volatile.....................................................................................15
2.7.1.Distilarea prin antrenare cu vapori de apă........................................................16
2.7.2. Extracția cu solvenți volatili (cu lichide supercritice).....................................17
2.7.4. Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile..........................................20
2.7.5. Metode fermentative........................................................................................21
CAPITOLUL III................................................................................................................22
PRODUSE VEGETALE CE CONTIN ULEIURI VOLATILE.......................................22
III.1.FLORI....................................................................................................................22
III.2.PLANTE AROMATICE....................................................................................36
III.3.RASINI SI RADACINI.........................................................................................56
III.4.COPACI.................................................................................................................76
III.5.MIRODENII..........................................................................................................82
III.6. IERBURI, SEMINTE SI ARBUSTI....................................................................94
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................106
4
INTRODUCERE
O privire generala asupra rezultatelor inregistrate in ultimii ani in domeniul

plantelor medicinale si aromatice si analiza datelor statistice arata o sporire clara a
interesului consumatorilor catre ―farmacia verde, in timp ce unitatile economice
orientate spre productia de preparate fitofarmaceutice, cosmetice si nutraceutice
raporteaza cifre de afaceri in crestere de la un an la altul.
Studiile de piata confirma si faptul ca populatia opteaza pentru produsele naturale
datorita beneficiilor unanim recunoscute ale fitoterapiei: larga accesibilitate, rare efecte
adverse, nu creeaza dependenta, produsele sunt perfect asimilabile, permite asocierea cu
alte terapii si diete, preparatele au preturi atractive.
In prezent tot mai multi oameni apeleaza la tratamente naturiste, la cure cu ceaiuri
sau la diverse produse din plante, iar cultivarea plantelor medicinale poate constitui o
buna oportunitate de afacere.
Cererea este in crestere, atat pe piata interna cat si pe piata internationala.
Randamentul pentru aceste culturi este unul ridicat, iar investitiile initiale nu sunt mari.
Flora spontana la nivel national include 3.700 de specii recunoscute ca avand
proprietati curative deosebite, iar 370 de specii au insusiri recunoscute ca avand efecte
farmacodinamice.
Activitatea de producere si comercializare a plantelor medicinale cultivate din
flora spontana a devenit o activitate economica de amploare, fiind o sursa de venituri
pentru producatori, comercianti, dar si pentru diversii procesatori.
5
CAPITOLUL I
INTRODUCERE IN AROMATERAPIE
1.1. ISTORIC
Fitoterapia s-a născut o dată cu omul, care prin instinct, prin observaţie,
experienţă şi inteligenţă a învăţat să-şi aleagă din mediul înconjurător cele mai utile
plante sau produse obţinute din regnul vegetal în scop profilactic sau curativ: ciuperci,
alge, licheni şi practic toate părţile din plantele superioare.
În concepţia hippocratică şi paracelsiană se considera că alimentele sunt remediile
noastre, iar remediile sunt în primul rând alimentele. Deşi, un timp s-a uitat acest adevăr,
în prezent ca adepţi ai unei terapii naturale, va trebui să recunoaştem că în plantele
medicinale şi aromatice, în legume, fructe, în seminţe, substanţele active sau nutritive
sunt bine proporţionate şi mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea în
stare cât mai crudă, mai puţin prelucrată decât la derivatele ultrapreparate sau la
alimentele sau medicamentele semisintetice, obţinute în laborator. Pe de altă parte trebuie
înlăturată trebuie înlăturată şi prejudecata că plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt
numeroase exemple în care nu numai că materiile prime vegetale sunt substanţele
vegetale sau substanţele naturale obţinute din ele sunt lipsite de toxicitate, dar ele conţin
otrăvuri puternice. În special alcaloizii şi glicozitele intră în acestă categorie ( aconitina,
stricnina, morfina, atropina, alcoloizii lisergici, glicozitele digitalice ş.a.).
O dată cu izolarea morfinei în 1805, s-a crezut că problema conversabilităţii şi
standardizării plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvată. S-a considerat că
numai unmic număr de substanţe pure din plante sunt active, ceilalţi compuşi nefiind
decât un balast. S-a neglijat însă un fapt şi anume substanţele active din plante constituie
un complex organizat activ pe baza unor acţiuni sinergetice, care prezintă avantaje
terapeutice certe faţăde unele asocieri de substanţe active pure. Desigur că nimeni nu
contestă în prezent că în caz de prim ajutor, de afecţiuni acute grave se apelează la
substanţe active pure, indiferent dacă sunt naturale sau obţinute în laborator. Pentru
6
majoritatea afecţiunilor cronice care necesită tratamente îndelungate este recomandabilă
utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care să conţină cât mai nealterate
structurile naturale sau complexul de substanţe active existente în specia sau în speciile
de plante asociate cu scopul de a obţine un produs fitoterapeutic.În acest caz, în care în
produsul fitoterapeutic există 20 - 30 sau chiar mai multe substanţe active, unele din ele
în cantităţi foarte mici, poziţia este pe linia dintre alopatie şi homeopatie. În cea ce
priveşte demonstrarea acţiunii farmacodinamice şi farmacocinetice a produselor
fitoterapeutice propriu-zise, abia în ultimii 25 de ani au început să fie elaborate teste de
mare sensibilitate, în special teste biochimice ,, în vitro" sau teste biologice speciale,
diferite de cele clasice clasice experimentale pe animale de laborator. Fitoterapia şi
aromaterapia modernă studiază efectele plantele plantelor la nivel infracelular, la nivelul
ţesuturilor şi organelor în special asupra organismului bolnav. În acelaşi timp fitoterapia
consideră omul în totalitatea sa psihomatică şi de multe ori recomandă asocierea terapiei
naturale cu psihoterapia. Dacă regnul vegetal poate trăi fără om, în nici un caz omul nu
poate trăi fără el. Nici oamenii şi nici celelalte fiinţe vii care populează pământul nu pot
trăi fără plante: de la aliment până la medicament. S-a arătat că toate substanţele fabricate
în laborator şi străine organismului trebuie acceptate cu multă prudenţă de medici şi de
bolnavi şi nu trebuie considerate ca inofensive, fără cercetări complexe foarte
aprofundate. Apoi urmează un examen foarte important - proba timpului. În această
privinţă, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut această decisivă probă a timpului în
decursul mileniilor de când este aplicată de peste 80 % din populaţia globului. În cea ce
priveşte aromaterapia, aceasta va fi aplicată ca metodă de tratament la bolnavii alergici la
antibiotice şi la bolnavii cu afecţiuni provocate de tulpini de bacterii rezistente la
antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice sau legume
conţinând uleiuri volatile, îşi aduc aportul pe toate meridiane lumii în prevenirea a
numeroase afecţiuni provocate de microorganisme sau de paraziţi.
Plantele medicinale şi aromatice şi în special produsele farmaceutice obţinute din
ele, dealtfel ca toate medicamentele, trebiue folosite în scopuri profilactice sau curative,
pe baza prescripţiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale şi nici un
ultim refugiu la care se apelează adesea, după ce toate metodele terapeutice au fost
7
epuizate. Ele îşi au locul bine stabilit de specialişti în arsenalul terapeutic, fie că este
vorba de cele cu acţiune majoră sau medie, fie că este vorba de adjuvante.
1.2. AROMATERAPIA
Aromaterapia este o ramura a fitoterapiei care se ocupa cu tratarea bolilor
infectioase, psihice sau de alta natura cu plante care contin uleiuri volatile sau numai cu
uleiuri volatile.
Aromaterapia e practicata de mai multe milenii. Numeroase informatii despre
utilizarea plantelor continand uleiuri volatile provin de la aborigeni, dar s-au valorificat si
cunostintele civilizatiei hinduse, chineze si ale populatiilor bazinului mediteranian.
Cea mai bogata zona din lume in plante aromate este India. Parfumurile erau
intrebuintate atat la ceremoniile religioase (in India busuiocul este considerat sacru), cat
si in medicina (aici recomandandu-se pentru tratare corpului si sufletului).
Uleiurile volatile sunt produse de celule specializate ale plantelor. In functie de
compozitia chimica, au diferite actiuni : au proprietati antivirale, antibacteriene,
antiseptice, antimicotice, hepatoprotectoare, stomahice, hormonale ( estrogene,
antitiroidiene), imunostimulatoare.
Se pot administra usor pe cale interna sub forma de picaturi sau capsule
gelatinoase sau pe cale externa: inhalator, frectii, bai locale, generale s.a.Administrate
corect nu au efecte secundare, dar trebuie stiut ca nu se poate recomanda orice la oricine,
ca de exemplu uleiurile cu efect estrogen nu se recomanda gravidelor si femeilor care
alapteaza.Aromoterapia este o ramura a medicinei alternative ce foloseste proprietatile
medicinale ale uleiurilor esentiale produse din plante. Utilizarea uleiurilor esentiale
dateaza din cele mai vechi timpuri in Egipt, Italia, India si China. Chimistul francez
Rene-Maurice Gattefosse a inventat termenul de aromoterapie in 1937, cand a asistat la
vindecarea cu ajutorul uleiului de levantica a unor arsuri ale pielii. Astazi, aromoterapia
este practicata pe scara larga in aproape toata lumea. Ea este adesea integrata in
tratamentele holistice si este folosita in tratamentele spa, cu produse precum lumanari si
uleiuri de masaj.Uleiurile esentiale din aromaterapie sunt uleiuri volatile produse din
flori, frunze, muguri, ramuri, radacini ce au fost extrase prin distilare cu abur, distilare cu
apa sau prin presare la rece.Uleiurile esentiale pot avea efect asupra aproape oricarui
8
organ. Fiecare ulei esential are un efect unic, cum ar fi: anti-bacterian, antiviral, diuretic,
vasodilator, calmant sau stimulator de adrenalina. Cand un ulei volatil este inhalat,
moleculele intra in cavitatea nazala si stimuleaza sistemul limbic din creier. Sistemul
limbic este o zona care influenteaza emotiile si memoria, in legatura directa cu glanda
adrenala, glanda pitulara, hipotalamusul si alte parti ale corpului care reguleaza rata
inimii, tensiunea arteriala, stresul, memoria, echilibrul hormonal si respiratia. Acest lucru
face ca efectele uleiurilor esentiale sa fie imediate in realizarea echilibrului emotional si
fiziologic.Uleiurile esentiale pot fi toxice daca sunt administrate intern, ele folosindu-te
strict extern. Aromoterapia poate fi folosita pentru o varietate de afectiuni ale sanatatii
precum: alergiile, stresul, vanataile, arsurile, diareea, durerile de ureche, sindromul
premenstrual, energia, intepaturile de insecte, relaxarea, digestia lenta, durerile de cap,
menopauza, insomnia, greata, bronsita, raceala, gripa, sinuzita, luxatiile, plagile, zona
zoster, durerile musculare, artrita, nervozitatea, nelinistea si cicatricile. Originile
aromaterapiei pot fi urmărite încă de la începuturile civilizaţiei. Se spune că hieroglife
datând din 4500 Î.Cr. ne arată egipteni antici utilizând substanţe aromatice în medicină.
Ei foloseau şi puterea antiseptică a anumitor uleiuri pentru a opri putrefacţia cadavrelor,
atunci când erau mumificate. Totodată, această practică era foarte des folosită în ritualuri
religioase de vindecare şi în ceremonii de exorcizare.S-a mai descoperit însă că arderea
anumitor plante poate provoca stări modificate ale conştiinţei, asemănătoare tendinţei
actuale de a priza substanţe toxice, mulţi folosindu-le în acest scop. Într-adevăr, există
avertismente că anumite substanţe pot provoca efecte similare cu utilizarea LSD-
ului.Originea aromaterapiei moderne poate fi găsită în Franţa, în prima parte a secolului
nostru, când profesorul Gattefosse, un farmacist-cosmetician, a inventat acest termen.
Descoperirea a fost acci-dentală. Într-o zi, s-a ars la mână şi, din întâmplare, a pus-o în
ulei de lavandă, fiind uimit de rapiditatea cu care a încetat durerea şi de faptul că mâna i
s-a vindecat.Alţi doi francezi au dezvoltat această terapie. Dr. Jean Valnet a folosit-o
pentru a trata pacienţi cu probleme de natură psihiatrică, iar Pierre Franchomme afirma că
încărcăturile electrice din uleiurile esenţiale sunt cele care determină procesul de
vindecare. Marguerite Maury, al cărei soţ a fost homeopat, a dezvoltat şi mai mult
întrebuinţarea aromaterapiei.
9
Aromaterapia a fost initial un tratament de frumusete, dar incet-incet castiga
popularitate si devine un tratament medical eficient. S-a demonstrat ca uleiurile esentiale
din plante, fructe si flori pot sa ne trateze de diferite simptome. Mai mult, acest tratament
este naturist si deci nu poate sa faca decat bine organismului, fiind o terapie mult mai
recomandata decat pastilele ce contin subtante chimice si ne ataca organele interne.
Uleiurile esentiale pot avea diferite efecte asupra organismului uman. Unele te calmeaza
si te ajuta sa dormi mai bine, iar altele te energizeaza si iti dau tonus psihic. Secretele
acestor uleiuri sunt mostenirile stramosilor-stramosilor nostri, care le-au mostenit la
randul lor. In diferite culturi intalnim diferite plante folosite pentru tot felul de scopuri.
Egiptenii, de exemplu, foloseau uleiurile pentru a-i imbalsama pe cei decedati. Chiar si in
Biblie gasim numeroase referiri la mir.
10
CAPITOLUL II
ULEIURILE VOLATILE
2.1. Caracteristici
Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice, aromatice şi

hidroaromatice, aldehide, alcooli, esteri şi alţi constituienţi în care, în general predomină
compuşi din clasa terpenoidelor. Uleiurile volatile sunt lichide cu un miros caracteristic,
aromatic şi plăcut, antrenabile cu vapori de apă .
În monografia de generalităţi Aetherolea din Farmacopeea Română ediţia a X-a,
uleiurile volatile sunt definite ca fiind amestecuri de substanţe volatile şi lipofile, cu
miros aromat, care aparţin diferitelor clase de compuşi organici (mai ales terpene şi
derivaţii lor oxigenaţi).
Denumirea de uleiuri volatile este adecvată deoarece exprimă proprietatea cea mai
caracteristică a acestor compuşi: tensiunea de vapori ridicată şi faptul că se volatilizează
la temperatură ordinară.
Celelalte denumiri de uleiuri eterice, uleiuri esenţiale sunt improprii şi mai puţin
caracterizante deoarece ele nu sunt formate numai din combinaţii eterice şi nici
denumirea de esenţă nu este întotdeauna corespunzătoare.
2.2. Răspândire
Uleiurile volatile sunt relativ răspândite în regnul vegetal, unele familii fiind
foarte bogate în astfel de substanţe, atât ca număr de specii cât şi cantitativ. Dintre aceste
familii mai reprezentative sunt: Pinaceae, Labiatae, Umbelliferae, Myrtaceae,
Lauraceae, Rutaceae, Caryophylaceae, Compositae, Zingiberaceae.
Plantele aromatice sunt acele specii care conțin o cantitate mai mare de ulei
volatil (cel puțin 0,1-0,2%), care au un miros suficient de perceptibil sau care se pretează
unei exploatări rentabile economic. În afară de acestea, mai sunt însă și alte specii care
11
deși nu au un miros caracteristic, conțin totuși substanțe terpenice care intră în
compoziția uleiurilor volatile.
Pe de altă parte, în cadrul aceleiași familii socotită conținând ,,esența”, unele
dintre specii nu conțin componente de ulei volatil; cand uleiul volatil există, el este
adesea diferit de la un gen la altul sau de la o specie la alta.
2.3. Formarea uleiurilor volatile

Uleiurile volatile sunt produși ai metabolismului vegetal secundar, secretați de
celule specializate, de obicei amestecuri complexe de diverși constituenți chimici. Sunt
repartizate în diferite organe și depozitate în vacuole, pungi sau canale secretorii, papile
și peri glandulari, sub forma de lichide volatile, cu miros plăcut, aromat, mai rar ca
substanțe vâscoase sau cristalizate la temperatură ambiantă.
Aproape nu există organ din alcătuirea plantelor aromatice, în care, la diverse
specii să nu existe cantități mai mari sau mai mici de uleiuri volatile. Așa sunt rădăcinile
de valeriană, frunzele de labiate, florile de trandafir, fructele de citrice, semin țele de
migdale.
Nu există sau încă nu se cunosc legi generale care să delimiteze modalități de
localizare ale uleiurilor volatile. Uleiurile volatile se formează mai devreme sau mai
tarziu în plante și se acumulează, uneori, în organele verzi în faza de creștere.
Trebuie, evident, să se țină seama, de faptul că plantele anuale nu au metabolism
identic cu cele perene. Mulți autori consideră că uleiurile volatile se formează și se
acumulează în anumite puncte precise ale organismului plantei, că de fapt, aparatul
secretor produce uleiul in situ și deci nu este un organ de rezervă. Locul de formare ar fi,
totodată, și locul de acumulare.
2.4. Proprietăți fizico-chimice

2.4.1.Proprietăți fizice.
Uleiurile volatile sunt substanțe lichide, foarte volatile, cu miros aromat, plăcut.
Datorită tensiunii de vapori ridicate dau amestecuri azeotrope cu vaporii de apă și care
distilă la temperaturi mult mai joase. În general sunt incolore, dar există și uleiuri
12
volatile colorate: în roșiatic (uleiul volatil de scorțișoară), în albastru (uleiul volatil de
musețel), în verde (uleiul volatil de absint).
Fierb la temperaturi cuprinse între 150-300°C și sunt mai ușoare decât apa.
Excepție fac uleiurile de scorțisoară, migdale amare și cuișoare, care sunt mai grele decât
apa. Sunt substanțe care posedă activitate optică, cu indici de refracție caracteristici, cu
vâscozitate redusă, unele fiind foarte fluide. Sunt solubile în solvenți organici, în alcool,
în uleiuri fixe, insolubile în apă, solubile în soluția 60% de cloralhidrat, ele însele fiind
buni solvenți lipofili.
Uleiurile volatile sunt substanțe inflamabile. Mirosul lor poate sa fie uneori
iritant, deși aromat, iar gustul arzător.
Uleiurile volatile penetrează prin învelișul cutanat. Fiind solubile în stratul lipidic
al pielii, ele traversează foarte repede straturile externe și intră rapid în sânge. Prin
aplicarea lor în doze mari pe pielea șoarecilor sau a șobolanilor, ele provoacă imediat
moartea acestora. În doze mai mici, ele provoacă fenomene de depresie sau excitație.
În Farmacopeea Română ediția a X-a, uleiurile volatile sunt descrise ca lichide
limpezi, în majoritatea cazurilor, incolore sau colorate cu miros aromat, caracteristic de
obicei componentei principale și cu gust arzător. La temperaturi scăzute, anumite uleiuri
volatile depun cristale, care se redizolvă prin ușoară încălzire. La aer și lumină își
modifică proprietățile fizice.
2.4.2. Proprietăți chimice.

În funcție de componenții săi, fiecare ulei volatil prezintă proprietăți chimice
specifice. În general uleiurile volatile păstrate la lumină se brunifică drept urmare a unor
reacții de oxidare fotochimică. Oxidabilitatea lor se explică prin existența dublelor
legături precum și a funcțiilor oxidril și carbonil grefate pe catena sau nucleul de bază.
Ca urmare, unele din componentele uleiului trec cu ușurință în compuși de condensare
macromoleculari. Cu acidul sulfuric concentrat dau colorații intense.
2.5.Compoziție chimică
Majoritatea uleiurilor volatile aparțin clasei terpenoidelor. Pentru anumite
particularități pe care le reprezintă fiecare substanță inclusă în această grupă, toate se
13
numesc terpenoide dar termenul de terpenă se acordă, în general, numai compușilor cu 10
atomi de carbon.
O serie de terpenoide, cum sunt carotenoidele, acizii rezinici, acizii triterpenici
sau saponozidele, nu sunt incluse în grupul uleiurilor volatile datorită greutății
moleculare mari, a stării de agregare solide și deci a lipsei de volatilitate. Numai
monoterpenele și unele sescviterpene sunt constituente ale uleiurilor volatile. În afară de
acesta, în categoria uleiurilor volatile sunt incluse și o serie de combinații aromatice,
antrenabile cu vapori de apă, cu miros plăcut, cu origine biogenetică fie din
acetilcoenzima A, dar și de origine fenil-propanoica. Așa este cazul timolului,
eugenolului, anetolului.
Un fenomen des întalnit este faptul că, în timpul degradărilor metabolice din
plantă, sau de altă natură, o serie de compuși nu mai corespund denumirii de ulei volatil
căci, prin noile lor proprietăți se apropie de rezine și balsamuri.
Monoterpenele, compușii cei mai bine reprezentați cantitativ în compoziția
tuturor uleiurilor volatile, constituie produși secundari rezultați ca urmare a activității
metabolismului secundar. Sunt combinații cu 10 atomi de carbon în moleculă, alcătuite
din următoarele grupări funcționale:
- hidrocarburi: aciclice (mircen, ocimen), monociclice (cimen), biciclice (pinen);
- alcooli: linalool (lavandă, coriandru), geraniol (portocal), farnesol (ylang-ylang),
mentol (mentă), borneol (rozmarin, pin);
- aldehide: citronelal (scorțișoară, lămâie, melisă);
- cetone: carvona (chimen, anason, mentă), camfora (camfor, scorțișoară, salvie),
mentona (mentă);
- esteri: acetat de terpenil (pin), acetat de bornil (rozmarin);
- eteri: anetol (mărar, anason), apiol (pătrunjel);
- peroxizi: ascaridol;
- fenoli: timolul (cimbru), carvacrol (mentă, roiniță).
Sescviterpenele sunt alcatuite din 3 unități de izopren (15 atomi de C). Creșterea
lanțului determină astfel și o creștere a numărului de structuri chimice. Sunt alcătuite din
grupări funcționale similare monoterpenelor:
14
- azulene: guaiazulena (guiacol), camazulena (mușetel, coada șoricelului);
- alcooli: bisabolol (mușețel), farnesol (lămâie, trandafir);
- cetone: turmerona (turmeric).
Componente aromatice. În compoziția uleiurilor volatile se găsesc și unele
substanțe cu structură aromatică și care pe lângă mirosul lor plăcut prezintă și
proprietatea de a fi antrenabile cu vapori de apă. Din punct de vedere biogenetic ele sunt
de origine terpenoidică sau fenil-propanică. Componentele aromatice cuprind ca și
grupări funcționale:
- aldehide: aldehida cinamică (scortișoară);
- fenoli: eugenol (scortișoară, mărar);
- alcooli: alcoolul cinamic (scorțișoară) (4).
2.6. Clasificare
Diversitatea subsțantelor care intră în compoziția uleiurilor volatile face ca un
singur criteriu de clasificare să nu poată reflecta structurile și proprietățile componenților.
De aceea au fost adoptate mai multe criterii de clasificare.
- După numărul atomilor de carbon din moleculă: terpene 10C, sescviterpene
15C, diterpene 20C, triterpene 30C.
- După funcțiile grefate pe nucleul de bază: hidrocarburi, alcooli, aldehide,

cetone, acizi, compuși cu funcțiile mixte.
- După forma moleculei: aciclice, monociclice, biciclice, triciclice.
2.7.Obținerea uleiurilor volatile

Obținerea uleiurilor volatile necesită respectarea unui număr de condiții fără de
care nu se ajunge la calitatea de ulei cerută de norme. Recoltarea materialului vegetal
trebuie facută cu mare grijă, astfel ca acesta să nu fie impurificat cu părți sau resturi din
alte specii. Astfel uleiul de paciuli (Pogostemon cablin) este, uneori distilat fraudulos
concomitent cu lăstarii și ramurile unor Dipterocarpaceae (Dipterocarpus jourdaini, D.
tuberculatus, D. intricotus), ceea ce face să se obțină un ulei ce conține calaren, allo-
aromadendren, humulen, cariofilen, componente care se găsesc normal în uleiul sau
balsamul de gurjun și cu care se falsifică balsamul de Copaive.
15
Materialul vegetal care este supus hidrodistilării nu este întotdeauna prelucrat
imediat după recoltare. Ca urmare a unor modificări morfologice și chimice, datorate
acțiunii aerului și a încălzirii din cauza tasării în grămezi, ceea ce favorizeaza
fermentația, se obține un ulei de calitate inferioară. În cazul uscării materialului vegetal
înaintea prelucrării, se poate provoca în anumite condiții apariția unor constituenți
olfactivi interesanți.
Astfel, tot în cazul uleiului de paciuli, dacă se supun distilării frunzele proaspete
de Pogostenom se obține un ulei cu un conținut bogat într-o hidrocarbură sescviterpenică
și foarte sărac în paciulialcool.
Dacă, însă, frunzele se usucă, mai întâi, cu încetul și într-o atmosferă umedă,
ferite de soare, la distilare furnizează un ulei bogat în paciulialcool și nor-paciulenol,
ultimul cu calități odorante deosebite.
Procedeul de obținere al uleiului volatil (procesul tehnologic) intervine în mod
determinant în compoziția și calitatea sa.
Pentru obținerea uleiurilor volatile se folosesc mai multe variante și sisteme care
au la bază proprietatea lor de a fi antrenabile cu vapori de apă, ca urmare a tensiunii de
vapori ridicată, ce le caracterizează.
2.7.1.Distilarea prin antrenare cu vapori de apă

a) Distilarea cu apă (hidrodistilarea)
Procedeul constă în următoarele operații: materia primă se aduce împreună cu apa

în blaza de distilare, fundul recipientului se încălzește direct la sursa de caldură, iar
amestecul de vapori de ulei și apă se colectează, prin condensare, într-un sistem de răcire.
Distilatul se trece apoi într-un vas colector.
Metoda deși simplă și ușor de realizat, îndeosebi în mediul rural, prezintă totuși o
serie de dezavantaje. Astfel, pe peretele interior al blazei aderă părți de plantă care se pot
carboniza degradând, totodată, și pricipiile active. În apă se pot solubiliza o serie de
substanțe, care distilă o dată cu uleiurile volatile, ca urmare a formării unor sisteme
azeotrope.
16
Datorită supraîncălzirii pereților recipientului de distilare o serie de componente
ale uleiului volatil, constituite din esteri, pot hidroliza (acetatul de linalil), se produc
ciclizări și oxidări (limonene, citral).
Ca urmare, se produc modificări în ceea ce privește calitatea mirosului.
Un ultim, dar important, dezavantaj este acela că procesul este discontinuu
mărindu-se, în felul acesta, consumurile specifice.
b) Distilarea cu vapori de apă
In cadrul acestui procedeu, materia primă este adusă într-un coș de sită metalică,
închisă sau nu, în prealabil, în pânză de sac ca să nu vină în contact cu apa aflată în partea
inferioară a blazei.
Vaporii de apă formați pătrund în materialul vegetal antrenând, în același timp,
uleiurile volatile. Se înlatură astfel o serie de dezavantaje ale primului procedeu. Totuși,
și această metodă prezintă anumite dezavantaje. Vaporii de apă se pot condensa pe plantă
și astfel se extrag și alte componente care scad calitatea uleiului volatil, apoi, apa trebuie
completată din timp în timp procesul fiind discontinuu, ca urmare a înlocuirii șarjelor de
materie primă, după ce au fost epuizate.
c) Distilarea cu vapori de apă ce provin de la un generator separat
Metoda prezintă avantaje în sensul că un singur generator de vapori poate deservi

o baterie de distilatoare. Acest generator poate fi plasat în altă clădire decât cea în care
sunt amplasate blazele de distilare.
Un avantaj pe care îl prezintă acest sistem este că extracția nu se mai întrerupe
pentru completarea apei ce a distilat. În plus, când conținutul unui recipient de distilare a
fost epuizat, el poate fi înlocuit fără ca celelalte distilatoare să-și întrerupă activitatea.
2.7.2. Extracția cu solvenți volatili (cu lichide supercritice)

Acest procedeu se aplică pentru obținerea uleiurilor volatile fine, pentru cele cu
componenți labili sau existenți în cantități infime în materia primă. Metoda prezintă
următoarele avantaje: extracția decurge la temperaturi scăzute, evită posibilitatea
rezinificării, protejaza mirosul fin, extrage și o serie de rășini, neantrenabile cu vapori de
apă dar fixatoare de miros. Printre dezavantaje se numără: costul ridicat, complexitatea
instalației, toxicitatea și pericolul de explozie al solvenților.
17
Solvenții folosiți. Cel mai utilizat solvent este eterul de petrol, cu punct de
fierbere 45-70˚C. Acesta corespunde la cele mai multe din condițiile cerute dar, când se
utilizează, este necesară purificarea prealabilă pentru înlăturarea fracțiunilor superioare
cu miros neplăcut.
Benzina de extracție prezintă punct de fierbere ridicat și conține fracțiuni mai
puțin volatile deși, în condițiile țării noastre, e solventul cel mai economic. Se utilizează
pentru obținerea uleiurilor grase și mai puțin pentru obținerea celor volatile.
Benzenul e suficient de pur dar dizolvă prea multe substanțe balast iar în amestec
cu aerul e detonant.
Eterul etilic este destul de des utilizat dar are un preț de cost ridicat, dizolvă
substanțele balast și e inflamabil.
Ca solvenți ideali sunt considerate gazele lichefiate, ca dioxidul de carbon sau
azotul lichid, deoarece nu lasă reziduu la evaporare, nu au miros, nu sunt explozibili, și
au capacitate ridicată de dizolvare.
Dioxidul de carbon e utilizat, în prezent, pentru obținerea aromelor (cele mai
volatile fracțiuni) din florile de hamei, de cafea, de musetel, din mere, piper, nucsoara,
cuisoare, scorțișoară.
Deși e inflamabil, totuși, în ultimul timp se utilizează tot mai des ca solvent de
extracție, butanul lichefiat.
Procesul de extracție începe cu difuziunea solventului în celule unde dizolvă
principiile active și astfel încărcat, se deplasează în sens invers către solventul pur, din
afara celulei. Acest proces continuă până când concentrația solventului din exteriorul
celulei ajunge la echilibru cu concentrația solventului din interiorul celulei.
Procesului de extracție i se pot aplica legile clasice ale difuziunii. Astfel, viteza
extracției ca și viteza difuziunii sunt invers proporționale cu concentrația. Crescând
concentrația, viteza extracției și difuziunea scad. De asemenea, viteza de extracție crește
cu temperatura și scade cu vâscozitatea solventului.
Viteza de extracție este proporțională și cu suprafața prin care trec fazele lichide.
Toate aceste condiții sunt asigurate în timpul macerării, operație de început, când materia
primă se supune imbibării cu solventul care stagnează, un anumit timp, în prezența
acesteia.
18
Uleiurile volatile alcătuind un amestec complex de substanțe se vor dizolva în
mod diferit. Astfel, randamentul depinde de durata extracției, de proprietățile solventului
și ale subsțantelor extrase. La început, se extrag porțiunile cele mai volatile și solubile, iar
mai târziu cele mai puțin solubile.
Se obține un ulei volatil de calitate superioară dacă durata macerării este mai
scurtă, în timp ce o durată mai mare de macerare crește randamentul dar scade calitatea
prin extragerea și a unor fracțiuni superioare, nevolatile.
2.7.3.Extracția cu solvenți nevolatili
Macerarea: este o operație de extracție care se realizează cu solvenți nevolatili.
Macerarea constituie una din metodele cele mai vechi de extracție si se folosește exclusiv
pentru esențele din flori, atât pentru uleiurile farmaceutice, cât mai ales pentru
parfumerie.
Solvenții folosiți sunt, de obicei, amestecuri de diverse grăsimi, în funcție de
procesul de extracție și natura materialului tratat. Astfel se folosesc:
- grăsimi animale, de porc, seu, sau amestecul lor denumit corpus;
- grăsimi vegetale ca ulei de masline, ulei de migdale, caise sau piersici;
- substante sintetice cum este benzoatul de benzil;
Grăsimile utilizate ca solvenți nevolatili trebuie sa fie foarte pure, să nu conțină
resturi de substanțe proteice sau apă.
În procesul de extracție, florile, ambalate în saci de pânză rară, se aduc, în mai
multe reprize, în cazane de fier cositorit, care conțin corpusul topit la maximum 60-70°C.
Se lasă un timp pentru macerare, dupa care sacii se scot din grăsime și se aduce o noua
șarjă de flori proaspete. Operația se repetă de aproximativ 25 de ori. Produsul obținut cu
ajutorul grăsimilor animale se numește pomadă, iar cel cu uleiuri vegetale, ulei antic.
Separarea uleiurilor volatile din amestecul de grăsimi se face astfel: grăsimea topită se
scurge din recipientul de macerare, se usucă pe sulfat de sodiu anhidru, se filtrează, se
răcește și se agită timp îndelungat în alcool, apoi se răcește la temperatura de inghetare
când alcoolul care a înglobat uleiul volatil se separă de grăsime.
Produsul obținut se numește extract de flori. Prin distilarea alcoolului sub
presiune redusă se obține uleiul concret de flori. Alcoolul recuperat se folosește la o nouă
extracție.
19
Enfleurage. Este un procedeu costisitor prin care se obțin însă uleiurile volatile de
cea mai bună calitate. În toate celelalte metode, care folosesc extracția cu solvent, are loc
o difuziune directă a solventului în celulele materiei prime din care extrag și alte
substanțe decât uleiul volatil. La enfleurage, solventul alcătuit numai din grasimi animele
solide, reține doar fracțiunile cele mai volatile care se degajă din flori.
Sistemul în care se efectuează extracția uleiului volatil este constituit din așa-
numitele șasiuri, alcătuite dintr-o ramă de lemn, înaltă de 3-5 cm, care posedă un fund de
sticlă groasă. Aceste șasiuri așezate unul peste altul, în stive, alcătuiesc un sistem de
camere în care are loc procesul de extracție propriu-zis. Pe fundul de sticlă al șasiului se
întinde un strat de solvent, gros de circa 1 cm, peste care se aștern, atât cât încap, petale
sau flori proaspete întregi. Șasiurile, astfel pregătite, se suprapun câte 25-30 în stivă,
alcătuind sistemul de camere descris mai sus.
Macerarea florilor are loc în șasiurile plasate în camere răcoroase și unde se
pastrează 12-72 ore. Pe măsura epuizării, șarjele de flori se înlocuiesc cu material
proaspăt, operația repetându-se de un număr suficient de ori, pentru a asigura o saturare a
corpusului cu ulei volatil (de 30-50 ori).
În timpul macerării, fracțiunile volatile conținute în petalele florilor, se degajă
saturând spațiul ce le stă la dispoziție.
Concomitent însă, o parte din acești compuși volatili sunt absorbiți de grăsimea
solidă, ceea ce face ca saturarea spațiului să scadă. În felul acesta, o nouă cantitate de ulei
volatil se degajă din flori și procesul continuă astfel până la stabilirea unui echilibru care
corespunde unei anumite epuizări a florilor în componentele volatile.
Se recomandă ca florile să fie recoltate, pe cât posibil, înainte de a fi polenizate.
După polenizare au loc procese biochimice, în țesuturile plantelor, care pot să schimbe
compoziția uleiului volatil.
2.7.4. Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile

Aceste metode se aplică, în special, pentru obținerea uleiurilor conținute în
pericarpul citricelor.
a) Prin stoarcere
20
Fructele proaspete, tăiate în două sau trei părți, se curăță de miez. Coaja ramasă
se stoarce deasupra unui vas în care se găsește un burete. Pe măsura îmbibării buretelui
acesta se stoarce într-un vas colector. Odată cu uleiul volatil trece, la stoarcere, și o parte
din sucul celular. Dupa colectare se lasă să se separe lichidul apos și apoi se decantează
uleiul.
b) Prin radere
Se răzuiește suprafața fructului cu o răzătoare cu ace sau se rotesc una-două fructe

într-o pâlnie cu țepi, sau într-un vas cilindric al cărui fund este acoperit cu țepi scurți și
dispuși în cercuri concentrice. Țepii trebuie să aibă o dimensiune adecvată astfel încât să
perforeze numai glandele cu ulei, deoarece pătrunzând prea adânc în pericarpul fructului
măresc cantitatea de lichid celular, ceea ce va scădea calitatea uleiului volatil.
c) Prin presare
Se folosesc prese de mână și presele hidraulice. Randamentul cel mai mare este dat de presele
hidraulice însă calitatea cea mai buna o furnizează procedeul manual.
2.7.5. Metode fermentative

Se aplică pentru obținerea uleiurilor volatile nepreformate care se găsesc, în
plante, sub formă de glicozide. Se scindează mai întâi glicozidele, pe cale fermentativă,
cu ajutorul enzimelor care, de obicei, se găsesc în aceeași plantă.
Materialul vegetal se marunțește și se amestecă cu apă. O mică fracțiune se
pastrează iar restul se încălzește la 70-80˚C pentru dizolvarea glicozidelor când,
concomitent, are loc și inactivarea enzimelor.
Pentru determinarea fermentației se adaugă partea neîncalzită (inocul) și care
conține enzime în stare activă, lăsându-se apoi un timp pentru fermentare.
Uleiul volatil pus în libertate, pe această cale enzimatică, se antrenează prin
distilarea amestecului. Astfel se obține esența de muștar, esența de migdale amare, esența
de Wintergreen.
21
CAPITOLUL III
PRODUSE VEGETALE CE CONTIN ULEIURI VOLATILE
III.1.FLORI
LEVANTICA (Lavandula vera, Lavandula angustifolia, lavandula

officinalis)
Uleiul esențial de lavandă are un parfum proaspăt, dulce, floral, dar și de ierburi,
cu o acțiune de alinare și înviorare.
Este deosebit de potrivit pentru calmarea înainte de culcare, având în același timp
proprietăți de echilibrare, care au un efect pozitiv asupra capacității de rezistență și a
energiei.
Uleiul esențial de lavandă de calitate superioară este indicat în mod special pentru
piele și frumusețe. Poate fi folosit pentru curățarea rănilor prin tăiere și lovire și a
iritațiilor pielii. Cercetătorul francez Rene Gattefosse a fost primul care a descoperit
aceste proprietăți, atunci când, la o explozie din laborator, a suferit arsuri la mână. Când a
22
aplicat lavanda, a constatat în cel mai scurt timp un proces de vindecare uimitor si este
unul dintre cele mai importante uleiuri esentiale.
Face parte din familia Lamiaceae sau Labiatae (menta).
Plantă originară din Utah, Idaho, Franța.
Metodă de extracție: distilare cu aburi din floare.
Ajută: căile respiratorii, sângele, pielea - părul, inima - sistemul circulator,

sistemul nervos.
Proprietăți: antibiotic, antidepresiv, detoxifiant, reduce cicatriciile, stimuleaza

vindecarea, antiseptic, antifungic, analgezic, antitumoral, anticonvulsiv, antispasmotic,
vasodilatator, relaxant, anti-inflamator, hipotensiv, anticoagulant, reduce nivelul
grăsimilor din sânge, a colesterolului, combate excesul de sebum, echilibreaza psihic si
emotional.
Indicații: infecții respiratorii, hipertensiune arteriala, arteroscleroză, dureri de

cap, dureri menstruale asociate sindromului premenstrual, probleme dermatologice
(refacerea tegumentului perineal, acnee, eczeme, psoriazis, cicatrici), arsuri, alopecie,
insomnie, tensiune nervoasă, dureri musculare, reumatism, accese de furie,
suparari, infectii fungice ale pielii si ale unghiilor, Candida.
Ideal pentru copii si bebelusi, pentru infectii la copii
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential cu 1 parte ulei vegetal
1. se aplică 2-4 picături local pe pielea uscata sau crapata, buze crapate sau arse de
soare,dar nu folositi in timpul expunerii la soare
2. intr-un pulverizator cu apa se pun cateva picaturi de ulei esential de lavanda si se
pulverizeaza pe pielea arsa de soare pentru racorire si alinare
3. pentru a reduce cicatricile aplicati in jurul zonei afectate
4. aplicati 2-4 picaturi sub brat ca deodorant
23
5. puneti 1-2 picaturi pe palme si inhalati pentru a diminua simptomele alergiei la
polen
6. aplicati 1-2 picaturi pe scalp pentru a reduce matreata
7. 1-2 picaturi pe o bila de vata pusa in dulapul cu lenjerie parfumeaza si tine la
distanta moliile si insectele
8. pe talpi
9. aplica pe perna pentru a dormi mai bine
10. puneti o picatura pe o batista si inhalati cand sunteti anxiosi si nervosi
11. pe intepaturi sau mucaturi de insecte pt a reduce iritatia si mancarimea
12. pe arsuri minore
13. pe taieturi pentru a opri sangerarea, pe rana pentru a curata si distruge bacteriile
14. pentru depresie se pune lavanda si tamaie pe talpi, incheietura mainii, dupa
urechi, pe piept, pe gat pe palme si se inhaleaza, din palmele facute caus pe nas,
cateva minute. Se schimba starea de spirit si apare un sentiment de echilibrare si
simti nevoia de a vorbi cu cei din jur, ceea ce nu simtim cand suntem depresivi.
Efectul tine cateva ore.
15. pe eczeme si dermatite diluat in putin ulei vegetal
16. pentru rau de miscare, o picatura la baza limbii, in jurul ombilicului, dupa urechi
17. pentru a debloca caile lacrimale maseaza cu o picatura la baza nasului fara a
atinge ochii
18. punctele chakrelor si Vita Flex
19. difuzare la rece pentru a usura simptomele alergiilor, pentru a parfuma aerul si a
distruge bacteriile din aer.
20. se ia ca supliment alimentar . Poate fi consumat sub formă de capsule (o picătură
de ulei esențial de lavanda la o capsulă). Poate fi adăugat în mâncare ca
supliment nutritiv în lapte de capră sau de orez (se diluează o picătură de ulei
esențial de lavanda în aproximativ 120 ml lichid).
Parfumul său are următoarele efecte: este calmant, relaxant, readuce echilibrul atât la
nivel fizic, cât și la nivel afectiv. Cercetători universitari din Japonia au descoperit că
vaporizarea anumitor arome în mediul de lucru / la birou ameliorează considerabil
24
capacitatea de concentrare și limpezimea în gândire. Parfumul de lămâie vaporizat într-un
asemenea mediu a dus la o scădere cu 54%o a erorilor făcute, iasomia- cu 33% mai
puține greșeli, lavanda - 20% mai puține greșeli. Vaporizarea unor arome pe durata unor
teste a dus la creșterea cu 50% a rezultatelor obținute. Datorită difuzării aromelor pe
durata efectuării unor teste, rezultatele obținute au fost cu 50% mai bune. Studiile
efectuate demonstrează că lavanda îmbunătățește puterea de concentrare și acuitatea
mentală.
Cercetători de la Universitatea din Miami au descoperit că inhalarea uleiului esential de

lavandă amplifică numărul de unde beta de la nivelul creierului, indicând o stare sporită
de relaxare. De asemenea, a redus depresia și a îmbunătățit performanța cognitivă (Diego
et al., 1998). Un studiu efectuat la Universitatea Kyoiku din Osaka a demonstrat că
lavanda reduce stresul mental și sporește vigilența (Motomura et al., 2001).
Istoric:
Studii au aratat ca uleiul esential de lavanda folosit in masaj ajunge in 5 minute in

sange si dupa 20 de minute inca mai persista.
La ora actuală, uleiul de lavandă este unul dintre puținele uleiuri esențiale care
sunt încă listate în Pharmacopoeia britanică.
Ingrediente:
 Acetat de linalil (24-45%),
 Linalol (25-38%)
 Cis-beta-ocimen (4-10%)
 Trans-beta ocimen (1.5-6%)
 Terpinen-4-ol (2-6%)
25
MUSETELUL ROMAN (Anthemis nobilis, Chamaemelum nobile)
Uleiul esențial de mușețel roman are o aromă plăcută, dulce, picantă, cu acțiune
calmantă pentru trup și spirit. Delicatețea mușețelului îl face deosebit de prețios pentru
copiii agitați. Este calmant pentru toate tipurile de piele, folosit tot mai intens în Europa
în preparate pentru piele, pentru tineri și bătrâni. Acest ulei esențial are efect excepțional
prin adăugarea într-un ulei de masaj, pentru musculatura solicitată de efortul din
activitatea sportivă.
Face parte din familia Asteraceae sau Compositae (familia margaretei)
Plantă originară din Utah, Franţa
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din floare
Ajută: sângele, pielea, ficatul, nervii, somnul.
Influențe:
Parfumul mușeţelului roman, datorită faptului că este calmant și relaxant, combate
depresia, insomnia și stresul, diminuează anxietatea, iritabilitatea, nervozitatea.
Deopotrivă alungă starea de mânie, stabilizează emoţiile și eliberarea de emoţiile legate
de trecut. Aduce pacea, iubirea, acceptarea de sine, deschide comunicarea cu taramul
26
ingerilor activand intuitia si receptivitatea. Deschide chakra inimii si a coroanei.Pentru a
amplifica efectul de relaxare combinati cu lavanda.
Proprietăţi: relaxant nervos, antispasmodic, anti-inflamator, antiparazitar,

regenerant nervos, anestezic, detofixiant pentru organism și ficat.
Indicaţii: atenuează stările de neliniște, anxietatea, ADHD-ul, depresia, insomnia,

afecţiunile dermatologice (acnee, dermatită, eczeme), probleme digestive, simptome
premenstruale, socuri emotionale, suferinta.
Aplicare:
1. se aplică 2-4 picături local, pe glezne si pe incheieturi.

2. punctele chakra/Vita Flex de pe talpa
3. inhalare directă
4. difuzare la rece
5. administrare ca supliment alimentar in lapte de soia sau de orez
Istoric:
Folosit în Europa pentru regenerarea pielii. De secole, mamele folosesc mușeţelul pentru
a calma copilașii care plâng, pentru a combate diferite afecţiuni digestive și hepatice,
precum și pentru a calma durerile de dinţi.
Ingrediente:
 Angelat de izobutil + isamil Metacrilat (30-45%) Angelat de isoamil (12-22%)
 Angelat de metil alil (6-10%)
 Isobutil n-butirat (2-9%)
 2-angelat de metil butii (3-7%)
27
MUSCATA (Pelargonium gravolens)
Uleiul esențial de mușcată are o aromă extraordinar de înălțătoare și simultan

liniștitoare, florală. Este deosebit de indicat pentru piele, iar prin efectul său aromatic ne
ajută să ne eliberăm de amintirile negative. În mod tradițional, era utilizat pentru a ajuta
sistemul circulator, aparatul respirator, sistemul de reproducere și sistemul nervos; ca o
proprietate specială, este considerată acțiunea înviorătoare asupra celulelor țesuturilor.
Planta originara din Egipt, India
Metodă de extracție: distilare cu aburi din flori și frunze.
Ajută: pancreasul, sistemul circulator, ficatul, sistemul nervos, pielea.
Influențe:
Parfumul său ajută la eliberarea de amintiri neplăcute și tensiuni negative.
Echilibrează emoțiile, ridică moralul și duce la instalarea stării de pace, de bine și
speranță.
Proprietăți: antispasmodic, antioxidant, antitumoral, anti-inflamator, hemostatic

(oprește sângerarea), antibacterian, îmbunătățește circulația, stimulează ficatul și
28
pancreasul, dilată canalul biliar pentru detoxifierea ficatului, ajută la curățarea tenului
gras, revitalizează celulele pielii.
Indicații: hepatită/ficat gras (Jean Valnet, M.D. - doctor în științe medicale),

afecțiuni dermatologice (dermatită, eczeme, psoriasis, acnee, vitiligo - afecțiune care
duce la apariția unor pete albe pe suprafața pielii), infecții fungice (micoze), infecții
virale (herpes, zona zoster), dezechilibre hormonale, probleme circulatorii (îmbunătățește
circulația sângelui), probleme menstruale/sindromul premenstrual.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei essential cu 1 parte ulei vegetal
1. se aplică 2-4 picături local

2. în punctele Vita Flex/chakra
3. inhalare direct
4. se ia ca supliment alimentar.
5. difuzare
Istoric:
Mușcata se folosește de secole pentru regenerare și vindecarea afecțiunilor

dermatologice.
Ingrediente:
 Citronellol + Nerol (35-50%)
 Citronnellyl Formate (9-15%)
 Geraniol(5-10%)
 6,9-Guaiaden (4-8%)
 Isometon (4-8%)
29
YLANG YLANG (Cananga odorata)
Ylang Ylang are o aromă dulce, delicată, florală, utilizată de preferință pentru
situațiile romantice. În Indonezia se presară flori de Ylang Ylang pe patul nupțial. Planta
este excepțional de eficientă și folositoare pentru destindere și liniștire. Ajută la reducerea
furiei, a tensiunii și a iritabilității. În Asia este de multă vreme o componentă în produsele
de lux pentru îngrijirea părului.
Face parte din familia Annoceae (aceeasi familie din care face parte custard-
apple = inimă-de-taur)
Plantă originară din Commoro
Metodă de extractie: distilare cu aburi din flori. Florile sunt culese dimineata
devreme, pentru a maximiza productia de ulei. Uleiul de cea mai bună calitate se obtine
din prima distilare, iar produsul este cunoscut sub numele de „ylang ylang complet”.
Ultima distilare, numită si „coada”, este de calitate inferioară si se numeste „cananga”.
Ajută: emoțiile, inima / sistemul circulator, hormonii.
30
Influențe: Parfumul de ylang-ylang echilibrează energiile masculine-feminine,
accentuează latura spirituală, combate starea de furie, „carenta” de respect fată de proprie
persoană, ajută concentrarea, filtrează energia negativă, redă încrederea si pacea
sufletească.
Proprietăti: antispasmodic, vasodilatator, antidiabetic, anti-inflamator,

antiparazitic, reglează ritmul cardiac.
Indicatii: aritmie cardiacă, probleme cardiace, anxietate, hipertensiune, depresie,

alopecie, probleme intestinale.
Parfumul de ylang-ylang echilibrează energiile masculine-feminine, accentuează

latura spirituală, combate starea de furie, „carenta” de respect fată de proprie persoană,
ajută concentrarea, filtrează energia negativă, redă încrederea si pacea sufletească.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential si o parte ulei vegetal

2. punctele chakra/Vita Flex
4. vaporizare
5. administrare ca supliment alimentar.
Poate fi adăugat în mâncare ca supliment nutritiv în lapte de soia sau de orez (se
diluează o picătură de ulei esențial de ylang ylang în aproximativ 120 ml lichid).
Nu este necesară diluarea. Se poate folosi pe toate tipurile de piele, mai puțin în cazul
celor cu sensibilități dermale.
Atenție: Folosiți cu moderație dacă sunteți hipertensiv.
Istoric:
31
Ylang ylang înseamnă „floarea florilor”. Florile se folosesc pentru a acoperi
așternuturile cuplurilor proaspăt căsătorite, în noaptea nunții. Se folosește cu precădere în
compoziția unor produse pentru îngrijirea părului, pentru a avea un păr des, strălucitor.
Ingrediente:
 GermacrenD (15-20%)
 Alfa-farnesen(8-12%)
 Acetat de benzii (9-15%)
 Benzoat de benzii (3-6%)
 Linalol(6-10%)
 Methyl Paracrcsol (5-9%)
 Isoeugenol (3-5%)
 Acetat de cinnamyl (3-5
TRANDAFIR (Rosa damascena)
Trandafirul are o aromă minunată, intens florală și dulce, cu un efect romantic și

amețitor. Prin proprietățile sale stimulatoare și revigorante, trandafirul contribuie la
echilibru și armonie și în plus întărește încrederea și conștiința de sine și starea de bine.
32
Este folosit de mii de ani pentru îngrijirea pielii - este deosebit de indicat pentru pielea
uscată și/sau pielea îmbătrânită și ridată.
Face parte din familia Rosaceae
Plantă originară din Bulgaria, Turcia
Metodă de extracție: uleiul terapeutic este distilat din floare (un proces care se
derulează în două etape).
NOTA: Rosa damascena bulgăresc (bogat în citronellol) diferă foarte mult de

Rosa centifolia marocan (bogat în fenil-ethanol). Cele două tipuri de trandafir au arome,
culori și efecte terapeutice diferite.
Ajută: emoțiile, pielea, sistemul circulator.
Influențe:
Parfumul său plăcut are efect detoxifiant și afrodiziac. Ajută la stabilirea unei stări
de echilibru și armonie, permițându-i persoanei care îl întrebuințează să depășească starea
de insecuritate. Este stimulant și un adevărat tonic pentru minte, creând o senzație de
bine.
Proprietăți: anti-inflamator, relaxant, reduce cicatricele, efect anti-ulcer
Indicații: hipertensiune, anxietate, infecții virale (Herpes simplex), probleme

dermatologice (cicatrice, riduri), ulcer.
Aplicare:
1. se diluează 1 parte ulei essential cu 1 parte ulei vegetal

4. inhalare direct
5. vaporizare
33
Când se folosește ca supliment alimentar, diluaţi o picătură în 4 picături de ulei

vegetal și puneți într-o capsulă. Luați câte o capsulă înainte de fiecare masă sau după
necesități.
Istoric:
Trandafirul se folosește pentru îngrijirea pielii de mii de ani. Medicul arab

Avicenna este cel care a distilat prima dată ulei de trandafir, dedicând, într-un final, o
care întreagă atributelor de vindecare ale apei de trandafiri derivate din distilarea
trandafirului. în mare parte din istoria antică, uleiul se producea prin procedeul de
enfleurage (extragere cu grăsimi din flori), un proces de presare a petalelor împreună cu
un ulei vegetal, în vederea extragerii esenței. Astăzi, însă, mare parte din uleiurile de
trandafiri sunt extrase pe bază de solvenți.
Ingrediente:
 Citronellol (34-44%)
 Geraniol (12-28%)
 Nerol (6-9%)
 Fenil alcool (0-2%)
IASOMIA (Jasminum grandiflorum, Jasminum officinale)
34
Uleiul esențial de Iasomie este mai mult o esență decât un ulei esențial. Este
obținut din plantă, cu ajutorul unui solvent. Iasomia are un parfum cald, exotic, floral,
care destinde, calmează și înviorează în același timp, și în plus stimulează conștiința de
sine. Acționează pozitiv asupra pielii. În mod tradițional, iasomia își găsește utilizarea în
momentele romantice, ca și pentru compensarea energiei feminine din organism.
Face parte din familia Oleaceae (măslinul).
Plantă originară din India.
Metodă de extracţie: extracţie efectivă din floare.
Iasomia este, de fapt, o „esenţă”, nu un ulei esenţial. Florile trebuie culese

noaptea, pentru a maximiza parfumul.
NOTĂ: Pentru o livră (1 livră = 454 grame) este nevoie de aproximativ 1000
livre de iasomie sau 3,6 milioane de flori proaspete, nedeschise. Florile trebuie culese
înainte de răsăritul soarelui, altfel mare parte din parfum se va fi evaporat. La fel, dacă
florile sunt zdrobite, calitatea acestora poate fi compromisă. O singură livră de ulei pur de
iasomie poate costa între 1200 $ și 4500 $. Prin contrast, uleiurile sintetice de iasomie se
pot obţine cu 3,5 $ per livră, dar nu au aceleași calităţi terapeutice ca uleiul pur.
Ajută: pielea, reglează activitatea hormonilor.
Influențe:
Parfumul său are efect tonic, contracarează starea de deznădejde, epuizarea
nervoasă, anxietatea, depresia, indiferenţa, starea de neliniște. Cercetători universitari din
Japonia au descoperit că vaporizarea anumitor miresme/arome la birou îmbunătăţesc
puterea de concentrare și limpezimea în gândire. Parfumul de lămâie vaporizat într-un
asemenea mediu a dus la o scădere cu 54% a erorilor făcute, iasomia- cu 33% mai puţine
greșeli, lavanda - 20% mai puţine greșeli. Vaporizarea unor arome pe durata unor teste a
dus la creșterea cu 50% a rezultatelor obţinute.
Proprietăţi: tonic, antidepresiv, stimulant, antibacterian.
35
Indicaţii: anxietate, depresie, probleme menstruale / sindromul premenstrual,
probleme dermatologice (eczeme, riduri, ten unsuros), frigiditate
Aplicare:

2. în punctele chakra/Vita Flex
4. vaporizare o ora, de 3 ori pe zi
Istoric:
Supranumită „regina nopţii” sau „clar de lună”. Timp de secole, femeile au preţuit
iasomia pentru parfumul său deosebit, seducător.
Ingrediente:
 Acetat de benzii (18-28%)
 Benzoat de benzii (14-21%)
 Linalol (3-8%)
 Fitol (6-12%)
 Isofitol (3-7%)
 Squalene (3-7%)
III.2.PLANTE AROMATICE
CIMBRUL (Thymus vulgaris)
36
Cimbrul are o aromă picantă, caldă, cu iz de ierburi și un efect puternic și
pătrunzător.
A fost folosit de secole pentru probleme respiratorii şi digestive. Este una dintre
cele mai vechi plante medicinale cunoscute. Acum 3500 de ani era folosit pentru a ţine
ciuma sub control. Egiptenii îl foloseau pentru îmbălsămare. Grecii se îmbăiau cu uleiul
esenţial de cimbru înainte de luptă, pentru curaj dar îl foloseau şi în bucătărie, la gătit.
Este cel mai cunoscut pentru proprietatea lui puternic antiseptică. Ca ingredient în
preparatele de bucătărie este una dintre substanțele cu cel mai puternic efect antioxidant.
Face parte din familia Lamiaceae sau Labiatae (menta), cunoscut si sub
denumirea de cimbrul roşu.
Plantă originară din zona mediteraneană.
Ajută: sistemul respirator, imunitar, nervos și circulator, musculatura, digestia.
Influențe:
Parfumul său ajută la depăşirea stării de oboseală şi epuizarea resimţite după o
boală. Deschide chakra inimii şi a plexului solar. Îi corespunde culoarea verde a chakrei.
Proprietăți, indicații și mod de aplicare:
Proprietăti: anti-aging, puternic antiseptic, antimicrobian, antifungic, antiviral,

antiparazitic. O soluţie din cel mai puternic constituent al cimbrului, şi anume thymolul,
se foloseşte în numeroase produse comercializate pe piaţă, precum apa de gură şi
balsamul mentolat, datorită agenţilor lor purificatori. Este un puternic detoxifiant al
ficatului şi imunostimulant. Studiile au arătat ca 92% din speciile de bacterii daunătoare
pot fi neutralizate cu ulei esenţial de cimbru, cuişoare sau scorţişoară.
Indicatii: semne de răceală, oboseală mentală, fizică, musculară, osoasă, boli

infecţioase, boli cardiovasculare, Alzheimer, hepatită, antrax, astm, bronşită, dermatită,
37
psoriasis, tuberculoză, căderea părului, sforăit, reumatism, tonic pentru nervi şi muşchi,
convaleşcenţă, stimulează şi ajută concentrarea, gingivită, halenă, cariii dentare,
muşcături de căpuşă (şi la animale)
În plan spiritual dă simţul direcţiei, de aceea grecii nu mergeau la luptă fără să îl

folosească. Asta înseamnă că pe lângă energia fizică pentru a rezista le dădea şi
înţelegerea mentală şi spirituală de a-şi urma destinul şi viziunea chiar dacă finalul ar fi
fost dramatic. Dacă ne simţim temători, abătuţi, nesiguri acest ulei esenţial ne oferă
suport şi direcţie.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential cu 4 parte ulei vegetal;

3. inhalare direct
4. vaporizare
5. supliment alimentar.
Atenționare: poate irita membrana nazală sau pielea dacă se inhalează cimbru direct
din aparat de vaporizare sau din sticluță ori dacă este aplicat în stare pură (fară a fi
diluat). Nu se foloseşte la copii sub 3 ani.
Istoric:
Apare mentionată în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, Papirusul
Ebers (ce datează din secolul al XVI-lea î. Hr.), o listă din Egipt de 877 reţete şi
prescripţii medicale.
Cimbrul apare listat în lucrarea de medicină a lui Dioscorides, „De Materia Medica”
(A.D. 78), primul ghid recunoscut de medicină din Europa, care a devenit ulterior un titlu
de referinţă pentru tratamentele pe bază de plante timp de peste 1700 ani.
38
Cimbrul apare deopotrivă mentionat în Medicina lui Hildegard, o compilaţie a
lucrărilor germane de medicină semnate de reputatul botanist benedictin Hildegard de
Bingen (1098-1179).
Ingrediente:
 Thymol (37-55%)
 Para-cymene (14-28%)
 Gamma-Terpinene (4-11%)
 Linalol (3-6.5%)
 Carvacrol (0.5-5.5%)
 Myrcine (1-2.8%)
MAGHIRAN (Origanum majorana, Majorana hortensis)
Maghiranul are o aromă lemnoasă, picantă, care amintește de camfor. Un ulei

calmant cu acțiune de încălzire pentru spirit și trup. Detensionează musculatura după
activitatea sportivă și este benefic în stările de tensiune care apar ocazional. Măghiranul
mai are și proprietăți de purificare. Relazeaza si calmeaza grupele musculare, sistemul
cardiovascular, nervos si digestiv. Musculatura include si colonul, diafragma si inima.
Ele functioneaza independent de vointa noastra dar merita atentie! Pentru are proprietati
antispasmotice ii ajuta pe cei cu astm, bronsite, tuse, constipatie, migrene.
39
Plantă originară din Franţa, Egipt.
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din frunze.
Ajută: căile respiratorii, sistemul circulator, intestinul subțire și intestinul gros,

articulațiile, musculatura, nervii.
Influențe:
Parfumul maghiranului ajută la calmarea nervilor.Da forta mintii si o relaxeaza.
Ne elibereaza de sentimentele negative de insecuritate, lipsa de sprijin si ne ajuta sa ne
acceptam sa ne iubim si sa ne redobandim forta interioara. Deschide chakra inimii si a
plexului solar.
Proprietăţi: Are proprietatea de a elibera tensiunea musculară, ceea ce duce la

eliminarea stării de disconfort instalată la nivelul organismului și articulaţiilor-
încheieturilor. Poate ajuta și la calmarea și decongestionarea tractului digestiv, fiind un
agent relaxant universal. Antibacterian, antifungic, vasodilatator, scade tensiunea
arterială, ajută peristaltismul intestinal (Mișcare de contracţie (urmată de o relaxare
periodică) a musculaturii stomacului și intestinului, care se propagă sub formă de unde și
face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv), expectorant, mucolitic.
Indicaţii: artrită, reumatism, dureri musculare, dureri nervoase, dureri de cap,

probleme cu circulaţia, infecţii ale căilor respiratorii, dureri menstruale asociate
sindromului premenstrual, infecţii fungice, micoze, retenţia lichidelor în organism, astm,
crampe, constipatie, insomnii, tulburari de menopauza, tuse .
Istoric:
Maghiranul era cunoscut romanilor ca „iarba fericiri” și „bucuria munţilor”

grecilor. Se credea că generează longevitate, menţionat în lucrarea lui Dioscorides, „De
Materia Medica"(Despre mijloacele / materia de tămăduire) (A.D. 78), primul ghid
important din medicină, devine o lucrare de referinţă standard pentru tratamentele cu
40
plante timp de mai bine de 1700 ani. apare listat în Medicina lui Hildegard, o compilaţie a
lucrărilor germane de medicină semnate de reputatul botanist benedictin Hildegard de
Bingen (1098-1179).
Ingrediente:
 Terpinen-4-ol (25-35%)
 Gamma terpinen (12-20%)
 Linalol +Cis-4-Thujanol (3-8%)
 Alfa-terpinen(6-13%)
 Alfa-terpineol (2-6%)
 Sabinen (2-6%)
ROINITA (Melissa officinalis)
Melisa (cunoscută și sub numele de balsam de lămâie) are o aromă ușoară,

proaspătă, de citrice, care este pe de o parte înviorătoare, întăritoare și pe de altă parte are
acțiune calmantă și liniștitoare. Planta este foarte delicată și plăcută, o proprietate pe care
acest ulei esențial o poate genera și la om. Roinița a fost o componentă importantă din
„apa carmelitelor” (care este distilată încă din 1611 în Franța, de membrele ordinului
41
Carmelitelor) și era utilizată ca mijloc de sprijin al sistemului nervos. Conform unor
lucrări de cercetare, roinița are un efect benefic pentru piele. Asigură o senzație plăcută și
în sezonul rece și ajută sistemul imunitar. Este un ulei esențial costisitor, datorită
volumului mare de plante de care este nevoie pentru a se produce doar o mică cantitate de
ulei. De ex. 450 gr de ulei esential de roinita necesita 3 tone de flori de mellisa.
Aproximativ 450 gr de ulei esential terapeutic pur costa 15.000 de dolari, 5 ml costa intre
150 $ si 225$.
Melisa in traducere din greaca este "miere de albine".
Este considerat "elixirul vietii" , de catre alchimistul elvetian Paracelsus, cu efect

de reintinerire si promoveaza longevitatea.
Plantă originară din Utah, Idaho, Franța.
Metodă de extracție: distilare cu aburi din părțile aeriene ale plantei, înainte de
înflorire.
Influențe:
Parfumul roiniței activează latura gentilă a oamenilor. Este calmant, inspiră
optimism și restabilește echilibrul afectiv. Acționează asupra blocajelor emoționale și
insuflă optimism asupra vieții. Deschide si mareste chakra inimii. Culoarea
corespunzatoare este rozul.
Proprietăți: anti-inflamator, antiviral, relaxant, hipotensiv, este considerat cel

mai puternic antiviral existent. Are efect anti-imbatranire 450gr ulei esential de roinita
sau melissa necesita 3 tone de flori si costa 15000 de dolari.
Indicații: infecții virale (herpes, etc.), depresie, anxietate, insomnie, probleme

cardiace, dureri de cap, astm, bronsite, tuse, raceli, eczema, hipertensiune, indigestie,
mucaturi de insecte, probleme menstruale, ameteli, tensiune nervoasa, palpitatii, socuri,
sterilitate, infectii ale gatului, erizipel, voma.
42
Aplicare: nediluat

2. pe incheietura mainilor
4. inhalare direct
5. se ia ca supliment alimentar
6. ca si parfum
Atentionari: nu folositi pentru copii sub 6 ani
Istoric:
Pe vremuri, melissa se folosea pentru tulburări nervoase și în diverse boli legate

de inimă și afect. De asemenea, era folosită pentru fertilitate. Dr. Dietrich Wabner,
profesor universitar la Universitatea Tehnică din Munchen, susține că dacă se aplică o
singură dată ulei veritabil de roiniță, aceasta duce la remisia completă a leziunilor
provocate deherpes simplex.
Ingrediente:
 Geranial (25-35%)
 Neral (18-28%)
 Beta-cariofilen (12-19%)
43
ROZMARINUL (Rosmarinus officinalis, Rosmarinus coronarium)
Rozmarinul are o aromă proaspătă, dulce, cu nuanțe de ierburi, și puțin de

medicamente. Uleiul conferă energie și la oboseală, poate menține trează atenția
spirituală. Este o substanță preferată pentru produsele de îngrijire a pielii și a părului.
Face parte din familia Labitae
Plantă originară din Tunisia, Maroc, Spania
Metoda de extracție: distilare cu aburi din frunze
Ajută: căile respiratorii, inima / sistemul circulator, concentrarea, ficatul.
Influențe:
Parfumul său are efect de întăritor și stabilizator emoțional.
Proprietăți: hepato-protector, antitumoral, antifungic, antibacterian, antiparazitic,

limpezește mintea și sporește capacitatea de concentrare.
Indicații: Boli infecțioase, afecțiuni hepatice/hepatită, infecții ORL/pulmonare,

căderea părului (alopecia areata), pierderi de memorie/Alzheimer.
44

3. inhalare direct
4. vaporizare
diluează o picătură de ulei esențial de rozmarin în aproximativ 120 ml lichid).
Poate provoca iritații celor cu pielea sensibilă. Dacă sunteți însărcinată sau dacă va
aflați sub control medical, consultați-vă medicul înainte de a folosi acest ulei. Diluați
atunci când folosiți în zone sensibile ale pielii (pe față, gât, zonele genitale etc.).
Atenție: nu lăsați la îndemâna copiilor. Nu folosiți pe copii mai mici de 4 ani.
Istoric:
Rozmarinul făcea parte din compoziția „Oțetului de Marseille” sau „Oțetului

Celor 4 Hoți” folosit de jefuitorii de morminte pentru a se proteja în timpul ciumei din
secolul XV-lea. Numele acestui ulei provine din cuvintele latine care înseamnă „roua
mării” (ros + marinus). Potrivit folclorului, rozmarinul avea, inițial, flori albe, dar
acestea s-au făcut roșii după ce Fecioara Maria și-a lăsat mantia pe tufișul de rozmarin.
încă din Grecia antică (aproximativ 1000 B.C.), rozmarinul era ars ca tămâie. Civilizații
ulterioare credeau că rozmarinul are puterea de a alunga spiritele malefice, a fost adoptată
la un moment dat și de cei bolnavi, care ardeau rozmarin pentru a se proteja contra
infecțiilor.
Până nu demult, spitalele din Franța foloseau rozmarinul pentru a dezinfecta aerul
(din saloane și cabinete).
Ingrediente:
 1,8 Cineol (Eucalyptol) (38-55%)
45
 Camfor (5-15%)
 Alfa-pinen(9-14%)
 Beta-pinen (4-9%)
 Camfen (2.5-6%)
 Borneol (1.5-5%)
 Limonen (1-4%)
SALVIA (Salvia officinalis)
Salvia are o aromă picantă. Deosebit de apreciată este capacitatea sa de a întări

simțurile și centri vitali din organism și de a sprijini metabolismul. Are o acțiune de ajuta
sistemul respirator, a celui de reproducere și a celui nervos, ca și a altor sisteme ale
organismului. Salvia ne poate ajuta să facem față stărilor de epuizare spirituală și de
deznădejde. În Europa era folosită inițial pentru îngrijirea pielii și pentru a apăra locuința
de influențele negative.
Face parte din Lamiaceae sau Labiatae (menta)
Plantă originară din Spania, Croația, Franța
Metodă de extracție: distilare cu aburi din frunze
46
Ajută: fierea, hormonii, sistemul imunitar, sistemul circulator, ficatul.
Influențe:
Parfumul de salvie stimulează mintea și alungă starea de disperare și oboseală
cronică. Salvia întărește centrii vitali ai organismului, echilibrează chakra de la nivelul
pelvian, unde sunt stocate emoțiile negative ce provin dintr-o stare de negare și abuz.
Proprietăți: antitumoral, reglează hormonii, mimează efectele produse de

estrogen, antifungic, antiviral, stimulează circulația și vezica biliară.
Indicații: dureri menstruale/probleme asociate sindromului premenstrual, carențe

la nivel de estrogen, progesteron și testosteron, afecțiuni hepatice.

3. inhalare direct
4. vaporizare
5. se ia ca supliment alimentar, se diluează 1 picătură de ulei esențial de salvie cu 4
picături de ulei de măsline. Se pun într-o capsulă și se ia una pe zi sau după cum
este necesar.
Istoric:
Cunoscută sub numele de „herba sacra” (iarba sacră), după cum o numeau vechii
romani, numele salviei, Salvia, provine de la cuvântul „salvation” (salvare). Salvia se
folosește în Europa în cazul infecțiilor orale și al problemelor dermatologice. Este
recunoscută pentru capacitatea sa de a întări centrele vitale și de a susține metabolismul.
Ingrediente:
 Alfa-thuyone (18-43%)
 Beta-thuyone (3-8.5%)
47
 1,8 Cineol (Eucalyptol) (5.5-13%)
 Camfor (4.5-24.5%)
 Camfen (1.5-7%)
 Alfa-pinen (1-6.5%)
 Alfa-humulene (0-12%) a p
BUSUIOCUL (Ocimum basilicum, Ocimum sanctum)
Busuiocul poate destinde mușchii inflamați sau încordați din cauza exercițiului
fizic sau muncii. Are o aromă puternică, picantă, care înviorează trupul și sufletul. Folosit
extern poate înviora Spiritul și în caz de oboseală, poate reface limpezimea minții. Poate
fi de asemenea folosit local, pentru a alina durerile cauzate de pișcătura de insecte. Este
benefic în caz de oboseală mentală și poate ajuta la stimularea și dezvoltarea simțului
mirosului.
Face parte din familia Lamiaceea sau Labiatae (familia mentei)
Plantă originară din India, Utah, Franta
Metoda de extractie: distilare cu aburi din frunze, tulpini si flori.
Ajută inima și sistemul circulator, sistemul imunitar, plămânii, musculatura.
48
Influențe:
Efectul parfumului de busuioc combate starea de oboseală mentală.
Proprietăti medicale: puternic antispasmodic, antiviral, antibacterian, anti-

inflamator, relaxant muscular, ţine insectele la distanţă.
Indicatii: migrene, infecţii ale gâtului şi infecţii pulmonare, bronşite, tuse,

epuizare, flatulenţă, gripă, gută, dureri musculare, reumatism, sinizită, muşcături de
insecte aplică pe vârful nasului, pe tâmple și pe zona înțepăturii sau pișcăturii de insecte.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esenţial şi 1 parte ulei vegetal,
1. se aplică 2-4 picături pe locul durerii, pe tâmple, gât;

2. pe chakre şi punctele Vita Flex
3. inhalare directă;
4. difuzare;
5. se ia ca supliment alimentar. Pentru oboseală mentală se inhalează mai întâi, apoi
se aplică pe coroana capului, pe frunte, în zona inimii și a buricului.Poate fi
adăugat ca și supliment nutritiv în mâncare sau în laptele de soia sau de orez.
Se diluează înainte de a fi folosit zone sensibile cum ar fi faţa, gâtul, zona genitală
etc.
Nu se lăsa la îndemâna copiilor. Evitați să folosiți produsul în cazul sugarilor și

copiilor foarte mici.
Istoric:
Folosit intens în medicina traditională asiatică si indiană, numele busuiocului provine

din „basileum”, denumirea în greacă a cuvântului „rege”. în secolul al XVI-lea, frunzele
pudră erau inhalate în scopul tratării migrenelor si infecţiilor la nivelul pieptului. Hinduşii
aveau obiceiul de a pune rămurele de busuioc pe pieptul celor trecţti în lumea cealaltă,
pentru a-i proteja de spiritele malefice. Italiencele purtau busuioc pentru a atrage peţitori.
49
Busuiocul apare listat în Medicina lui Hildegard, o compilatie a lucrărilor germane de
medicină semnate de reputatul botanist benedictin Hildegard de Bingen (1098-1179).
Ingrediente:
 Metilchavicol (estragol) (40-80%)
 Linalol (10-50%)
 l,8cineol(l-7%)
 Eugenol(l-10%)
MENTA (Mentha piperita)
Menta are o aromă proaspătă, purificatoare, de mentă. Ca una dintre cele mai
vechi și mai larg recunoscute ierburi, cu acțiune de calmare asupra sistemului digestiv,
contribuie la buna funcționare a digestiei. Medicul Jean Valnet a studiat efectul mentei
asupra ficatului și căilor respiratorii. Alte cercetări științifice descriu importanța pe care o
are menta prin inhalare în ameliorarea simțului gustului și al mirosului. Dr. William N.
Dember de la Universitatea Cincinnati a studiat felul în care menta poate duce la
creșterea capacității de concentrare și randamentul de gândire. Medicul Alan Hirsch a
50
dovedit efectul direct al mentei asupra centrului sațietății din creier (care declanșează
senzația de sațietate după masă).
Face parte din familia Lamiaceae sau Labiatae (menta)
Plantă originară din America de Nord, zona mediteraneană, Marea Britanie.
Ajută: căile respiratorii, pielea, ficatul, musculatura , oasele, nervii, digestia.
Influențe:
Parfumul său are efect purificator și stimulant asupra conștientului uman. Dr.
William N. Dember de la Universitatea din Cincinnati a descoperit că inhalarea uleiului
de mentă crește cu 28% puterea de concentrare. Dr. Alan Hirsch a studiat menta și a
descoperit că are puterea de a stimula centrul sațietății situat la nivelul creierului (nucleul
ventromedial al hipotalamusului) în scopul de a „tăia” pofta de mâncare. Atunci când este
inhalat, îmbunătățește / restabilește simțul gustativ prin stimularea nervului trigeminal.
Cercetători de la Universitatea Kiel au descoperit că menta blochează durerile de cap, în
cadrul unii studiu. Parfumul este proaspăt şi răcoritor. Purifică și mărește armonizarea cu
sufletul, crește capacitatea intuitivă. Se reduc fricile legate de mișcare(călărit, schi, zbor).
Elimină teama de necunoscut, calmează și răcorește mintea. Ajută cand avem o rezistență
în a învata ceva nou sau când trebuie să ne schimbăm direcția în viață. Influențează
chakra bazală, sacrală, a plexului solar și a gâtului. Îi corespunde culoarea verde și violet.
Proprietăți: anti-inflamator, antitumoral, antiparazitic, antibacterian, antiviral,

antifungic, stimulant al vezicii biliare, stimulant digestiv, calmează durerea, reduce
apetitul, dizolvă pietrele la fiere, afrodiziac, creşte concentrarea şi capacitatea de atenţie.
Indicații: reumatism, artrită, infecții ale căilor respiratorii (pneumonie,

tuberculoză, astm, etc.), obezitate, infecții virale (Herpes simplex, herpes zoster, herpes
bucal, HPV, etc.), infecții fungice/Candida, probleme digestive, flatulenţă, dureri de cap,
sinuzită, greață, probleme dermatologice (piele care te „mănâncă”, varice, eczeme,
psoriazis, dermatite, râie), scolioză/lumbago/dureri de spate.
51

2. punctele reflexogene, pe chakre
4. difuzare
6. pentru a mări puterea de concentrare, atenţia, capacitatea de reacţie și memoria,
puneți 1-2 picături pe limbă.
7. inhalați de 5-10 ori pe zi, pentru a „ține în frâu” pofta de mâncare.
8. se poate pune o picătura şi pe o linguriţă de miere.
9. adăugat în mâncare ca supliment nutritiv, în lapte de soia, de orez, de ovăz (se
diluează o picătură de ulei esențial de mentă în aproximativ 120 ml lichid).
Atenționări: A se evita contactul cu ochii, membranele mucoase, pielea sensibilă sau

arsurile ori rănile recente.
Istoric:
Renumit ca fiind unul din elementele din compoziția „Oțetului de la Marsilia” sau
„Oțetul celor 4 hoți”, folosit de jefuitorii de morminte pentru a se proteja în timpul ciumei
din secolul al XV-lea. Un stimulant digestiv foarte apreciat, dr. Jean Valnet folosea menta
în tratarea afecțiunilor hepatice și a celor respiratorii.
Menta a fost folosită în civilizaţiile antice ca parfum, pentru a alina durerile de cap şi
deranjamentele stomacale. Este un ulei ce merită să îl ai cu tine permanent, alături de
lavandă.
Ingrediente:
 Menthol (34-44%)
 Menthone (12-20%)
 Menthofurane (4-9%)
 1.8 Cineol (Eucalyptol) (2-5%)
52
 Pulegone (2-5%)
 Acetat de menthyl (4-10%)
FENICUL (Foeniculum vulgare, Foeniculum officinale, Anethum

foeniculum)
Proprietăți: antidiabetic, anti-inflamator, antitumoral, mimează efectele

estrogenului, ajută digestia, antiparazitic, antiseptic, antispasmodic, analgezic, întărește
metabolismul.
Indicații: diabet, cancer, obezitate, artrită/reumatism, infecția tractului urinar,

retenția lichidelor în organism, paraziți intestinali, probleme menstruale/probleme
asociate sindromului premenstrual, probleme digestive.

3. inhalare direct
Istoric:
53
În Evul Mediu, se credea că alungă spiritele malefice și protejează de vrăji. Pentru
a alunga răul, se agățau rămurele deasupra ușilor. Timp de sute de ani, semințele de
fenicul erau folosite pentru a ajuta digestia, precum și pentru a regla ciclurile menstruale.
Feniculul este menționat într-una din cele mai vechi arhive medicale, și anume în
Papirusul Ebers, care datează din secolul al XVI-lea î. Hr., o listă egipteană, străveche, ce
cuprinde 877 de prescripții și rețete. Feniculul apare listat în Medicina lui Hildegard, o
compilație a lucrărilor germane de medicină semnate de reputatul botanist benedictin
Hildegard de Bingen (1098-1179).
Ingrediente:
 Trans-anetol (60-80%)
 Fencon + Linalol (12-16%)
 Alfa-pinen (3-5%)
 Methyl Chavicol (2-5%)
ISOPUL (Hyssopus officinalis var. Decumbens)
Isopul este un ulei biblic, pe care anticii greci îl considerau ca fiind sacru.
(„Curățește-mă cu isop și atunci voi fi curat: spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada.”
Psalmi 51:7).
Uleiul esențial de isop are o aromă proaspătă, lemnoasă, și ușor dulceagă. Este
cunoscut pentru acțiunea sa purificatoare și proprietățile sale antiseptice.
54
Plantă originară din Franța, Ungaria
Metodă de extracție: Distilare cu aburi din tulpini/frunze
Ajută: sistemul respirator, sistemul imunitar și sistemul digestiv, și s-au făcut

studii despre acțiunea sa de eliberare a căilor respiratorii.
Influențe:
Parfumul său stimulează creativitatea și întreține starea de meditație.
Proprietăți: mucolitic, decongestionant, anti-inflamator, reglează metabolismul

lipidelor, antiviral, antibacterian, antiparazitic.
Indicații: Infecții respiratorii, congestii respiratorii, paraziți (ajută la eliminarea

viermilor), infecții virale, probleme de circulație.

3. inhalare direct
5. pulverizați până la 10 minute, de trei ori pe zi.
Atenție: nu lăsați la îndemâna copiilor. Dacă sunteți însărcinată sau dacă va aflați sub
control medical, consultați-vă medicul înainte de a folosi acest ulei.
Istoric:
Deși nu există certitudinea că Hyssopus officinalis este aceeași specie de plantă ca

isopul la care se face referire în Biblie, nu există niciun dubiu că H. officinalis se
folosește de aproape un mileniu pentru proprietățile sale antiseptice. De asemenea, mai
este întrebuințat pentru decongestionarea sistemului respirator.
55
Ingrediente:
 Beta-pinen (13.5-23%)
 Sabinen (2-3%)
 Pinocamfon (5.5-17.5%)
 Iso-pinocamfon (34.5-50%)
 Gemacren D (2-3%)
 Limonen (1-4%)
III.3.RASINI SI RADACINI
TAMAIA (Boswellia carteri, Boswelllia serrata)
Tamaia are o aromă balsamică, dulce, caldă, care îi dă spiritului inspirație și

revigorare. Ne ajută, mai ales, să ne conștientizăm și să ne intensificăm legăturile
spirituale și să ne găsim centrul personal. În plus, uleiul esențial de tămâie are proprietăți
care sunt foarte utile în caz de stres și disperare. În Orientul Mijlociu, tămâia este
considerată de mii de ani ca uleiul sfânt de mir, în solemnitățile religioase („… și i-au
adus daruri: aur, tămâie și smirnă” Matei 2:11). Tămâia este binecunoscută, încă din
vremea lui Isus, pentru puterile sale de vindecare și de a mirui.
În ultima vreme, tămâia a început să fie studiată și folosită în scop terapeutic și în

spitalele din Europa și America.
56
Tămâia este și o componentă valoroasă a produselor de îngrijire a pielii, pentru
pielea îmbătrânită și uscată. Vechii egipteni o utilizau ca mască de întinerire.
Face parte din familia Burseraceae(tămâia).
Originar din Somalia/Spania.
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din clei/rășină
Ajută: căile respiratorii, pielea, sistemul imunitar, musculatura, sistemul nervos,

meditația, starea de spirit. Stimulează și înnobilează mintea.
Timp de milenii a fost folosită și ca parfum.
Influențe:
Parfumul său sporește latura spirituală, insuflă starea de meditaţie, îmbunătăţește
atitudinea și ridică moralul. Tămâia conţine sescviterpene care stimulează sistemul limbic
de la nivelul creierului (centrul memoriei și al emoţiilor) și hipotalamusul, glanda pineală
și glanda pituitară. Hipotalamusul este glanda principală a corpului uman, care produce
numeroși hormoni vitali pentru organism, printre care tiroida și hormonul creșterii.
Proprietăţi: antitumoral, imunostimulator, antidepresiv, relaxează mușchii.
Indicaţii: depresie, cancer, infecţii respiratorii, inflamaţii, stimularea imunităţii.

În medicina europeana se foloseste pentru a combate depresia.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esențial cu 1 parte ulei vegetal

2. în punctele Vita Flex și pe chakre
4. vaporizare
Istoric:
57
Cunoscut și sub numele de „olibanum” sau „ulei din Liban”, numele de 'tămâie'
provine din cuvântul franţuzesc (Ev. M.) care însemnă „tămâie adevărată”. Tămâia este
considerată „uleiul sacru de ungere” în Orientul Mijlociu și se folosește în cadrul unor
ceremonii religioase de mii de ani. Era bine cunoscută în timpul lui Christos pentru
puterile sale de vindecare și de oncţiune și s-a numărat printre darurile primite la naștere
de Christos. „Folosită pentru a trata orice rău de conceput pentru om”, tămâia era preţuită
mai mult decât aurul în antichitate, și numai cei cu dare de mână aveau din aceasta. Apare
menţionată în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul Ebers (ce
datează din secolul al XVI-lea î. Hr.), o listă din Egipt de 877 reţete și prescripţii
medicale.
Ingrediente:
 Limonen (10-16%)
 Sabinen (3-7%)
 Mircen(8-12%)
 Beta cariofilen (3-7%)
 Alfa tuien (4-8%)
 Paracimen (2-5%)
SMIRNA (Styrax benzoin)
58
Smirna are o aromă bogată, cu caracter balsamic, cu acțiune purificatoare,
întăritoare și înviorătoare. Este utilă la meditații și are un conținut foarte ridicat de
sescviterpene. Acestea sunt componente care au o influență nemijlocită asupra
hipotalamusului, hipofizei și Corpus amygdaloideum (sediul sentimentelor noastre).
Smirna este pomenită în repetate rânduri atât în Vechiul, cât și în Noul Testament
(„Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir” Cântarea Cântărilor 1:13). Arabii o
foloseau la pielea foarte ridată și crăpată. Astăzi, smirna are un domeniu vast de utilizare
în igiena orală.
Face parte din familia Burseraceae (tămâia).
Plantă originară din Somalia.
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din clei/rășină.
Ajută: pancreasul, pielea, hormonii, sistemul imunitar, meditația, nervii.
Influențe:
Parfumul smirnei lucrează foarte bine pe partea spirituală, activând conștiinţa
spirituală și având efect de optimizare. Conţine sescviterpene care stimulează sistemul
limbic de Ia nivelul creierului (centrul memoriei și al emoţiilor), precum și
hipotalamusul, glanda pineală și glanda pituitară. Hipotalamusul este glanda principală a
corpului uman, producând o mulţime de hormoni vitali, inclusiv tiroida și hormonul
creșterii. Smirna elibereaza fricile, experientele dureroase, ne ajuta sa ne acceptam mai
59
usor, sa avem incredere in noi si sa nu ne judecam pe noi insine. Cand ne iubim si avem
incredere in noi, nu atragem situatii dureroase si invatam sa integram fizicul cu fiinta
noastra spirituala. Pentru ca deschide chakra inimii si eleveaza mintea, poate elibera
anxietatea, stresul si depresia. Promoveaza deschiderea chakrei plexului solar si a inimii,
iar culoarea corespondenta este rosul si rozul.
Proprietăţi: puternic antioxidant, antitumoral, antiinflamator, antiviral,

antiparazitic,anti-infectios,antivial, astringent, tonic, analgezic/anestezic.
Indicaţii: bronsite, diabet, cancer, hepatită virala, infecţii fungice (Candida,

micoze, eczeme), infecţii gingivale/dentare, afecţiuni dermatologice (piele cu riduri,
crăpată, cu cicatrici sau vergeturi), dizenterie, diaree, hipertiroidism, ulcer.
Aplicare: nediluat

3. inhalare directa
4. difuzare
5. poate fi consumat sub formă de capsule (două picături de ulei esențial de iarbă de
smirnă la o capsulă). Luați de trei ori pe zi sau după necesități.
Istoric:
Apare menţionat în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul
Ebers (ce datează din secolul al XVI-lea î. Hr.), o listă din Egipt de 877 reţete și
prescripţii medicale. Papirusul Ebers este cel mai vechi text medical egiptean cunoscut.
Dateaza din 1550 I.C. si contine peste 700 de remedii pentru aproape orice, incluzand
cancer astm si imbalsamare. Arabii foloseau smirna pentru numeroase probleme
dermatologice, cum ar fi pielea ridată și crăpată. Smirna apare listată în Medicina Iui
Hildegard, o compilaţie a lucrărilor germane de medicină semnate de reputatul botanist
benedictin Hildegard de Bingen (1098-1179).
60
Este folosit in ceremonii si ritualuri spirituale de peste 5000 de ani.
Este uleiul esential cel mai des amintit in biblie, de 156 de ori.
Ingrediente:
 Lindestren (30-45%)
 Curzeren(17-25%0
 Furanoendesma-1,3-diene (4-8%)
 Methoxyfuronogermacren (5-9%)
 Beta- & gamma-elemenes (3-6%)
GALBANUL (Ferula gummosa)
Galbanul are o aromă de pământ. În antichitate era folosită în temple, primăvara,

la ungerile rituale cu mir. Este menționat în Biblie, în cartea Exodului („… și Domnul a
spus lui Moise: ia cu tine mirodenii dulci: stactum, onice și galban; amestecă aceste
mirodenii dulci cu tămâie pură, în egală măsură” Exodul 30:34).
Face parte din familia Apiaceae sau Umbelliferae
Plantă originară din Franța, Iran
61
Metodă de extracție: distilare cu aburi din clei/rășină extrasă din tulpini și
ramuri.
Uleiul esențial de galban ajută aparatul respirator, sistemul imunitar, sistemul

circulator, sistemul digestiv și alte sisteme ale organismului. Este util și pentru pielea
îmbătrânită, iritată. În combinație cu alte uleiuri, ca de exemplu uleiul esențial de tămâie
(Boswellia carteri) sau uleiul esențial de santal (Santalum album), frecvența electrică a
uleiului esențial de galban crește semnificativ.
Influențe:
Înfluența parfumului său: parfumul său inspiră armonie și echilibru, amplifică
latura spirituală și amplifică starea de meditație. Atunci când este combinat cu tămâie sau
lemn de santal, aceste note cresc considerabil.
Proprietăți: antiseptic, analgezic, ușor antispasmodic, anti-inflamator, stimulant

al circulației, anticonvulsiv.
Indicații: probleme digestive (diaree), tensiune nervoasă, reumatism, afecțiuni

dermatologice (țesut cicatricial, riduri).

3. inhalare direct
Aromaterapie: se pulverizează timp de o oră, de trei ori pe zi.
Istoric:
Menționat în papirusurile egiptene și în Vechiul Testament (Exod 30:34), galbanum-

ul era prețuit pentru proprietățile sale medicinale și spirituale. Dioscorides, un istoric
62
roman antic, notează că galbanum-ul se folosește pentru proprietățile sale
antispasmodice, diuretice și capacitatea de a calma/atenua durerile.
Ingrediente:
 Alfa-pinen(5-21%)
 Delta-3-caren(2-16%)
 Mircen (2.5-3.5%)
 Sabinen (0.3-3%)
CITRICE
BERGAMOTA (Citrus bergamia)
Bergamota a fost folosită în Orientul mijlociu de sute de ani pentru probleme ale
pielii asociate cu tenul gras. Pe lângă efectul de înviorare și de relaxare, generează o
creștere a încrederii în sine și a bunei dispoziții.
Calmează mușcăturile de insecte și se poate folosi pentru a le ține departe. Acest

ulei are peste 300 de compuși chimici care îi conferă calitatea de a reîmprospăta, de a
îmbunătăți starea.
63
Bergamotei i se atribuie aroma distinctă, proaspătă, dulce, de lămâie, din ceaiul
Earl Gray.
Face parte din familia Rutaceae (citrusul.
Plantă originară din Italia, Maroc.
Metodă de extractie: presare la rece din coajă, purificat si curătat de teipene;

produs si prin extractie cu solventi sau distilare în vid.
Influențe:
Parfumul său are efect benefic, alungând starea de anxietate si având capacitatea
de a genera bună-dispozitie.
Proprietăti medicale: actiune calmantă, ajută la stabilirea echilibrului hormonal,

antibacterian, antidepresiv.
Indicatii: se recomandă în caz de agitatie, depresie, anxietate, paraziti intestinali,

insomnie, infectii virale (herpes, herpes genital)
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential si o parte ulei vegetal,
1. se aplică 1-2 picături local;

2. la nivelul chakrelor/punctelor Vita Flex;
4. vaporizare;
Difuzat, aplicat pe frunte, pe tâmple, pe zona înțepăturii sau pișcăturii de insectă. Se

poate aplica sub-braț. Poate fi adăugat în mâncare ca supliment nitritiv în lapte de soia
sau de orez.
64
ATENȚIE: Uleiul de portocală bergamotă este fotosensibil și nu ar trebui aplicat pe
pielea care va avea contact direct cu soarele sau cu razele ultraviolete în decurs de 12 de
ore de la aplicare.
Istoric:
Se crede că Christofor Columb a adus bergamota în Bergamo, în nordul Italiei, din

Insulele Canare. O plantă de bază în medicina traditională italiană, bergamota se foloseste
în Orientul Mijlociu de sute de ani în tratarea unor afectiuni ale pielii asociate cu un ten
gras. Bergamota este cea care dă acel parfum aparte ceaiului Earl Grey si a fost
întrebuintată la fabricarea primei ape veritabile de colonie.
Ingrediente:
 Limonen (30-45%)
 Acetat de linalil (22-36%)
 Linalol(3-15%)
 Gamma-terpinen (6-10%)
 Beta-pinen (5.5-9.5%)
PORTOCALA (Citrus sinensis, Citrus aurantium var. Dulcis)
65
Portocala are un parfum foarte bogat de citrice, care elevează spiritul și are în
același timp un efect liniștitor. Portocala aduce pace și fericire pentru spirit și susține
funcția sistemului imunitar, respirator, digestiv, circulator, a pielii. De altfel are și un
conținut ridicat de „d-limonene” cu acțiune antioxidantă, ajută la protejarea și
regenerarea celulelor la nivel de ADN. Împiedică procesele distructive, degenerative,
mutațiile la nivel celular. Împiedică proliferarea celulelor dăunătoare.
În urma a aproape 2000 de studii medicale s-a dovedit că d-limonenele sunt

considerate ca fiind fito-chimicalele cu cel mai puternic efect de protecție celulară,
antioxidant, antiaging,
Proprietățile terapeutice ale portocalei se găsesc în coajă
Face parte din familia Rutaceae (lămâia).
Plantă originară din SUA, Africa de Sud, Italia, China.
Capacitate antioxidată 18 898 TE/L.
Metodă de extracție: presare la rece din coajă.
Ajută:
 pielea ca efect degresat, anticelulitic, tonifiant, antirid.

 sistemul imunitar
66
 sistemul circulator
 sistemul digestiv
 în problemele de somnul
 în plan mental energizează și mărește puterea de concentrare
 echilibrează emoțional, îmbunătățește starea de spirit ajută în controlul greutății,
chiar și prin miros reduce pofta de mâncare oferind o stare de bine
 susține corpul la nivel celular și chiar mai profund la nivel de ADN
Influențe:
Parfumul de portocală inspiră optimism și are efect antidepresiv. în urma unui studiu
din 1995, efectuat de Universitatea Mie, s-a descoperit că aromele de citrice întăresc
imunitatea, determină o stare de relaxare și reduc depresia.
Proprietăți: antitumoral, relaxant, anticoagulant, stimulant al circulației.
Indicații: arteroscleroză, hipertensiune, cancer, insomnie, probleme ale tenului (ten

gras, lipsit de strălucire), riduri, edema retenția lichidelor în organism.
Aplicare:
*1-2 picături în apa de băut, shake-uri, iaurt, prăjituri
*1-2 picături în uleiul de masaj anticelulitic
67
*1 picătură pe Chakra 2 împreună cu afirmația MĂ ELIBEREZ DE VECHILE
TIPARE IERTÂNDU-MĂ PE MINE ȘI PE CEILALȚI!
*Inhalare directă. Pune 2-3 picături într- o palmă, freacă palmele circular în sens orar și
inhalează de câte ori simti nevoia
*Difuzare la rece câte 1 oră de 3 x zi
68
* Ca supliment alimentar cu rol antioxidant. Pune 2 picături într-o capsulă vegetală si
luati de 3 x zi sau pur si simplu pune 1 picătură direct pe limbă.
*În apa de baie. Combină 1 lingură de bicarboat de sodiu sau sare Epsom cu 3-5 picături
de ulei esential de portocale si pune în apa de baie.
Atentie: Uleiurile din citrice NU trebuie aplicate pe pielea care va fi expusă direct
la razele soarelui sau raze ultra-violete, într-un interval de 12 de ore după aplicare.
Este foarte important să folosim uleiurile terapeutice pure Young Living pentru
provin de medii nepoluate si netratate cu subtante chimice dăunătoare.
Ingrediente:
 Limonen (85-96%)
 Mircen (0.5-3%)
69
LAMAIA (Citrus limon)
Uleiul esential de lămâie are o aromă de lămâie intensă, proaspătă, purificatoare,

care înviorează si elevează starea de spirit. Se compune în proportie de 68% din „d-
limonene”, o substantă cu efect puternic antioxidant. În apă este minunat de înviorător si
poate actiona pozitiv asupra pielii. Poate alunga si dăunătorii plantelor.
Face parte din familia Rutaceae (lămâia)
Plantă originară din California, Italia.
Metodă de extracţie: presare la rece din coajă. Pentru a produce 1 kg de ulei,

este nevoie de 3000 de lămâi.
Ajută:
 sistemul nervos
 sistemul respirator
 sistemul digestiv
 sistemul imunitar
 sistemul circulator
 în afecțiuni ale pielii
Influente: Limpezeste mintea si gândurile, datorită parfumului său revigorant, care

emană căldură si insuflă optimism. Cercetători universitari din Japonia au descoperit că
vaporizarea anumitor miresme/arome la birou îmbunătăţesc puterea de concentrare si
70
limpezimea în gândire. Parfumul de lămâie vaporizat într-un asemenea mediu a dus la o
scădere cu 54% a erorilor făcute, iasomia - cu 33% mai puţine greseli, lavanda - 20% mai
puţine greseli. Vaporizarea unor arome pe durata unor teste a dus la cresterea cu 50% a
rezultatelor obţinute. În urma unui studiu din 1995, efectuat de Universitatea Mie, s-a
descoperit că aromele de citrice întăresc imunitatea, determină o stare de relaxare si reduc
depresia. Deschide chakra inimii si a gâtului. Redă bucuria si speranta, limpezeste
mintea.
Proprietăti: uleiul esential de lămâie este o sursa importantă de vitamine si minerale.

Are capacitatea de a curăta toxinele din orice parte a corpului. Asta include părul, scalpul,
sistemul digestiv, rinichii, etc. Are efect antitumoral, antifungic, antibacterian, antiviral,
astringent, anti-inflamator, imuno-stimulant, diuretic, tonic digestiv, expectorant,
calmant.
Indicatii: probleme ale părului, acnee, seboree, probleme ale pielii, negi, tuberculoză,
răceli , difterie, boli infectioase, infectii stafilococice, herpes, ulceratii, gută, pentru
detoxifierea ficatului si a rinichilor, infectii ale tractului urinar, paraziti, varice, cancer,
meningită, tulburări de memorie, bătături, calozităti, ajută în concentrare, anxietate,
insomnie.
Aplicare: se dilueaza 1 picătură ulei esential cu 1 picatură ulei vegetal
 se aplică 2-4 picături local

 o picătură pe o lingurită de miere, ca supliment alimentar
 util pentru curătarea si dezinfectarea suprafetelor si a obiectelor casnice
 ca parfum de haine
 pentru a tine insectele la distantă
71
 Pune 1 picătură în ceai sau în apa de băut.
 Pune 5-6 picături în difuzorul de uleiul esentiale ori de cte ori doresti.
 Pune 2-3 picături în uleiul de masaj.
 Aplică pe zonele reflexogene de pe talpă.
72
 Pune o picătură într-o palmă, roteste palmele în sens orar una peste cealată si
inhalează.
 Aplică pe chakra gâtului si a inimii si asociază acest lucru cu o afirmatie gen

SUNT FERICIT! SAU TRAIESC VIATA LA POTENTIAL MAXIM!....
Atenționări: A se evita aplicarea pe pielea care va fi expusă la soare sau raze UV în

următoarele 12 ore.
Istoric:
Studii de cercetare efectuate de dr. Jean Valnet au demonstrat că uleiul esențial de

lămâie difuzat poate ucide bacteriile de meningococcus în 15 minute, bacilii de febră
tifoidă, într-o oră, Staphylococcus aureus, în două ore, iar bacteriile Pneumococcus, în
trei ore. Chiar și o soluţie de 0.2% de ulei esențial de lămâie poate ucide bacteriile de
difterie în 20 minute și poate inactiva bacteriile de tuberculoză. Uleiul de lămâie se
folosește foarte mult în îngrijirea pielii, pentru a curăţa pielea și a combate acnea. Studiile
efectuate au arătat ca uleiul esențial de lămâie este un bun antidepresiv.
Ingrediente:
 Limonen (59-73%)
 Alfa-pinen (1,5-3%)
 Sabinen (1,5-3%)
73
GRAPEFRUIT (Citrus paradise)
Grapefruitul are o aromă proaspătă de citrice, care înviorează și împrospătează.

Este renumit pentru abilitatea de a curata toxinele din orice parte a corpului, detoxifica
sistemul limfatic, elimna excesul de fluide, arde grasimile si protejeaza impotriva
cancerului.
Conține o parte importantă de d-limonene cu acțiune puternic antioxidantă și este

bun pentru piele, fiind în același timp un ulei preferat pentru controlul greutății. Ca și la
alte uleiuri de citrice presate la rece și aici una dintre caracteristici este efectul deosebit
asupra țesutului gras.
Face parte din familia Rutaceae (lămâia).
Originar din Africa de Sud și California.
Metodă de extracţie: presare la rece din coaja.
Ajută: inima, sistemul circulator, ficatul, rinichii, metabolismul.
Influențe:
Beneficiile grapefruitului includ si domeniul spiritual. Purifica aura si corpul
mental ceea ce ajuta la eliberarea depresiei, a confuziei si a bruiajului mental. Odata
curatate, putem fi receptivi la vocea noastra interioara si la puterile intuitiei.Ne ajuta sa ne
redobandim propria putere si sa ne atingem obiectivul spiritual. Energizeaza chakra
74
plexului solar care influenteaza si alte chakre. Extinde chakra inimii si a celui de al treilea
ochi. Culoarea corespunzatoare chakrei este galben.
Proprietăţi: antitumoral, stimulează imunitatea, antiseptic, detoxifiant, diuretic,

dizolvă grăsimile, curăţă rinichii, sistemul limfatic și vascular, stimuleaza arderile,
dizolva grasimile, antidepresiv, tonic . Bogat în limonene, intens studiat pentru
capacitatea de a combate dezvoltarea tumorilor în cadrul a peste 50 de studii clinice.
Indicaţii: bolnavii de Alzheimer, retenţia lichidelor în organism, depresie,

obezitate, afecţiuni hepatice, anxietate, celulita, dispepsie, pentru par , detoxifierea
rinichilor si a limfei, decongestionant.
Protejeaza impotriva cancerului de pancreas, de stomac, de colon, de piele,

de ficatdatorita continutului de 95% de limonene!
Aroma grepfrutului este înviorătoare și tonică. În urma unui studiu din 1995,
efectuat de Universitatea Mie, s-a descoperit că aromele de citrice întăresc imunitatea,
determină o stare de relaxare și reduc depresia.

4. difuzare 1ora de 3 ori pe zi
5. in uleiul de masaj anticelulitic
Istoric:
Grapefruitul este un hibrid intre pomelo (citrus maximus) si portocale dulci (citrus
sinensis). In secolul 18, in Jamaica semintele lor au fost cultivate impreuna, de catre
capitanul Shaddock si curand s-a produs hibridizarea.
Ingrediente:
75
 Limonene (88-95%)
 Mircene (l-4%)
III.4.COPACI
SANTALUL (Santalum album)
Santalul are o aromă bogată, dulce, caldă și lemnoasă, cu efect senzual și

stimulant. Folosit inițial la ceremonii religioase și pentru meditații, santalul
împrospătează și relaxează în același timp. Are un conținut ridicat de sescviterpene și a
făcut obiectul unor cercetări în Europa, asupra capacității sale de a alimenta epifiza cu
oxigen. Epifiza este răspunzătoare pentru producția de melatonină, care asigură un somn
adânc. Lemnul de santal este similar cu uleiul de tămâie, având același efect de a ajuta a
unui sistem nervos și circulator sănătos. În îngrijirea pielii, este apreciat pentru
proprietățile sale de hidratare și echilibrare.
Face parte din familia Santalaceae (lemnul de santal)
Plantă originară din India
Metodă de extracție: distilare cu aburi din lemn.
Ajută: pielea, sistemul imunitar, musculatura, oasele, nervii.

Influente:
Parfumul lemnului de santal adâncește somnul și poate chiar ajuta la îndepărtarea
programării negative instaurate la nivelul celulelor. Lemnul de santal este bogat în
sescviterpene care stimulează glanda pineală și regiunea limbică a creierului - centrul
76
emoțiilor. Glanda pineală este răspunzătoare pentru secreția de melatonină, un puternic
agent antitumoral și stimulant al imunității. Poate avea deopotrivă efect calmant și
stabilizator
Proprietăți: antitumoral, antiviral, stimulant al imunității.
Indicații: cancer, infecții virale (Herpes simplex, Herpes zoster, herpes bucal,
HPV), probleme dermatologice (acnee, riduri, cicatrice).

3. inhalare direct
4. vaporizare
diluează o picătură de ulei esențial de lemn de santal în aproximativ 120 ml lichid).
În general se poate folosi pe copii mai mari de 2 ani.
Istoric:
Folosit de secole în medicina ayurvedică pentru revitalizarea pielii, yoga și

meditație; menționat în lucrarea lui Dioscorides, „De Materia Medica” (Despre
mijloacele / materia de tămăduire) (A.D. 78), primul ghid important din medicină, devine
o lucrare de referință standard pentru tratamentele cu plante timp de mai bine de 1700
ani. Cercetări de dată recentă efectuate de cadre ale Universității Brigham Young atestă
capacitatea lemnului de santal de a inhiba numeroase tipuri de celule canceroase.
Ingrediente:
 Alfa-Santalol (47-55%)
 Beta-Santalol (19-23%)
CEDRUL (Cedrus atlantica)

77
Cedrul are o aromă plăcută de lemn de cedru. Împreună cu masajul, destinde și
calmează și în plus, contribuie la menținerea unei funcționări sănătoase a plămânilor.
Lemnul de cedru este utilizat în mod uzual ca o componentă pentru produse cosmetice
împotriva tenului gras.
Cedrii Libanului au fost folosiți pentru a construi Templul lui Solomon şi Templul
lui Irod, unde Hristos a învăţat.
Face parte din familia Pinaceae (pinul)
Originar din Maroc, SUA Cedrus atlantica este specia cea mai apropiată de
cedrii biblici din Liban.
Metodă de extracție: distilare cu aburi din scoarță.
Ajută: căile respiratorii, creșterea părului, pielea, sistemul limfatic, nervii.
Influențe:
Parfumul său stimulează regiunea limbică a creierului (centrul emoțiilor), precum
și glanda pineală, care secretă melatonină. Terry Friedmann MD a descoperit, grație unor
teste clinice, că acest ulei poate combate ADD-ul și ADHD-ul (afecțiuni legate de
deficitul de atenție) la copii. Este recunoscut pentru proprietățile sale calmante,
purificatoare.
Proprietăți: Combate căderea părului (alopecia areata), antibacterian, stimulant

limfatic.
78
Indicații: Alzheimer, căderea părului, artroscleroză, ADHD (deficit de atenție
cauzat de hiperactivitate), probleme dermatologice (acnee, eczeme).
Lemnul de Cedru este uşor antiseptic, foate eficient împotriva tuberculozei,

bronşitei, infecţiilor urinare, foatre benefic problemelor pielii, cum ar fi acneea şi
psoriazisul și reduce rigidizarea pereților arterelor. De asemenea, ajută la stimularea
glandei pineale, care produce melatonina, un hormon antioxidant asociat cu somnul
profund.
Lemnul de Cedru poate ajuta la acnee, anxietate, artrită, congestie, tuse, cistită,
mătreață, psoriazis, sistemul respirator, sinuzită, boli de piele şi retenţie de lichid.
Stimulează creierul, centrul emoțiilor noastre, și este recunoscut pentru efectele sale
calmante şi purificatoare.
Statornicie şi echilibru este mesajul dat de spiritul Lemnului de Cedru. Acesta
este spiritul de integritate, de stabilitate, și de solidaritate în toate lucrurile. Are multe
calități care sunt deseori necesare atunci când spiritul este slăbit şi se află în
imposibilitatea de a ierta, sau atunci când inima este ruptă.
Lemnul de Cedru ne încurajează, ne dă tăria de care avem nevoie pentru a
continua propria cale în viață, ne îndeamnă să ne îndeplinim repede visele, și ne ajută la
realizarea speranțelor.
Inhalarea uleiului esențial al Lemnului de Cedru relaxează mintea foarte
analitică.
Puteți folosi uleiul Lemnului de Cedru înainte şi după întâlniri de afaceri pentru
a beneficia de o mai mare claritate, pentru a percepe problema de bază, pentru a găsi
soluții rapide sau pentru a “ajunge la țintă”.
Lemnul de Cedru are o energie purificatoare care ajută la eliberarea toxinelor
emoționale depuse în corpurile subtile, aliniază chakra inimii, şi a corpului fizic pentru a
permite experienţa doar de a fi.
Uleiul esențial de Lemn de Cedru stimulează memoria, sentimentului iubirii
spirituale adevărate şi generează sentimente de a fi complet, sigur şi protejat de acea
iubire. A fost folosit din timpuri imemoriale în civilizatii diverse cum ar fi în Egipt şi în
79
Tibet. Încă mai este utilizat în mod activ în medicină tibetană, și ca un ajutor în meditaţia
buddhişti tibetani.
Lemnul de Cedru sporește spiritualitatea şi consoliedază legătura noastră cu
Divinitatea. A fost folosit în construirea de temple pentru a simboliza acest lucru.
Acest ulei este cel mai eficient cu copii ADD, și ajută la stabilizarea undelor beta/ theta.
Aplicare:
1. se aplică local
2. punctele Vita Flex/chakre
4. vaporizare
Istoric:
De-a lungul antichității, lemnul de cedru s-a folosit la medicamente. Egiptenii îl

foloseau pentru îmbălsămarea morților. Cedrul se folosea atât ca medicament, cât și ca
tămâie, în Tibet.
Ingrediente:
 Alfa-himacalen (10-20%)
 Beta-himacalen (35-55%)
 Gamma-himacalen (8-15%)
 Delta-cadiden (2-6%)
IENUPARUL (Juniperus osteosperma; scopulorum)
80
Uleiul esențial de ienupăr are o aromă curată, ușor pătrunzătoare, cu un efect
purificator pentru spirit, intelect și trup. Poate fi folosit la detoxifiere și pentru purificare.
Este benefic atât pentru piele, cât și pentru căile urinare. Este utilizat pentru ajutarea unei
funcționări ireproșabile a sistemului nervos.
Face parte din familia Cupressaceae(chiparosul).
Plantă originară din Utah.
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din părţile aeriene.
Ajută: căile urinare, pielea, vezica, ficatul, rinichii, nervii, digestia.
Arborele din care este extras uleiul esențial de ienupăr crește în munții Utah și în
împrejurimi și are o valoare ORAC de aproximativ 2,517 (TE/L). TE/L este micromolul
de Trolox echivalent per litru.
Influențe:
Parfumul de ienupăr inspiră starea de sănătate, iubire și pace și poate accentua
latura spirituală.
Proprietăţi: antiseptic, purificator/stimulant digestiv, acţiune de purificare, de

detoxifiere, îmbunătăţește circulaţia la nivelul rinichilor și ajută la eliminarea toxinelor,
precum și la regenerarea nervoasă.
Indicaţii: probleme dermatologice (acnee, eczeme), afecţiuni hepatice, infecţii

urinare/ale vezicii urinare, retenţia lichidelor în organism.
81
Aplicare: se dilueaza o parte ulei esential cu o parte ulei vegetal

2. în punctele chakra/Vita Flex
4. vaporizare.
Istoric:
În Evul Mediu, deasupra ușii de la intrare se agăţau bucheţele cu bobite de

ienupăr pentru a alunga vrăjitoarele, lenupărul se folosește de secole ca diuretic. Până de
curând, în saloanele de spital din Franţa se ardeau rămurele de ienupăr și rozmarin, pentru
a se feri de infecţii.
Ingrediente:
 Sabinen(3-18%)
 Mircen(l-6%)
 Camfor (10-18%)
 Limonen (3-8%)
 Acetat de bornil (12-20%)
 Terpinen-4-ol (3-8%
III.5.MIRODENII
GHIMBIRUL (Zingiber officinale)
Ginger essential oil are o aromă caldă, picantă, cu efect incitant și romantic.
Acțiunea de a ajuta sistemul digestiv este apreciată mai ales în cazul problemelor cauzate
82
de răul de călătorie, cum ar fi greață, vomă sau amețeală. Efectul său delicat de înviorare
a făcut obiectul unor studii științifice.
Face parte din familia Zingiberaceae (ghimbirul)
Plantă originară din Guatemala, Sri Lanka
Metodă de extractie: distilare cu aburi din seminte
Ajută: nervii, musculatura, digestia.
Proprietăti medicale: Antispasmodic (neuro-muscular), expectorant,

antiparazitar (luptă contra viermilor).
Indicatii: infectii ale sinusurilor/plămânilor, indigestie, senilitate, dureri de cap.

Parfumul său are influentă benefică, determinând bună-dispozitie (ridică moralul),
revigorează si împrospătează.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential si o parte ulei vegetal, se pune într-o
capsulă si se ia de 3 ori pe zi
1. local: se diluează 1 parte ulei esential si o parte ulei vegetal, după care se aplică
local, pe stomac, pe plexul solar sau coapse;
2. în punctele Vita Flex/chakre;
4. vaporizare cea. 30 minute de 3 ori pe zi, sau
5. se iau 4 picături ca supliment alimentar
Poate provoca iritații celor cu pielea sensibilă. Dacă sunteți însărcinată sau dacă va
aflați sub control medical, consultați-vă medicul înainte de a folosi acest ulei. Se
recomandă diluția, atât pentru uz extern cât și pentru uz intern. Diluați atunci când folosiți
în zone sensibile ale pielii (pe față, gât, zonele genitale etc.)
Atenţie: A nu se lăsa la îndemâna copiilor. A nu se folosi pe bebeluși sau copii mici.
83
Istoric:
Denumit „grăuntele paradisului” încă din Evul Mediu, cardamomul se foloseste în

scopuri medicinale de către vracii indieni de mii de ani. Unul din cele mai apreciate
condimente din Grecia si Roma antică, cardamomul a fost cultivat de regele Babilonului
în jurul secolului al Vll-lea î. Hr.
Apare mentionat în una din cele mai vechi arhive medicale cunoscute, papirusul
Ebers (ce datează din secolul al XVI-lea î. Hr.), o listă din Egipt de 877 retete si
prescriptii medicale.
Ingrediente:
 Acetat de alfa-terpinil (45-55%)
 1,8 cineol(eucaliptol) (16-24%)
 Linalol (4-7%)
 Acetat de linalil (3-7%)
 Limomen (1-3%)
PIPERUL NEGRU (Piper nigrum)
Uleiul volatil de piper negru are o aromă înțepătoare, proaspătă, care calmează și
conferă energie. Ajută sistemul digestiv și a făcut obiectul cercetărilor clinice legate de
acțiunea sa asupra alimentării cu oxigen a celulei. Acțiune calmantă pentru musculatura
suprasolicitată prin activitate sportivă.
Face parte din familia Piperaceae
84
Plantă originară din Madagascar, Ceylon, Anglia
Metodă de extracție: distilare cu aburi din fruct/boabe
Ajută: articulațiile, musculatura, nervii, metabolismul, digestia.
Influențe:
Parfumul său are următoarele caracteristici: stimulează, energizează și dă putere.
Un studiu din 2002 a demonstrat că inhalarea uleiului volatil de piper induce o creștere de
1.7-fold a concentrației de adrenalină din plasmă.
Proprietăți: analgezic, stimulează metabolismul, antifungic
Indicații: obezitate, artrită, probleme digestive, oboseală cronică, dureri

musculare/nervoase, infecții fungice.

3. inhalare direct
4. vaporizare
diluează o picătură de ulei esențial de piper negru în aproximativ 120 ml lichid).
Poate provoca iritații celor cu pielea sensibilă.
Istoric:
Folosit de egipteni în procesul de mumificare, după cum stă mărturie descoperirea

piperului negru în nările și în abdomenul lui Ramses al II-lea. Călugării indieni mâncau
mai multe boabe de piper negru pe zi, pentru a rezista la muncile grele de peste zi. în
vremuri străvechi, piperul era la fel de valoros ca aurul. Când triburile barbare de goți din
85
Europa au cucerit Roma în 410 A.D., aceștia au cerut 3000 livre (cea. 1350 kg) de piper,
precum și alte bunuri de preț drept răscumpărare. Vindecătorii chinezi de demult foloseau
piperul pentru a trata holera, malaria, precum și problemele digestive.
Ingrediente:
 Limonen(8-12%)
 Sabinen(5-10%)
 Alfa și Beta Pinenes (10-15%)
CUISOARELE (Syzygium aromaticum)
Uleiul esențial de cuișoare are o notă aromatică dulce, picantă, care stimulează și
înviorează. Principalul element component al uleiului esențial de cuișoare este eugenolul,
care se folosește în stomatologie pentru anestezierea gingiilor. Dintre toate substanțele
testate, uleiul esențial de cuișoare are valoarea cea mai înaltă pe scala ORAC (testează
capacitatea de a reduce radicalii liberi).
Face parte din familia Oleaceae
Originar din Madagascar, Insula Condimentelor
86
Metoda de extracţie: distilare cu aburi din mugurele de floare și din tulpini.
Uleiul volatil ajută căile respiratorii, articulațiile, pielea, inima / sistemul

circulator, sistemul imunitar, digestia.
Influențe:
Aroma de cuișoare este un stimulator mental, ajută somnul, stimulează apariţia
viselor și creează o stare de protecţie și inspiră curaj.
Proprietăţi: anti-aging (anti-îmbătrânire), antitumoral, antimicrobian, antifungic,

antiviral, analgezic/anestezic, antioxidant, anticoagulant, anti-inflamator, protector pentru
stomac (contra ulcerului), antiparazitic (contra viermilor), anticonvulsiv.
Indicaţii: anti-aging, boli cardiovasculare, artrită/reumatism, hepatită, paraziţi

intestinali/infecţii intestinale, folosit la amorţirea tuturor tipurilor de durere, infecţii
ORL/sinusuri/plămâni, cataracte, ulcere, păduchi, dureri dentare, acnee.
Aplicare:

2. punctele chakra/Vita Flex;
4. vaporizare sau
5. supliment alimentar
6. pentru tușea seacă, uscată, din aceea care „gâdilă”, puneţi 1 picătură la baza
limbii.
Atunci când este folosit ca supliment nutritiv, se adaugă în ulei vegetal (se diluează o
picătură de ulei esențial de cuișoare în aproximativ 120 ml ulei vegetal apoi se pune în
capsule). Se ia câte o capsulă înainte de masă.
Atenție: Dacă luați medicamente pentru diluarea sângelui, întrebați întâi medicul!
Poate provoca iritații celor cu pielea sensibilă. Dacă sunteți însărcinată sau dacă va aflați
sub control medical, consultați-vă medicul înainte de a folosi acest ulei. Diluați uleiul
87
esențial de cuișoare înainte de a-l aplica pe piele sau de a-l ingera. A nu se lăsa la
îndemâna copiilor.
Istoric:
Oamenii de pe insula Ternate fuseseră feriţi de epidemii până în secolul al XVI-

lea, când cuceritorii olandezi au distrus arborii de cuișoare care creșteau pe insulă. Mulţi
dintre locuitorii insulei au murit din cauza epidemiilor care au urmat. Despre cuișoare se
spune că făceau parte din compoziţia oţetului celor 4 hoţi, folosit de jefuitorii de
morminte în scopul de a se proteja în timpul ciumei care a făcut ravagii în secolul al XV-
lea. Cuișoarele erau listate în Medicina lui Hildegard, o compilaţie a lucrărilor germane
de medicină semnate de reputatul botanist benedictin Hildegard de Bingen (1098-1179).
Vindecătorii din China și India folosesc mugurii de cuișoare încă din timpuri străvechi, ca
parte din tratamentul pe care îl aplică.
Eugenolul, principalul element din compoziţia cuișoarelor, se folosește în

industria stomatologică pentru a amorţi gingiile.
Courmont et al. au demonstrat că o soluţie de .05%) de eugenol din uleiul de

cuișoare este suficient pentru a ucide bacilul de tuberculoză (Gattefosse, 1990).
Ingrediente:
 Eugenol (75-87%)
 Acetat de eugenol (8-15%)
 Beta-carofilen (2-7%)
88
CORIANDRUL (Coriandrum sativum)
Uleiul esențial de coriandru (Coriandrum sativum) a fost studiat la Universitatea

din Cairo. Are o aromă dulce, caldă și picantă, cu proprietăți de relaxare și calmare.
Sprijină digestia sănătoasă și sistemul circulator și a fost studiat din punctul de vedere al
acțiunii pozitive asupra pancreasului. La masaje acționează pentru destinderea părților
prea solicitate de activitatea sportivă.
Uleiul volatile de coriandruajută pancreasul, articulațiile, digestia.
Face parte din familia Apiaceae sau Umbelliferae (pătrunjelul)
Plantă originară din Rusia
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din seminţe (fructe)
Influențe:
Parfumul său are efect calmant.
Proprietăţi: anti-inflamator, sedativ, analgezic.
Indicaţii: diabet, artrită sau probleme ale intestinului.

89
4. vaporizare
Istoric:
Seminţele de coriandru au fost descoperite în mormântul egiptean, antic al lui Ramses

al II-lea. Acest ulei a fost studiat la Universitatea din Cairo pentru efectele sale în
scăderea nivelului glucozei și al insulinei, precum și în susţinerea funcţiei pancreatice și
în fortificarea pancreasului.
Ingrediente:
 Linalol (65-78%)
 Camfor (4-6%)
 Limonen (2-5%)
 Acetat de geranil (1-3.5%»)
 Geraniol (0.5-3
 Cilantro: din cilantro/pătrunjel arab se face uleiul esenţial de coriandru
SCORTISOARA (Cinnamomum verum)
90
Uleiul volatil are o aromă minunată de scorțișoară, îndrăgită pretutindeni. Mai
ales în anotimpul rece are un efect de încălzire și stimulare. Multora, această aromă li se
pare foarte romantică. De-a lungul istoriei, scorțișoara a fost atât de căutată și dorită,
încât a constituit unul dintre principalele motive pentru care Ceylon a fost cucerit mai
întâi de portughezi, iar apoi de olandezi și mai târziu de englezi. Acolo, uleiul esențial de
scorțișoară se produce de peste 2000 de ani.
Face parte din familia Lauraceae (laurul)
Plantă originară din Sri Lanka, Madagascar, Ceylon
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din coajă.
Uleiul volatil de scortisoara ajută sistemul imunitar, sistemul circulator, stomacul,

digestia.
Influențe:
Despre parfumul său se spune că atrage bogăţia.
Proprietăţi: anti-inflamator (inhibitor COX2), puternic antibacterian, antiviral,

antifungic, anticoagulant, stimulant pentru circulaţie, protector al stomacului (în caz de
ulcer), antiparazitar (viermi).
Indicaţii: Afecţiuni cardiovasculare, boli infecţioase, infecţii virale (herpes),

probleme digestive, ulcere, negi.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential cu 4 părţi ulei vegetal

2. punctele Vita Flex/chakre
3. vaporizare sau
91
Atenţionări: poate irita membranele nazale dacă se inhalează direct din aparat de
vaporizare sau sticlă.
Datorită conținutului mare de fenol, se folosește mai bine diluat (1 picătură în 40-50
de picături de ulei de masaj de amestec V-6, sau ulei bază pentru masaj) înainte de a fi
aplicat pe piele. Dacă amestecul este prea iute/fierbinte, mai adăugați ulei de amestec
pentru a-l dilua.
Se poate aplica simplu pe mâini sau pe tălpi; se poate adăuga în mâncare ca supliment
alimentar, sau în ulei de soia sau de orez.
Istoric:
Listat în lucrarea de medicină a lui Dioscorides, „De Materia Medica” (A.D. 78),
primul ghid recunoscut de medicină din Europa, care a devenit ulterior un titlu de
referinţă pentru tratamentele pe bază de plante timp de peste 1700 ani.
Scorţișoara este cunoscută ca fiind parte din compoziţia „oţetului celor 4 hoţi” folosit
de jefuitorii de morminte, pentru a se proteja de ciuma care a făcut ravagii în secolul al
XV-lea.
Ingrediente:
 Trans-cinamaldehid (40-50%)
 Eugenol (20-30%)
 Linalol (3-7%)
NUCSOARA (Myristica fragrans)
92
Uleiul esential de nucsoara are o aromă dulce, caldă, picantă, care seamănă cu cea
a nucșoarei de uz culinar. Are un efect de alinare și totodată calmant și ajută la stimularea
energiei. Ajută sistemul nervos și pe cel glandular. Inițial era folosită pentru a ajuta
sistemului circulator.
Face parte din familia Myristicaceae (mirtul)
Plantă originară din Tunisia, Indonezia
Metodă de extracție: distilare cu aburi din fructe și semințe.
Ajută: sistemul circulației sangvine, articulațiile, hormonii, sistemul imunitar,

ficatul, nervii, digestia, hormonul de creștere.
Proprietăți: antiinflamator, anticoagulant, antiseptic, antiparazitic, analgezic,

hepato-protector, protector stomacal (în cazul ulcerului) și stimulant al circulației,
stimulant suprarenal, relaxează mușchii, sporește secreția melatoninei/hormonului
creșterii.
Indicații: reumatism, artrită, boli cardiovasculare, hipertensiune, hepatită, ulcer,

afecțiuni digestive, antiparazitic, dureri nervoase, oboseală cronică/epuizare, neuropatie.
De asemenea, se folosește pentru activitatea sa suprarenală asemănătoare cortexului, care
susține glandele suprarenale pentru mai multă energie.

3. inhalare direct
4. vaporizare
Aromaterapie: Se difuzează până la 30 de minute, de trei ori pe zi.
93
Istoric:
Apare listat în Medicina lui Hildegard, o compilație a lucrărilor germane de medicină

semnate de reputatul botanist benedictin Hildegard de Bingen (1098-1179). Recent,
Universitatea din Ibadan a dezvăluit că nucșoara poate exercita o puternică acțiune
antiinflamatorie și anticoagulantă.
Ingrediente:
 Sabinen (14-29%)
 Limonen (2-7%)
 Myristicine(5-12%)
III.6. IERBURI, SEMINTE SI ARBUSTI
IARBA DE LAMAIE (Cymbopogon flexuosus)
94
Uleiul esențial de iarbă de lămâie are o aromă ușoară, proaspătă, de citrice, cu
note de pământ. Cu efect de înviorare, întinerire, stimulare și echilibrare, inspiră și
stimulează claritatea gândirii.
Uleiul esential ajută sistemul digestiv și pe cel circulator. Rezultatele cercetărilor

asupra proprietăților foarte eficiente la utilizarea externă au fost publicate în
„Phytotherapy research”.
Face parte din familia Poaceae sau Gramineae (ierburi).
Plantă originară din Sri Lanka.
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din părţile aeriene/frunze.
Ajută: tendoanele, vasele sangvine, țesuturile, sistemul imunitar, oasele, sistemul

circulator, sistemul limfatic, musculatura, digestia.
Influențe:
Parfumul său este revigorant și stimulant.
Proprietăţi: Puternic antioxidant, antibacterian, antifungic, combate insectele,

antispasmodic, antiparazitar, relaxant.
Indicaţii: Infecţii respiratorii, dureri musculare, probleme digestive/intestinale,

anxietate, probleme dermatologice (acnee, eczeme, ten gras), (ulei esenţial care)
favorizează pătrunderea în piele.
Aplicare:

2. punctele Vita Flex-chakre
4. vaporizare timp de 30 minute de trei ori pe zi
95
Poate fi consumat sub formă de capsule (o picătură de ulei esențial de iarbă de
lămâie la o capsulă). Poate fi adăugat în mâncare ca supliment nutritiv în lapte de soia
sau de orez (se diluează o picătură de ulei esențial de iarbă de lămâie în aproximativ 120
ml lichid).
Istoric:
Folosită de diferite popoare în tratarea paraziţilor intestinali, a problemelor

menstruale și ca stimulator. întrebuinţat din timpuri străvechi pentru a igieniza și parfuma
diferite suprafeţe. Ajută deopotrivă la alungarea insectelor dacă este combinată cu lemnul
de cedru.
Ingrediente:
 Geraniol (18-30%)
 Limonen(5-10%)
 Trans-metil isoeugenol (4-10%)
 Acetat de geranil (5-10%)
 Borneol (3-8%)
IARBA DE VETIVER (Vetiveria zizanoides)
Uleiul essential de Vetiver are un parfum greu, de pământ, asemănător cu paciuli,

amestecat cu puțină lămâie. Uleiul din iarbă de vetiver are o acțiune de refacere a
legăturii cu pământul, de liniștire și stabilizare. Este unul dintre uleiurile cu cel mai
ridicat conținut de sescviterpene. Dr. Terry Friedmann a studiat iarba de vetiver în
96
legătură cu calitățile sale de liniștire pentru copiii agitați. Poate fi util la controlul stărilor
de stres, ca și în faza de refacere după o traumă sau un șoc emoțional.
Face parte din familia Poaceae sau Gramineae (ierburi).
Plantă originară din Haiti.
Metodă de extractie: distilare cu aburi din rădăcină.
Ajută: articulațiile, pielea, hormonii, sistemul circulator, nervii, somnul.
Influențe:
Parfumul de vetiver este un bun agent linistitor în plan psihologic, calmant,
stabilizator. Ajută la gestionarea stresului si la refacerea ce urmează unei traume
emotionale. Dr. Terry Friedmann a descoperit, prin testele clinice efectuate, că uleiul de
vetiver poate trata cu succes ADD-ul si ADHD-ul (deficitele de atentie) la copii.
Proprietăți: antiseptic, antispasmodic, relaxant, stimulează circulatia.
Indicații: ADHD, anxietate, reumatism/artrită, depresie (inclusiv depresia

natală), insomnie, îngrijirea pielii (ten gras, îmbătrânirea tenului, acnee, riduri). Bine-
cunoscut pentru proprietătile sale anti-inflamatorii si folosit în principal pentru tratarea
artritei.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esențial si o parte ulei vegetal

4. vaporizare
Administrare: ca supliment alimentar. Poate fi adăugat în mâncare ca supliment

nutritiv în lapte de capră sau de orez (se diluează o picătură de ulei esențial de iarbă de
vetiver în aproximativ 120 ml lichid).
97
Atenție: poate provoca iritații celor cu pielea sensibilă. Dacă sunteți însărcinată sau
dacă va aflați sub control medical, consultați-vă medicul înainte de a folosi acest ulei.
Ingrediente:
1. Isovalencenol (11-15%)
2. Khusenol(6-ll%)
3. Alfa Vetivone (3-6%)
4. Beta Vetivone (3-6%)
5. Nootkatone (2-5%)
6. Khusimone (3-6%)
NARDUL (Nardostachys jatamansi)
Nardul este foarte apreciat în India ca parfum, iarbă medicinală și tonic al pielii.
Foarte prețuit de-a lungul timpului, a fost folosit de către Maria din Betania pentru a-i
unge picioarele lui Iisus înainte de Cina cea de Taina. Acest ulei relaxant, calmant ajută
la hrănirea și regenerarea pielii.
98
Face parte din familia Valerianaceae
Plantă originară din India
Metodă de extracție: distilare cu aburi din rădăcină
Influențe:
Parfumul nardului are efect relaxant, calmant, și ajută la regenerarea dermei.
Proprietăți: antibacterian, antifungic, antiinflamator, relaxant, stimulant al

imunității.
Indicații: insomnie, dureri menstruale/probleme asociate sindromului

premenstrual, aritmie cardiacă, tensiune nervoasă.
Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential cu 1 parte ulei vegetal;

3. inhalare direct
4. vaporizare
5. supliment alimentar.
Istoric:
Foarte apreciat de indieni ca una dintre ierburile medicinale. Cândva a fost cel mai
valoros dintre uleiurile esențiale, folosit doar de preoți, regi ori inițiați. În Noul
Testament, există referințe din care reiese că Maria din Betania folosea un unguent din
nard pentru a-i unge picioarele lui Iisus înainte de Cina Cea de Taină. Potrivit dr. Dietrich
Gumbel, nardul întărește inima și îmbunătățește circulația.
Ingrediente:
 UleiCalaren (22-35%)
 Beta-Ionen (4-8%)
99
 Beta-Maaliene (4-9%)
 Aristoladiene (3-7%)
IMORTELE (Helichrysum italicum)
Uleiul are o aromă proaspătă de pământ și ierburi, care ridică starea de spirit.
Imortelele sunt denumite adesea și „floarea perpetuă” sau „nemuritoare” sau planta de
curry. Probabil că indiciul „de viață lungă” vine pe de o parte de la faptul că aceste flori
se usucă fără a-și pierde culorile și frumusețea. Pe de altă parte, uleiul are proprietăți
uimitoare într-o mulțime de utilizări. Helichrysum, cercetată în Europa, poate contribui
la formarea unor țesuturi noi. Are proprietăți de ajutare a pielii dar și a sistemului nervos
și a sistemului circulator.
Are un miros dulce şi fructat cu tonuri de miere sau nectar şi ne ajută să ne

eliberăm de blocajele emoţionale înrădăcinate în subconştient.
Face parte din familia Asteraceae sau Compositae (margareta).
Plantă originară din Iugoslavia, Corsica, Croaţia, Spania.
Metodă de extracţie: distilare cu aburi din floare.
Ajută:
 ficatul
100
 Sistemul nervos
 Sistemul cardiovascular: sângele, inima, vasele sanguine
 pielea
 musculatura
 oasele.
Influențe:
Efect înălţător pentru subconştient.Aroma ascuţită şi ierboasă dă sentimentul de
linişte şi siguranţă.Eliberează blocajele şi dezvoltă răbdarea şi perseverenţa. Este o
alegere bună pentru cei care au fost iresponsabili şi care au nevoie de putere pentru a
persevera într-o situaţie dificilă sau un proiect. Promovează deschiderea chakrei plexului
solar. Culoarea corespondentă chakrei este galben.
Proprietăţi: anticoagulant, anestezic, antispasmodic, antiviral, hepato-protector,

detoxifiant eficient al sângelui, al limfei, al ficatului, a colecistului, a rinichilor/
stimulant, elimină toxinele și produsele chimice, regenerează nervii. Calmează furia şi
îmbunătăţeşte starea de spirit.
Este fantastic pentru problemele de circulaţie şi pentru tratarea vânătăilor.

Deasemea are o putere de regenerare a pielii şi de tratare a problemelor pielii. Este
considerat un ecran natural de protecţie impotriva soarelui.
Este grozav pentru accidente sportive: hematoame, luxaţii, întideri de ligamente

mai ales când sunt umflături şi vânătăi. Merge combinat cu Wintergreen şi Peppermint
pentru dureri sau se poate folosi amestecul Panaway de uleiuri esenţiale care le conţine
pe toate trei.
Concetraţia de neryl acetat (25-50%) îi dă proprietăţile terapeutice. Sub această

valoare este de neacceptat.
Helichrysum poate chela metalele grele din corp.
101
Indicaţii: combate virusul care transmite herpesul, arteroscleroza, ateroscleroza,
hipertensiunea, cheaguri de sânge, flebită, afecţiuni hepatice, probleme cu circulaţia,
afecţiuni dermatologice (eczeme, ţesutul cicatricial determinat de psoriazis, varice). Este
folosit şi pentru îmbunătăţirea auzului şi infecţii ale urechilor. Dureri musculare,
inflamaţii ale muşchiilor şi ale oaselor, hematoame, infecţii ale colecistului, reglează
colesterolul, este agent chelator, abcese, acnee, arsuri, tăieturi, dermatite, eczeme, piele
iritată. Tuse, astm. bronşite, dureri de cap
Aplicare: nediluat
1. se aplică 2 picături local

2. pe tâmple, frunte, spatele gâtului, pe urechi extern
3. în punctele Vita Flex şi pe chakre
5. difuzare
6. ca supliment alimentar în capsule vegetale
Istoric:
Florile de helichrysum erau uscate şi oferite ca ofranda zeilor greci.
Ingrediente:
 Acetat de neril (25-35%)

 Gamma Curcunem (9-15%)
 Limonen(8-13%)
 Neril propionat (3-7%)
 Linalol(l-4%)
 Nerol (2-5%)
102
PACIULI (Pogostemon cablin)
Denumită adesea „Aroma anilor 60”, are un parfum similar cu moscul, cu nuanțe
de pământ, exotic, cu o tentă senzuală. În civilizațiile orientale se folosește adesea în
gospodărie și pentru ajutarea generală a bunăstării trupești și emoționale. Foarte bun
pentru piele, contribuie la reducerea aspectului ridat și crăpat al pielii. Paciuli are o
acțiune generală întăritoare. Beneficiile acestui ulei esenţial se cunosc în Asia de mii de
ani şi se folosea pentru muşcături de şarpe, probleme digestive, împotriva infecţiilor şi
deasemenea pentru parfum.
Plantă originară din Indonezia.
Metodă de extracție: distilare cu aburi din flori şi frunze.
Există mai multe specii de Paciuli care cresc în diferite zone ale Asiei cum ar fi:
Indonezia, China, Malaezia, Brazilia, India. Specia de Paciuli „Pogostemon cablin” este
considerată o specie superioară datorita proprietăților terapeutice.
Influențe:
Parfumul de paciuli are efect calmant si relaxant asupra mintii si a corpului,
limpezește gândurile, permițând eliberarea de gelozii, obsesii, insecuritate. Expandeaza
chakra inimii si a coroanei.Culoarea care ii corespunde este oranjul. Influenta spirituala:
acest ulei esential a fost folosit de sute de ani pentru a relaxa mintea si a limpezii
gandurile. In principal s-a folosit pentru a alinia chakra inimii cu chakra bazala si sacrala.
103
Accentueaza dorinta de a trai o viata mai plina. Deasemenea impamanteaza corpul si te
solicita sa ramai in momentul prezent decat sa te stresezi despre lucrurile pe care nu le
poti controla.
Proprietăți: relaxant, ajută digestia și combate starea de greață,anti-infectios,

anti-inflamator natural, antimicrobian,antifungic, antiseptic, antitoxic, astringent,
decongestionant, deodorant, diuretic, insecticid, stimulativ, tonic, împiedică apariția
ridurilor și formarea pielii zbârcite, elimină mâncărimea. Benefic pentru orice tip de
problema a pielii. Grabeste vindecarea ranilor si atenueaza cicatricile. Se gaseste in multe
produse pentru piele, Este tonifiant vascular. Asimiliaza materiile toxice din corp.
Indicații: anxietate,alergii, celulita, matreata, hipertensiune, probleme

dermatologice (acnee, eczeme, dermatite, riduri, inflamatii, piele neregulata, piele aspra),
retenția lichidelor în organism, infecții cu Listeria, probleme digestive (greata, diaree,
vomit), pentru slabire si rani.
Aplicare: nediluat

3. inhalare directa
4. vaporizare
6. purtati paciuli ca pe un parfum si veti combate anxietatea pe tot parcursul zilei
Aromaterapie: pulverizați până la 1 oră, de trei ori pe zi.
Istoric:
Negustorii de matasuri din China, in secolul 18 si 19, impachetau hainele din matase
impreuna cu frunze de paciuli pentru a impiedica ca moliile sa isi depuna ouale in haine.
In India hainele si esarfele erau parfumate cu paciuli. Paciuli vine din Hindusa si
104
inseamna "parfum". Japonia si Malaezia inca mai folosesc paciuli ca antidot in
muscaturile de sarpe.
Ingrediente:
 Patchoulol (25-35%)
 Alfa-Bulnesentr( 14-20%)
 Alfa-Guaiene + Seychellene (15-25%)
 Alfa-Patchoulene (5-9%)
105
BIBLIOGRAFIE
1. 50 de uleiuri esenţiale irezistibile - Marie Noelle Pichard, Ed. Ponte

2. Aromaterapia - Denise Whicello Brown, Ed. Niculescu
3. Aromaterapia - Jean Valnet, Ed. Proeditura
4. Aromaterapia in slujba frumusetii - Danielle Huard, Ed. Proeditura

5. Aromaterapie si Feng Shui - Jami Lin, Ed. For You
6. Totul despre Aromaterapie - Gill Farrer-Halls, Ed. Nemira
7. Uleiurile esentiale. Aromaterapia - Danielle Huard, Ed. Paralela 45
8. Incursiune in aromoterapie - : Marie-Claire Lapare, Ed. Polirom
9. Aromaterapie si masaj - Virginia Ciocan, Ed. Stefan

10. Aromoterapia de la A la Z - Dan Seracu, Teodor Vasile, Ed. Karo
11. Aromoterapie - Shirley Price, Ed,. Govinda

12. Aromoterapie - Shirley Price, Ed. Medicala
13. Fitoterapie traditionala si moderna - Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, Ed. Fiat Lux
14. Incursiune in fitoterapie - Adrian Vasilca-Mozăceni, Ed. Polirom
15. Yoga ierburilor - dr. David Frawley, dr. Vasant Lad ed. Govinda
16. www.essentialoils.co.za
17. www.aromaweb.com
18. www.suzannebovenizer.com
106

ULEIURI VOLATILE Si Importanta Lor Terapeutica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ULEIURI VOLATILE Si Importanta Lor Terapeutica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI

Specializarea Asistent Medical de Farmacie

“Sănătatea seamănă cu pacea. Te poți bucura de ea numai dacă știi să o

O privire generala asupra rezultatelor inregistrate in ultimii ani in domeniul

Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice, aromatice şi

2.3. Formarea uleiurilor volatile

2.4. Proprietăți fizico-chimice

2.4.2. Proprietăți chimice.

- După funcțiile grefate pe nucleul de bază: hidrocarburi, alcooli, aldehide,

2.7.Obținerea uleiurilor volatile

2.7.1.Distilarea prin antrenare cu vapori de apă

Procedeul constă în următoarele operații: materia primă se aduce împreună cu apa

Metoda prezintă avantaje în sensul că un singur generator de vapori poate deservi

2.7.2. Extracția cu solvenți volatili (cu lichide supercritice)

2.7.4. Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile

Se răzuiește suprafața fructului cu o răzătoare cu ace sau se rotesc una-două fructe

2.7.5. Metode fermentative

PRODUSE VEGETALE CE CONTIN ULEIURI VOLATILE

LEVANTICA (Lavandula vera, Lavandula angustifolia, lavandula

Face parte din familia Lamiaceae sau Labiatae (menta).

Plantă originară din Utah, Idaho, Franța.

Metodă de extracție: distilare cu aburi din floare.

Ajută: căile respiratorii, sângele, pielea - părul, inima - sistemul circulator,

Proprietăți: antibiotic, antidepresiv, detoxifiant, reduce cicatriciile, stimuleaza

Indicații: infecții respiratorii, hipertensiune arteriala, arteroscleroză, dureri de

Ideal pentru copii si bebelusi, pentru infectii la copii

Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential cu 1 parte ulei vegetal

Cercetători de la Universitatea din Miami au descoperit că inhalarea uleiului esential de

Studii au aratat ca uleiul esential de lavanda folosit in masaj ajunge in 5 minute in

Face parte din familia Asteraceae sau Compositae (familia margaretei)

Plantă originară din Utah, Franţa

Metodă de extracţie: distilare cu aburi din floare

Ajută: sângele, pielea, ficatul, nervii, somnul.

Proprietăţi: relaxant nervos, antispasmodic, anti-inflamator, antiparazitar,

Indicaţii: atenuează stările de neliniște, anxietatea, ADHD-ul, depresia, insomnia,

1. se aplică 2-4 picături local, pe glezne si pe incheieturi.

Uleiul esențial de mușcată are o aromă extraordinar de înălțătoare și simultan

Planta originara din Egipt, India

Metodă de extracție: distilare cu aburi din flori și frunze.

Ajută: pancreasul, sistemul circulator, ficatul, sistemul nervos, pielea.

Proprietăți: antispasmodic, antioxidant, antitumoral, anti-inflamator, hemostatic

Indicații: hepatită/ficat gras (Jean Valnet, M.D. - doctor în științe medicale),

Aplicare: se diluează 1 parte ulei essential cu 1 parte ulei vegetal

1. se aplică 2-4 picături local

Mușcata se folosește de secole pentru regenerare și vindecarea afecțiunilor

Plantă originară din Commoro

Ajută: emoțiile, inima / sistemul circulator, hormonii.

Proprietăti: antispasmodic, vasodilatator, antidiabetic, anti-inflamator,

Indicatii: aritmie cardiacă, probleme cardiace, anxietate, hipertensiune, depresie,

Parfumul de ylang-ylang echilibrează energiile masculine-feminine, accentuează

Aplicare: se diluează 1 parte ulei esential si o parte ulei vegetal

1. se aplică 2-4 picături local

Atenție: Folosiți cu moderație dacă sunteți hipertensiv.

TRANDAFIR (Rosa damascena)

Trandafirul are o aromă minunată, intens florală și dulce, cu un efect romantic și

Face parte din familia Rosaceae

Plantă originară din Bulgaria, Turcia

NOTA: Rosa damascena bulgăresc (bogat în citronellol) diferă foarte mult de

Ajută: emoțiile, pielea, sistemul circulator.

Proprietăți: anti-inflamator, relaxant, reduce cicatricele, efect anti-ulcer

Indicații: hipertensiune, anxietate, infecții virale (Herpes simplex), probleme

1. se diluează 1 parte ulei essential cu 1 parte ulei vegetal

Când se folosește ca supliment alimentar, diluaţi o picătură în 4 picături de ulei