Capitolul 1.

Memoriul general

In acest proiect se urmareste proiectarea procesului tehnologic spre obtinerea

meclofenoxatului. Meclofenoxatul este un medicament simptomatic, cu acțiune asupra
sistemului nervos central (SNC). Face parte din categoria medicamentelor psihotone, find un
psihotonic, adică un energizant al sistemului nervos central.
Capitolul 2 este cel mai important doarece in acesta sunt prezentate cele mai importante
aspecte din obtinerea meclofenoxatului. În prima parte a capitolului s-au prezentat
proprietăţile produsului şi domeniile de utilizare a acestuia. În continuare sunt prezentate
variantele tehnologice de obţinere a acestuia, precizând avantajele şi dezavantajele fiecărei
variante în parte, apoi se alege varianta optima de obţinere a meclofenoxatului. Pe baza
procesului tehnologic optim adoptat s-a realizat schema bloc a procesului de obținere a
meclofenoxatului. Tot aici sunt relatate materiile prime și auxiliare necesare procesului de
obținere.
În capitolul 3 sunt prezentate mecanismul reacțiilor chimice dar și cinetica și
termodinamica procesului. O parte importantă a acestui capitol este bilanţul de materiale în care
sunt efectuate o serie de calcule cu privire la materiile prime care intra în proces.
Capitolul 4 prezintă controlul fabricaţiei, mai precis controlul, reglarea şi automatizarea
procesului tehnologic.
Capitolul 5 descrie produsele secundare rezultate din procesul de obţinere a
meclofenoxatului, cât şi deşeurile de fabricaţie. Tot în acest capitol sunt prezentate şi metodele
de epurare a apelor reziduale dar şi a gazelor rezultate din proces.
În capitolul 6 sunt prezentate utilităţile care sunt folosite în procesul de obţinerii
meclofenoxatului.
Ultimele 2 capitole prezinta conditiile de ambalare, depozitare, transport ale produsului si
norme de protectie a muncii si P.S.I. care trebuie repectate pentru o buna desfasurare a
procesului tehnologic de obtinere a meclofenoxatului.
 Capitolul 2. Prezentarea produsului.

Variante tehnologice
2.1. Prezentarea generala a produsului

Mecloflenoxatul este cunoscut si sub numele de Lucidril, Centrofenoxina sau esterul

dimetil-aminoetilic al acidului 4-clorfenoxiacetic. A fost descoperit in anul 1959 la Centru
National de Cercetare Stiintifica din Franta. Meclofenoxatul clorhidrat este un energizant al
celulei nervoase si regulator metabolic al acesteia.

Fig. 1. Structura chimica a meclofenoxatului

Medicamentele psihoenergizante sunt produse naturale sau sintetice ce au un efect

stimulator asupra sistemului nervos central, inlaturand senzatia de oboseala, somnolenta si
marind randamentul energetic al celulelor scoartei cerebrale.

Printre produsele natural cu efect stimulant asupra sistemului nervos se remaca:

Cafeina - (1,3,7-trimetilxantina) se gaseste in cafea (1-2%), in Frunze de ceai (1-4,8%) in

nuca de cola (2,7-3,6%) are o actiune excitanta central influentand scoarta cerebrala, bulbul si
maduva (centrii respiratori si vaso motori),actiune care se manifesta prin reducerea oboselii si a
somnului. Cea mai mare parte de cafeina se consuma sub forma de cafea si de ceai.
 Fig.2 Structura chimica a cafeinei

Stricnina- alcaloid principal din Srtychnos nux vomica, este un medicament cu puternic
efect central stimulant, manifestat prin actiune tonica asupra creierului, maduvei si a
musculaturii. Fiind foarte toxica utilizarea ei in psihoterapie, ea se face cu prudenta (doze mai
mari de 5mg produc moarte prin asfixiere).

Fig, 3, Formula chimica a stricninei

 Picrotoxinina

Fig, 4, Structura chimica a picrotoxininei

Crelizinul - este un amestec de aminoacizi si peptide solubile obtinut prin hidroliza

enzimatica a fractiilor hidrosolubile din creier de porcine. Produsul stimuleaza procesele
metabolice cerebrale, fiind utilizat in tratarea afectiunilor psihice.

Lecitina-este un amestec de digliceride ale acizilor stearic, palmitic si oleic legate de

fosfat de colina. Se obtine prin extractie din soia si seminte de floarea soarelui. Fosfatidele din
lecitina intra in alcatuirea membranei celulare cu rol energetic si cu rol de transportor de ioni prin
membrane celulare.

Pe langa produsele naturale cu actiune psihoenergizanta se cunosc foarte multe substante

de sinteza care actioneaza simulativ asupra sistemului nervos central. Aceste substante pot fi
clasificate in urmatoarele grupe:

a) Amine cu actiune simpatico-mimetica de tipul efedrinei si amfetaminei;

b) Psihoenergizante cu actiune simpatico-mimetica redusa sau nula;
c) Psihoenergizante cu reglare metabolica;
 d) Vitamine si aminoacizi cu actiune metabolica.

Toate produsele din aceasta grupa, desi foarte polimorfe din punct de vedere chimic,
realizeza acelasi efect de reglare a metabolismului celulei nervoase. Principalii derivazi
energizanti ai sistemului nervos central sunt reprezentati pe grupe in tabelul urmator:

Denumirea grupei Structura chimica a produselor Denumirea

produselor
Derivati de dimetilamino etanol
Centrofenoxina

Meclofenoxat

Lucidril

Meclosulfonat

Pirisudanol

Piriduccideanol

Ciprodenat

Actebral
 Deanol

Acceglumat

Pirocetam

Nootropil

Piramen

Oxiracetam

Etiracetam
 Acid glutamic

Glutarom

Acid gama-amino butyric

GABA

Pyritinol

Encefabol

Enerbol

2.2. Proprietati fizice, chimice si biologice

Proprietati fizice ale meclofexanatului:

 Pulbere microcristalina alba

 Gust amar
 Usor solubil in apa

 Solubil in alcool
 Putin solubil in cloroform si acetone
 Insolubil in aer
 P.t. 138-140 ºC

 Comprimate 0,1 g
  Flacoane injectabile 0,25 g

 Supozitoare 0,2 g

Proprietati chimice:

Avand in vedere structura chimica a meclofenoxatului, putem concluziona ca poate participa la

reactii datorate gruparilor functionale prezente cum ar fi:

a) Reactii datorate gruparii eterice

b) Reactii datorate gruparii esterice
c) Reactii datorate gruparii aminice trisubstituite
d) Reactii datorate legaturii halogen-aril
e) Reactii datorate catenelor alifatice saturate
 Hidroliza

 Transesterificarea

 Reactii cu nucleofilii cu azot

 Reactii de substitutie la gruparea aminica

 Proprietati biologice:

Spre deosebire de alte substante psihoenergetice, este angrenat direct in procesele

biochimice neuronale. Stimuleaza functia scoartei cerebrale, regleaza activitatea formatiunii
reticulare a sistemului hipotalamohipofizar si a sistemului nervos periferic. Este lipsit de
toxicitate si nu da reactii adverse. Nu are contraindicatii si poate fi folosit in cursul altor
tratamente.
Ca medicatie adjuvanta in stari de obnubilare ( dupa traumatisme, interventii chirurgicale,
accidente cerebro-vasculare), stari comatoase , confuzie mintala delirium tremens, tulburari de
memorie, tulburari psihocomportamentale de batranete, surmenaj; anoxie la nou-nascut,intarziere
psihosomatica la copii, sechele postencefalitice; tulburari endocrine prin dereglare hipotalamo-
hipofizara.
Psihoze endogene cu neliniste si agitatie, tulburari extrapiramidale; prudenta in starile de
excitatie. Folosirea de catre sportivi nu este permisa (reactie pozitiva la controlul antidoping).
Adulti: oral, 2-3 comprimate de 3-4ori/zi (in cazurile grave se pot folosi initial 2 g/zi); in
injectii (continutul unui flacon se dizolva in 5 ml solutie salina izotona sterila), intravenos lent
(2ml/minut) sau intramuscular, cate 1-2 flacoane de 1-4 ori/zi (in functie de situatia clinica).
Copii: 1-2comprimate de 3 ori/zi.

2.3) Variante tehnologice

1. Meclofexonatul se obtine din p-clorfenol, acid cloracetic, SOCl2 si dimetilaminoetanol,

in trei etape:
 Obtinerea acidului p-clorfenoxiacetic
- p-clorfenolul reactioneaza cu NaOH si se formeaza p-clorfenoxid de sodium
- separate se obtine monocloracetatul de sodiu din acid monocloracetic si NaOH
- acestea se trateaza cu p-clorfenoxid de sodiu la 100 °C/3 ore, cand se obtine p-
clorfenoxiacetatul de sodium
- acidul p-clorfenoxiacetic rezulta prin tratarea sari de sodium cu HCl, filtrare (nuce),
uscare (dulap uscator).

 Clorurarea acidului p-clorfenoxiacetic

- se obtine prin tratarea acidului cu SOCl2 (clorura de tionil) la 62-64 °C
- dupa reactie clorura acida se distila la 142°C si 17 mmHg, dupa ce produsii secundari
SO2, HCl si SOCl2 sunt eliminati.
 Condensarea clorurii acide cu dimetilaminoetanol
- in mediu de benzene anhidru, in mici portiuni 1 mol de clorura la 2 moli 𝛽-
dimetilaminoetanol
- este o reactiv exoterma si temperature nu trebuie sa depaseasca 70-75 °C
- exces de 𝛽-dimetilaminoetanol deoarece 1 mol fixeaza HCl rezultat din reactie si
compusul obtinut este descompus in componenti refolositi
- cu (C2 H5)3N si C5H5N se ontin produsi de reactie greu de separat
- cel mai bun ramane benzenul, cand la racirea masei reactante la 20-30 °C precipita
clorhidratul de p-dimetilaminoetanol, filtrare
- solutia de meclofenoxat se trateaza cu HCl si se obtine clorhidratul de meclofenoxat
- urmeaza apoi operatiile de filtrare, purificare din alcool izopropilic/ carbine, filtrare
(130 °C) si uscare.
 2. Meclofenoxatul se obtine printr-o metoda foarte asemanatoare cu prima metoda.
Diferenta fiind ca acidul p-clorfenoxiacetic se esterifica direct cu dimetilaminoetanol, fara etapa
de clorurare a acidului.
 Obtinerea acidului p-clorfenoxiacetic

 Condensarea acidului p-clorfenoxiacetic cu dimetilaminoetanol

  Fluxul tehnologic pentru obtinerea meclofenoxatului

Schema tehnologica a instalatiei de obtinere a meclofenoxatului este prezentata in figura

urmatoare. Condensarea p-clorfenolului cu acid monocloracetic are loc in reactorul 4 prevazut cu
condensatorul 3. In acest aparat se introduce clorfenolul din topitorul 1, prin intermediul vasului
de masura 2, peste care se adauga intreaga cantitate de NaOH sub forma de solutie de 30%. Se
incalzeste amestecul 30' la 70-75ºC, dupa care se adauga in portiuni, solutia de acid monoclor
acetic si se verifica pH-ul care trebuie sa fie 8,8-9. Dupa aceasta, masa de reactie se incalzeste la
90ºC, timp de 3h apoi se aciduleaza la pH=2 cu H2SO4 de 20% si se antreneaza fenolul
nereactionat; in final se raceste masa de reactie, cand precipita acidul p-clorfenoxiacetic. Acesta
se filtreaza pe filtru 5, se spala cu apa pana la pH=6,5 dupa care se usuca in uscatorul 6. Acidul
obtinut dupa uscare se dizolva in benzene in aparatul 7 si se supune clorurarii cu clorura de tionil
la 80ºC timp de 3h retinandu-se gazele in absorberul 8. In final se distila benzenul si clorura de
tionil, iar peste clorura acida ramasa se adauga benzen si se trece la condesare cu
dimetilaminoetanol in aparatul 9. Condensarea are loc initial la 40-45ºC, timp de 40-50', apoi se
ridica temperatura la 80ºC pentru perfectare. Prin racire cristalizeaza meclofenoxatul clorhidrat
care se filtreaza si se aduce in aparatul 10 pentru purificare cu carbune activ in izo-propanol.
Solutia alcoolica, filtrata de carbune, se culege in cristalizatorul 11 unde prin racire se separa
produsul pur, care dupa filtrare si uscare se conditioneaza in una din formele mentionate mai sus.

 Schema instalatiei de fabricare a meclofenoxatuluid

2.4. Alegerea variantei optime

In urma studiilor de fezabilitate si avantajelor privind pretul accesibil al materiilor prime si
auxiliare folosite dar si al consumului scazut de energie precum si al randamentului mai ridicat al
primei variante au dus la alegerea celei mai bune tehnologii de fabricatie, aceasta realizandu-se
prin sinteza organica a p-clorfenolului in prezenta catalizatorului, clorura de tionil.
 2.5. Caracterizarea materiilor prime si auxiliare

 p-clorfenol
P-clorfenolul este utilizat ca un intermediar pentru sinteza de insecticide, erbicide,
conservanți, antiseptice și dezinfectante. Acesta este utilizat de asemenea în fabricarea
medicamentelor, coloranților și ca solvent pentru extragerea compușilor de suf și de azot din
cărbune.

Proprietatile p-clorfenolului:
 Structura chimica:

 Formula:ClC6H4OH
 Denumire IUPAC: 4-clorfenol, 4-hidroxiclorbenzen
 Masa moleculara: 128,56
 Punct de topire: 43-45ºC
 Punct de fierbere: 220ºC
 Punct de aprindere: 98ºC
 Aspect: lichd limpede

 Dimetilaminoetanolul
Dimetilaminoetanolul, cunoscut și sub numele de DMAE sau Deanol, este un compus organic.

Proprietățile dimetiletanolului:

 Structura chimica:
  Denumire IUPAC: 2-(dimetilamino)etanol
 Masă moleculară:89,14
 Punct de topire:-59 ºC
 Punct de fierbere:134 ºC
 Punct de aprindere:39 ºC
 Densitate:890mg/ml-1
 Aspect: incolor lichid
Dimetilaminoetanol este folosit ca un agent de întărire pentru poliuretani și rășini
epoxidice. Acesta este folosit în cantități de masă pentru tratarea apei. DMAE este utilizat în
sinteza coloranților, produse farmaceutice, emulgatori, inhibitori de coroziune și ca aditiv pentru
vopsea.

 Clorura de tionil
Clorura de tionil este un compus anorganic. Acesta este un produs chimic reactiv folosit
în clorurare reacțiilor.

Proprietățile clorurii de tionil:

 Formula: SOCl2
 Denumire IUPAC: Diclorura sulfuroasa
 Masa moleculara: 118,97
 Punct de topire: -104,5 ºC
 Punct de fierbere: 74,6 ºC
 Punct de aprindere: 39 ºC
 Densitate:1,638 g/cm3
  Aspect: clar,incolor pana la galben
Clorura de tionil este utilizată în principal în producția industrială de compuși organici
clorurați, care sunt de multe ori intermediari în produsele farmaceutice și în cele agrochimicale.
Aceasta este utilizată pe scară largă în sinteza organică, pentru unele aplicații estenevoie de
purificare. Clorura de tionil este componenta de clorură din bateriile de litiu.

 Acid cloracetic
Acidul cloracetic, industrial cunoscut sub numele de acidul monocloracetic (MCA) este
un compus organoclorurat, acesta este utilizat în sinteza organică.
Proprietățile acidului cloracetic:

 Formula: C2H3ClO2
 Denumire IUPAC: acid cloracetic
 Masa moleculara: 94,5
 Punct de topire: 63 ºC
 Punct de fierbere: 189,3 ºC
 Punct de aprindere: 126 ºC
 Densitate: 1,58g/cm-3
 Aspect: incolor sau alb cristalin
În industrie, acidul cloracetic este utilizat în producția medicamentelor, coloraților,
pesticidelor. Acesta este precursorul la erbicidul glifosat mai este folosit ca stabilizator în PVC și
ca componentă în unele produse cosmetice.
  Hidroxidul de sodiu
Hidroxidul de sodiu, cunoscut și drept sodă caustic sau leșie, are formulachimică NaOH.
Soda este o bază tare (pH=14 la c=1 mol/l), se dizolvă ușor în apă cu degajare de căldură.
Reacționează cu dioxidul de carbon din aer, rezultând carbonat de sodiu, din această cauză
soda caustică se păstrează în vase închise ermetic, pentru a evitacontactul cu aerul sau umezeala.
Soda caustică fiind o bază tare înlocuiește bazele mai slabe din săruri.

Proprietatile Hidroxidului de sodiu:

 Formula: NaOH
 Denumire IUPAC: Hidroxid de sodium
 Alte denumiri: Lesie, Soda caustic
 Masa moleculara: 39,997 g/mol
 Punct de topire: 322 ºC
 Punct de fierbere: 1388 ºC
 Densitate: 2130 g/cm3
 Solubilitate: usor solubil in apa, 1260 g/l (20 ºC)
 Presiunea vaporilor: 13 Pa ( 618 ºC)
 Aspect: substanta solida, higroscopica, de culoare alba.

Hidroxidul de sodiu este folosit in: obținerea de celuloză și din lemn sau paie, produse
chimice și materiale plastice, fabricarea de săpun și detergenți, fabricarea coloranților, sinteza
unor fibre textile artificiale, mercerarea bumbacului(bumbacul devine mai mătăsos, ușor de
colorat, mai rezistent, obținerea de aluminiu (prelucrarea bauxitei), curățarea de ulei,
grăsimi, rafinarea chimică a uleiului alimentar, in obținerea aluminiului din bauxită,etc.
  Acidul clorhidric
Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat (HCl). Solutia este un acid
anorganic tare făcând parte din grupa acizilor minerali. Sărurile acidului clorhidric se numesc
cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodium (NaCl).
Proprietățile acidului clorhidric:
 Formula: HCl
 Denumire: Acid clorhidric
 Alta denumire: Acid muriatic
 Masa moleculara: 36,46 g/mol
 Punct de fierbere: 80,39
 Punct de topire: -25
 Densitate: 1,16 g/cm3
 Solubilitate: 36 % in apa
 Duritate: 0 (scara Mohs)
 Anion: Clor
 Cation: Hidrogen
 Stare de agregare: gaz,solutie apoasa,lichid
 Aspect: gaz acid, coroziv, foarte periculos, produce arsuri grave

Acidul clorhidric este folosit pe scară largă în industria chimică, ca acid anorganic,în
minerit în procesul de prelucrare, de flotare a minereurilor, sau în tehnologia fosfaților, la
purificarea petrolului și gazului natural, ca și în metalurgie, și la cositorit. Inlaborator HCl este
un reactiv folosit frecvent la analize chimice, ca și în procedeele de titrare a unor alcali.

 Acidul sulfuric
Acidul sulfuric este un compus chimic al sulfului, este unul dintre cei mai puternici acizi
și este foarte coroziv. Acesta este unul dintre cele mai importante substanțe chimice din punct
devedere tehnic și face parte dintre cei mai fabricați precursori chimici.
Proprietățile acidului sulfuric:
 Structura chimica:
  Formula: H2SO4
 Denumire IUPAC: Sulfat de dihidrogen (vitriol)
 Masa moleculara: 98,1 g/mol
 Punct de topire: 10,38
 Punct de fierbere: 279,6
 Solubilitate: miscibil cu reactie intense
Acidul sulfuric are multe aplicații, incluzând multe reacții chimice și utilizări
industriale.Este produsul chimic cel mai folosit în industrie, fiind numit și „sângele industriei”.
Direcțiile principale includ producția de îngrășăminte, procesarea minereurilor și a apelor
reziduale, sinteza produselor chimice și rafinarea petrolului. În combinație cu acidul azotic,
formează amestec sulfonitric care contine ionul nitroniu. Acest amestec este folosit la nitrarea
unor compuși.
Procesul de nitrare este utilizat pentru producția unui număr mare de explozivi, incluzând
trinitrotoluenul, nitroceluloza și nitroglicerina. Acidul este folosit și în acumulatorii acid-plumb,
fiind uneori numit și „acid de baterie”.

 Carbunele active
Este un adsorbant microporos, acesta se obține din material cu conținut ridicat de carbon
cum ar fi cărbunele (antracit, cărbune brun, lignit). Aceste materiale sunt întâi carbonizate la
temperaturi ridicate. În timpul acestui proces fracțiile volatile și componenți cu masa moleculara
mică se elimină. Cărbunele rezultat este apoi activat prin tratare cu gaze oxidante (abur la 800ºC
sau dioxid de carbon la temperaturi mari). În timpul procesului de activare se formează
microporii.

Cap. 3 Tehnologia de fabricatie

3.1 Consideratii teoretice
3.1.1 Chimismul reactiilor si mecanismul de reactive

Reactiile care stau la baza obtinerii meclofenoxatului decurg printr-un mecanism de

substitutie nucleofila 2, SN2 este caracterizat prin aceea ca formeaza o legatura intre reactantul
nucleofil si atomul de carbon, el decurgand intr-o singura etapa, fara separare de intermediar iar
ruperea si formarea legaturilor la centru au loc simultan.
Mecanismul de reactie
1) Condensarea p-clorfenolului cu acid monoclorcetic: reactia are loc in mai multe etape
astfel:
2) Acidularea sarii de sodium a acidului p-clorfenoxiacetic
 3) Clorurarea acidului p-clorfenoxiacetic cu clorura de tionil: este o substitutie nucleofila
bimoleculara cu o etapa premergatoare in care se elimina acidul clorhidric
 Reactia cu SOCl2 este utilizata datorita faptului ca produsele secundare (HCl si SO2) sunt
gaze care se elimina usor din sistem.

4) Condensarea clorurii acide cu dimetilaminoetanol:

 3.1.2 Studiul cinetic
Reactiile chimice pot avea loc in sisteme inchise sau deschise.
Sistemele inchise sunt acele sisteme in care nu au loc schimburi de masa cu
exteriorul, produsul de reactie, intermediare si cantitatea descrescatoare de reactanti raman in
sistem pana la terminarea procesului chimic.
Sistemele deschise sunt acele sisteme in care au loc schimburi de masa cu
exteriorul. Din punct de vedere al cineticii reactiile pot fi:

 Reactii de ordinul I
 Reactii de ordinul II
 Reactii de ordinul III
In cazul obtinerii meclofenoxatului etapa in care putem stabili viteza de reactie
este condensarea p-clorfenolului, aceasta reactie fiind cea mai lenta.
Procesul de condensare este descris prin urmatoarele reactii chimice:
 Cinetic, procesul de condensare este descris prin ecuatiile:

𝑑𝐶𝐴𝐹
𝑟1 = = 𝑘1𝐶𝐹 ∙ 𝐶𝑐𝐴
𝑑𝑡

𝑑𝐶𝐻𝐴
𝑟2 = = 𝑘2𝐶𝑐𝐴 ∙ 𝐶𝐻𝑂
𝑑𝑡

Unde: CF –Concentratia p-clorfenolului, mol/l

CCA - concentratia acidului cloracetic, mol/l
CCF – concentratia acidului fenoxiacetic, mol/l
CHO – concentratia ionilor de hidroxid, mol/l
k1, k2 – constant de viteza 𝑙 ∙ 𝑚𝑜𝑙 −1 ∙ ℎ−1
t – timpul de reactie, h
Ecuatia ce descrie distributia calitativa a produselor de reactie este:
𝑟1 = 𝑑𝐶𝐴𝐹 = 𝑘1 𝐶𝐹
𝑟2 = 𝑑𝐶𝐻𝐴 = 𝑘2 𝐶𝐻𝑂
Din aceasta relatie rezulta ca asupra continutului de clorfenoxiacetic, obtinut prin
condensarea acidului cloracetic cu clorfenolul in mediul basic, influenteaza urmatorii factori:
 pH-ul
 temperatura
 concentratia clorfenolului
Valori ale pH-ului favorizeaza hidroliza acidului cloracetic diminuand
randamentul in acid p-clorfenoxiacetic, iar valorile mici de pH nu asigura concentratia necesara
de ioni fenoxid pentru atingerea unor viteze mari de reactie la condensare.
Din datele existente privind influenta pH-ului asupra vitezei de hidroliza a
acidului monocloracetic, rezulta ca pH-ul optim de condensare este de 8,8-9 la temperatura de
90ºC, iar raportul constantelor de viteza k1/k2 este 7,3 (k1=3,76·10-2 l·mol-1·h-1 si k2=0,513·10-2
l·mol-1·h-1). Desigur temperature influenteaza atat procesul de condensare al acidului cloracetic
cat si hidroliza acestuia, dar pana la 90ºC influenta este mai mare asupra procesului de
condensare. In aceste conditii influenta mare asupra conversiei acidului cloracetic in acid
clorfenoxiacetic o are concentratia clorfenolului. Studiile existente demonstreaza ca la pH=8,8-9
si la temperature de 90ºC, concentratia p-clorfenolului exprima prin raport molar clorfenol: acid
monocloracetic este determinant performantei procesului.

3.1.3 Studiul termodinamic

Termodinamica studiaza fenomenele fizice si chimice la scara macroscopica
folosind marimi care pot fi masurate direct (pesiune, temperature, volum) si marimi care deriva
din principiile termodinamicii ca energia interna si entropia.
 Majoritatea proceselor fizico-chimice au loc in practica in sistemele neizolate,
motiv pentru care a fost introdusa functia termodinamica denumita energie libera Gibbs care
joaca rol de potential termodinamic.
∆𝑅 𝐺 ° = ∆𝑅 𝐻𝑇° − 𝑇∆𝑅 𝑆𝑇°

∆𝑅 𝐺 ° - energia libera Gibbs la temperature data (KJ/mol)

∆𝑅 𝐻𝑇° - entalpia de reactive (KJ/mol)

𝑇∆𝑅 𝑆𝑇° - entropia la temperature data (KJ/mol)

Laechilibru energia libera Gibbs trebuie sa aiba valori minime la presiune si
temperature constanta. Se disting 3 situatii:
1) ∆𝑅 𝐺𝑝,𝑡 > 0 → procesul este imposibil din punct de vedere termodinamic
2) ∆𝑅 𝐺𝑝,𝑡 = 0 → procesul este la echilibru
3) ∆𝑅 𝐺𝑝,𝑡 < 0 → procesul este posibil din punct de vedere termodinamic
La presiune si temperature constanta decurg spontan numai acele procese in
decursul carora entalpia libera scade.
Calculul entalpiei reactantilor si produsilor de reactie se poate efectua cu relatia:
° °
∆𝑅 𝐻𝑇° = ∑ 𝜈𝑖 𝐻𝑓𝑖 (𝑝𝑟𝑜𝑑) − ∑ 𝜈𝑗 𝐻𝑓𝑗 (𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡)
Hf – entalpia de formare a substantei

𝜈𝑖 - coeficient stoechiometric
Se calculeaza in mai multe moduri:
1) Caldura de combustie
∆𝐻𝑐 = −52,2 ∙ 𝑥
x – numarul de atomi de oxygen necesari arderii complete a substantei
2) Caldura de neutralizare
Variatia entalpiei de reactie in conditii standard ofera informatii referitoare la modul
de desfasurare al reactiei din punct de vedere energetic. In cazul in care reactia nu are loc in
conditii standard, atunci entalpia se calculeaza cu relatia:
𝑇
∆𝑅 𝐻𝑇° = °
∆𝑅 𝐻298 + ∫ ∆𝐶𝑝 ∙ 𝑑𝑇
298
∆𝑅 𝐻𝑇° - entalpia de reactie la o temperatura data
°
∆𝑅 𝐻298 - entalpia de reactie la temperatura standard

∆𝐶𝑝 – capacitatea calorica a substantei la presiune constanta

T – temperatura
Calculul entropiei in conditii standard ofera informatii asupra spontaneetatii reactiei si
se calculeaza cu relatia:
∆𝑅 𝑆𝑇° = ∑ 𝜈𝑖 𝑆298
° °
(𝑝𝑟𝑜𝑑) − ∑ 𝜈𝑗 𝑆298 (𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡)
 °
∆𝑆298 - entropia substantei in stare standard (KJ/mol K)
Entropia standard se calculeaza cu relatia:
°
- Pentru produse solide: ∆𝑅 𝑆298 = 4,6 ∙ 𝐶𝑝 (J/mol K) sau 1,1 · Cp (cal/mol·grad)
°
- Pentru produse lichide: ∆𝑅 𝑆298 = 5,9 ∙ 𝐶𝑝 (cal/mol·grad) sau 1,4·Cp (J/mol K)
Cp – poate fi calculat din caldurile atomice ale elementelor
Cunoscand valoarea entropiei si entalpiei se calculeaza energia libera Gibbs in
conditii standard. Aceasta relatie stabileste daca produsul este posibil sau nu in conditii standard
sau la o temperatura data. In urma calculului termodinamic putem sti care din reactii este
endoterma sau exoterma, lucru necesar in stabilirea tehnologiei de obtinere a procesului.
1) Condensarea p-clorfenolului cu monocloracetic
 Obtinand valoarea energiei Gibbs < 0, rezulta ca procesul este posibil din punct de vedere
termodinamic.
 Obtinand valoarea energiei libere Gibbs < 0, rezulta ca procesul este posibil din punct de
vedere termodinamic.

2) Acidularea sarii de sodiu a acidului p-clorfenoxiacetic

 Obtinand valoarea energiei libere Gibbs < 0, rezulta ca procesul este posibil din punct de
vedere termodinamic.
3) Clorurarea acidului p-clorfenoxiacetic cu clorura de tionil
4) Condensarea clorurii acide cu dimetilaminoetanol
 Obtinand valoarea energiei libere Gibbs < 0, rezulta ca procesul este posibil din punct de
vedere termodinamic.
3.2 Elaborarea schemei tehnologice si a schemei de fabricatie
 Bilantul de materiale
Scopul bilantului de materiale consta in determinarea cantitati de materii prime,
reactani ce trebuie introdusi in reactor pentru obtinerea productiei impuse.
Cunoscand productia anuale, numarul de zile de functionare a instalatiei intr-un
an si timpul pentru o sarja, putem calcula productia pe o sarja.
 Timpul pentru o sarja se compune din timpul pentru operare si timpul de reactie: ts= to + tr
 Numarul de sarje: ns=FAT/ts, unde FAT reprezinta fondul annual de timp
 Productia unei sarje: Ps= Pa/ns, unde Pa reprezinta productia anuala
Pa = 11 t/an to = 3h
𝑃 11000
𝑃𝑠 = 𝑛𝑎 → 𝑃𝑠 = → 𝑃𝑠 = 91,66 kg/sarja
𝑠 120

ts= to + tr = 3 +3 = 6h
𝐹𝐴𝑇 30 ∙ 24
𝑛𝑠 = → 𝑛𝑠 = → 𝑛𝑠 = 120 𝑠𝑎𝑟𝑗𝑒
𝑡𝑠 6
Mmeclofenoxat = 294 kg/kmol
294 kg meclofenoxat……………….128,5 kg p-clorfenol
91,66kg………………………………….x
91,66 ∙128,5
𝑥 = → 𝑥 = 40,06 kg
294

𝜂𝑡 = 58,79%
40,06 ∙100
𝑥= → 𝑥 = 68,14 kg p-clorfenol
58,79

1) Condensarea ƞ = 90%
 68,14 ∙ 94,5
𝑎= = 50,11 𝑘𝑔 𝐴𝑀𝐶𝑙𝐴
128,5
68,14 ∙ 2 ∙ 40
𝑏= = 42,42 𝑘𝑔 𝑁𝑎𝑂𝐻
128,5
68,14 ∙ 208,5
𝑐= = 110,56 𝑘𝑔 𝑃 − 𝐶𝑙𝐹𝑁𝑁𝑎
128,5
c’ = 110,56 · 0,9 = 99,50 kg p-ClFNNa
68,14 ∙ 58,5
𝑑= = 31,02 𝑘𝑔 𝑁𝑎𝐶𝑙
128,5
68,14 ∙ 2 ∙ 18
𝑒= = 19,08 𝑘𝑔 𝑎𝑝𝑎
128,5
68,14 ·0,9 = 61,32 kg p-clorfenol reactionat cu ƞ = 90%
Reactii secundare

61,32 ∙ 40
𝑥1 = = 19,08 𝑘𝑔 𝑁𝑎𝑂𝐻
128,5
61,32 ∙ 150,5
𝑥2 = = 71,81 𝑘𝑔 𝑃 − 𝐶𝑙𝐹𝑁𝑎
128,5
61,32 ∙ 18
𝑥3 = = 8,58 𝑘𝑔 𝑎𝑝𝑎
128,5
 50,11 ·0,9 = 45,09 kg acid monoclor acetic reactionat

50,11 ∙ 40
𝑥4 = = 21,21 𝑘𝑔 𝑁𝑎𝑂𝐻
94,5
50,11 ∙ 116,5
𝑥5 = 61,77 𝑘𝑔 𝑀𝐶𝑙𝐴𝑁𝑎
94,5
50,11 ∙ 18
𝑥6 = = 9,54 𝑘𝑔 𝑎𝑝𝑎
94,5

71,81 ∙ 116,5
𝑥7 = = 55,58 𝑘𝑔 𝑀𝐶𝑙𝐴𝑁𝑎
150,5
71,81 ∙ 208,5
𝑥8 = = 99,48 𝑘𝑔 𝑝 − 𝐶𝑙𝐹𝑁𝑁𝑎
150,5
71,81 ∙ 58,5
𝑥9 = = 27,91 𝑘𝑔 𝑁𝑎𝐶𝑙
150,5
Raport molar p-ClF: AMClA : NaOH = 1 : 1,2 : 2,2
1 mol p-ClF……………1,2 moli AMClA
128,5 kg ……………………. 1,2·94,5 AMClA
68,14 kg………………………y
y = 60,13 kg AMClA
1 mol p-ClA………………2,2 moli NaOH
128,5 kg …………………..2,2 · 40 NaOH
68,14kg ……………………..z
z = 46,66kg NaOH
P-ClF reactionat = 68,14 · 0,9 = 61,32 kg
P-ClF nereactionat = 68,14– 61,32 = 6,82 kg
AMClA reactionat = 50,11 · 0,9 = 45,09 kg
AMClA nereactionat = 50,11 – 45,09 = 5,02 kg
NaOH reactionat = 19,08 + 21,21 = 40,29 kg
NaOH nereactionat = 42,42 – 40,29 = 2,13 kg
Apa obtinuta din reactie = 19,08 kg
MClANa exces = 71,91 – 55,58= 16,23 kg
60,13 ∙100
Apa din solutia de AMClA 30% = − 60,13 = 140,3 𝑘𝑔 𝐴𝑀𝐶𝑙𝐴
30
46,66∙100
Apa din Solutia de NaOH = − 46,66 = 108,87 𝑘𝑔 𝑁𝑎𝑂𝐻
30

Apa din solutii = 140,3 + 108,87 = 249,17 kg

2) Acidularea ƞ = 100%

Cantitatea de H2SO4 consumata:

99,48 ∙ 98
𝑎1 = = 46,75 𝑘𝑔
208,5
16,23 ∙ 98
𝑎2 = = 13,65 𝑘𝑔
116,5
71,81 ∙ 98
𝑎3 = = 46,76 𝑘𝑔
150,5
Total H2SO4 = 107,16 kg
 107,16 ∙100
Apa din solutia de H2SO4 = − 107,16 = 428,64 𝑘𝑔 𝐻2 𝑆𝑂4
20

99,48 ∙ 186,5
𝑏= = 88.98 𝑘𝑔 𝐴 𝑝 − 𝐶𝑙𝐹𝐴
208,5
16,23 ∙ 94,5
𝑐= = 13,165 𝑘𝑔 𝐴𝑀𝐶𝑙𝐴
116,5
71,81 ∙ 128,5
𝑑= = 61,312 𝑘𝑔 𝑝 − 𝐶𝑙𝐹
150,5
NaHSO4 format:
99,48 ∙ 120
𝑒1 = = 57,254 𝑘𝑔
208,5
16,23 ∙ 120
𝑒2 = = 16,717 𝑘𝑔
116,5
71,81 ∙ 120
𝑒3 = = 57,257 𝑘𝑔
150,5
Total NaHSO4 = 131,228 kg
 3) Antrenarea ƞ = 99%
Ap-ClFA degradat = 88,98 · 0,01 = 0,8898 kg
Ap-ClFA ramas = 88,98– 0,8898 = 88,0902 kg
Abur introdus:
mabur = 49,55 ·0,3 = 14,86 kg
mabur retinut = 0,33 ·14,86 = 4,9 kg
mabur ramas = 14,86 – 4,9 = 9,96 kg

4) Racire, cristalizare, filtrare ƞ= 94 %

Umiditate 15 %
Ap-ClFA cristalizat = 0,94 · 88,0902 = 82,8047 kg
82,8047
𝑚𝑝𝑝 = = 97,417 𝑘𝑔
0,85
mapa retinuta = 97,417 – 82,8047 = 14,6123 kg
Ap-ClFA pierdut = 88,0902 – 82,8047 = 5,2855 kg
mapa + mabur = 696,89 +4,9 = 701,79 kg
mapa filtrate = 701,79 – 14,6123 = 687,1777 kg
 5) Uscarea ƞ = 99 %
Ap- ClFA uscat = 82,8047 ·0,99 = 81,9766 kg
Ap- ClFA pierdut = 82,8047 – 81,9766 = 0,8281 kg
 6) Clorurarea ƞ = 87 %

Raport molar Ap-ClFA: SOCl2 = 1: 1,2

1 mol Ap-ClFA………………1 mol SOCl2
186,5 kg……………………….1,2 ·119
81,9766 kg………………………..a kg
a = 62,7681 kg SOCl2
Concentratia celor doua componente in benzen este 50 %
Cantitatea de benzen introdus
Masabenzen = 62,7681 + 81,9766 = 144,7447 kg
Ap-ClFAreactionat = 81,9766 ·0,87 = 71,3196 kg
Ap-ClFAnereactionat = 81,9766 – 71,3196 = 10,657 kg
71,3196 ∙ 119
𝑥= = 45,506 𝑘𝑔𝑆𝑂𝐶𝑙2
186,5
71,3196 ∙ 205
𝑦= = 78,3941 𝑘𝑔 𝐶𝑙𝐴 𝑝 − 𝐶𝑙𝐹𝐴
186,5
71,3196 ∙ 36,5
𝑧= = 13,9579 𝑘𝑔 𝐻𝐶𝑙
186,5
71,3196 ∙ 64
𝑤= = 24,4742 𝑘𝑔 𝑆𝑂2
186,5
SOCl2 nereactionat = 62,7681 – 45,506 = 17,2621 kg
 7) Distilarea ƞ = 98 %
Fractia 1:C6H6 (100%) + SOCl2 (100%) = 𝑚𝐶6 𝐻6 +𝑆𝑂𝐶𝑙2 = 144,7447 + 17,2621 = 162,0068 𝑘𝑔
Fractia 2 : ClAp-ClFA (98%) = 𝑚𝐶𝑙𝐴𝑝−𝐶𝑙𝐹𝐴 = 78,3941 ∙ 0,98 = 76,8262 𝑘𝑔
Reziduu: 𝑚𝐴𝑝−𝐶𝑙𝐹𝐴 𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡 = 10,657 𝑘𝑔
𝑚𝐴𝑝−𝐶𝑙𝐹𝐴 𝑑𝑒𝑔𝑟𝑎𝑑𝑎𝑡 = 78,3941 − 76,8262 = 1,5679 𝑘𝑔
 8) Condensare ƞ = 99%

9) Racire, cristalizare, filtrare ƞ = 94%

Umiditate = 15%
MF-HClcristalizat = 109,0781 · 0,94 = 102,5334 kg
102,5334
𝑚𝑝𝑝 = = 120,6275 𝑘𝑔 𝑀𝐹 − 𝐻𝐶𝑙
0,85
Cantitatea de solvent din precipitat: 120,6275 – 102,5334 = 18,0941 kg
Cantitatea de MF-HCl pierduta prin filtrare: 109,0781 – 102,5334 = 6,5447 kg
 10) Uscare ƞ = 100%

11) Purificare ƞ = 98%

mMF-HCl = 102,5334 · 0,98 = 100,4827 kg
mMF-HCl nereactionat = 102,5334 – 100,4827 = 2,0507 kg
 12) Filtrare cu carbine active ƞ = 98 %
Umiditatea = 15 %
Cantitatea i-pr-OH introdusa
m i-pr-OH = m MF-HCl purificat = 100,4827 kg
Cantitatea de carbine introdusa: 100,4827 · 0,05 = 5,0241 kg
mcarbune = 5,0241*0,85 = 4,2704 kg
MF-HClcristalizat = 100,4827 · 0,98 = 98,4730 kg
MF-HClpierdut = 100,4827 – 98,4730 = 2,0097 kg
98,4730
𝑚𝑝𝑝 = = 115,8505 𝑘𝑔
0,85
Cantitatea de solvent din precipitat = 115,8505 – 98,4730 = 17,3775 kg
Cantitatea de i-pr-OHretinuta = 17,3775-(5,0241 + 4,2740 + 2,97) = 5,1094 kg
Cantitatea de i-pr-OHramas = 100,4827 – 5,1094 = 95,3733 kg

13) Racire, cristalizare, filtrare ƞ = 94 %

Umiditatea 15 %
MF-HClcristalizat = 98,4730 · 0,94 = 92,5646 kg
MF-HClpierdut = 98,4730 – 92,5646 = 5,9084 kg
 92,5646
𝑚𝑝𝑝 = = 108,8995 𝑘𝑔
0,85
Cantitatea de solvent din precipitat =108,8995 – 92,5646 = 16,3349 kg
Cantitatea de i-pr-OHretinut = 16,3349 kg
Cantitatea de i-pr-OHramas = 95,3733 – 16,3349 = 79,0384 kg

14) Uscarea ƞ= 99 %
mMF-HCl cristalizat = 92,5646 · 0,99 = 91,6389 kg
MF-HClpierdut = 92,5646 – 91,6389 = 0,9257 kg
 Capitolul 4. Controlul, reglarea si automatizarea
procesului
4.1 Controlul de calitate pe faze de fabricatie

Desfasurarea proceselor industiale este caracterizata de marimi variabile ca: temperatura,

presiune, debit, concentratie, etc. care se numesc parametrii procesului. Acesti parametri trebuie
reglati. Actiunea de reglare trebuie sa fie manuala sau automata.
In industria chimica prin automatizare se urmareste si se obtine:
 Reducerea consumurilor specifice de materii prime, auxiliare si energetice
 Cresterea capacitatii de productie a instalatiilor
 Micsorarea suprafetelor de productie
 Cresterea securitatii muncii
 Imbunatatirea conditiilor de munca
Prin automatizare se intelege aplicarea la o instalatie a unor aparate si legaturi cu ajutorul
carora se realizeaza comanda sau reglarea procesului. O buna automatizare presupune
semnalizare, masurare, reglare si control.
Pe baza analizei structurii procesului tehnologic se stabilesc parametrii si marimile ce se
impun a fi masurate si reglate pentru ca instalatia sa raspunda pe deplin imperativelor
functionarii automate. Dup ace s-au stabilit parametrii regalti se trece la pozitionarea pe schema
tehnologica a buclelor de reglare automata cu precizarea parametrului reglat. Parametrii care
trebuie reglati in procesul de obtinere a meclofenoxatului sunt:
- temperatura
- presiunea
- pH-ul
- nivelul debitului
 4.2 Aparate de masura si control adoptate

1) Reglarea automata a procesului

Distingem doua cazuri: reglarea presiunii in vase inchise, cum sunt reactoarele
discontinui si reglarea presiunii in vase de circulatie sau pe conducte.
Reglarea presiunii pe vase inchise se realizeaza prin modificarea curentilor de energie
termica care intra sau ies din reactor pe o cale oarecare (manta de incalzire sau racier). Daca
presiunea de vapori din reactor este numai functie de temperatura sarjei si nu de conversie,
stabilizarea presiunii duce implicit si la stabilizarea temperaturii.
Reglarea presiunii in vase cu circulatie se realizeaza modificand fie debitul de intrare, fie
pe cel de iesire din vasul respective (fig 1 si 2).

Fig. 1 Fig. 2
 Solutia adoptata depinde de procesul tehnologic in care este integrat vasul si de
functia lui in acest proces. De regula, daca principala actiune perturbatoare se exercita pe debitul
de iesire, variabila manipulate este debitul de intrare si invers. Comportarea dinamica a vaselor
de acest tip este fie de element aperiodic stabil de ordinal intai, fie de element integrator- daca
circula gaze sau vapori si de element neinertial daca circula lichide. Constanta de timp a
sistemului depinde in primul rand de volumul vasului si de rezistentele pe conductele de intrare
si de iesire. Din aceasta cauza se pot folosi un regulator P cu un factor mare de amplificare si
numai daca cerintele asupra abaterii statice sunt foarte severe se utilizeaza un regulator PI.
Pentru reglarea presiunii se folosesc frecvent si regulatoare directe care au un
factor mare de amplificare si deci abatere stationara mica. Spre a reduce timpul mort, elemental
de masurare se monteaza la cca. 10 diametri de regulator.
Reglarea automata a temperaturii
Reglarea temperaturii este necesara in industria chimica atat la aparate la care
au loc procese fizice cat si chimice. Pentru alegerea regulatorului se dau urmatoarele indicatii:
daca incalzirea este electrica si banda de variatie a perturbatiilor relative restransa, se poate folosi
regulator electric bipozitional care intrerupe sau restabileste nu circuitul principal de incalzire, ci
numai o ramificatie a acestuia. La obiectele cu schimb de caldura numai prin convectie pot folosi
numai reguatoare continue P.
Pentru reglarea temperaturii la obiecte termice cu T1/T si numar redus de
elemente de acumulare se obtin rezultate bune cu regulatoare PI si PID, ultimele determinand o
scurtare considerabila a duratei procesului tranzitoriu. In procesele care au o capacitate termica
mare, constanta de timp si timpi morti mici, pot fi reglate cu regulatoare bipozitionale. Acesta
este cazul cuptoarelor electrice, al celor cu tuburi radiante etc. Pentru cuptoarele cu functionare
discontinua se folosesc regulatoare tripozitionale. In obiectele la ae sistemul de caldura se face
numai prin convectie, timpul mort este practice nul si reglarea lor nu reprezinta dificultati. Daca
insa, asa cum este cazul la supraincalzitoare, in drumul convective al caldurii intervin elemente
de acumulare- pereti metalici- timpul mort capata valori mari, reglarea devine dificila. Daca
schimbul de caldura intre punctual de masurare sic el de executie se face prin radiatie, nu apare
practice timp mort si reglarea este usara.
In cazul reglarii temperaturii intr-un aliaj chimic bucla de reglare este
reprezentata in figura urmatoare:
 Fig. 3 1- punct de reglare a temperaturii; 2- regulator de temperature; 3- element de executie

2) Reglarea automata a pH-ului

Reglarea automata a pH-ului prezinta o serie de dificultati a caror inlaturare impune o
cercetare amanuntita pentru fiecare caz concret in parte. Modificarea pH-ului unei solutii date in
directia valorii dorite a acestuia se realizeaza adaugand in solutia respective dupa caz:
- Solutii de acizi sau baze
- Substante solide pulverizare ca CaCO3 sau CaO
- Substante in forma gazoasa ca CO2 sau SO2
- Solutie tampon sau de agenti de precipitare
Ca traductoare primare se folosesc aproape exclusive electrozi de sticla. Pentru procesele
in regim discontinuu, constanta de timp a procesului este de obicei foarte mare, variatiile pH-ului
sunt lente si relative mici si se obtin rezultate bune intrebuintand regulatoare bipozitionale.
Reglarea automata a pH-ului este afectata de o serie de dificultati specific:
- in cazul stabilizarii pH-ului la o anumita valoare vor fi necesare doua medii de reglare
diferite, situatie in care se adauga fie reactive acid sau bazic in functie de sensul in care se abate
initial pH-ul;
- precizia cu care se poate regla pH-ul este dependent de valoarea de referinta, de faptul ca
mediul reglat este puternic sau slab bazic sau acid, valoarea abaterii primare si de precizia cu
care se adauga reactivul de neutralizare, la aceeasi valoare prescrisa;
- existent in bucla, a unor intarzieri (timp mort si intarzieri de capacitate) apreciabile;
Intarzierea pura este data de timpul necesar transmiterii semnalului de la un punct de
adaugare a reactivului de neutralizare pana in punctu de masurare. Apropierea celor doua puncte
este limitata de necesitatea de a asigura un timp de reactie sufficient de lung.
- o calitate buna de reglare a pH-ului este conditionata de o buna amestecare a solutiei cu
reactivul de neutralizare si de o curatire periodica a electrodului de masura a pH-ului
Schemele de principiu ale reglarii pentru cazul in care mediul reglat se gaseste in curgere
sunt prezentate in urmatoarele figure:
 Reglarea pH-ului intr-un reactor cu amestecare printr-o cascada pHc-Ph

Reglarea pH-ului folosind doua fluxuri de reactanti de neutralizare

3) Reglarea automata a nivelului

Reglarea nivelului este o problema extreme de frecvent in industria chimica. Ea poate
folosi adesea un regulator bipozitional, dar trebuie tinut seama totusi de faptul ca viteza de
variatie a nivelului intr-un vas de intrare si iesire este proportional cu diferenta dintre cele doua
debite si invers proportionala cu sectiunea transversala a rezervorului. Trebuie de asemenea sa
ditingem intre doua categorii de sisteme de reglare a nivelului, dupa cum nivelul reprezinta o
variabila importanta a procesului. Mentinand debitul la o referinta, se mentine constant timpul de
stationare in reactor, ceea ce asigura o conditie de lucru la o conversie constanta.
 Un caz deosebit il reprezinta reglarea nivelului in rezervoare inchise subpresiune cand
se recomanda o schema de reglare in cascada. Cascada are regulator supraordonat de nivel si
regulator subordonat de debit.

Daca presiunea in vas creste, prima consecinta este cresterea debitului de evacuare.
Stabilindu-se debitul cu bucla subordonata se stabilizeaza indirect nivelul. Daca
variatia nivelului este efectul modificarii alimentarii, presiunea nu variaza, dar creste nivelul.
Regulatorul de nivel modifica valoarea prescrisa pentru bucla de reglarea debitului in asa fel ca
evacuarea sa coincide cu intrarea, mentinandu-se nivelul constant.
4) Reglarea automata a debitului
Reglarea debitului nu prezinta dificultati deoarece obiectele reglate corespunzatoare-
portiunii din conducta- au fie comportamente de element neinertial, in cazul lichidelor, fie
comportare de element aperiodic stabil, cu timp mort nul sau foarte redus, in cazul gazelor sau
vaporilor, datorita compresibilitatii acestora.
Deoarece debitul este functie de caderea de presiune disponibila intre extremitatile
conductei si de rezistentele hidraulice de pe traseu, rezulta ca reglarea debitului se poate realiza
introducand o rezistenta variabila pe conducta sau, atunci cand este posibil, actionand asupra
generatorului de presiune de la una din extremitatile conductei.
Traductoarele primare folosite pentru reglarea debitului pot fi de tipuri foarte
diferite, dar domina cele cu diafragma . Un exemplu de reglare a debitului este prezentata.
 Se masoara debitul pe conducta in punctual 1 si se compara aceasta valoare cu
referinta fixata de regulator. In concordanta cu eroarea obtinuta, regulatorul de debit, FC,
actioneaza ventilul de pe conducta. Se utilizeaza de obicei o baterie de ventile, astfel incat sa se
poata face automat sau manual.

In cazul reglarii automate, regulatorul actioneaza ventilul 1, ventilele 2si 1,

ventilele 2 si 3 deschise, iar in 4 este inchis. Trecerea pe reglarea manuala presupune inchiderea
ventilelor 2 si 3 izoland astfel ventilul 1, procesul fiind condus manual prin manevrarea
ventilului 4.
5) Automatizarea schimbatoarelor de caldura
In cazul acestor utilaje din industria chimica, parametrul reglat este temperatura
de iesire a fluidului tehnologic racit sau incalzit in schimbator. La schimbatoarele de caldura
multitubulare se foloseste ca variabila manipulata debitul de agent termic. De regula ventilul de
reglare se plaseaza pe intrare la schimbatoarele de caldura orizontale si pe iesire la cele vertical.
Plasarea ventilului de reglare pe debitul de fluid tehnologic are efect mai rapid asupra modificarii
temperaturii. Astfel o schema de reglare eficienta este o reglare de tip slit-range, in care
regulatorul de temperature actioneaza simultan si coordonat doua ventile.
 La incalzirea cu abur se practica si plasarea ventilului de reglare pe conducta de
condens, solutia acestora oferind avantajul unui ventil de reglare mai mic evitarea laminarii
aburului la intrarea in schimbator, dar se introduce concomitant si intarzieri suplimentare.

6) Automatizarea reactoarelor chimice

In legatura cu utilizarea reactoarelor chimice se urmaresc cateva aspecte dintre
care cele mai importante sunt: o conversie dorita reactantilor, selectivitate corespunzatoare,
evitarea supraincalzirii, obtinerea unui produs de o anumita calitate. Prin urmare factorii de care
depend aceste elemente reprezinta parametrii care regleaza la o reactive chimica, respective
temperatura, nivelul, raportul reactantilor, presiunea, concentratia produsului.
Din acesti parametri se aleg cei necesari functie de tipul procesului caloric, tipul
proceselor elementare sau faza in care se desfasoara reactia.
 Reactor cu agitare cu reactie in faza lichida
Automatizarea unui astfel de reactor presupune reglarea debitelor de reactanti, a
temperaturii si a nivelului.
 Cap. 5 Deseuri de fabricatie si valorificarea lor

Din tehnologia obtinerii meclofenoxatului, pe langa produsul principal apar in diferite

produse secundare si deseuri de fabricatie. Apele cu urme de solvent sunt supuse indepartarii
solventului apoi se epuizeaza.
Procesul de epuizare consta in indepartarea din apele uzate a substantelor toxice, a
microorganismelor pentru protectia mediului inconjurator. Evacuarea apelor uzate nepurate in
mod corespunzator poate afecta sanatatea publica. Ca o prima masura STAS 1481-76, prevede ca
apele uzate sa fie intotdeauna in aval in puncte de folosinta. Epurarea apelor uzate se face in
statii de epurare: acestea fac parte integranta din canalizarea orasului sau industriei, marimea lor
fiind determinate de gradul de epurare necesar., de debitele si caracteristicile apelor uzate,.
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazeaza pe procese fizice,
chimice, biologice.care difera functie de tipul poluantilor si concentratia lor in apa uzata. Se
poate face o clasificare a acestor metode luand in considerare tipul procesului care sta la baza
metodei de epurare:
 Epurare mecanica
 Epurare chimica
 Epurare biologica
 Epurare avansata
Considerand operatiile si procesele unitare neceare pentru a realiza indepartarea
poluantilor, intr-un anumit stadiu al sistemului de epurare in:
 Epurare primara
 Epurare secundara
 Epurare tertiara (avansata)
Apele uzate industrial sunt admise in reteaua de canalizare a orasului numai daca
indeplinesc anumite conditii. Este interzisa evacuarea in retea a apelor industrial care contin:
 Suspensii sau alte materiale care se pot depune
 Corpuri solide
 Pacura, uleiuri, grasimi
 Substante care provoaca fenomene de coagulare
 Substante cu agresivitate chimica
 Ape calde cu temperature de peste 50ºC
 Substante inhibitorii ale procesului de epurare care ar putea prejudicial functionare
instlatiilor
O alta sursa de polure este reprezentata de eliminare de gaze, CO2 si aer, de cele mai
multe ori amestecat cu articule solide sau lichide. Prin interactiunea chimica a substantelor cu
diferite forme fizice ale pot rezulta substante chimice foarte toxice.
 CAP. 6 Utilitati

Utilitatile folosite in procesul de productie a meclofenoxatului sunt:

 Energia electrica
 Aburul
 Apa
 Aerul comprimat

Energia electrica
Aceasta reprezinta una din formele de enrgie cekle mai folosite in industria chimica,
datorita usurintei de transport la distante mari cuc are poate fi transformata in energia chimica,
termica sau luminoasa. Energia electrica transformata in energie mecanica este utilizata la
actionarea electromotoarelor cu care sunt dotate: pompele si reactorul cu agitare mecanica. Se
utilizeaza energia electrica pentru iluminat-monofazat si pentru motoare-trifazat.

Aburul
Vaporii de apa sunt cei mai utilizati agenti termici pentru incalzire. Realizarea unor
temperaturi peste 200ºC necesita presiuni mai mari de 35 atm, ceea ce conduce cresterea
cheltuielilor de investitie. In functie de presiunea pe care o are aburul la iesirea din generator,
acesta poate fi: abur umed, abur saturat, abur supraincalzit. Aburul umed contine picaturi de apa
si rezulta de la turbinele cu contra presiune sau din opratiile de evaporare, ca produs secundar.
Este cunoscut sub numele de abur mort.
Aburul saturat este frecvent folosit ca agent de incalzire, avand caldura latenta de
condensare si coeficienti individuali de transfer de caldura mari. Temperatura aburului saturat
poae fi reglata usor prin modificarea presiunii. Incalzirea cu abur se poate realiza direct prin
barbotoare, sau indirect prin intermediul unei suprafete ce separa cele doua fluide. \
Aburul supraincalzit cedeaza, in prima faza caldura sensibila de racier, pana la atingerea
temperaturii de saturatie, cand coeficientul individual de transfer de caldura este mic si apoi
caldura latent prin condensare.

Apa
Se utilizeza apa pentru racirea masei de reactive. Apa de racire poate proven din fantani
de adancime, temperature ei se mentine intre 10-15ºC tot anul, sau apa de la turnurile de racire,
cand se recircula avand temperature in timpul verii 25-30ºC. Pentru racirea continutului de
suspensii se realizeaza coagularea, decantarea sau filtrarea apei inainte de a fi utilizata in
instalatii. Pentru evitarea formarii crustei, temperature apei la iesire din aparate nu trebuie
depasita 50 ºC.
Racirile cu apa industrial se poate realiza pana la 35-40 ºC. Apa este un agent termic cu
capacitate caloric mare, usor de procurat. Se utilizeaza si apa de incendiu, apa potabila, apa
tehnologica.

Aerul comprimat
Aerul comprimat se utilizeaza in urmatoarele scopuri:
 Material prima tehnologica
  Amestecare pneumatica si uscare
 Curatarea utilajelor
 Purtator de energie (pentru actionarea aparatelor de masura si de reglare, in atelierul
mechanic, etc ).

CAP. 7 Transport, depozitare, ambalare

Ambalare: meclofenoxatul se conditioneaza sub forma de:

 Comprimate de 100 mg
 Flacoane injectabile de 250 mg
 Supozitoare de 200 mg
Operatiunile de depozitare si manipulare a medicamentelor trebuie sa se faca dupa
instructiuni sau procedure scrise, acstea avand ca obiect, in special, verificarea conformitatii
produselor receptionate cu documente insotitoare, termenele de valabilitate, absenta
deteriorarilor aparente. Medicamentele supuse unor conditii special de pastrare trebuie sa fie
ifdentificate si depozitare imediat, in conformitate cu instructiunile scrise, reglementarile specific
si cu procedurile care le sunt aplicabile.
Informatiile inregistrate cu privire la tranzactiile de intrare trebuie sa fie clare si usor
accesibile. Documentele care insotessc intrarea produselor in gestiunea depozitului trebuie sa
permita regasirea originii fiecarui produs prin mentionarea numarului seriei sau al lotului
acestuia. Produsele deteriorate, precum si cele cu vicii ascunse trebuie sa fie izolate din stocul
produselor in circulatie si, daca nu pot fi distruse imediat, trebuie depozitate intr-o zona clar
delimitate, astfel incat sa nu poata fi distribuite din greseala sau sa nu afecteze calitatea altor
produse.
Cladirile trebuie sa dispuna de un volum global de spatii destinate depozitarii si zonelor
de pregatire a comenzilor, suficiente pentru a raspunde exigentelor activitatii. Iluminatul,
temperature, umiditatea si ventilatia trebuie sa fie astfel asigurate incat sa nu
afectezemedicamentele depozitate. Spatiile de depozitaretrebuie sa aiba dimensiuni suficiente
pentru pastrarea in ordine a diferitelor categorii de produse: produse disponibile pentru
comercializare, produse returnate, rechemate, in carantina, produse care trebuie pastrate in
anumite conditii particulare (temperature, umiditate, lumina) sau care necesita evidente specific
conform legislatiei in vigoare.
Spatiile trebuie sa fie intretinute cu grija pentru a evita depunerea de praf, murdarie,
patrunderea insectelor si a animalelor rozatoare. Depozitarea direct pe podea trebuie evitata.
Produsele trebuie sa fie pastrate astfel incat calitatea acestora sa nu fie modificata de vecinatatea
cu alte produse care fac obiectul distributiei angro.
Organizarea stocurilor trebuie sa permita rotatia acestora dupa principiul “primul intrat-
primul iesit”, tinand cont de data expirarii. Produsele trebuie sa fie localizate dupa o procedura
determinate. Miscarea produselor aflate in depozit in carantina trebuie sa fie efectuata in
conformitate cu o procedura bine stabilita. Sistemul de reglare a temperaturii trebuie sa permita
mentinerea tuturor zonelor spatiului de depozitare in limitele de temperature cerute.
Inregistrarile temperaturii trebuie sa fie pastrate, de preferinta, pe o durata de cel putin 3
ani siin orice caz, in concordanta cu termenul de valabilitate al produselor. Camerele si
echipamentele frigorifice destinate depozitarii medicamentelor trebuie sa fie pastrate si
depozitate in loc separate, protejat contra efractiei prin sisteme de alarma sau nde securitate
intarita. In spatiile destinate depozitarii medicamentelor stupefiante si psihotrope nu se pot
depozita alte produse sau obiecte, cu exceptia documentelor prevazute pentru distributia
acestora. Mijloacele de transport trebuie sa fie prevazute cu un system propriu de asigurare a
temperaturii si umiditatii necesare conservarii medicamentelor in conditiile specificate de
fabricant sis a fie dotate cu dispozitive de monitorizare a conditiilor create.
Majoritatea medicamentelor sa pastreaza si se transporta in conditii normale: temperature
max 25 ºC, umiditatea relative de 60 ± 5 %; cand sunt necesare conditii special de pastrare,
acestea trebuie sa fie, de asemenea, asigurate, controlate si monitorizate. Dispozitivele folosite
pentru monitorizarea conditiilor de temperature si umiditate trebuie sa fie calibrate la interval
stabilite, iar rezultatele calibrarilor trebuie pastrate. Distribuitorul trebuie sa faca dovada
monitorizarii parametrilor de temperaturatemperaturete in timpul transportului medicamentelor,
prin pastrarea inregistrarilor cel putin un an dupa expirarea perioadei de valabilitate a unui
medicament distribuit, daca legislatia nu prevede altfel.
 CAP. 8 Masuri de tehnica a securitatii muncii si norme
de P.S.I
8.1 Masuri de tehnica a securitatii muncii
In industria chimica problema protectiei este importanta deoarece pe langa factorii de
periculozitate comuni cu alte ramuri industrial: elemente mobile ale utilajelor, actiunea
curentului electric, degajari importante ale caldurii, zgomote si trepidatii se adauga si urmatorii
factori:
 Degajari de substante toxice
 Prezenta frecventa a unor substante inflamabile
 Temperature ridicate
 Operatii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice
 Posibilitatea exploziilor cauzate de amestecurile explozive
Protectia muncii are urmatoarele aspect:
1) Protectia juridica a muncii, reprezentata de legislatia in vigoare constituita din:
 Codul muncii
 Legea numarul 5/1965 cu privire la protectia muncii
 HCM, numarul 5/1966 cu privire la accidentele de munca
 Legea numarul 1/1970 privind organizarea si disciplina muncii
 Decretul 400/1981
2) Protectia sanitara a muncii cuprinde masurile pentru crearea unor conditii fiziologice
normale de munca si de suprimarea riscurilor imbolnavirii profesionale
3) Protectia tehnica a muncii consta in masuri tehnice si organizatorice pentru usurarea
muncii si prevederea accidentelor de munca
Masuri de protectia muncii pentru utilizarea unor substante toxice:
H2SO4: pentru ca acidul sulfuric folosit in industrie difera foarte mult prin concentratie si
puritate, alegerea materialului corespunzator pentru conducte, pompe si cisterne prezinta pentru
fiecare caz o problema foarte complexa. Pentru depozitarea si transportul acidului sulfuric de
concentratie mai mica de 77% se folosesc vase captusite cu plumb. Acidul sulfuric se incarca in
cisterne, butoaie de otel si damigene. Cisternele trebuie sa fie uscate si prevazute cu dispositive
pentru inchiderea etansa si supapa de siguranta pentru micsorarea presiunii gazului care se
formeaza in urma reactiei acidului cu metalul.
Descarcarea acidului din cisterne, se efectueaza fie cu aer comprimat printr-o teava
introdusa inn acid sau printr-un robinet de descarcare amplasat la partea inferioara. La curatirea
cisternelor goale este necesar ca in prealabil sa se verifice daca efectuarea lucrarii nu prezinta
pericola datorita gazelor toxice ce se formeaza. In timpul masurarii nivelului in cisterne cu acid
sulfuric este interzisa folosirea focului deschis, fiind pericol de explozie. In cazul varsarii acizilor
este necesar ca locul respective sa se acopere cu nisip amestecat cu cenusa care se indeparteaza si
numai dupa aceea se foloseste apa.
C2H5OH: in cazul acestei substante masurile de protectie sunt urmatoarele:
- Cand aspirarea concentratiilor mari de vapori de etanol este inevitabila se foloseste masca
contra gazelor izolata cu tub sau aparat respirator
 - Este interzis fumatul in halele de fabricatie unde se degaja vapori alcoolici, in magaziile
de depozitare precum si in depozitele de combustibil.

Tehnica securitatii muncii la efectuarea diferitelor operatii in industria chimica

Distilarea - are ca scop separarea unui amestec format din doua sau mai multe lichide
care au temperature diferite de fierbere. Din punct de vedere al securitatii muncii isntalatiile de
distilare pot fi clasificate in functie de modul cum se face incalzirea si de presiunea care se
dezvolta in ele. Dupa modul de incalzire ele se impart in instalatii care functioneaza cu incalzire
direct ape foc, pe aburi, cu apa, sau current electric. Pentru asigurarea unor conditii nepericuloase
de lucru este necesar sa se efectueze control permanent iar reglarea temperaturii sa se faca
automat.
Cristalizarea - dupa modul de functionare cristalizoarele pot fi cu functionare periodica
si cu functionare continua. Conditii mai bune de munca se pot realiza prin folosirea
cristalizoarelor rotative cu functionare continua. In aceste aparate stratul de cristale se depune in
mod continuu pe toba rotativa si se indeparteaza cu ajutorul unui cutit. Pentru a preintampina
degajarea gazelor, catalizatorul este inchis etans cu un tub de evacuare. Cele mai lipsite de
pericol sunt cristalizoarele cu vid. La aceste aparate se elimina complet pericolul patrunderii
gazelor toxice in incapere iar lipsa pieselor in miscare elimina accidentele mecanice.
Filtrarea - aceasta operatie se executa pentru separarea substantelor solide de lichide cu
ajutorul filtrelor. Filtrele cu presiune se folosesc in cazurile cand se filtreaza amestecuri care
degaja gaze daunatoare sau explosive, atunci cand nu se pot utiliza filtrele deschise. Aceste filtre
sunt inchise, iar presiunea in interiorul lor se creaza cu ajutorul aerului comprimat sau a unui gaz
inert. Toate organele in miscare ale filtrelor ca si celelalte care prezinta pericol sunt ingradite.
Filtrele cu vid pot fi prevazute cu benzi de transport, astfel incat intregul proces de filtrare se
mecanizeaza in totalitate.

Masuri de protectia muncii impotriva zgomotului si a vibratiilor

Zgomotul – introducerea pe scara larga a utilajelor si masinilor noi cu performante mari

in ceea ce priveste puterea si viteza de lucru precum si folosirea intensive a mijloacelor de
transport mechanic in incaperile industrial impune luarea de masuri pentru combaterea
zgomotului produs in timpul functionarii acestora. Tehnica actuala utilizeaza urmatoarele metode
de reducere a zgomotului:
 Inlaturarea zgomotului prin izolarea surselor ce il genereaza
 Absorbtia zgomotului prin sonorizarea locului de munca
Vibratiile – se produc sub aciunea socurilor, a fortelor de frecare sau a solicitarilor
alternative mecanice sau magnetice si se transmit tuturor elementelor cladirii. Pentru izolarea
solului impotriva vibratiilor fundatiilor se recomanda sa se prevada interval acustice de-a lungul
fundatiei cladirilor sau a utilajelor care provoaca vibratii in timpul functionarii.
 8.2 Norme P.S.I.
Incendiile si exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente in cantitatile suficiente
trei elemente: substanta combustibila, oxigenul si caldura. Cauzele principale ale incediilor si
exploziilor se datoreaza pe de o parte aprinderii si autoaprinderii iar pe de alta parte nerespectarii
procesului tehnologic, de atentie, etc.
Materiale folosite pentru stingerea incediilor
Apa – folosirea apei la stingerea incendiilor se bazeaza pe proprietatile ei de racire,
izolare termica. Proprietatile ei de racire se datoreaza capacitatii de absorbtie a caldurii si
calduriilatente de dezvoltare, care are valoare importanta. La stingerea incendiilor se folosesc
jeturi de apa compacte sau pulverizante.
Aburul – stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazeaza pe reducerea concentratiei
de axigen din zonele de ardere. Folosirea aburului se face in locurile in care exista instalatii de
cazare si sisteme fixe de intretinere.
Tetraclorura de carbon – are proprietatea de a stinge folocul, insa folosita in incaperi
inchise poate da nastere fosgenului, gaz foarte toxic.
Dioxidul de carbon – nu arde si nu intretine arderea. Folosit in zonele de ardere,
dioxidul dilueaza atmosfera reducand concentratia substantei combustibile si a oxigenului din
atmosfera de ardere. Dioxidul nu poate opri arderea bumbacului, peliculelor cinematografice,
care pot sa arda in mediu inert.
Prafuri stingatoare – in compozitia acestor prafuri intra diferite saruri, substante care
preintampina aglomerarea sarurilor si substante care contribuie la topirea lor. Prafurile
stingatoare impiedica dezvoltarea arderii prin acoperirea suprafetelor solide aprinse cu un strat
izolator, care prin topirea sari contribuie mai active La stingerea incendiului. Degajarea unor
saruri produce gaze incombustibile care contribuie la stingerea incendiilor. Stingatoarele de
incendiu cu praf sunt actionate prin presiunea unui gaz incombustibil, jetul de praf actionand
mecaninc asupra zonei de ardere.
Incendiile si exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente in cantitati suficiente
trei elemente: substanta combustibila, oxigenul si caldura.
 BIBLIOGRAFIE

1) C. Oniscu ‘Chimia si tehnologia medicamentelor’ Editura Tehnica, Bucuresti 1998

2) Farmacopeea Romana, editia a-X-a, Editura Medicala, Bucuresti 1993
3) N.Ailenei, ‘Chimie fizica’,I.P.I 1985
4) S. Opea, ‘Tehnologia chimica organica’ , indrumar de laborator, I.P.I 1986
5) S. Ungureanu. ‘Automatizarea proceselor in industria chimica’, Iasi 1996
6) C.P. Nenitescu, ‘Manualul inginerului chemist. Tabele fizico chimice si tehnice’,
editia tehnica
7) G. Niac, ‘ Formule, tabele, probleme de chimie fizica’, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1984
8) www.google.ro