Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Facultatea de Farmacie
Disciplina Analiza Medicamentului

PROIECT MCSB
Caracterizarea fizico-chimică, farmacologică și metode de analiză
pentru nicergolină

Studenți

Sebastian Glisă
Daliana Haiduc
Bianca Horoiu
Iulia Irea
Lorena Măcicășan

2021
Cuprins

Introducere................................................................................................................2
Încadrarea în clasa de substanțe medicamentoase și principalii reprezentanți.........3
Farmacopeile în care nicergolina este oficinală........................................................5
Farmacopeea Europeană.......................................................................................5
Proprietăți fizico-chimice..........................................................................................5
Proprietăți organoleptice.......................................................................................5
Solubilitate............................................................................................................5
Proprietățile farmacologice.......................................................................................6
Mecanism de acțiune.............................................................................................6
Farmacocinetică....................................................................................................7
Interacțiuni medicamentoase.................................................................................8
Indicații..................................................................................................................8
Reacții adverse......................................................................................................9
Contraindicații, recomandări.................................................................................9
Mod de administrare............................................................................................10
Studii experimentale...............................................................................................11
Produse farmaceutice și regimul legal de eliberare în farmacie.............................15
Caracterizarea analitică a substanței medicamentoase...........................................16
Metoda electroforetică.........................................................................................16
Metode spectrale.................................................................................................18
Metode termice....................................................................................................19
Metode cromatografice.......................................................................................22
Concluzie................................................................................................................25
Bibliografie.............................................................................................................26

1
 Introducere
Cornul secarei (Claviceps purpurea), numit și ergot, este o ciupercă
fitoparazită din familia Clavicipitaceae, genul Claviceps, ai cărei scleroți
parazitează diferite cereale,mai ales secara. Peste 90 de alcaloizi indolici tetracilici
au fost izolați din scleroții ciupercii Claviceps purpurea.
Nicergolina (NIC) este un alcaloid sintetizat de Farmitalia la mijlocul
anilor 1960 fiind caracterizată printr-o afinitate pentru receptorii adrenergici,
serotoninergici și dopaminergici. E utilizată în prezent în peste cincizeci de țări de
mai bine de trei decenii, pentru tratamentul tulburărilor metabolice vasculare
cerebralale și demență datorită efectului său pozitiv asupra funcției cognitive .
În ciuda preocupărilor ridicate cu privire la siguranța nicergolinei, o
revizuire a studiilor raportate sugerează că medicamentul este sigur și o opțiune
eficientă în managementul terapeutic al pacienţilor cu afecțiuni caracterizate prin
deteriorarea funcției cognitive. Chiar dacă evaluările de siguranță arată un profil
bun de tolerabilitate pentru nicergolină, efectele adverse observate sunt
autolimitante și minore.
Datorită proprietăților fizico-chimice și particularităților structurale,
nicergolina poate fi identificată și cuantificată printr-o varietate de metode
analitice: spectrometrice (UV-VIS și IR), electroforetice, cromatografice si
termice.
Scopul acestui proiect a fost prezentarea proprietăților fizico-chimice și
farmacologice, a modului în care acestea influențează utilizarea în terapie, precum
și a metodelor de analiză calitativă și cantitativă a nicergolinei.

2
 Încadrarea în clasa de substanțe medicamentoase și principalii
reprezentanți
Alcaloizii din ergot sunt derivați de indol 3,4-substituiți. Acești alcaloizi
pot fi împărțiți în doua grupe structurale majore:clavine și derivați ai acidului
lisergic. Se deosebesc două categorii a derivaților de acid lisergic: amide simple
respectiv ergopeptide.
Principalii alcaloizi naturali izolați din cornul secarei sunt: ergotamina,
ergotoxina, ergometrina. Alcaloizii semisintetici se împart în aminoalcooli
(metilergometrina, metilsergida); peptidici (dihidroergotamina, dihdroergotoxina);
derivati de lisergol (nicergolina) (1).
Nicergolina(10α-metoxi-1,6-dimetilergolină-8β-metanol-5-bromonicotinat)
este un reprezentant al alcaloizilor semisintetici derivați din ergot.
Din punct de vedere chimic, nicergolina este alcătuită dintr-un nucleu de
acid lisergic hidrogenat si acid nicotinic (2).

Tabel I. Structuri chimice ale alcaloizilor semisintetici derivați de ergot (preluat

din (3–6))
Denumire Structură chimică

Nicergolina

3
 Metilsergidă

Dihidroergotamină

Metilergotamină

4
Farmacopeile în care nicergolina este oficinală
Farmacopeea Europeană
Nicergoline (Nicergolinum) – sunt cuprinse proprietățile fizico-chimice ale
substanței, metode de identificare și dozare .

Proprietăți fizico-chimice
Proprietăți organoleptice
Nicergolina este o pulbere fină până la granulată, albă sau gălbuie.

Solubilitate
Este insolubilă în apa în stare cristalină, dar e solubilă în clorura de
metilen, alcool (7).

Tabel II. Proprietăți fizico-chimice (preluat din (3))

Proprietăți fizico-chimice Valori

Masă moleculară 484,38 g/mol

Solubilitate în apă 0,01 mg/mL

logP 3,99

logS -4,62

pKa 8,12

5
Proprietățile farmacologice

Mecanism de acțiune
Nicergolina prezintă afinitate diversificată pentru receptorii adrenergici,
serotoninergici și dopaminergici și are un spectru larg de acțiune: prin blocarea
receptorilor α1-adrenergici, cât şi prin acţiunea directă de relaxare a musculaturii
netede vasculare, nicergolina induce vasodilatație și crește fluxul sanguin arterial,
însă nu are efect vasodilatator asupra circulaţiei coronariene, de asemenea
îmbunătățește funcția neurotransmițătorului colinergic și catecolaminergic.
Inhibă agregarea trombocitelor, promovează activitatea metabolică,
rezultând o utilizare crescută a oxigenului și a glucozei; are proprietăți neurotrofice
acționând pe sisteme neurotransmiţătoare şi mecanisme de transducţie, stimulând
calea fosfoinozitidelor (afectată în mod specific în demența Alzheimer); crește
translocația fosfoinozitide-PKC, care ajută la combaterea depunerilor de beta-
amiloid și la întârzierea reducerii factorului de creștere a nervilor (NGF), care
poate ajuta la prevenirea pierderii neuronilor colinergic;
Prin efectul antioxidant și prin activarea enzimelor de detoxifiere, previne
stresul oxidativ al celulelor nervoase care cauzează moartea celulară și reduce
scăderea expresiei legată de vârstă a ARNm-sintetazei oxidului nitric neuronal
ceea ce poate contribui la ameliorarea funcţiei cognitive; inhibă funcția
norepinefrinei în mod necompetitiv, sugerând că este utilă în tratamentul depresiei
post-AVC.
Studiile pe animale au arătat că administrarea pe termen lung pe cale orală
a nicergolinei restabilește substanțial nivelul redus de acetilcolină în hipocampus și
cortex la șobolani în vârstă. Această stimulare a transmisiei colinergice a fost
posibilă prin eliberarea forțată a acetilcolinei din vezicule precum și prin creșterea
acțiunii enzimei acetilcolintransferaza. Aceste efecte au fost corelate cu o creștere
a performanței șobolanilor la un test de memorie specific (2,8)

6
 Farmacocinetică
Nicergolina are o farmacocinetică liniară după administrarea orală la
persoanele sănătoase. Un studiu pe voluntari sănătoși a arătat că 4-5 mg de
nicergolină este absorbită rapid și aproape complet după administrarea orală.
Volumul de distribuție al nicergolinei este relativ mare (>105L) deoarece este
puternic lipofilă, în timp ce biodisponibilitatea sa este scăzută (<5%). Acest lucru
poate fi atribuit primului pasaj hepatic. După administrarea orală a unei doze de
30mg, concentrația plasmatică maximă este atinsă în 3 ore și timpul de
înjumătățire este de 15 ore. Nicergolina se leagă în mare măsură de proteinele
plasmatice (90%) și prezintă o afinitate mare pentru receptorii α1. Cea mai
importantă cale metabolică a nicergolinei implică hidroliza legăturii esterice pentru
a produce 1-metil-10α-metoxi-9,10-dihidrolisergol (MMDL). Aceasta este în
continuare N-demetilat de izoenzima CYP2D6 pentru a forma 10α-metoxi -9,10-
dihidrolisergol (MDL). Principalul metabolit al nicergolinei găsit în plasma umană
este MDL. Nicergolina este foarte puțin excretată sub formă nemodificată, ea este
eliminată în urină în proporție de 74% sub formă de MDL (8).

Figura 1. Metaboliții NIC (9)

7
 Interacțiuni medicamentoase
În cazul nicergolinei se cunosc interacțiunile antihipertensive,
vasodilatatoare, deoarece nicergolina poate potenţa efectul acestora. O altă
interacțiune este cu medicamentele anticoagulante, respectiv antiagregante
plachetare, deoarece nicergolina inhibă agregarea trombocitară şi reduce
vâscozitatea sanguină, astfel este necesară o monitorizare frecventă a parametrilor
coagulării sanguine la pacienţii predispuşi. Asocierea cu acidul acetilsalicilic
determină o posibilă prelungire a timpului de sângerare.
NIC interacționează cu medicamentele ce pot influența metabolismul
acidului uric, afectând excreția acidului uric. Cu simpatomimetice ce acționează pe
receptorii α şi β adrenergici, deoarece NIC scade efectul acestora.
Admintrată în asociere cu beta-blocante β-adrenergice, intensifică efectele
cardiace ale acestora. O ultimă interacțiune cunoscută a NIC este cu
medicamentele metabolizate prin oxidare de către izoenzima CYP P450 2D6,
deoarece nicergolina este metabolizată de aceeași izoenzimă (10).

Indicații
Nicergolina se indică ca adjuvant în tratamentul simptomatic al afecţiunilor
caracterizate prin deteriorarea funcţiei cognitive asociate demenţei vasculare,
afecţiunilor degenerative asociate demenţei (demenţă senilă şi presenilă de tip
Alzheimer, demenţă Parkinson), tulburărilor de comportament şi dispoziţie.
Influenţează favorabil capacitatea de vigilenţă, funcţia de concentrare şi starea
emoţională. Prin îmbunătăţirea activităţii zilnice, pacientul îşi recapătă încrederea
în forţele proprii şi se ameliorează comunicarea sa cu anturajul. De asemenea,
nicergolina se mai utilizează în tulburări vasculare şi metabolice cerebrale apărute
în cazul accidentelor vasculare cerebrale trombotice, în terapia de recuperare la
pacienţii cu hemiplegie, cât și în tratamentul tulburărilor cohleo-vestibulare (10).
Boala Alzheimer este o afecțiune neurologică debilitantă caracterizată prin
deficite de memorie, tulburări cognitive și comportamentale care afectează mai
mult de 43,8 milioane de oameni din întreaga lume. Boala se caracterizează prin
acumularea de peptide β-amiloid în plăci neuritice extracelulare și
tauhiperfosforilat în rețele neurofibrilare intracelulare în regiunile izocorticale,
subcorticale și asociate memoriei ale creierului (11).
Boala Parkinson reprezintă o afecțiune neurodegenerativă cu o evoluție
rapidă, care se caracterizează prin pierderea neuronilor și prin prezența corpilor
Lewy. De asemenea, scăderea nivelului dopamineinigrostriatale este direct
proportională cu severitatea simptomelor motorii. Stimularea redusă a receptorilor
8
dopaminergici 1 și 2, are ca rezultat o inhibare mai mare a talamusului și o activare
redusă a cortexului motor. Îmbunătățirea clinică poate fi corelata de reglarea unei
activități mai mari a receptorului dopaminergic 2. Reglarea activității receptorului
dopaminergic 2, față de receptorul dopaminergic 1, determină o îmbunătățire
clinică a bolii Parkinson (12).

Reacții adverse
Au fost raportate reacţii adverse uşoare, în general legate de acţiunea
vasculotropă a medicamentului: hipotensiune, ameţeli, bradicardie, senzaţie de
căldură cu înroşirea bruscă şi temporară a feţei, tulburări gastrointestinale uşoare
(dispepsie, diaree, constipaţie, greaţă), cefalee, stare de confuzie, somnolenţă sau
insomnie.
În studiile clinice a fost observată creşterea concentraţiei de acid uric
sanguin, chiar dacă acest fenomen nu pare a fi asociat nici dozei administrate, nici
duratei tratamentului (10).

Contraindicații, recomandări
Nicergolina se contraindică persoanelor cu hipersensibilitate la aceasta sau
la alţi alcaloizi din ergot, în infarct miocardic recent, în hemoragii acute, în tumori
cerebrale asociate cu sindrom de hipertensiune craniană și bradicardie marcată, în
terapie concomitentă cu simpatomimetice alfa- sau beta-adrenergice, în caz de
hipotensiune arterială ortostatică, în caz de sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză, în sarcină, în perioada alăptării și copiilor.
Nicergolina se recomandă a se administra cu prudenţă și doar în doze mici
în caz de hipotensiune arterială sau bradicardie, pacienților cu insuficienţă renală
deoarece excreţia medicamentului şi a metaboliţilor săi este scăzută, celor cu
hiperuricemie sau antecedente de gută şi/sau în timpul tratamentului concomitent
cu medicamente care pot influenţa metabolismul şi eliminarea acidului uric.
Utilizarea unor alcaloizi de ergot cu activitate asupra receptorului
serotoninergic 5HT-2β a fost asociată cu fibroză (pulmonară, cardiacă, valvulară
şi retroperitoneală). Simptome de ergotism (incluzând greaţă, vărsături, diaree,
dureri abdominale şi vasoconstricţie periferică) au fost raportate la ingerarea
anumitor alcaloizi de ergot şi a derivaţilor acestora. Medicii trebuie să fie informaţi
cu privire la semnele şi simptomele de supradozaj cu ergot înainte de a prescrie
această clasă de medicamente.

9
 Ca măsură de precauţie, nicergolina nu este recomandată în timpul sarcinii
şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive. Având în
vedere indicaţiile terapeutice, folosirea nicergolinei de către femei gravide sau care
alăptează este improbabilă. De asemenea, nu se cunoaşte dacă nicergolina se
excretă în laptele matern, în acest caz trebuie luată decizia fie de a întrerupe
alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu nicergolină, având în vedere beneficiul
alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeia care alăptează (10).

Mod de administrare
Doza iniţială recomandată este de 30-60 mg nicergolină, administrată în
una sau mai multe prize. Doza uzuală zilnică pentru adulţi este de 30 mg.
Temporar, doza zilnică poate fi crescută la 60 mg.
În cazul afecţiunilor urechii interne sunt recomandate 15-30 mg/zi. Se
recomandă administrarea dimineaţa şi înaintea unei mese principale.
Comprimatele se administrează întregi, fără a se mesteca, cu o cantitate suficientă
de lichid. Dacă se prescrie o doză unică, este preferabilă administrarea la micul
dejun. Deoarece efectul tratamentului se instalează treptat, iar medicamentul se
administrează pe perioade lungi de timp, este necesar un control medical periodic,
medicul evaluând oportunitatea continuării tratamentului (10).

10
Studii experimentale

A. Siguranța tratamentului cu nicergolină

Deși nicergolina a fost aprobată pentru utilizare clinică de către autoritățile
de reglementare și a fost studiată pe larg eficacitatea sa și diversele moduri de
acțiune, datele care evidențiază siguranța nicergolinei la subiecții cu declin
cognitiv sunt foarte limitate.
Eficacitatea nicergolinei combinată cu un profil favorabil de siguranță și
tolerabilitate la dozele aplicate în mod obișnuit (60 mg/zi) fac din acest agent o
terapie valoroasă la pacienții cu demență ușoară până la moderată, boli vasculare și
tulburări de echilibru. Evaluările deschise sugerează că nicergolina poate fi, de
asemenea, valoroasă în glaucom, depresie și arteriopatie periferică.
Pentru demența de diferite etiologii, beneficiul terapeutic al nicergolinei a
fost stabilit, până la 89% dintre pacienți, prezentând îmbunătățiri ale cogniției și
comportamentului. După doar 2 luni de tratament, ameliorarea simptomelor este
evidentă în comparație cu placebo, iar majoritatea pacienților sunt încă
îmbunătățiți sau stabili după 12 luni.
Modificările neurofiziologice concomitente la nivelul creierului indică,
după doar 4-8 săptămâni de tratament, vigilență îmbunătățită și procesarea
informațiilor.
La pacienții cu tulburări de echilibru, s-au observat îmbunătățiri medii de
44-78% a severității simptomelor și a calității vieții cu nicergolină.
Deși experiența clinică cu nicergolină în tulburările vasculare este limitată
la studii pe termen relativ scurt, la scară mică, aceasta a fost utilizată cu succes în
terapia de reabilitare a pacienților cu AVC ischemic cronic.
Siguranța pe termen lung a nicergolinei este studiată la pacienții cu boala
Alzheimer în comparație cu efectul placebo. Unele dovezi indică o creștere a
riscului de efecte adverse asociate nicergolinei și s-a raportat că, în comparație cu
placebo și mesilații ergoloizi, nicergolina a avut o incidență mai mare a efectelor
adverse. Efectele adverse sunt în mare parte tranzitorii și minore și sunt cel mai
adesea legate de sistemul nervos central (SNC), sistemul gastrointestinal și
sistemul cardiovascular. Dintre efectele legate de SNC se numără: halucinații,
iluzii, oboseală și disgeuzie. În afară de acestea, nicergolina provoacă diaforeză,
tulburări de somn, leșin, agitație, somnolență, amețeli, insomnie, neliniște și apetit
crescut. Toate aceste reacții au fost caracterizate ca fiind ușoare și tranzitorii și nu
împiedică continuarea tratamentului conform studiilor raportate.

11
 Un raport de caz publicat în 2004 a descris un caz de angină prinzmetal
indusă de nicergolină la o femeie de 56 de ani, hipertensivă, cu antecedente de
endarterectomie carotidiană dreaptă. În afară de acest raport de caz, majoritatea
evenimentelor cardiovasculare raportate în asociere cu nicergolina sunt minore și
temporare. Includ creșterea tensiunii arteriale, sincopă, bradicardie și hipotensiune
arterială. Într-o manieră similară cu efectele adverse la nivelul SNC, majoritatea
acestor evenimente cardiovasculare au fost observate când s-au comparat cu
placebo și nu necesită întreruperea tratamentului.
S-a raportat că nicergolina provoacă efecte secundare gastrointestinale
minore, cum ar fi arsuri la stomac, gastrită, piroză, vărsături, diaree și dureri
abdominale. Toate celelalte studii au raportat o frecvență similară a evenimentelor
gastrointestinale la nicergolină și la pacienții tratați cu placebo.
În ceea ce privește ergotismul, este de remarcat că, în ciuda faptului că NIC
este un derivat de ergot, nu au existat rapoarte în literatură care leagă nicergolina
de ergotism. Absența celor două reacții importante raportate la derivații de ergot:
ergotism și fibroză, poate fi bazată pe faptul că siguranța pe termen lung a NIC nu
a fost studiată sau NIC poate fi lipsită de un risc semnificativ de ergotism și de
fibroză.
În ciuda preocupărilor ridicate cu privire la siguranța nicergolinei, o
revizuire a studiilor raportate sugerează că medicamentul este sigur și o opțiune
eficientă în managementul terapeutic al pacienţiilor cu demenţă. Chiar dacă
evaluările de siguranță arată un profil bun de tolerabilitate pentru nicergolină,
efectele adverse observate sunt autolimitante și minore. Niciuna dintre opțiunile de
tratament disponibile pentru demență nu oferă o soluție definitivă la această
condiție.
Nicergolina prezintă un profil de siguranță comparabil cu cel al placebo și
niciun studiu nu a raportat vreo incidență a fibrozei sau a ergotismului la
tratamentul cu nicergolină (13).

12
 B. Efectele protectoale ale nicergolinei asupra neurotoxicității induse de
peroxidul de hidrogen (H2O2) în linia de celule neuronale de șobolan de
cultură. (B50)
Stresul oxidativ este implicat în fiziopatologia mai multor boli
neurodegenerative, inclusiv Alzheimer, boala Parkinson, scleroză laterală
amiotrofică, accident vascular cerebral și alte afecțiuni precum leziuni traumatice
și excitotoxicitate. Efectele protectoare ale nicergolinei împotriva leziunilor
cerebrale ischemice sunt parțial datorate inhibării formării peroxidului lipidic.
Pentru a investiga dacă nicergolina protejează celulele neuronale împotriva
stresului oxidativ, s-au examinat efectele nicergolinei asupra toxicității peroxidului
de hidrogen (H2O2) folosind linia de celule neuronale de șobolan de cultură
(B50). Pentru a determina dacă nicergolina activează procesele antioxidante s-au
examinat nivelurile totale de glutation (GSH), catalază, superoxid-dismutază
(SOD) și nivelurile produselor de peroxidare a lipidelor (substanțe reactive la acid
tiobarbituric (TBARS)) și celule B50 tratate cu nicergolină. GSH și enzima
catalaza implicate în descompunerea reactivului toxic H2O2 în H2O și O2.
Celulele B50 au fost crescute timp de 2 zile în prezența, respectiv absența
nicergolinei.
În acest studiu s-a demonstrat faptul că H2O2 a indus moartea celulelor
B50 într-o manieră dependent de doză. Moartea celulelor neuronale indusă de
H2O2 a scăzut semnificativ în prezența nicergolinei. S-au comparat nivelurile de
În acest studiu s-a demonstrat faptul că H2O2 a indus moartea celulelor
B50 într-o manieră dependent de doză. Moartea celulelor neuronale indusă de
H2O2 a scăzut semnificativ în prezența nicergolinei. S-au comparat nivelurile de
antioxidanți (glutation, catalază și superoxid-dismutază) în celulele B50 tratate cu
nicergolină și netratate. S-au măsurat inclusiv nivelele de produse de peroxidare a
lipidelor (acid tiobarbituric substanță reactivă). Culturile tratate cu nicergolină au
avut niveluri mai ridicate de activitate a catalazei. Nivelul TBARS a fost
semnificativ scăzut în celulele tratate cu nicergolină decât în celulele netratate.
Rezultatele sugerează că nicergolina poate induce reglarea apărării antioxidante
intracelulare și protejează celulele neuronale împotriva stresului oxidativ.
Datele prezente pot avea implicații clinice importante. Utilizarea
nicergolinei poate reprezenta o nouă strategie terapeutică pentru protejarea sau
oprirea stresului oxidativ asociat leziunilor neuronale sau proceselor bolilor
neurodegenerative (14).

13
Tabel III. Efectele nicergolinei asupra nivelurilor de glutation, activității catalazei,
activității SOD și a produselor de peroxidare a lipidelor
GSH Catalază SOD TBARS
(nmol/mg (U/mg (U/mg (nmol/g
proteină) proteină) proteină) proteină)

Control 19.0 ± 0.80 2.16 ± 0.086 13.80 ± 1.28 552 ± 0.030

(100%) (100%) (100%) (100%)
Nicergolină 18.8 ± 0.47 2.72 ± 0.016** 12.56 ± 0.68 391 ± 0.014++
(50 mM) (98.8%) (125.8%) (91.0%) (70.8%)

C. Nicergolina ca tratament în depresia cu debut tardiv

La pacienții vârstnici cu depresie se pun în evidență mai multe leziuni
ischemice la imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) a creierului, decât la cei
fără depresie. Prin urmare, depresia cu debut tardiv ar putea fi asociată cu etiologia
neurobiologică, în special cu leziunile vasculare ale creierului.
Nicergolina crește fluxul sanguin cerebral și a fost raportată a fi eficientă
pentru depresia vasculară. Cu toate acestea, rămâne neclar dacă depresia cu debut
tardiv fără leziuni ischemice sau factori de risc vascular poate fi îmbunătățită de
acest compus.
Prezentul studiu a raportat cazul unei femei de 69 de ani cu depresie ușoară
însoțită de pierderea severă a apetitului și tulburării cognitive moderate cărea i s-a
administrat 6 mg de sulpiridă. Studiul s-a dezvoltat pe parcursul a 8 luni.
Tratamentul cu 150 mg de sulpiridă, 40 mg de clorhidrat de paroxetină și 0,5 mg
de etizolam , administrat în fiecare zi timp de 5 luni nu a avut niciun efect asupra
pacientului. RMN-ul creierului a arătat o ușoară atrofie corticală în lobii frontali și
parietali bilaterali, fără leziuni ischemice remarcabile. O scădere ușoară a fluxului
sanguin cerebral (CBF) relativ în regiunile atrofice a fost evidențiată de tomografia
computerizată cu emisie de foton unic 99mTc-HMPAO (SPECT). După ce
tratamentul cu sulpiridă a fost întrerupt, pacienta a luat zilnic 15 mg de nicergolină
în plus față de tratamentul cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).
Rezultatele au fost următoarele: simptomele pacientului s-au îmbunătățit
după 2 săptămâni și 99mTc-HMPAO SPECT al creierului a arătat o ușoară
îmbunătățire a CBF relativ scăzut în regiuni (15).

14
Produse farmaceutice și regimul legal de eliberare în farmacie
Nicergolina este un medicament care se eliberează în farmacie doar pe bază
de prescripție medicală care se reține de către farmacie, dar se poate reînnoi
(prescripția medicală poate fi folosită timp de șase luni din momentul eliberării)

Tabel IV. Produse farmaceutice

Regim
Denumire Forma Concentrația
DCI legal de
comercială farmaceutică (mg)
eliberare

Nicergolina LPH® 30

Nicergolina Comprimate 30/10/5

Salvia® Nicergolinum filmate PF6*
Nicergolina ATB® 30
Sermion® 30
Sinergolin ®
Drajeuri 30
*PF6= Medicamente eliberate cu prescripție medicală care se reține de catre farmacie
(prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni)

15
Caracterizarea analitică a substanței medicamentoase

Metoda electroforetică
Electroforeza capilară (CE) a devenit o tehnică de separare utilă și
puternică datorită costului său scăzut de analiză, volumului mic de probă,
volumului tampon de rulare minim, timpului scurt de analiză, eficienței ridicate de
separare și selectivității ridicate.
Metoda electroforetică a fost aplicată la determinarea nicergolinei si
cinarizinei (CIN) dintr-un comprimat de 260 mg care conține 10 mg nicergolină și
25 mg cinarizină, produs în Industria farmaceutică Sigma din Egipt, folosit în
tratamentul tulburărilor cerebrovasculare, demenței senile și tulburărilor de
memorie, deoarece NIC îmbunătățește tulburările intelectuale, afective,
comportamentale și somatice, în timp ce CIN inhibă contracțiile celulelor
musculare netede vasculare prin blocarea canalelor de calciu.
Determinarea CIN/NIC (CIN și NIC) în comprimatele coformulate este
importantă pentru estimarea dozei adecvate pentru controlul simptomelor clinice,
prin urmare, este importantă dezvoltarea unei metode analitice simple, rapide și
sensibile pentru determinarea simultană a acestora.
Standardele interne (IS) au fost utilizate pentru o mai bună analiză
cantitativă pentru a reduce imprecizia legată de injecție și, totodată, pentru a
asigura reproductibilitatea. Pentru a selecta IS, s-au testat chinină HCl (QU),
nicardipină HCl (NC), lidocaină, benzocaină, verapamil, diltiazem HCl și
diazepam (toți compușii au fost achiziționați de la Sigma). QU și NC au fost
selectate pentru determinarea CIN/NIC. Tioureea (TU) a fost folosită ca marker al
fluxului electroosmotic (EOF). Reactivii pentru soluția tampon (acetat de sodiu,
tetraborat de sodiu, fosfat dihidrogenat de sodiu, acid boric, acid fosforic, glicină,
metanol, acetonitril, etanol și acid acetic) au fost achiziționați de la Wako, precum
și tioureea.
Au fost cântărite separat câte 10 mg CIN, NIC, TU, IS (QU și NC ) și au
fost dizolvate în 100 ml metanol, preparându-se 6 soluții standard stoc.
Standardele au fost obținute prin diluarea soluțiilor standard stoc cu tamponul de
rulare și au fost păstrate stabile timp de 10 zile, la 4 °C. De asemenea, 20 tablete
care conțineau CIN/NIC au fost cântărite și zdrobite în mojar, până la obținerea
unei pulberi fine, ulterior realizându-se extracția într-un balon de 100 ml cu
metanol. Un ml de soluție filtrată a fost transferat într-un balon de 10 ml și diluat

16
cu tampon de rulare înainte de utilizare. A fost adăugată o cantitate constantă (45
μg/ml) de TU (marker EOF) și IS (20 μg/ml).
Experimentele CE au fost efectuate folosind un sistem CAPI-3100 CE
(Otsuka Electronics, Osaka, Japonia) echipat cu un detector UV-VIS cu mai multe
lungimi de undă și un prelevator automat de mostre. Condițiile electroforetice
după optimizare au fost următoarele: tampon de rulare, tampon metanol-acetat (pH
3,0), 85:15 (v/v); tensiune aplicată, 20 kV; lungime de undă de detecție UV-227
nm; injecția hidrodinamică efectuată la o înălțime de 25 mm, timp de 30 s.
Separararea CIN/NIC a fost realizată în 6 minute cu rezoluție înaltă de
7,30, obținându-se coeficienți de corelație buni (>0,9999) (Fig. 2). Limitele de
detecție au fost 0,072/0,116 μg/ml CIN/NIC. Cantitățile estimate de CIN/NIC au
fost aproape identice cu valorile certificate (10 mg NIC și 25 mg CIN), iar valorile
procentuale ale abaterii standard relative (%R.S.D.) s-au dovedit a fi ≤2,34%
(n=3). Excipienții pentru tablete, cum ar fi: talc, lactoză, amidon, gelatină și stearat
de magneziu, prezenți în matrice nu au dus la niciun vârf suplimentar (16).

Fig. 2. Electroforegramele soluțiilor standard

17
 Metode spectrale
Spectrometrie IR
Pentru determinarea spectrului IR, medicamentul a fost scanat la 4000-450
cm-1.
Interpretarea spectrului FT-IR a nicergolinei a fost redată în tabel și
prezentarea acestuia în figura 3.

Tabel V. Interpretare spectru FT-IR

Peak de referință (cm-1) Peak observat (cm-1) Legături corespunzătoare
3000-3700 3377,12 N-H

1600-2000 1714,67 C=O

1400-1470 1425,65 C-H

1180-1360 1269,07 C-N

800-1200 1074,14 C-C

Transmitanță

Număr de undă (cm-1)

Figura 3. Spectru FT-IR al nicergolinei

Spectrul FT-IR a arătat numere de undă caracteristice legăturilor N-H
(3377,12 cm-1), C=O (1714,67 cm-1), C-H (1425,65 cm-1), C-N (1269,07 cm-1) și
C-C (1074,14 cm-1) care se regăsesc în structura nicergolinei.

18
 Spectrofotometrie UV
Se cântaresc cu precizie 50 mg de nicergolină și se dizolvă în alcool după
care se completează la 100 ml cu același solvent. Se prelevează 5 ml din soluția
stoc preparată și se diluează la 50 ml cu același solvent. Observarea probei se face
în intervalul 220-350 nm. Substanța prezintă o absorbanță maximă la 288 nm și o
absorbanță minimă la 251 nm conform figurii de mai jos.
Absorbanță

Lungime de undă (nm)

Figura 4. Spectru UV al nicergolinei (17)

Metode termice
Nicergolina este un derivat semisintetic de ergot care este insolubil în apă
în forma sa cristalină. Deoarece majoritatea medicamentelor sub formă cristalină
sunt slab solubile în apă se recurge la transformarea lor în stare amorfă pentru a
îmbunătăți viteza de dizolvare și biodisponibilitatea compușilor slab solubili.
Sistemele amorfe în virtutea naturii lor dezordonate, posedă o energie de
împachetare considerabil mai mică decât formele cristaline, unde energia de
împachetare a cristalului este denumită energia necesară pentru a perturba
împachetarea cristalului și pentru a permite participarea substanței dizolvate la
dizolvare. Stabilitatea fizică a formei farmaceutice a fost analizată prin
calorimetrie cu scanare diferențială (DSC). Utilizând ecuația Kohlrausch-
Williams-Watts pe datele obținute din experiment, am estimat constanta medie a
timpului de relaxare moleculara (τ). Acest parametru a fost utilizat pentru
înțelegerea stabilității nicergolinei în forma cristalină la diferite temperaturi, iar
rezultatele au arătat că stabilitatea lui este adecvată pentru a permite formularea
acestui medicament în forme farmaceutice solide.

19
 Stabilitatea fizică și caracteristicile fizico-chimice a nicergolinei în stare
amorfă au fost determinate prin calorimetrie cu scanare diferențială și
termogravimetrie (TG).
Nicergolina în stare amorfă a fost obținută prin trei metode diferite:
A. O metodă de preparare in situ, suprarăcirea topiturii în calorimetrul cu
scanare diferențială;
B. Topirea și suprarăcirea ulterioară a topiturii obținute în cuptor;
C. Dizolvarea substanței în cloroform și recuperarea formei amorfe după
evaporarea solventului la presiune înaltă.
Analiza termogravimetrică a fost efectuată prin analiza termică simultană
(STA), analiză care permite analizarea simultană a unei probe pentru modificarea
masei (analiza TG) și modificarea fluxului entalpiei (calorimetrie diferențială de
scanare DSC). Analiza a fost efectuată cu un analizor termic simultan, în
atmosferă de azot, în vase deschise de oxid de aluminiu, 0.07 ml. Analizorul
termic simultan a fost calibrat pentru temperatură și flux de caldură cu trei metale
standard (staniu, indiu și zinc) ținând cont de temperaturile de topire preconizate
ale acestora (505.08, 429.75 si respectiv 692.68 k) și pentru masa cu un standard
extern Perkin Elmer. Calibrarea a fost verificată în mod repetat pentru a asigura
abaterea B± 0.3 K. Aceasta metodă a fost utilizată pentru a evalua pierderea totală
de masă a probei. S-au efectuat analize de la 288 la 20 K peste punctul de topire al
medicamentului la 10 K min-1.
Analiza calorimetrică de scanare diferențială a fost efectuată pe un aparat
Pyris 1 echipat cu un dispozitiv de răcire. O purjare uscată de azot gazos a fost
utilizată pentru toate determinarile. Aparatul a fost calibrat pentru temperatură și
flux de caldură folosind o proba pură de indiu și zinc. Masa probei a fost de
aproximativ 4-5 mg și s-au folosit tigăi perforate din aluminiu. Forma amorfă a
fost preparată prin DSC la metoda A. Medicamentul a fost încălzit la 10 K min -1 la
o temperatură cu 5 K peste temperatura de topire și s-au menținut izotermic timp
de 5 minute pentru a asigura topirea completă a medicamentului. Topitura a fost
racită la o viteză de răcire de aproximativ 200 K min -1 la diferite temperaturi
crescătoare (Ta) (276, 288, 293, 298, 303 si 308 K). Proba a fost menținută la
aceste temperaturi crescătoare pentru o perioadă de timp crescător (Ta)
(1,3,6,12,24 si 48 ore).
Ulterior după diferite Ta, materialul amorf a fost încălzit la 10 Kmin -1 până
la temperatura de topire așteptată. Acest al doilea ciclu de încalzire a fost realizat
pentru a determina temperatura inițială extrapolată de tranziție sticloasă (Tg),
recuperarea entalpiei (∆H) și modificarea capacității termice (∆Cp). Parametrii
20
asociați cu temperatura de tranziție sticloasă și parametrii determinați prin această
procedură se găsesc în figura 5.

Figura 5. Reprezentare schematică a procedurii termice aplicate în DSC în timpul

experimentelor efectuate

Figura 6. Descrierea parametrilor asociați cu tranziția sticloasă (Tg) și calculați

pentru evaluarea constantei medii a timpul de relaxare (τ). A- reprezintă valoarea
medie dintre cele două linii de bază indicate prin linii punctate. Diferența dintre
cele două linii punctate face posibilă evaluarea modificării căldurii specifice
(ΔCp). ΔH reprezintă entalpia de relaxare asociată cu tratamentele aplicate.

21
 Analiza TG a nicergolinei a arătat că, indiferent de metoda de preparare nu
a existat o pierdere semnificativă de masă pentru forma amorfă în comparație cu
forma cristalină nativă. În general, solidele amorfe au higroscopicitate ridicată și
tind să absoarbă umiditatea nu numai la suprafață, ci și în structura lor internă
odată expuse la diferite umidități. În plus, s-a demonstrat că apa acționează ca un
plastifiant și a fost astfel identificată ca principala cauză a cristalizării solidelor
amorfe. Apa scade temperatura de tranziție sticloasă, îmbunătățind mobilitatea
moleculei și conducând la cristalizarea solidelor amorfe. Pentru a exclude influența
apei asupra procesului de recristalizare a nicergolinei, proba amorfă a fost
depozitată în condiții uscate. Prin TG a fost posibil să se determine că nicio
pierdere de masă nu a fost asociată cu endotermă de topire, confirmând faptul că în
timpul topirii și în prezența gazului de azot nu a avut loc nicio degradare chimică.
Rezultatele au demonstrat că pentru toate metodele de preparare utilizate
(A, B și C) stabilitatea chimică a nicergolinei a fost menținută în forma amorfă.
Deoarece instabilitatea fizică a formelor amorfe este atribuția mobilității lor
moleculare ridicate, deci a tendinței mari de cristalizare, lipsa cristalizării formelor
amorfe în timpul ciclurilor de încălzire poate fi considerată un prim semn
macroscopic și empiric al stabilității relative al acesteia.
Prin urmare, se poate concluziona că forma amorfă a nicergolinei prezintă
o natură relativ stabilă (18,19).

Metode cromatografice
Cromatografia de lichide de înaltă performanţă (HPLC)
A fost efectuat un studiu privind determinarea metabolitului nicergolinei în
plasma umană prin cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC) şi
aplicarea ei în studiile farmacocinetice
Studiile farmacocinetice și metabolice au arătat faptul că nicergolina este
rapid absorbită și total metabolizată la 1-metil-10α-metoxi-9,10-dihidrolisergol
(MMDL) după administrare orală, compus care este în continuare N-demetilat la
principalul metatolit, 10α-metoxi-9,10-dihidrolisergol (MDL). În consecință, nu a
putut fi identificată nicergolina în plasmă umană și astfel studiile farmacocinetice
au fost în principal bazate pe determinarea MDL. Unele metode, precum
radioimunotest, HPLC-UV și HPLC-MS au fost folosite pentru determinarea
nicergolinei și a metabolitului MDL în matrici biologice. În acest studiu a fost
descrisă o metodă rapidă și simplă, HPLC-UV, folosită pentru determinarea MDL
în plasma umană. Limita inferioară de cuantificare a fost de 2.288 ng/mL și

22
prepararea standardelor a implicat o singură extracție de tip lichid-lichid cu dietil
eter ca reactiv de extractie. Această metodă a fost validată și aplicată într-un studiu
de bioechivalență încrucișată, în urma administrării orale a două preparate diferite
cu nicergolină la 20 de voluntari sănătoși. Materialele și reactivii utilizați au fost
MDL de puritate 92,47%, clorhidrat de tizanidină, folosit ca standard intern (IS) și
acetonitril.
Un standard intern adecvat trebuie să posede caracteristici similare pentru
extracție, cromatografie și identificare ca și analitul. Prin urmare, doi compuși,
clorhidratul de tizanidină și clorhidratul de azasetron au fost folosite ca standarde
interne datorită similarității structurale cu MDL. Clorhidratul de tizanidină a fost
ales în final ca standard intern datorită similarității cu MDL în ceea ce privește
polaritatea, timpul de retenție și eficacitatea de extracție.
Deoacere metabolitul MDL este liposolubil și are o concentrație scăzută în
plasmă se aplică extracția lichid-lichid pentru a izola MDL de alte substanțe
prezente în plasmă umană.

Figura 7. Cromatogramele unui martor de plasma umană (A), ale unui martor de
plasmă cu MDL (18,3 ng/mL) și standardul intern (IS) (B), și ale unei probe de
plasmă umană după 3 ore de la administarea a doua capsule de nicergolina. (C
reprezintă cromatograma pentru prepararea testului și D pentru pregătirea de
referință).

23
Figura 8. Concentrațiile plasmatice medii în raport cu profilurile de timp ale MDL
la 20 de voluntari sănătoși după administarea unei singure doze orale de
nicergolină.

În concluzie, o metodă simplă, rapidă și eficientă, cromatografia lichidă de

înaltă performanţă (HPLC), a fost aprobată pentru determinarea MDL, metabolitul
principal al nicergolinei, în plasma umană. S-a demonstrat faptul că aceasta
metodă a fost potrivită pentru studiile farmacocinetice umane realizate pe
nicergolină (20).

24
Concluzie

Nicergolina, un valoros derivat de ergot, își găsește importanța terapeutică

în fiziopatologia afecțiunilor degenerative asociate demenței, precum și în
tulburările de comportament și dispoziție, acționând prin modularea unui spectru
larg de mecanisme celulare si moleculare.
Numeroasele studii analizate au evidențiat existența unui profil de
siguranță și tolerabilitate bun, cu efecte adverse minore, la dozele terapeutice
admise. Structura complexă a nicergolinei, caracterizată printr-o lipofilie crescută,
îi conferă o absorbție rapidă si aproape completă după administrarea orală, un
volum de distribuție relativ mare și, în consecință, un timp de injumătățire
îndelungat.
Monitorizarea terapiei a dus la dezvoltarea de diverse metode analitice de
detecție si cuantificare. Principalele domenii analitice au fost cele electroforetice,
spectrale, cromatografice si termice.
În concluzie, nicergolina rămâne una dintre opțiunile eficiente de tratament
în terapia afecțiunilor cognitive.

25
 Bibliografie

1. Liu H, Jia Y. Ergot alkaloids: synthetic approaches to lysergic acid and clavine
alkaloids. Natural Product Reports. 2017;34(4):411–32.
2. Zajdel P, Bednarski M, Sapa J, Nowak G. Ergotamine and nicergoline – Facts and
myths. Pharmacological Reports. 2015 Apr 1;67(2):360–3.
3. PubChem. Nicergolina.
4. PubChem. Metilsergidă.
5. PubChem. Dihidroergotamină.
6. PubChem. Metilergotamină.
7. European Pharmacopoeia. 8th ed. 2013. 2841–2843.
8. Winblad B, Fioravanti M, Dolezal T, Logina I, Milanov IG, Popescu DC, et al.
Therapeutic Use of Nicergoline. Vol. 28, Clin Drug Invest. 2008.
9. Ezan E, Delestre L, Legendre S, Riviè R, Doignon J-L, Grognet J-M.
Immunoassays for the detection of nicergoline and its metabolites in human
plasma [Internet]. Vol. 25, Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis.
2001. Available from: www.elsevier.com/locate/jpba
10. Nicergolină LPH compr. filmate RCP. [cited 2021 Dec 8]; Available from:
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_11865_31.05.19.pdf
11. Paliwal D, McInerney TW, Pa J, Swerdlow RH, Easteal S, Andrews SJ.
Mitochondrial pathway polygenic risk scores are associated with Alzheimer’s
Disease. Neurobiology of Aging. 2021 Dec 1;108:213–22.
12. Parkinson Disease | Pharmacotherapy Handbook, 11e | AccessPharmacy | McGraw
Hill Medical [Internet]. [cited 2021 Dec 8]. Available from:
https://accesspharmacy-mhmedical-com.am.e-nformation.ro/content.aspx?
sectionid=253436436&bookid=3012&Resultclick=2#1178897969
13. Saletu B, Garg A, Shoeb A. Safety of Nicergoline as an Agent for Management of
Cognitive Function Disorders. Vol. 2014, BioMed Research International.
Hindawi Publishing Corporation; 2014.
26
14. Iwata E, Miyazaki I, Asanuma M, Iida A, Ogawa N. Protective effects of
nicergoline against hydrogen peroxide toxicity in rat neuronal cell line. 1998.
15. WATANABE A, IKEJIRI Y, TAKEDA M. Nicergoline augmentation treatment
of late onset depression. Psychogeriatrics [Internet]. 2003 Sep 1 [cited 2021 Dec
8];3(3):115–8. Available from: https://onlinelibrary-wiley-com.am.e-
nformation.ro/doi/full/10.1111/j.1479-8301.2003.00025.x
16. Abdelal AA, Kitagawa S, Ohtani H, El-Enany N, Belal F, Walash MI. Method
development and validation for the simultaneous determination of cinnarizine and
co-formulated drugs in pharmaceutical preparations by capillary electrophoresis.
Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis. 2008 Feb 13;46(3):491–7.
17. Agarwal   Akshay, Mittal A, Ikram S, Tyagi DrL, Gupta DrC. Solubility
Enhancement of Nicergoline Poorly Water Soluble Drug by Novel Melt
Sonocrystallization Technique. Scholars Academic Journal of Pharmacy. 2020
Dec 18;9(12):347–65.
18. Martena V, Censi R, Hoti E, Malaj L, Martino P di. Physicochemical
characterization of nicergoline and cabergoline in its amorphous state. Journal of
Thermal Analysis and Calorimetry. 2012 Apr;108(1):323–32.
19. Malaj L, Censi R, Capsoni D, Pellegrino L, Bini M, Ferrari S, et al.
Characterization of Nicergoline Polymorphs Crystallized in Several Organic
Solvents. Journal of Pharmaceutical Sciences. 2011 Jul 1;100(7):2610–22.
20. Zheng R, Wu YH, Jiang DX, Zhang D. Determination of metabolite of nicergoline
in human plasma by high-performance liquid chromatography and its application
in pharmacokinetic studies. Journal of Pharmaceutical Analysis. 2012 Feb
1;2(1):62–6.
 

27