Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Facultatea de Farmacie
Disciplina Analiza Medicamentului

PROIECT MCSB
Acenocumarolul: o descriere fizico-chimică, farmacologică și a
metodelor sale de analiză

Stude
nți:
Ioana Alecsandru
Nicol
eta Alexa
Andre
ea Arsene
Miru
na Balog
Emanuela Barbu
Cătălin Bălănici

2022

1
Cuprins

Introducere.................................................................................................................................
Încadrarea în clasa de substanțe medicamentoase și principalii reprezentanți..........................
Farmacopeile în care acenocumarolul este oficinal...................................................................
Proprietățile fizico-chimice........................................................................................................
Proprietăți organoleptice.................................................................................................
Solubilitate......................................................................................................................
Proprietăți farmacologice...........................................................................................................
Mecanism de acțiune...................................................................................................
Farmacocinetica..........................................................................................................
Interacțiuni..................................................................................................................
Indicații........................................................................................................................
Mod de administrare....................................................................................................
Reacții adverse............................................................................................................
Contraindicații și precauții..........................................................................................
Produse farmaceutice și regimul legal de eliberare în farmacie................................................
Caracterizarea analitica a substanței medicamentoase.............................................................1
Metode cromatografice...........................................................................................1
Metode spectrofotometrice de estimare..................................................................1
Metode spectrale.....................................................................................................1
Metode electroforetice............................................................................................1
Metode termice.......................................................................................................1
Estimarea colorimetrică a acenocumarolului ........................................................2
Concluzie..................................................................................................................................2
Bibliografie...............................................................................................................................2

1
 Introducere

Anticoagulantele, cunoscute frecvent ca și compuși care subțiază sângele, sunt

substanțele medicamentoase care previn sau reduc coagularea sângelui, prelungind
timpul de coagulare. Ca și clasă terapeutică, anticoagulantele sunt utilizate în
terapia afecțiunilor trombotice.
Anticoagulantele sunt „înrudite” medicamentelor antiplachetare și trombolitice
prin manipularea diferitelor căi de coagulare a sângelui. Mai exact, medicamentele
antiplachetare inhibă agregarea trombocitară (aglomerarea), în timp ce
anticoagulantele inhibă căile specifice ale cascadei de coagulare, care au loc după
agregarea plachetară inițială, dar înainte de formarea fibrinei și a agregatelor
plachetare stabile.
Acenocumarolul este un anticoagulant care funcționează ca un antagonist al
vitaminei K și este un derivat de cumarină, împiedicând formarea nedorită a
cheagurilor. Fiind un medicament generic, este comercializat sub multe și diverse
denumiri la nivel mondial și este considerat a fi un anticoagulant aproape ideal, în
defavoarea altor derivați de cumarină sau indandionă utilizați în mod obișnuit în
terapia tulburărilor de coagulare a sângelui.
Datorită proprietăților fizico-chimice și particularitățilot structurale,
acenocumarolul poate fi identificat și cuantificat printr-o varietate de metode
analitice: spectrofotometrice (UV-VIS), electroforetice, cromatografice și termice.
Scopul acestui proiect a fost prezentarea proprietăților fizico-chimice și
farmacologice, a modului în care acestea influențează utilizarea în terapie, precum
și a metodelor de analiză calitativă și cantitativă ale acenocumarolului.

Încadrarea în clasa de substanțe medicamentoase și principalii reprezentanți

Acenocumarolul este un derivat de 4-hidroxicumarină, antagonist al vitaminei K
cu acțiune anticoagulantă. Din punct de vedere structural este o hidroxicumarină,
mai exact warfarina în care hidrogenul din poziția 4 a substituentului fenil este
înlocuit cu o grupare nitro (figura 1).

2
 Figura 1. Structura acenocumarolului

Pe lângă acesta, din categoria derivaților de 4-hidroxicumarină mai fac parte și

următorii reprezentanți:

 dicumarolul,
 fenprocumarolul,
 brodifacoumul;

(Acenocoumarol | C19H15NO6 - PubChem (nih.gov) )

Farmacopeile în care acenocumarolul este oficinal

Acenocumarolul (Acenocumarolum) se gasește în Farmacopeea Română, ediția a
X-a, Farmacopeea Europeană și Farmacopeea Britanică, în toate cele trei fiind
prezentate proprietățile fizico-chimice, metodele de identificare, respectiv de
dozare.

Proprietățile fizico-chimice
Proprietăți organoleptice
Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros (FRX, IX.C.1.) și fără
gust. (https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/54676537#section=Taste)
Solubilitate
Este solubil în acetonă, foarte puțin solubil în alcool și cloroform, practic
insolubil în apă. (FRX, IX.C.1.)

3
 În cantitate mică, acenocumarolul este solubil în aproape toți solvenții
organici.
(https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/54676537#section=Solubility)

Tabel I. Proprietăți fizico-chimice

Proprietăți fizico-chimice Valori

Masă moleculară 353,3 g/mol
Solubilitate în apă 9,39 mg/L
Densitate 1,3979 g/mL
Punct de fierbere 486,76ºC
Punct de topire 192-196ºC
pKa 4,7
logP 1,98
(https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/54676537#section=Chemical-and-
Physical-Properties)

Proprietăți farmacologice
Mecanism de acțiune
Acenocumarolul inhibă vitamina K reductaza, ducând la epuizarea formei reduse a
vitaminei K (vitamina KH2). Deoarece vitamina K este un cofactor pentru
carboxilarea reziduurilor de glutamat pe regiunile N-terminale ale factorilor de
coagulare dependenți de vitamina K, acest lucru limitează gama-carboxilarea și
activarea ulterioară a proteinelor coagulante dependente de vitamina K. Sinteza
factorilor II, VII, IX și X de coagulare dependenți de vitamina K și a proteinelor
anticoagulante C și S este inhibată, rezultând scăderea nivelului de protrombină și
o scădere a cantității de trombină generată și legată de fibrină. Acest lucru reduce
trombogenitatea cheagurilor.
( https://go.drugbank.com/drugs/DB01418)
Anticoagulantele orale blochează regenerarea vitaminei K reduse și astfel induc o
stare de deficiență funcțională a vitaminei K. Mecanismul de inhibare a reductazei

4
(reductazei) de către medicamentele cumarinice nu este cunoscut. Există reductaze
care sunt mai puțin sensibile la aceste medicamente, dar care acționează doar la
concentrații relativ mari de vitamina K oxidată; această proprietate poate explica
observația conform căreia administrarea suficientă de vitamina K poate contracara
chiar și dozele mari de anticoagulante orale.
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/source/hsdb/3201
Farmacocinetica
Acenocumarolul se absoarbe rapid pe cale orală, cu o biodisponibilitate sistemică
mai mare de 60%. Concentrația plasmatică maximă este atinsă în 1-3 ore după
administrarea orală a unei doze. Volumul de distribuție la starea de echilibru pare
să fie semnificativ dependent de doză: 78 ml/kg pentru doze ≤20 µg/kg și respectiv
88 ml/kg pentru doze > 20 µg/kg. Cantitatea de acenocumarol administrată se
regăsește în plasmă în proporție 98,7% legată de proteine, în principal de
albumină. Este metabolizat pe scară largă în ficat prin oxidare formând doi
metaboliți hidroxilați și cel puțin a unui metabolit neindentificat, puternic
polarizat. Reducerea grupării ceto produce formarea a doi metaboliți alcoolici.
Reducerea grupării nitro produce un metabolit amino care este transformat în
continuare într-un metabolit acetoamido. Metaboliții nu par a fi activi
farmacologic la om. Timpul de înjumătățire a acenocumarolului este de 8-11 ore.
Numai 0,12-0,18% din doză este excretată nemodificată prin urină.
https://go.drugbank.com/drugs/DB01418
Interacțiuni
Acenocumarolul prezintă numeroase interacțiuni. Mecanismele implicate în aceste
interacțiuni sunt: turburări de absorbție, scăderea sau potențarea activității
terapeutice și scăderea cantității de vitamina K necesară gama-carboxilării
factorilor de coagulare. Efectul anticoagulant poate fi potențat de tratamentul
concomitent cu: androgeni, antiaritmice (amiodarona, chinidină), antibiotice
(eritromicină, tetraciclină, neomicină, cloramfenicol), glucagon, antagoniști ai
receptorilor H2, derivați imidazolici (metronidazol), antidiabetice orale. Nu se
recomandă utilizarea acenocumarolului cu medicamente care afectează hemostaza
(heparina, acidul salicilic și derivații săi), deoarece efectul anticoagulant poate fi
potențat, crescându-se astfel riscul apariției hemoragiei gastrointestinale. Efectul
anticoagulant poate fi diminuat prin asocierea acenocumarolului cu: barbiturice,
carbamazepina, contraceptive orale, rifampicina, diuretice tiazidice. Colestiramina
scade absorbția intestinală, ami ales prin întreruperea circuitului entero-hepatic.
5
https://go.drugbank.com/drugs/DB01418
Rosuvastatina poate crește efectul anticoagulant al acenocumarolului și poate
apărea un efect de rebound în cazurile de întrerupere simultană a ambelor
medicamente. Rosuvastatina trebuie administrată cu prudență extremă la pacienții
cărora li se administrează tratament de lungă durată cu acenocumarol.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16117985/ Sergio Mondillo 1, Piercarlo Ballo ,
Maurizio Galderisi
Ca și interacțiuni alimentare, se vor evita plantele medicinale și suplimentele cu
activitate anticoagulantă, de exemplu: usturoi, ghimbir, afin, ginkgo biloba.
Trebuie asigurat un aport constant de vitamina K. Modificările aportului de
vitamina K pot afecta coagularea. Pacienții tratați cu acenocumarol nu trebuie să
consume alcool.
https://go.drugbank.com/drugs/DB01418
Efectele substanței antiagregante ticlopidine și ale anticoagulantului acenocumarol
asupra ratelor de permeabilitate ale grefelor de bypass aorto-coronar au fost
comparate într-un studiu prospectiv randomizat. Ticlopidina, 250 mg bid a fost
administrată pe cale orală din prima zi postoperatorie până la angiografie, în timp
ce anticoagularea cu acenocumarol a fost inițiată în a doua până la a treia zi
postoperatorie. Efectele secundare ale ticlopidinei au fost rare și gestionarea
pacientului cu doza standard a acestui medicament a fost mai ușoară decât
anticoagularea orală. Dintr-un grup inițial de 166 de pacienți randomizați, 149 au
finalizat studiul prin angiografie coronariană la trei luni postoperator. Cei 78 de
pacienți din grupul de ticlopidină au prezentat o complianță de 85%. Timpul mediu
de protrombină la cei 71 de pacienți cărora li sa administrat acenocumarol a fost de
26,9%. Analiza statistică detaliată a celor două grupuri de studiu nu a evidențiat
niciun motiv de îndoială de corectitudinea randomizării. Angiografia coronariană a
arătat o rată medie de permeabilitate per pacient de 84% cu ticlopidină și de 82%
cu acenocumarol. Aceasta și diverse alte măsuri de ocluzie a grefei nu au
evidențiat nicio diferență substanțială în permeabilitatea grefei la pacienții cărora li
s-a administrat ticlopidină sau acenocumarol. S-a ajuns la concluzia că ticlopidina
poate fi utilizată în locul anticoagulantelor pentru prevenirea ocluziei
postoperatorii a grefelor de bypass aorto-coronar. Aceasta și diverse alte măsuri de
ocluzie a grefei nu au evidențiat nicio diferență substanțială în permeabilitatea
grefei la pacienții cărora li s-a administrat ticlopidină sau acenocumarol. S-a ajuns
la concluzia că ticlopidina poate fi utilizată în locul anticoagulantelor pentru
prevenirea ocluziei postoperatorii a grefelor de bypass aorto-coronar. Aceasta și
6
diverse alte măsuri de ocluzie a grefei nu au evidențiat nicio diferență substanțială
în permeabilitatea grefei la pacienții cărora li s-a administrat ticlopidină sau
acenocumarol. S-a ajuns la concluzia că ticlopidina poate fi utilizată în locul
anticoagulantelor pentru prevenirea ocluziei postoperatorii a grefelor de bypass
aorto-coronar.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3891348/

Indicații

Acenocumarolul este indicat pentru tratamentul și prevenirea bolilor

tromboembolice. Mai precis, este indicat pentru prevenirea emboliei cerebrale,
trombozei venoase profunde, emboliei pulmonare, tromboembolismului in infarct
si atacurilor ischemice tranzitorii. Este utilizat pentru tratamentul trombozei
venoase profunde și infarctului miocardic. Anticoagulantele sunt indicate după
infarctul miocardic pentru a reduce riscul de deces, infarct miocardic recurent și
evenimente tromboembolice, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau
embolizarea sistemică.
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/source/hsdb/3201#section=Drug-Warnings-
(Complete)
Mod de administrare
Sensibilitatea la anticoagulante prezintă varianţii inter-individuale şi, de asemenea,
se poate modifica pe parcursul tratamentului. De aceea, este necesară efectuarea
periodică a timpului protrombinei (TP)/International Normalized Ratio (INR) şi
adaptarea dozelor pacientului în funcţie de rezultate. În lipsa acestei posibilităţi,
acenocumarolul nu trebuie folosit. Dacă valoarea TP/INR înainte de începerea
tratamentului se situează în intervalul normal, doza iniţială recomandată de
acenocumarol este între 2 mg pe zi şi 4 mg pe zi fără administrarea unei doze de
atac. De asemenea, tratamentul poate fi început cu doze de atac, de obicei 6 mg în
prima zi, urmată de 4 mg în cea de-a doua zi. Dacă valoarea TP/INR înainte de
începerea tratamentului este anormală, tratamentul trebuie început cu precauţie.
Pacienţii vârstnici (≥ 65 ani), pacienţii cu boală hepatică sau insuficienţă hepatică
severă cu congestie hepatică sau pacienţii malnutriţi pot necesita doze mai mici în
timpul iniţierii tratamentului şi pe perioada de întreţinere. Trebuie determinată
zilnic valoarea TP/INR începând cu a doua sau a treia doză de acenocumarol şi
până când statusul coagulării este stabilizat în intervalul ţintă. Ulterior, intervalul
7
dintre teste poate fi extins, în funcţie de gradul de stabilitate a rezultatelor TP/INR.
Se recomandă ca probele de sânge pentru analizele de laborator să fie recoltate de
fiecare dată în acelaşi moment al zilei. Doza de întreţinere diferă de la pacient la
pacient şi faptul că este adecvată trebuie verificat individual pe baza valorilor
TP/INR. Raportul TP/INR trebuie determinat periodic, de exemplu o dată pe lună.
De obicei, dozele de întreţinere variază între 1 şi 8 mg pe zi, în funcţie de pacient,
boala de bază, indicaţia clinică şi intensitatea dorită a anticoagulării. În funcţie de
indicaţia clinică, intensitatea optimă a anticoagulării sau intervalul ţintă este situat
în general între valori ale INR de 2,0 şi 3,5.
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5791_27.10.05.pdf
Reacții adverse
Hemoragiile cu diverse localizări reprezintă cele mai frecvente reacţii adverse
asociate cu acenocumarolul, apariţia lor fiind în funcţie de doză, vârsta pacientului,
natura bolii de bază (dar nu şi de durata tratamentului). Au fost raportate decese.
Dacă hemoragia apare la un pacient cu un timp de tromboplastină în interval
terapeutic, trebuie clarificat diagnosticul afecţiunii.

Tabel II. Rezumat sub formă de tabel al reacțiilor adverse

Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Hipersensibilitate (de exemplu urticarie,
erupții cutanate, dermatită și febră)
Tulburări vasculare
Frecvente: Hemoragie
Foarte rare: Vasculită
Tulburări gastrointestinale
Rare: Scăderea apetitului alimentar, greață,
vărsături
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: Leziuni hepatice
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Rare: Alopecie
Foarte rare: Necroză cutanată (hemoragică)

8
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5791_27.10.05.pdf

Sângerarea este semnul major de toxicitate cu medicamentele anticoagulante

orale. Cele mai frecvente simptome observate sunt: hemoragii cutanate (80%),
hematurie (cu colici renale) (52%), hematoame, hemoragii gastrointestinale,
hematemeza, hemoragii uterine, epistaxis, hemoragii gingivale si sângerări la
nivelul articulatiilor. Alte simptome includ tahicardie, hipotensiune arterială,
tulburări circulatorii periferice datorate pierderii de sânge, greață, vărsături, diaree
și dureri abdominale.
https://www.drugbank.ca/drugs/DB01418
Nu au fost raportate modificări ale măsurătorilor de coagulare sau reacții adverse
la sugarii alăptați de la utilizarea maternă a acenocumarolului în timpul
alăptării. Există un consens că terapia maternă cu acenocumarol în timpul alăptării
prezintă un risc redus pentru sugarul alăptat. Nu sunt necesare precauții speciale.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30000568/
Contraindicații și precauții
Acenocumarolul este contraindicat în stările în care riscul de hemoragie este mai
mare decât beneficiul clinic, de exemplu: diateze hemoragice sau discrazii
sanguine, imediat înaintea sau ulterior intervenţiilor chirurgicale la nivelul
sistemului nervos central, ochiului sau intervenţii intens traumatizante care implică
expunerea extinsă a ţesuturilor, ulcere peptice sau hemoragii gastrointestinale,
urogenitale, ale aparatului respirator, precum şi hemoragii cerebrale, pericardită
acută, revărsat pericardic, endocardite bacteriene, hipertensiune arterială severă,
insuficienţă hepatică severă, insuficiență renală severă, activitate fibrinolitică
crescută (după intervenții chirurgicale la nivel pulmonar, la nivelul uterului, la
nivelul prostatei).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată se impune o atenţie
deosebită, deoarece sinteza factorilor de coagulare poate fi alterată sau poate exista
o disfuncţie plachetară asociată.
Din cauza posibilităţii de acumulare a metaboliţilor în cazul funcţiei renale
afectate, se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la
moderată. În cazul insuficienţei cardiace severe este necesară stabilirea unei
scheme de tratament foarte precaute, deoarece activarea sau gama-carboxilarea
factorilor de coagulare poate fi redusă în prezenţa congestiei hepatice. Cu toate
acestea, după compensarea disfuncţiei hepatice, poate fi necesară creşterea dozei.
9
Trebuie exercitată precauţie la pacienţii cu deficienţă cunoscută sau suspectată (de
exemplu sângerare anormală după rănire) de proteină C sau S. La copii,
adolescenţi şi vârstnici, (≥65 ani), se recomandă prudenţă şi o monitorizare mai
frecventă a timpului de protrombină şi a INR-ului. În afecţiunile sau bolile care
determină legarea acenocumarolului în proporţie redusă de proteinele plasmatice
(de exemplu tireotoxicoza, tumori, boli renale, infecţii, inflamaţii), este necesară
administrarea acenocumarolului sub stricta supraveghere medicală. Bolile ce
afectează absorbţia gastrointestinală pot modifica efectul anticoagulant al acestuia.
În timpul tratamentului anticoagulant, injecţiile intramusculare pot determina
hematoame, motiv pentru care trebuie evitată această cale de administrare. Pe de
altă parte, injecţiile subcutanate sau intravenoase nu conduc la apariţia acestor
complicaţii. Scurtarea timpului de protrombină impusă de intervenţii diagnostice
sau terapeutice (de exemplu angiografie, puncţie lombară, intervenţii chirurgicale
minore, extracţii dentare) trebuie realizată cu mare prudenţă. Comprimatele de
acenocumarol conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-
galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5791_27.10.05.pdf
Produse farmaceutice și regimul legal de eliberare în farmacie
Acenocumarolul este un medicament care se eliberează în farmacie doar pe
bază de prescripție medicală care se reține de către farmacie, și nu se reânnoiește

Tabel IV. Produse farmaceutice

Denumire Forma Concentrația Regim lega

DCI
comercială farmaceutică (mg) de eliberar

Sintrom 4

2
Trombostop Acenocumarolu Comprimate
PRF
m filmate
Acebron 4
Sintrom Uno 1
Isquelium 4
*PRF= Medicamente eliberate cu prescripție medicală care se reține de catre farmacie, și nu
10
reânnoiește

https://mediately.co/ro/drugs/SPwv66s0OCeckmdVdsvAKZOoVpm/sintrom-4-
mg-compr
https://mediately.co/ro/drugs/aGc1UAMIr2u4UWbpA6AxmkA2dqt/trombostop-2-
mg-compr

Caracterizarea analitica a substanței medicamentoase

Metode cromatografice
Cromatografia de lichide de inaltă performanță

Această lucrare raportează dezvoltarea și validarea unei metode de cromatografie

lichidă de ultra-înaltă performanță pentru a separa 11 medicamente
cardiovasculare diferite: acenocumarol, amilorid, bisoprolol, fluvastatin,
furosemid, glibenclamid, hidroclorotiazidă, rosiglitazonă (standard intern),
valsartan, verapamil și warfarină.
Detectarea analiților a fost efectuată prin intermediul rețelei de fotodiode și prin
detectarea fluorescenței. Inițial, cele mai semnificative variabile din cromatografia
lichidă (pH-ul fazei mobile, natura modificatorului organic și tipul fazei staționare)
au fost studiate simultan în mod sistematic.
Luând în considerare rezoluția obținută pentru diferitele separări cromatografice,
au fost alese pH 4,5, metanol și C18 ca pH în fază mobilă, modificator organic și,
respectiv, fază staționară.
Metoda a fost validată și aplicată la analiza probelor de plasmă umană reală
folosind un tratament de extracție în fază solidă, iar robustețea separării
cromatografice a fost studiată prin design experimental.
Metoda raportată permite separarea tuturor analiților și IS în mai puțin de 6 minute
și, în plus, simplifică analiza medicamentelor utilizate în terapia cardiovasculară
combinată prin aplicarea unei metodologii rapide și simple.
Cromatografia lichidă este una dintre principalele tehnici analitice utilizate în
prezent în industria farmaceutică. Au fost dezvoltate numeroase metode bazate pe
cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC) pentru analiza
medicamentelor cardiovasculare ,totuși, timpii mai scurti de analiză, consumed
11
mai mic de solvent și rezoluția și sensibilitatea mai bună a sistemelor de
cromatografie lichidă de ultra-înaltă performanță (UHPLC) au determinat o
creștere a utilizării acestei tehnici .
Detectarea spectrometriei de masă (MS) este de obicei prima alegere pentru
analiza amestecurilor complexe de medicamente , deoarece combină sensibilitatea
optimă și capacitatea mare de identificare. Cu toate acestea, caracteristicile
fotometrice și fluorimetrice ale medicamentelor cardiovasculare le fac candidați
excelente pentru detectarea fotometrică și fluorescentă.
În această lucrare, se aplică o abordare sistematică optimizării unei metode
folosind un UHPLC cuplat la detectoare de fotodiode-array (PDA) și fluorescență
(FLD) pentru determinarea a 11 medicamente cardiovasculare în plasmă:
acenocumarol (agent anticoagulant), amilorida ( diuretic care economisește
potasiu), bisoprolol (β-blocant), fluvastatina (medicament hipolipidizant),
furosemid (diuretic de ansă), glibenclamid (medicament antidiabetic sulfoniluric),
hidroclorotiazidă (diuretic tiazidic), rosiglitazonă (medicament antidiabetic
tiazolidindionic (ARA), valsartan -II), verapamil (blocant al canalelor de calciu) și
warfarină (agent anticoagulant)
Probele de plasmă au fost tratate cu o precipitare de proteine cu acetonitril urmată
de un proces de extracție în fază solidă utilizând cartușe puternice cu schimb de
cationi în mod mixt. Metoda optimizată a fost validată în termeni de recuperare,
selectivitate, interval de calibrare, acuratețe și precizie și aplicată la analiza
probelor reale. În plus, robustețea metodei a fost studiată folosind un design
experimental.
Materiale și metode
Analizele au fost efectuate pe un sistem Acquity UPLC (Waters, Milford, SUA),
cuplat la un detector PDA și un detector FLD.
Detectorul PDA a colectat spectre de la 190 la 400 nm.
Detectorul FLD a funcționat cu două canale diferite la lungimile de undă optime
de excitare și emisie selectate cu o rată de eșantionare de 2 puncte. Controlul
sistemului, colectarea datelor și prelucrarea datelor au fost realizate folosind
software-ul Empower 2 (Waters).
Coloanele cromatografice utilizate pentru efectuarea separării au fost un BEH C18,
1,7 μm, 50 × 2,1 mm (Waters) și un Kinetex PFP 1,7 μm, 50 × 2,1 mm
(Phenomenex, CA, SUA). Pentru tratarea probei de plasmă au fost utilizate cartușe
Strata X-C (Phenomenex) în mod mixt cu schimb de cationi puternic (30 mg/1
ml).

12
pH-ul soluțiilor tampon a fost măsurat cu un pH-metru Crison GPL 22 (Barcelona,
Spania) echipat cu un electrod Crison 5209.

Reactivi chimici

Acenocumarol, clorhidrat de amilorid, furosemid, maleat de rosiglitazonă

(standard intern, IS), clorhidrat de verapamil și warfarină au fost furnizate cu
amabilitate de Institutul de Medicină Legală din Freiburg (Germania). Fluvastatina
de sodiu și valsartanul au fost furnizate de Novartis (Basel, Elveția) și bisoprololul
de Merck (Darmstad, Germania). Hidroclorotiazida și glibenclamida au fost
achiziționate de la Sigma Aldrich (MO, SUA). Soluțiile stoc de 1000 mg L-1
pentru fiecare compus au fost preparate în metanol (MeOH) sau acetonitril (ACN)
și depozitate la 4 °C.
Acid acetic de grad pro-analiza, acid formic, amoniu
acetat, formiat de amoniu, citrat acid de sodiu deshidratat, citrat trisodic
deshidratat, amoniu clorură și hidroxid de amoniu de la Sigma Aldrich au fost
utilizate la prepararea soluţiilor tampon. Gradient de calitate MeOH (Romil,
Cambridge, SUA) și ACN (Baker, Deventer, Olanda) au fost utilizați ca
modificatori organici. Apă purificată dintr-un sistem Milli-Q Element A10
(Millipore, MA, SUA) a fost utilizat la prepararea soluții tampon și reactiv.
Probele de plasmă umană fără medicamente au fost achiziționate de la Banca de
Sânge a Spitalului Galdakao și colectate în tuburi de polipropilenă pentru a fi
congelate la -20 °C.
Cele mai semnificative și mai frecvent optimizate variabile într-o separare
cromatografică sunt pH-ul si faza mobilă, natura modificatorului organic și faza
staționară a coloanei .În mod corespunzător, fazele mobile tamponate la trei valori
diferite ale pH-ului, două modificatori organici și două coloane cromatografice au
fost testat în mod sistematic pentru a găsi cea mai bună metodă de separare pentru
cele 11 medicamente cardiovasculare studiate.
O cantitate de 10% din modificatorul organic corespunzător a fost adăugat la toate
fazele mobile apoase pentru a evita creșterea bacteriană. Modificatorii organici au
fost testați ca organici
fazele mobile au fost cele mai utilizate în cromatografia lichidă MeOH și ACN. În
cele din urmă, influența faza staționară a fost studiată folosind două coloane:
OC18 Coloana BEH (una dintre cele mai comune cromatografice coloane utilizate
în analiza medicamentelor cardiovasculare) , cu un mecanism de retenție bazat pe
interacțiuni hidrofobe și o coloană PFP (pentafluorofenil) care, în pe lângă
13
interacțiunile hidrofobe, include și altele mecanisme de retenție (interacțiune
aromatică, dipol-dipol interacțiune și legături de hidrogen).
Toate aceste variabile au fost studiate sistematic purtând cele 12 combinații
posibile de experimente. Pentru asta obiectivul : 5 µL dintr-o soluție standard în
soluție apoasă mobilă 75:25
Debitul a fost menținut la 0,4 ml min-1 iar cea mai mare proporție de solvent
organic a fost menținută timp de 1 min înainte de a reveni la condițiile inițiale
pentru curățarea coloanei.
După efectuarea acestor experimente, cea mai potrivita combinație de modificator
organic este fază staționară și pH
Probele standard care conţin 1 pg din fiecare compus au fost evaporate la sec sub
un curent de N2 și reconstituit la 200 µL cu proporții de fază mobilă
apoasă:MeOH (v:v) variind de la 100:0 la 0:100. Pentru a optimiza volumul de
injectare, 2,5, au fost testați 5,0 și 7,5 uL.

Optimizare cromatografică
Cromatogramele obţinute cu cele 12 combinaţii posibile de experimente sunt
adunate în Fig. 1 și 2. Folosind coloana PFP
(Fig. 1), atât verapamil, cât și bisoprolol au fost reținute puternic și, atunci când se
folosește MeOH ca organic modificator, niciunul dintre acești analiți nu a eluat din
coloană în timpul analizei.
În contrast, coloana BEH C18 (Fig. 2) a fost capabilă să rețină în mod
corespunzător toți compușii de interes în timpul propus de analiză; astfel, a fost
aleasă ca coloană adecvată pentru această analiză cromatografică.
Observând toate separările obținute cu ajutorul BEH C18, cele efectuate cu MeOH
ca modificator organic au prezentat o rezoluție mai bună decât cele obținute
folosind ACN. Dintre acestea, pH-ul 4,5 este singura valoare a pH-ului la care
niciunul dintre compuși nu coeluează. Astfel, cea mai bună separare
cromatografică obţinută, din punct de vedere al rezoluţiei, a fost cea
corespunzătoare coloanei BEH C18, MeOH ca si modificator organic și soluție
tampon cu pH 4,5 sub formă apoasă.

14
Fig. 1

Fig. 2

15
https://link-springer-com.am.e-nformation.ro/article/10.1007/s10337-017-3274-6
METODE SPECTROFOTOMETRICE DE ESTIMARE
ACENOCUMAROL SI FORME DE DOZARE FARMACEUTICE

Acenocumarol 1 este chimic (RS)-4-hidroxi-3-(1,4-nitrofenil-3-oxobutil) cumarină

și utilizat ca agent anticoagulant pentru managementul tromboembolicului
tulburări. Este oficial în farmacopeea indiană și britanică. Câteva metode
analiticeau fost raportate pentru estimarea sa cantitativă în formulările
farmaceutice, care include metoda UV2, fluid biologic folosind HPLC36, LC-
MS7şi GC-MS8 metode. Având în vedere faptul de mai sus, pentru aceasta sunt
necesare câteva metode analitice simple estimare cantitativă . Patru metode
spectrofotometrice vizibile simple și sensibile (A, B, C și D) au fost dezvoltate
pentru estimarea cantitativă a acenocumarolului după transformarea acestuia în
forma sa redusă (RS)-4-hidroxi-3-(1,4-aminofenil-3-oxobutil) cumarină.
Metoda A se bazează pe reacția acenocumarolului redus cu aldehida aromatica ,
paradimetilamino cinamaldehidă (PDACA) care produce bazele Schiff colorate la
λmax 527,5 nm și legea lui Beer este respectată în intervalul de concentrație de 2-
10 µg/mL
Metoda B se bazează pe reacția acenocumarolului redus cu aldehida aromatică,
paradimetilaminobenzaldehida (PDAB) în stare acidă producând Schiff colorat
16
baze având λmax la 441,5 nm și legea lui Beer este respectată în intervalul de
concentrație 5-25 µg/mL. Metoda C se bazează pe oxidarea urmată de reacția de
cuplare a redus acenocumarol cu 3-metil-2-benzotiazolinonă hidrazonă (MBTH) în
prezența sulfat de amoniu ceric pentru a forma cromogeni de culoare verde la
λmax 585,0 nm și Beer’s legea este respectată în intervalul de concentrație 20-100
µg/mL. Metoda D se bazează pe reacție de acenocumarol redus cu reactiv Folin (1,
2-naftochinonă-4-sulfonat) la formează cromogeni de culoare maro cu λmax la
480,0 nm și legea lui Beer este respectată în interval de concentrație 2-12 µg/mL.
Parametrii spectrofotometrici sunt stabiliți pentru standardizarea metodelor,
inclusiv analiza statistică a datelor. Aceste metode au a fost extins cu succes la
formele farmaceutice de dozare (tablete) care conțin acenocumarol.

Instrumente
Un spectrofotometru Shimadzu model 1700 cu fascicul dublu UV/VIS cu 1 cm au
fost utilizate celule de cuarț potrivite pentru a măsura absorbanța soluțiilor
rezultate.
Reactive chimici
Toate substanțele chimice utilizate au fost de calitate analitică și obținute din
Mumbai.
apă distilată, PDACA (preparat prin adăugarea a 30 ml de etanol 95%, 180 ml de
1-butanol și 30 ml
mL de HCI la 1 g de p-dimetil amino cinamaldehidă, PDAB metanolic (0,5% g/v
în metanol), metanol,acid clorhidric (0,1 M în apă), 3-Metil-2-benzotiazolinonă
hidrazonă (MBTH) (0,2% în apă),acid sulfuric (1 M în apă), Sulfat ceric de
amoniu (1% g/v în 1 M H2SO4), reactiv Folin (1% g/v în apă) Medicamentul în
vrac de acenocumarol a fost obținut de la Sarabhai Piramal., Baroda. Tabletele
comerciale de acenocumarol au fost procurate de pe piața locală.
Metoda A
Alicote de acenocumarol redus variind de la 0,2-1,0 mL (1 mL = 100 µg/mL) au
fost transferate într-o serie de baloane cotate de 10 ml. În fiecare balon, 1,0 ml de
s-au adăugat PDACA alcoolice și după 15 min. la temperatura camerei, volumele
au fost completat până la semn cu metanol. Absorbanța cromogenului de culoare
roșie a fost măsurată la 527,5 nm față de martor de reactiv. Cantitatea de
acenocumarol prezentă în proba a fost calculată din curba de calibrare.

17
Schema 1

Metoda B
Alicote de acenocumarol redus variind de la 0,5-2,5 ml (1 ml = 100 µg/mL) au fost
transferate într-o serie de baloane cotate de 10 ml. În fiecare balon 2,0 mL .S-au
adăugat PDAB metanolic și 1,5 ml de HCI. După 15 min. la temperatura camerei,
s-a observat dezvoltarea culorii. Volumele au fost completate până la semn cu
metanol. Absorbanța cromogenului de culoare galbenă a fost măsurată la 441,5 nm
față de blanc de reactiv. Cantitatea de acenocumarol prezentă în probă a fost
calculată din curba de calibrare.
Metoda C
Au fost alicote de acenocumarol cuprinse între 0,2-1,0 mL (1 mL = 1000 µg/mL)
transferat într-o serie de baloane cotate de 10 ml . S-au adăugat sulfat de amoniu și
1,0 mL de MBTH și baloanele au fost lăsate deoparte timp de 15min. pentru
18
 dezvoltarea completă a culorii. Volumele au fost completate cu apă până la semn.
Absorbanța cromogenului de culoare verde a fost măsurată la 585,0 nm față de
reactive gol. Cantitatea de acenocumarol prezentă în probă a fost calculată din
calibrare curba
Metoda D
Alicote de acenocumarol redus variind de la 0,2-1,2 mL (1 mL = 100 µg/mL) au
fost transferate într-o serie de baloane cotate de 10 ml. În fiecare balon 0,5 ml de
Folin a fost adăugat reactiv (1,2-naftochinonă-4-sulfonat) și menținut la
temperatura camerei timp de 20 min și se aduce la volum cu apă distilată.
Absorbanța culorii roșii ,cromogenul a fost măsurat la 480,0 nm faţă de martor de
reactiv. Cantitatea de acenocumarolul prezent în probă a fost calculat din curba de
calibrare.
Discutii
Caracteristicile optice precum maximele de absorbție, limitele legii lui Beer și
sensibilitatea lui Sandell sunt prezentate în Tabelul 1. Analiza de regresie folosind
metoda celor mai mici pătrate a fost făcută pentru panta (b), interceptarea (a) și
corelația (r) obţinute din diferite concentraţii iar rezultatele sunt rezumate în
Tabelul 1. Abaterea standard relativă procentuală și intervalul de eroare (nivel de
încredere de 0,05 și 0,01 limite) calculate din cele opt măsurători, ¾ din limitele
superioare ale legii lui Beer ale acenocumarolul sunt de asemenea prezentate în
tabelul 1.

Tabel 1.Caracteristicile optice și precizia metodei propuse

Metoda Metoda B Metoda C Metoda D
A
λmax (nm) 527.5 441.5 585 480
Limitele legii Beer(µg/mL) 4-20 5-25 20-100 2-12

Absorbție molară (L/mol/cm) 4.2815 1.5547 x 3.716 x 103 3.3568 x 104

4 4
x 10 ¿ ¿ 10
Sensibilitatea lui Sandell (µg/cm2 0.00951 0.02173 0.09174 0.002577
0,001 unitate de absorbanță)

Ecuația de regresie (Y* = a + bC)

Panta (b) 0.1191 0.0433 0.0103 0.0932

19
Intercept (a) 0.0036 0.0032 0.0126 0.0062
Coeficient de corelație (r) 0.9997 0.9998 0.9998 0.9995

Condițiile optime pentru dezvoltarea culorii pentru metoda A, B, C și D au fost

stabilite prin variarea parametrilor pe rând și păstrarea celorlalți parametri fixat şi
observând efectele produsului asupra absorbanţei speciilor colorate şi încorporate
în proceduri. Pentru a evalua validitatea și acuratețea metodelor, cantități
cunoscute de medicament pur au fost adăugate la produsul farmaceutic analizat
anterior preparatele şi amestecurile au fost analizate prin metodele propuse.
Titlu : SPECTROPHOTOMETRIC METHODS FOR ESTIMATION OF
ACENOCOUMAROL IN BULK AND ITS PHARMACEUTICAL DOSAGE
FORMS
Autori : A. S. MEHTA, B. M. GURUPADAYYA∗a , B. GOPINATH, Y. N.
MANOHARA AND AKHILESH CHANDRA
Este articol cu pag cuprinse intre 1067-1073
An : 2008

Cromatografie pe strat subțire

Adsorbant :silicagel GF254
Developant : chloroform (R) ciclohexan (R), acid acetic (50:50:20)
Soluții de aplicat : soluția a – acenocumarol 2,0% m/V in acetona (R) ; soluția b –
acenocumarol 0,0020% m/V in acetonă (R)
Pe linia de start a plăcii cromatografice , in punctele a și b se aplică soluțiile : a -
20 ul soluție a ( 400 ug acenocumarol ) ; b – 20 ul soluție b (0,4 ug acenocumarol )
Placa cromatografică se introduce in vasul cromatografic cu developant , se lasă
până când acesta a migrat pe o distanță de aproximativ 15 cm de la linia de start ,
se scoate , se usucă la aer și se examinează in lumina ultravioletă la 254 nm .
Dacă pe cromatograma , in dreptul punctului a , pe lângă pata principală ,
corespunzătoare acenocumarolului , mai apar si alte pete , suma acestora nu
trebuie sa depășească mărimea si intesitatea petei din dreptul punctului b .

https://pdfslide.net/download/link/farmacopeea-romana-xpdf-56498fd30b2d2

20
Metode spectrale
Spectofotometrie UV-VIS
A fost dezvoltată o nouă abordare analitică pentru determinarea medicamentelor
selectate (milrinonă, enalapril, carvedilol, spironolactonă, acenocumarol,
ticlopidină, cilazapril) și a metaboliților acestora (2-oxoticlopidină, cilazaprilat,
canrenonă, 5'-hidroxicarvedilol, O-desmetil-carvedilol). , enalaprilat) în urina
umană, pe baza unei tehnici de extracție miniaturizată; microextracție
semiautomată prin sorbent împachetat, folosind o nouă seringă controlată digital,
urmată de separare prin cromatografie lichidă la presiune ultra-înaltă combinată cu
detecție UV.
În timpul optimizării metodei, s-au studiat parametrii de extracție precum tipul de
material absorbant, tipul și volumul soluției de eluare, numărul de cicluri de
extracție, volumul și pH-ul probei, tipul și volumul soluției de spălare. Separarea
cromatografică a analiților țintă a fost efectuată cu o coloană analitică miez-înveliș
utilizând acid trifluoracetic 0,05% în apă și acetonitril în modul de eluare cu
gradient. Limitele de cuantificare au variat de la 0,016 la 0,045 µg/mL.
În condițiile optimizate, eficiența extracției a fost mai mare de 70,1% pentru
medicamente și metaboliții acestora. Datorită simplității și vitezei sale, această
metodă a fost aplicată cu succes la cuantificarea compușilor selectați în probele de
urină.

https://www.proquest.com/docview/1622579500/B06AA49B09684548PQ/5?
accountid=136549

METODE ELECTROFORETICE

21
O bază teoretică pentru electroforeza capilară de afinitate (ACE) a fost dezvoltată

sistematic prin aplicarea teoriei momentului la studiul interacțiunilor

intermoleculare dintre moleculele de solut (S) și ligand (L) pentru a forma

complexul (X). Au fost dezvoltate ecuații de moment atât pentru sistemele ACE de

umplere completă, cât și de umplere parțială, în care SLm sau SnL se formează ca

X. Ele sunt eficiente pentru determinarea constantelor de echilibru și cinetice de

asociere între S și L și disocierea lui X de primul absolut și al doilea. momentele

centrale ale vârfurilor de eluție măsurate prin ACE. Pentru a demonstra

eficacitatea lor, au fost efectuate calcule simulative ale comportamentului ACE de

umplere parțială presupunând stoichiometria de 1:1 între S și L. Deoarece

sistemele ACE de umplere parțială sunt clasificate în cinci categorii pe baza

condițiilor experimentale, rezultatele calculului pentru toate cele cinci cazurile

sunt explicate. Combinația dintre ACE și teoria momentului este eficientă

deoarece există unele avantaje în ceea ce privește analiza precisă a interacțiunilor

intermoleculare. Rezultatele acestui studiu oferă o oportunitate pentru studiul

interacțiunilor intermoleculare pentru mulți cercetători, deoarece CE este deja

versatil.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36242794/

22
Acenocumarolul este un anticoagulant oral adecvat pentru tromboprofilaxia

farmacologică. Aici, două metode analitice noi pentru determinarea EDX în tablete

sunt dezvoltate și validate folosind electroforeza zonei capilare (CZE) și

cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC). Au fost optimizate condițiile

de funcționare precum concentrația electrolitului și valoarea pH-ului, timpul de

injectare, volumul și temperatura capilară. Metodele au fost validate cu succes prin

stabilirea liniarității, preciziilor intra și inter-zi (deviația standard relativă [%]),

acurateței și robusteței. Separarea adecvată a excipienților și a produșilor de

degradare ai EDX generați de condițiile de degradare a stresului a demonstrat

capacitatea de indicare a stabilității a metodelor. Procedurile analitice au fost

liniare în intervalul 25-125 µg/ml (r > 0,999), cu limitele de detectare și

cuantificare de 3,26 și 10,87 µg/ml pentru CZE și 0,740 și 2,78 µg/ml pentru

HPLC. Deși ambele metodologii sunt potrivite pentru determinarea EDX în

tablete, CZE oferă o alternativă mai ecologică datorită analizei la costuri reduse,

folosind mai puțini solvenți organici și minimizând generarea de deșeuri.

https://analyticalsciencejournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/

elps.202200024

METODE TERMICE

Cumarina conține o clasă mare de substanțe naturale, care prezintă câteva activități

biologice importante . Unele dintre anticoagulantele cumarinice sunt antagoniști ai

23
vitaminei K. Aceste medicamente sunt administrate ca racemați, deși ~ 60% dintre

aceste medicamente posedă un centru chiral (3-5). Este bine cunoscut faptul că

unul dintre enantiomerii medicamentului racemic poate fi balast sau, uneori, toxic,

ducând la diferite efecte secundare grave

Stabilitatea fizică și caracteristicile fizico-chimice a acenocumarolului în stare

amorfă au fost determinate prin calorimetrie cu scanare diferențială și

termogravimetrie (TG).

Analiza termogravimetrică a fost efectuată prin analiza termică simultană (STA),

analiză care permite analizarea simultană a unei probe pentru modificarea masei

(analiza TG) și modificarea fluxului entalpiei (calorimetrie diferențială de scanare

DSC). Analiza a fost efectuată cu un analizor termic simultan, în atmosferă de

azot, în vase deschise de oxid de aluminiu, 0.07 ml.

Analizorul termic simultan a fost calibrat pentru temperatură și flux de caldură cu

trei metale standard (staniu, indiu și zinc) ținând cont de temperaturile de topire

preconizate ale acestora (505.08, 429.75 și respectiv 692.68 k) și pentru masa cu

un standard extern Perkin Elmer . Calibrarea a fost verificată în mod repetat pentru

a asigura abaterea B± 0.3 K. Acest lucru a fost utilizat pentru a evalua pierderea.

Analiza calorimetrică de scanare diferențială a fost efectuată pe un aparat Pyris 1

echipat cu un dispozitiv de răcire. O purjare uscată de azot gazos a fost utilizată

24
pentru toate determinarile. Aparatul a fost calibrat pentru temperatură și flux de

caldură folosind o proba pură de indiu și zinc. Masa probei a fost de aproximativ

4-5 mg și s-au folosit tigăi perforate din aluminiu. Forma amorfă a fost preparată

prin DSC la metoda A. Medicamentul a fost încălzit la 10 K min-1 la o temperatură

cu 5 K peste temperatura de topire și s-au menținut izotermic timp de 5 minute

pentru a asigura topirea completă a medicamentului. Topitura a fost racită la o

viteză de răcire de aproximativ 200 K min-1 la diferite temperaturi crescătoare.

https://academic.oup.com/chromsci/article/55/10/989/3964657?
searchresult=1

Estimarea colorimetrică a acenocumarolului în

Formulări vrac și farmaceutice

Soluție standard și probă de acenocumarol: Aproximativ 100 mg de

acenocumarol (vrac sau formulare) vrac a fost cântărit cu precizie, dizolvat în 20
mL de metanol într-un balon cotat de 100 mL, medicamentul a fost redus
folosind 1,2 g zinc și 10 ml de acid clorhidric (4 N). După un repaus de 1 oră la
temperatura camerei, soluţia a fost filtrată cu vată și reziduul a fost spălat cu
hidroxid de sodiu 0,1 M soluție apoi s-a completat la100 ml (1 mg/ml).
Concentrația finală a medicamentului a fost adusa la 100 μg/mL cu soluție de
hidroxid de sodiu 0,1 M.
Procedura de testare: Metoda A: Acenocumarolul redus cuprins între 0,4-
1,4 mL (1 mL = 100 μg) a fost transferat într-o serie de baloane cotate de 10 ml.
După 10 min, în fiecare balon se adauga 0,5 ml de clorhidric acid (0,5 M), 1 ml
azotit de sodiu, 1 ml sulfamat de amoniu (0,2 %), 1,5 ml de reactiv BMR (0,2 %).
După 15 minute, volumul a fost adus la 10 ml folosind apă distilată. Absorbanța
cromogenului de culoare albastră a fost măsurată la 565 nm față de martor de
reactiv. Specia colorată era stabilă pentru mai mult de 1 oră. Cantitatea de
acenocumarol prezentă în probă a fost calculată din curba de calibrare.

25
 Metoda B: Acenocumarolul variind de la 0,4-2,0 ml (1 ml = 1000 μg) a
fost transferat într-o serie de baloane cotate de 10 mL. La fiecare balon 0,5 mL de
reactiv Gibb (0,3 %) și 1 mL de azotit de sodiu au fost puse deoparte timp de 10
minute pentru dezvoltarea completă a culorii. Volumele au fost aduse până la semn
cu apă distilată. Absorbanța a cromogenului de culoare violet a fost măsurat la 544
nm împotriva reactivului gol. Specia colorată a fost stabilă mai mult de 2 ore.
Metodele propuse s-au bazat pe reacția de reducere a acenocumarolului cu
acid azotic urmata de o reacție cu amoniu sulfamat și în final cuplarea cu reactiv
BMR pentru a da culoarea albastră metoda A și cu reactivul Gibb pentru a da
culoarea violet în mediu alcalin în metoda B. Caracteristicile optice precum
maximele de absorbție, absorbția molară și sensibilitatea lui Sandell sunt
prezentate în 5002 Ankita şi colab. Asian J. Chem. S-a realizat o analiza de
regresie folosind metoda celor mai mici pătrate pentru panta (b), interceptarea (a)
și corelația (r) obținute din diferite concentrații. Procentul relativ privind abaterea
standard și intervalul de eroare (nivel de încredere 0,05 și 0,01 limite) calculate din
cele opt măsurători,reprezinta trei sferturi din cea superioară.
Condițiile optime pentru dezvoltarea culorii prin metodele A și B,au fost stabilite
prin variatia parametrilor pe rând și păstrarea celorlalți parametri fixați astfel,
observând efectele produsului asupra absorbanței speciilor colorate și încorporate
în proceduri. Pentru a evalua validitatea și acuratețea metodelor, cantități
cunoscute de pur medicamentele au fost adăugate la preparatele farmaceutice
analizate anterior, iar amestecurile au fost analizate prin metodele propuse.
Studiile de interferență au arătat că aditivii precum antioxidanții, conservanții și
solubilizanții care sunt de obicei prezenți în tablete, nu au interferat la nivelurile
adăugate în mod regulat.
Titlu: Colorimetric Estimation of Acenocoumarol in Bulk and Pharmaceutical
Formulations
Autori: M. ANKITA, B.M. GURUPADAYYA* and AKHILESH CHANDRA†
Este un jurnal de chimie preluat din vol 20, No. 7(2008), paginile 5001-5004
https://www.researchgate.net/publication/
258699330_Colorimetric_Estimation_of_Acenocoumarol_in_Bulk_and_Pharmace
utical_Formulations

26
Concluzie
În mare parte a țărilor utilizată în tratamentul inițial al pacienților care
prezintă diferite tulburări de coagulare a sângelui este heparina. Cu toate acestea,
lipsesc studiile bine concepute care să stabilească eficacitatea terapeutică a
acesteia. Tratamentul cu acenocumarol în monoterapie, conform ipotezei că dozele
mari de anticoagulante orale îndepărtează nevoia de heparină, este considerat o
alternativă foarte eficientă.
Numeroasele studii analizate au evidențiat existența unui profil de
siguranță și tolerabilitate bun, cu efecte adverse minore, la dozele terapeutice
admise. Structura complexă aacenocumarolului, caracterizată printr-o lipofilie
crescută, îi conferă o absorbție rapidă și aproape completă după administrarea
orală, cu o biodisponibilitate sistemică mare și un timp de înjumătățire îndelungat.
Monitorizarea terapiei a dus la dezvoltarea de diverse metode analitice de
detecție si cuantificare. Principalele domenii analitice au fost cele electroforetice,
spectrale, cromatografice si termice.
În concluzie, acenocumarolul rămâne una dintre opțiunile eficiente de tratament în
terapia afecțiunilor trombotice.

27
Bibliografie

28