Medicamente antiinflamatoare

Anamaria Popa (Goloman)

CSA anul II
Cuprins
Introducere .................................................................................................................................................... 3

Clasificare ..................................................................................................................................................... 3

Medicamente antiinflamatoare cu structură nesteroidică................................................................... 4

Clasificare ......................................................................................................................................... 5

Mecanismul de acţiune al AINS ....................................................................................................... 5

Acidul salicilic .................................................................................................................................. 9

Diflunisal......................................................................................................................................... 10

Paracetamolul (acetaminofenil) ...................................................................................................... 10

Derivați de acid acetic: .................................................................................................................... 11

Oxicami (acizi enolici): ................................................................................................................... 11

Derivati (hetero) amilpropiionici: ................................................................................................... 14

Sinteza chimică a ibuprofenului .................................................................................................. 15

Metoda Boot............................................................................................................................ 15

Metoda Hoechst ...................................................................................................................... 16

Metoda enzimatică .................................................................................................................. 17

Utilizarea în terapie a AINS ............................................................................................................ 17

Efectul antiinflamator al AINS ....................................................................................................... 18

Solutii antiinflamatoare naturiste ................................................................................................................ 19

Bibliografie ................................................................................................................................................. 21

2
Introducere
Ce sunt antiinflamatoarele?

Un agent antiinflamator este un medicament sau o substanta care reduce inflamatia

(roseata, umflatura si durerea) din corp. Agentii antiinflamatori blocheaza anumite substante din
corp, care provoaca inflamatia. Inflamatia este raspunsul complex patofiziologic al tesutului
vascularizat la o leziune (rana, lovitura etc.). Leziunea poate sa rezulte din cauza a numerosi
stimuli, cum ar fi factori termici, chimici sau o deteriorare fizica; din cauza ischemiei; din cauza
agentilor infectiosi; din cauza interactiunilor dintre antigeni si anticorpi; sau din cauza altor
procese biologice.

Cuvantul "antiinflamator" se refera la proprietatea unei substante sau a unui tratament

care reduce inflamatia sau umflatura. Medicamentele antiinflamatoare reprezinta aproape
jumatate dintre analgezice, remediind durerea prin faptul ca reduc inflamatia, comparativ cu
opioidele, care afecteaza sistemul nervos central pentru a bloca semnalul durerii, impiedicandu-l
sa ajunga la creier.

Clasificare
Antiinflamatoare de sinteza :
o antiinflamatoare steroidiene

o antiinflamatoare nesteroidiene

Antiinflamatoare naturale

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) trateaza durerea, ajuta la

prevenirea inflamatiei dureroase in anumite afectiuni. Includ medicamente cunoscute, care se
elibereaza fara prescriptie medicala, cum ar fi aspirina, ibuprofenul, naproxenul, diclofenacul, si
medicamente care se elibereaza pe baza de reteta, cum ar fi celecoxibul. De fapt,
antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot fi de ajutor in reducerea multor tipuri de disconfort,
cum ar fi:

• durerea de cap;

3
• durerea de spate;

• durerile musculare;

• inflamatia si rigiditatea cauzate de artrita si de alte boli inflamatorii;

• dureri si crampe menstruale;

• durere dupa o interventie chirurgicala minora;

• entorse sau alte accidentari/lovituri.

Pe langa acestea, exista si antiinflamatoare steroidiene. Corticosteroizii sunt medicamente

cunoscute si sub numele de steroizi. Acestea sunt uneori folosite pe termen scurt pentru a trata,
de exemplu, episoadele severe de artroza (osteoartrita). Cu toate acestea, corticosteroiziii au
multe riscuri daca sunt folositi in tratamentele pe termen lung.

La fel ca in cazul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), corticosteroizii

reduc inflamatia, dar afecteaza foarte mult stomacul si au multe efecte secundare. Pe de alta
parte, antiinflamatoarele steroidiene sunt o optiune mai sigura pentru pacientii cu afectiuni
renale. Exemple de medicamente din clasa corticosteroizilor: prednison, cortizon, hidrocortizon.

Medicamente antiinflamatoare cu structură nesteroidică

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) functioneaza prin blocarea

prostaglandinelor. Prostaglandina este o substanta care sensibilizeaza terminatiile nervoase si
care sporeste durerea in timpul inflamatiei. Prostaglandinele, totodata, joaca un rol in controlul
temperaturii corpului pacientului. Prin faptul ca blocheaza aceste efecte, antiinflamatoareloe
nesteroidiene (AINS) ajuta la calmarea durerii si scad febra pacientului. Antiinflamatoarele
nesteroidiene reduc durerea si inflamatia care au legatura cu artrita, crampele menstruale,
durerile de cap si durerile musculare, creand un "scut" impotriva enzimelor COX-1 si COX-2,
care provoaca inflamatia.

4
Clasificare
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) se clasifică după criteriul structural şi după
selectivitatea pe COX.
După structură AINS pot fi clasificate în următoarele grupe, cu principalii reprezentanţi:
• derivaţi de acid salicilic, aici intrând acidul acetilsalicilic, diflunisalul, benorilatul
etc.;
• derivaţi de acizi arilacetici, aici intrând diclofenacul, aceclofenacul, alclofenacul;
• derivaţi de acizi heteroarilacetici (indol acetici), indometacinul, etodolacul,
ketorolacul,sulindacul;
• derivaţi de acizi arilpropionici, cu reprezentantul principal ibuprofenul, alături de
care se găsesc ketoprofenul, dexketoprofenul, naproxenul;
• derivaţi de acizi enolici- pirazolone cu reprezentantul principal fenilbutazona;
• derivaţi de acizi enolici-oxicami, cu reprezentantul piroxicam, alături de alţi
reprezentanţi, cum ar fi tenoxicam, meloxicam;
• derivaţi de acid antranilic (fenamatii), cu reprezentanţii: acidul mefenamic, acidul
meclofenamic, acidul flufenamic, acidul niflumic, acidul tolfenamic;
• coxibe, reprezentate de rofecoxib (retras), celecoxib, etoricoxib, parecoxib valdecoxib
(retras), lumiracoxib (retras);
• alte structuri - nabumetona, nimesulida, acid niflumic etc.

După selectivitate AINS pot fi:

✓ neselective (blochează COX-1 şi COX-2): majoritatea AINS tradiţionale;
✓ selective COX-2: nimesulid, meloxicam, nabumetonă, etodolac;
✓ specifice COX-2: coxibe

Mecanismul de acţiune al AINS

fosfolipaze COX2
fosfolipide acizi arahidonici prostaglandine inflamatie

Figure 1 . Schema generala a mecanismului de actiune a AINS

5
 Cea mai acceptată teorie cu privire la mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor
nesteroidiene este cea referitoare la inhibarea sintezei de prostaglandine prin inhibarea
ciclooxigenazei (COX). Inhibarea enzimei se face prin competiţie între antiinflamatorul
nesteroidian (AINS) şi acidul arahidonic. Partea aromatică, hidrofobă a acestor compuşi în
majoritate arilacizi este similară steric şi electronic cu sistemul polienic din structura acidului
arahidonic. La nivelul centrului activ al COX trei aminoacizi joacă un rol determinant pentru
legarea acidului arahidonic sau inhibitorilor enzimei: arginina 120, serina 530, tirozina 385.
Aspirina este cea care acetilează ireversibil serina 530. AINS inhibă neselectiv sau selectiv
ciclooxigenazele (COX) prin mecanism competitiv cu acidul arahidonic, impiedicând formarea
prostaglandinelor (PG), prostaciclinei (PGI2) şi tromboxanilor (TX), mediatori ai procesului
inflamator. Inhibarea ciclooxigenazei este în general reversibilă, cu excepţia aspirinei care o
inhibă ireversibil.
Se cunosc 2 COX, și anume:
• COX-1 este o enzimă constitutivă, care produce mediatori cu funcţii fiziologice,
implicaţi în menţinerea integrităţii mucoasei gastro-intestinale, menţinerea unui
flux sangvin renal corespunzător şi în reglarea activităţii plachetare;
• COX-2 este forma inductibilă a enzimei, activată în cadrul procesului inflamator
sau prin stimuli mitogeni. Sub acţiunea acestei enzime se produc mediatori
implicaţi în inflamaţie, durere şi febră. Recent s-a descoperit că această enzimă
are şi o componentă constitutivă, ea fiind implicată prin mediatorii formaţi în
activităţi complexe de la nivel cerebral, genital, renal, osos etc.
Inhibarea COX-2 determină apariţia efectelor antiinflamator, analgezic şi antipiretic,iar
inhibarea COX-1 este sursă de reacţii adverse caracteristice acestei grupe de medicamente.
Selectivitatea aparentă COX-1/COX-2 a AINS este dependentă de sistemul de testare
(enzime izolate, omogenate de celule, linii celulare, celule izolate) şi condiţii experimentale
(timpul de incubare, stimulul utilizat). Diclofenacul şi ketorolacul inhibă cele două
ciclooxigenaze în egală măsură, pe când indometacinul, aspirina şi piroxicamul inhibă
preferenţial COX-1. Unele din AINS ca meloxicam şi nimesulidă prezintă o afinitate uşor

6
crecută pentru COX-2 decât pentru COX-1, deşi toate AINS inhibă COX-2 într-o oarecare
măsură, fiindcă asta explică efectul lor antiinflamator.
AINS moderne inhibă rar COX-1 şi de aici riscul mai redus de reacţii adverse digestive
faţă de cele clasice. Diclofenacul inhibă COX-2 în egală măsură cu AINS moderne.
Selectivitatea COX-2 a fost mult timp legată de tolerabilitatea digestivă a acestor compuşi, dar
azi compuşii COX-2 selectivi sunt analizaţi şi din perspectiva riscului cardio-vascular, unii dintre
ei fiind retraşi de pe piaţă tocmai din această cauză.
Inhibarea ciclooxigenazei de la diferite niveluri poate depinde de doza de AINS. Astfel,
aspirina la dozele la care este folosită ca antiagregantă plachetară (sub 300 mg/zi), influenţează
doar secreţia plachetară de prostaglandine, neafectând procesul inflamator. Acest luru se
întâmplă doar la doze mai mari de 3 grame pe zi. O atenţie deosebită a fost acordată căii
lipoxigenazei din metabolismul acidului arahidonic. Unele AINS sunt implicate în alterarea
sintezei leucotrienelor prin diferite mecanisme. Astfel, diclofenacul creşte sechestrarea acidului
arahidonic în ”bălţi de lipide” membranare, proces marcat în monocite, ce poate fi însoţit de
reducerea producţiei de leucotriene şi 5-LO.
Un rol important în exercitarea mecanismului de acţiune al AINS îl are aciditatea acestora
şi pH-ul mediului inflamator. Cu cât acesta este mai acid, AINS va fi captat în spaţiul intracelular
unde pH este mai alcalin decât în lichidul extracelular, având capacitatea de a interfera cu
funcţiile celulare.
AINS inhibă migrarea leucocitelor şi macrofagelor în focarul inflamator unde acestea pot
produce distrugerea prin fagocitoză a materialului străin, dar pot antrena şi leziuni locale care nu
sunt favorabile vindecării. AINS încetinesc migrarea monocitelor şi neutrofilelor datorită
efectelor pe care le exercită asupra membranelor acestora. În plus, procesele de migrare sunt
ATP dependente şi se ştie că AINS decuplează fosforilarea oxidativă şi deci influenţează negativ
migrarea acestor celule. AINS stabilizează membrana lizozomală şi blochează receptorii
chemotactici de la suprafaţa membranei, împiedicând eliberarea enzimelor lizozomale
distructive.
Neutrofilul ajuns la locul inflamaţiei fagocitează agentul străin sau lezează ţesuturile prin
eliberarea de proteaze, peptide inflamatorii, lipide (PAF, LTB4) şi nu în ultimul rând specii
reactive ale oxigenului, cum ar fi: O2 .-, H2O2, HO., lipoperoxizi. Durata de acţiune pentru

7
aceşti compuşi ai oxigenului este scurtă, ei fiind preluaţi de enzime intracelulare - SOD,
glutationperoxidaza, catalaza, sau dacă sunt în exces, oxigenul poate fi folosit de COX pentru
metabolismul acidului arahidonic. Doar câteva AINS reuşesc să inhibe eliberarea enzimelor
lizozomale sau generarea de O2- la nivelul neutrofilului printre acestea fiind citată benzidamina.
Clinic s-a confirmat faptul că sub tratament cu piroxicam (10 zile), neutrofilele derivate din
lichidul sinovial la pacienţii cu artrită reumatoidă produc mai puţin O2- şi au o tendinţă mai
redusă de agregare decât în mod normal.
Într-adevăr, AINS pe lângă că inhibă activitatea neutrofilelor ca răspuns la diferiţi
chemoatractanţi, inhibă şi agregarea interneutrofile indusă de chemoatractanţi şi mediată de
moleculele de adeziune de pe suprafaţa celulară. Paracetamolul însă, nu afectează agregarea
neutrofilelor. Ibuprofenul inhibă agregarea neutrofilelor şi producerea enzimelor lizozomale, dar
nu şi producerea speciilor reactive de oxigen. În ce priveşte efectul asupra metabolismului
celular, AINS decuplează fosforilarea oxidativă în mitocondrii izolate, scad sinteza de ATP şi
consumul de oxigen. Studii recente au arătat că aspirina şi nu paracetamolul alterează preluarea
precursorului arahidonat şi inserţia sa în membranele culturilor de monocite şi macrofage.
Salicilaţii şi nu paracetamolul inhibă transportul anionilor printr-o varietate de membrane
celulare.
Este posibil ca o terapie prelungită cu AINS să inhibe această sinteză de proteoglicani şi
metabolismul osos prin mecanisme ce nu depind de inhibiţia prostaglandinsintetazei, promovând
pierderea matriţei cartilajului şi agravând leziunile degenerative. Astfel se comportă
indometacinul, aspirina, ibuprofenul, ketoprofenul, având o comportare neutră, iar diclofenacul,
un efect condroprotector. Acestea nu sunt singurele posibilităţi prin care o substanţa
antiinflamatoare poate diminua sau bloca procesul inflamator. Teoretic, orice etapa a inflamaţiei
şi fiecare mediator şi structura biologică implicată în procesul inflamator poate fi un punct de
atac pentru terapia antiinflamatoare.
Medicamente:
• inhibitori neselectivi COX:
o derivati de acizi carboxilici
o derivati de acid acetic
o derivati de oxicami

8
 o derivati de acid (hetero) arilpropionic
• inhibitori selectivi COX:
o Celecoxib
o Melaxicam
Acidul salicilic: acidul o-hidroxibenzoic
O-Na+
OH
O
COOH
CO2,T,p
C
Kolbe-Schmidt
Sinteza electrofila O

fenoxid de sodiu
(solid)
sistem eterogen bifazic:
fenoxidul de sodiu se gazeste in topitura
CO2(g) se introduce prin barbotare
Figure 2. Mecanismul de obținere a acidului salicilic

Un derivat important și utilizat pe scară largă ca antiinflamator este 1.aspirina:

CH3
C
O
OH CH3
O
CH3

COOH
anhidrida acetica COOH

H3PO4 85%
precipita
acid o-acetil salicilic

"In VIVO"

Figure 3 Obtinerea aspirinei

9
 Reacția de obținere a aspirinei din acidul o hidroxibenzoic se desfășoară în soluție
apoasă; echilibrul reacției este deplasat spre aspirină deoarece acesta în soluție apoasă precipită.

Diflunisal
OH

Diflunisalul prezintă flor în F COOH

pozițiile meta față de gruparea
COOH din structura acidului
salicilic. Este un compus mai
poțin lipofil.

F
diflunisal

Paracetamolul (acetaminofenil) este un derivat de para-aminofenol din clasa analidelor,

cu acțiuneanalgezică și antipiretică. Acțiunea sa antiinflamatoare este practic inexistentă, dar
acest lucru nu înseamnă că nu poate fi folosit în durerile cauzate de inflamații.

CH3
CH3
H
HO NH2 + O HO N C
CH3
O
O
p-amino fenol anhidrida acetica acetaminofenil

Figure 4. Schema generală de obținere a paracetamolului

Paracetamolul are o excelentă biodisponibilitate după administrarea orală, și din acest

motiv administraraea sa pe cale parenterală este extrem de rar folosită. Pe scurt, proprietățile sale
terapeutice se explică prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Aceasta determină efectul
analgezic (prin blocarea formării de prostaglandine E2 în sistemul nervos central și periferic) și

10
pe cel antipiretic (la nivelul centrului termoreglării din hipotalamus. Sinteza prostaglandinelor
este rezultatul acțiunii ciclooxigenazei, care este inhibată indirect de paracetamol.

Se absoarbe rapid și aproape complet din tubul digestiv, concentrația plasmatică maximă
apărând la 40-60 de minute după ingestie. La maxim 4 ore absorbția este maximă. Difuzează în
toate țesuturile, trecând inclusiv de bariera hematoencefalică. Timpul de înjumătățire este de 1-3
ore, dar crește până la 5 ore la nou-născuți și la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală. La
dozele terapeutice de 0,5-2 g legarea de proteinele plasmatice este de maxim 25% și minim 10%.
La dozele toxice sau în cazul insuficienței hepatice ajunge până la 50%.
80-90% este metabolizat în ficat prin conjugare, rezultând glucurono- (cea mai mare
parte) și sulfoconjugați, excretați apoi în urină.

Derivați de acid acetic:

H3CO
CH2COOH

COOH

N CH3
NH

Cl Cl
O

Cl

Indometacinul Diclofenac
dureri reumatice produs de sinteza
produs de sinteza baza Voltarenului

Oxicami (acizi enolici):

• Piroxicam (Felden)
11
 • Meloxicam

• Tenoxicam

OH O

H
C N

N N OH O N
S CH3
O2
C NH
S CH3
Piroxicam

N
S CH3
O2

Meloxicam

OH O

H
C N

N N
S S CH3
O2

Tenoxicam

Schema de sinteză a piroxicamului:

12
 (CH3)2CH O-
O H2 O
Cl C COOIp

cloroacetat de izopropil
H2
N-Na+ N C COOIp
-NaCl
S S
O2 O2

zaharina

O
O
COOIp
CH OIp
H
HN C COOIp
NH
S S
O2 O2

OH O

OH
C
OCH(CH3)2
C
COOIp (CH3)2SO4
C
N
S CH3
NH(Na+) O2
S
O2
+
OH O

H
C N

N N
S CH3 H2N N
O2

Piroxicam

Figure 5.Sinteza piroxicam

13
Derivati (hetero) amilpropiionici:
• Ibuprofen

• Naproxen

• Ketoprofen

• Ketorolac

CH3
CH3

COOH
COOH
H3C

ibuprofen naproxen

O
O CH3

N
COOH
COOH

ketoprofen ketorolac

14
Sinteza chimică a ibuprofenului racemic:

Metoda Boot
O

(CH3CO)2CO CH3
AlCl3
F.Crafts

izobutilbenzen p-izobutilacetofenona

Cl-CH2-C O
IpO-Na+
OIp

O-
O
H
O C C
O
-Cl OIp
C C CH3 Cl
H
OIp
CH3

HOH

CH3
O
O

C C C
H -CO2 C O
O H
CH3 H

R,S

CH3
oxidare blanda
NaClO2
COOH H2O2

(R,S) ibuprofen
15
 CH3

C O
H
oxidare biochimica
selectiva
CH3
R,S

COOH

reducere selectiva

(S) ibuprofen

CH3
se pierde din (S) ibuprofen

C OH
H2

(S) alcool

Metoda Hoechst
O OH

CH3 CH3
H2 , Ni

Pd CO

COOH

CH3

16
Metoda enzimatică : se foloseste la obținerea la scară industrială a ibuprofenului

H2C O Cl

HCl

-NaCl NaCN

CH3

CN CN
Na+H-
CH3I

cianura de benzil

nitrilaze
HOH

CH3

COOH

(S) ibuprofen

Utilizarea în terapie a AINS

AINS pot prezenta mai multe efecte, doar că predomină unele sau altele dintre ele:
· antiinflamator;
17
 · analgezic;
· antipiretic;
· antitrombotic, antiagregant plachetar;
· uricozuric;
· efect protector pentru arsurile solare sau prin UV;
· relaxarea musculaturi uterine fapt pentru care sunt utilizate în prevenirea naşterilor
premature;
· relaxarea musculaturii intestinale, putând fi folosite pentru tratamentul diareei
nespecifice produse prin iradiere;
· închiderea canalului arterial, fapt pentru care pot fi folosite în ductus arteriosus.
Este important de menţionat că nu există diferenţe semnificative de eficacitate între
AINS, diferă calea de administrare, durata efectului, reacţiile adverse şi cost.

Efectul antiinflamator al AINS

La locul leziunii, mediatorii formaţi în cascada acidului arahidonic vor contribui atât la
modificările vasculare, cât şi la cele celulare din cadrul procesului inflamator. AINS, blocând
ciclooxigenaza în mod selectiv sau neselectiv, vor împiedica formarea mediatorilor
proinflamatori, generând un efect antiinflamator. Acest efect este şi rezultatul altor mecanisme
de acţiune aşa cum am precizat anterior. Efectul antiinflamator al AINS este inferior
antiinflamatoarelor steroidiene şi se adresează în principal modificărilor de tip exudativ din
procesul inflamator. Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă medicaţia utilă în tratamentul
tuturor afecţiunilor reumatismale (inflamatorii, degenerative, articulare, extra-articulare).
Beneficiul AINS bazat pe studii controlate tip placebo pe termen scurt constă într-o reducere a
severităţii durerii musculo-scheletice, rigidităţii şi edemului. AINS constituie medicamente de
prima linie în:
• tratamentele de scurtă durată (în perioada de acutizare) în artroze, tendinite, tenosinovite,
lumbago, dureri şi inflamaţii post-traumatice;
• tratamente de lungă durată în reumatisme inflamatorii cronice, în special poliartrită
reumatoidă, spondilită anchilozantă, artroze dureroase;
• tratamentul durerilor nearticulare, cum ar fi cefalee, migrene, dureri dentare etc.
18
 Osteoartrita nu implică un proces inflamator sistemic, dar AINS sunt folosite pentru
reducerea durerii şi ameliorarea calităţii vieţii acestor pacienţi. AINS ameliorează viteza de
deplasare, ceea ce poate creşte deteriorarea structurală osoasă, datorită unei reduceri a strategiei
adaptative care protejează articulaţiile de încărcare excesivă.
AINS s-au dovedit utile, de asemenea, în dureri post-operatorii, dureri neoplazice
(metastaze osoase), stări inflamatorii post-operatorii, din diferite afecţiuni ORL, ginecologice,
respiratorii etc.
Sunt de preferat pentru tratamentul iniţial AINS cu riscul cel mai mic, la dozele cele mai
mici eficace. Nu se folosesc asocieri de AINS. Inhibitorii selectivi ai COX-2 nu se folosesc de
rutina în cazuri de poliartrită reumatoidă sau artroze, ci se preferă celorlalte AINS numai:
• la bolnavii cu antecedente de ulcer gastro-duodenal, perforaţie, hemoragie
gastrointestinală, la care utilizarea lor trebuie atent evaluată;
• la bolnavii cu risc crescut de efecte adverse gastro-intestinale cum ar fi pacienţi cu vârsta
de peste 65 de ani, debili, bolnavi sub tratament prelungit cu doze mari de AINS, asociere
cu medicamente care cresc riscul reacţiilor adverse digestive etc.
Efectele terapeutice ale inhibitorilor selectivi şi specifici de COX-2 sunt diminuate în
cazul în care aceştia sunt asociaţi cu doze mici de acid acetilsalicilic, iar asocierea lor cu
antiacide gastrice nu este justificată.
Principiile de utilizare a antiinflamatoarelor nesteroidiene sunt următoarele:
• alegerea AINS în funcţie de indicaţii;
• principalul criteriu de alegere este tolerabilitatea clinică;
• ritmul de administrare şi doza;
• de evitat calea injectabilă;
• protecţia gastrică preventivă, atât alimentară, cât şi medicamentoasă este utilă sau
chiar necesară în cazul utilizării de AINS clasice.

Solutii antiinflamatoare naturiste

Impotriva durerilor de orice fel si a inflamatiei exista si unele solutii naturiste (le putem
numi antiinflamatoare naturiste), insa e bine, inainte de toate, sa ceri sfatul unui specialist (de

19
exemplu, un medic fitoterapeut care cunoaste foarte bine efectele benefice ale plantelor si
produselor din plante).
Alimente cu efect antiinflamator .Include cat mai multe dintre aceste alimente cu efect
antiinflamator in dieta ta: rosiile, uleiul de masline, frunzoasele: spanacul, varza kale si alte
legume din familia verzei (broccoli),nucile de tot felul, precum migdalele si nucile romanesti,
pestele gras, precum somonul, macroul, tonul si sardinele, fructele (capsunile, afinele, ciresele si
portocalele).
Plante cu efect antiinflamator. In medicina ayurvedica si chinezeasca, oamenii au
folosit diverse plante si condimente pentru a trata multe afectiuni si le-au folosit in mare parte
pentru ca aveau proprietati antiinflamatoare. Iata mai jos o lista cu cele mai bune plante cu efect
antiinflamator: curcuma (turmericul), piperul cayenne, ghimbirul, scortisoara, cuisoarele, salvia,
rozmarinul, usturoiul, piperul negru, busuiocul, cardamomul (semintele), musetelul, semintele de
telina, coriandrul, semintele de fenicul, patrunjelul,nucsoara.

Alte plante cu actiune antiinflamatoare pe care ti le poate recomanda medicul

fitoterapeut: arnica, brandusa de toamna, castanul salbatic, coacazul negru, coada-soricelului,
musetelul, nalba mare.

Procedee si tehnici cu efect antiinflamator. Exista cateva tehnici si procedee care pot
avea un efect antiinflamator, insa inainte de a le incerca, e bine sa ceri sfatul medicului tau.
Tratamentul cu gheata este unul dintre acestea. Aplicarea compreselor sau pachetelor cu gheata,
chiar si a apei reci, pe o lovitura sau zona afectata poate avea un efect antiinflamator.

20
Bibliografie
1.Tosa, Paicz, Irimie ”Biotehnologia de obținere a medicamentelor”, Cluj-Napoca,2006.

2. Oniscu Corneliu ”Chimia și tehnologia medicamentelor”, ed. Tehnică,1978.

3. Jugrestan Florian ”Tehnologia produselor farmaceutice”, curs litografiat, UBB, Cluj, 1987.

4. Liese A.,Seelbach K.,Wandrey C.,” Industrial Biotransformations”, Wiley-VCH Verlag, 2001

21