CRITERII DE CLASIFICARE A

SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE
•FARMACOLOGIC
•ACŢIUNEA LA NIVEL MOLECULAR – MECANISM DE ACTIUNE
•STRUCTURAL
 I. CRITERIUL FARMACOLOGIC
• CLASIFICARE DUPĂ ACŢIUNEA TERAPEUTICĂ ASUPRA:
•→ organelor/sistemelor: medicamente cu actiune asupra sistemului
vascular, cardiac, asupra SNC, etc.
•→ sindroame patologice: medicamente antineoplazice, antidiabetice,
anticonvulsivante, etc.
•→ microorganisme patogene – antibiotice, antimalarice, paraziți –
antimicotice, anticestode, antitricomonazice, etc.
 II. CRITERIUL MECANISM DE ACTIUNE
• EXEMPLE SELECTIVE
• •inhibitori ai biosintezei peretelui celular: antibiotice
• •inhibitori ai biosintezei proteice: antibiotice, antineoplazice, etc.
• •inhibitori ai dihidrofolat-reductazei: sulfamide
• •inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: anitihipertensive
• •blocanţi ai receptorilor beta1, h1, h2, etc
• •agenţi scindanţi ai ADN-ului, etc.
 III. CRITERIUL STRUCTURAL
• APLICAT ÎN CADRUL FIECĂREI CLASE SAU SUBCLASE
FARMACOLOGICE
• EXEMPLU: CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR:
• •beta-lactamice (penami, cefeme, monobactami, carbapeneme, etc)
• •macrolide, false macrolide
• •aminoglicozide
• •lincosamide
• •tetracicline etc.
 STRUCTURA CHIMICA
• Structura chimica a substantelor medicamentoase este foarte diversa,
cuprinzand practic toate clasele structurale chimice.
• De importanță deosebită pentru chimia farmaceutică sunt 2 aspecte:
- RELAȚIA STRUCTURĂ CHIMICĂ – ACIVITATE
FARMACOLOGICĂ (SAR: STRUCTURE–ACTIVITY RELATIONSHIP)
• - RELAȚIA STRUCTURĂ CHIMICĂ – TOXICITATE/REACȚII
ADVERSE
 RELATIA STRUCTURA CHIMICA – ACTIVITATE
FARMACOLOGICA (SAR)
• ANALIZA SAR: determinarea grupelor chimice responsabile de un efect biologic în
organism si un raspuns farmacologic urmarit => permite modificarea efectului sau
potențarea unui compus bioactiv (de obicei un pro-medicament) prin modificarea
structurii sale chimice.
• Astfel se folosesc tehnici de sinteză chimică pentru a introduce noi grupe chimice în
compusul biomedical și se testeaza modificările care determina efectele biologice.
• Această metodă este bazata pe elaborarea unor relații matematice între structura chimică
și activitatea biologică, cunoscut sub numele de relații cantitative structură-activitate
(quantitative structure–activity relationships QSAR). Un termen înrudit este relația
structură afinitate (structure affinity relationship - SAFIR).
 SAR - EXEMPLE
•1. QUINOLONE
 *
•2. ANTIBIOTICE BETA LACTAMICE:
 * BARBITURICI:
•3. DERIVATI
• Acidul barbituric: ureidă ciclică a acidului malonic;
• Prezenta grupei carbonil in pozitia 2 permite tautomeria
• lactam-lactimica; forma lactimica, are caracter acid si permite formarea de saruri
solubile care pot fi administrate parenteral; sunt preferate sarurile de sodiu;
• Substitutiile la C2, C5 si N1 => numar mare de derivati barbiturici cu actiune
hipnotica;
• C5 - compusii activi ca hipnotice prezinta radicali alifatici, cicloalifatici sau aromatici.
numarul optim de atomi ai celor doi radicali este 5-8;
• Prezenta unor radicali asimetrici nesaturati sau halogenati creste actiunea hipnotica.
substituentul 5-fenil confera proprietati anticonvulsivante (fenobarbital).
 *

•4. ANESTEZICE LOCALE (AL):

• Majoritatea derivatilor se incadreaza intr-o formula structurala generala, reprezentand o
parte din structura cocainei, parte responsabila de actiunea AL:

alcaloid cu structura tropanica

• -*nucleul aromatic= caracter lipofil (important in traversarea
• BBB)
• - portiune intermediara: amidica, ester, eter;
• - amina=hidrofila; prezenta gruparii aminice, substituita
• /nesubstituita sau a unei grupari alcoxi in pozitia para a
• nucleului aromatic intensifica actiunea AL;
• - inlocuirea nucleului benzenic cu un heterociclu nu intensifica
• actiunea si nu da compusi mai activi;
• - gruparea intermediara =>compusi cu actiune prelungita cand
• este o grupare amidica sau cetonica.
 RELATIA STRUCTURA CHIMICA – TOXICITATE/
REACTII ADVERSE
• EXEMPLE: 8

• 1. QUINOLONE – CONDROTOXICITATE – afectarea tendoanelor:

• chinolonele chelatează ioni metalici divalenţi şi trivalenţi din organism
• (CA2+, MG2+, ZN2+, CU2+, AL3+ ) => tulburarea echilibrului electrolitic care creşte riscul
acestor reacţii adverse.
• FOTOTOXICITATEA = unul dintre cele mai clare exemple ale efectului structurii chimice
asupra activităţii biologice. Introducerea unui atom de halogen (fluor sau clor) în poziţia C-8 a
chinolonelor => creste tendinţa de a induce fotosensibilitatea atât la oameni cât şi la animale.
• S-au sintetizat noi compuşi în care atomul de halogen de la C-8 a fost substituit cu o grupare
metoxi, lipsiţi de fototoxicitate (moxifloxacina şi gatifloxacina).
 *
• 2. MEDICATIA APARATULUI CARDIOVASCULAR: ANTIARITMICE –
BLOCANTE ALE CANALELOR DE SODIU:
• AMIODARONA
• -prezenta a 2 atomi de iod;
• - gr. dietil-amino-etanol;
• timpul ½ este foarte lung (datorita lipofiliei
• accentuate a moleculei): 10-100 zile, iar eliminarea completa din organism are loc in 7
luni dupa intreruperea tratamentului.
• - prezenta atomilor de iod din structura creste toxicitatea hepatica si contraindicatiile in
afectiuni hepatice, fibroza pulmonara.
 *
• - datorita similitudinii structurale cu hormonul natural tiroxina, prezinta afinitate de
legare de receptorii acestuia si de aceea utilizarea sa este limitata si explica efectele
toxice tiroidiene (atat activarea cat si reducerea
• functiei tiroidiene) care impun ca in timpul
• tratamentului cu amiodarona controlul TSH sa
• fie repetat la fiecare 6 luni:
OPTIMIZARE - REDUCEREA TOXICITATII
AMIODARONEI:
• DRONEDARONA: aprobat de FDA in 2009,
• dezvoltat ca alternativă la amiodaronă pentru
• tratamentul fibrilatiei atriale si a flutterului atrial,
• pentru a menține ritmul normal.
• t ½ este mult redus fata de amiodarona (13-19 ore),
• datorita lipofilicitatii mult mai reduse.
• - lipsesc atomii de iod => reduce toxicitatea asupra functiei tiroidiene si a altor
organe;
• - prezenta gruparii metansulfonat reduce liposolubilitatea moleculei si implicit efectele
adverse toxice asupra SNC, deoarece se reduce proportia de molecule care traverseaza
bariera hematoencefalica.
 NOTIUNI DE NOMENCLATURA A
SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE
• 1. DENUMIREA IUPAC = uniunea internationala de chimie pură și aplicată (international
union of pure and apllied chemestry) – organizație internațională (1919) – for tutelar cu
autoritate internațională unică: stabilirea standardelor pentru nomenclatura substanțelor
organice și anorganice. REPREZINTĂ DENUMIREA CHIMICĂ A UNEI SUBSTANȚE.
Cercetările IUPAC sunt editate sub forma unor nomenclatoare:
• CARTEA ROȘIE ( RED BOOK): clasificarea substanțelor anorganice;
• CARTEA ALBASTRĂ (BLUE BOOK): clasificarea substanțelor organice;
• CARTEA VERDE (GREEN BOOK): standardele pentru chimie și dă recomandări pentru
utilizarea simbolurilor și a cantităților, în colaborare cu IUPAP (uniunea internațională de
fizică pură și aplicată);
• CARTEA DE AUR (GOLD BOOK): principalele denumiri a unor termeni tehnici utilizați în
chimie.
 * COMUNĂ INTERNAȚIONALĂ (DCI) este stabilită de OMS și
• 2. DENUMIREA
facilitează cel mai bine comunicarea internațională, fiind limbajul unitar internațional adoptat
în farmacopei și se referă la DENUMIREA SUBSTANȚEI ACTIVE. Exemplu: pornind de
la denumirea chimică de “metil-propil-propandiol dicarbamat” s-a stabilit DCI de
meprobamat.
• 3. DENUMIREA OFICINALĂ– este prevăzută de farmacopee în limba latină. se foloseşte
pentru PRESCRIEREA REŢETELOR MAGISTRALE. Uneori coincide cu DCI.
• 4. DENUMIREA COMERCIALA (DC) este denumirea data de un producator de
medicamente pentru a le deosebi de alte produse similare.
• 5. CODUL FABRICANTULUI reprezinta denumirea utilizata pentru un produs nou pe
perioada de cercetare.
• EXEMPLU: TELITROMICINA (DCI) COD FABRICANT: HMR 3647
 EXEMPLE
•BENZILPENICILINA 6
4

• DENUMIRE IUPAC: acid 6-fenilacetamido-1 aza-4 tia-3,3 dimetil-7

oxo-biciclo[3,2,0] heptan-2-carboxilic
• DCI: BENZILPENICILINA (farmacologica)
• DC: PENICILINA G
CODUL FABRICANTULUI
• Denumire utilizată pentru denumirea unui compus nou pe perioada
investigării
• EXEMPLU:
• TELITROMICINA (DCI)
• NUME DE COD HMR 3647
 SINONIME
• METAMIZOLUM (DCI) = NORAMINOFENAZONA
• BENZOCAINUM (DCI) = ANESTEZINA
• LIDOCAINUM (DCI) = XILINA
• BENZILPENICILIN (DCI) = PENICILINA G
• FENOXIMETILPENICILIN = PENICILINA V
 FARMACOCINETICA - FARMACODINAMICA
(PK, PD)
• DOZA TERAPEUTICA RECEPTORI SPECIFICI RASPUNS TERAPEUTIC

Farmacocinetica: Farmacodinamica:
Absorbție Țesut/Organ/
Distribuție Receptor specific/Loc
Metabolism de acțiune
Interacțiuni
medicamentoase
 PK, PD
• FARMACOCINETICA MEDICAMENTELOR (PK) - acțiunea organismului asupra
medicamentelor (ADME):
• - ABSORBȚIE
• - DISTRIBUȚIE
• - METABOLISM
• - EXCREȚIE
• FARMACODINAMICA MEDICAMENTELOR (PD) – acțiunea medicamentelor asupra
organismului:
• - AUC (AREA UNDER THE CURVE): concentrația totală a medicamentului;
• - CMIN. – Concentrația minima a medicamentului în 24 ore;
• - CIX – Concentrația inhibitorie (de exemplu concentrația medicamentului care inhibă
replicarea virală exprimată %)
DISTRIBUȚIA MEDICAMENTULUI ÎN ORGANISM
•* Administrare

Oral Injectabil

i.m/s.c. i.v.

Distribuție
Absorbție Intravscular
extravascular PBS
Metabolizare
Transport –influx hepatic
Faza I de metabolizare
faza II de metabolizare

Excreție Excreție Excreție

biliară intestinală renală
 CHIRALITATEA/ENANTIOMERI
• Răspunsul farmacologic în cazul administrării medicamentelor
• sub formă de amestecuri racemice prezintă variabilitate
• interindividuală întrucât:
• Enantiomerii au proprietăţi farmacologice şi farmacocinetice diferite;
• Organismul însuşi se comportă ca un mediu chiral, fiind constituit dintr-o serie de structuri
chirale: aminoacizi, proteine, nucleozide, enzime, zaharuri, canale ionice, fosfolipide, etc.
• Dacă într-un mediu achiral enantiomerii unui medicament chiral au proprietăţi fizice şi
chimice identice, într-un mediu chiral, aşa cum sunt organismele vii, enantiomerii se
comportă ca două medicamente distincte având proprietăţi farmacologice şi
farmacocinetice diferite.
Enatiomerul S Enantiomerul R Structura Observatii

(S) (+) (R) (-) Carvona Cei doi enantiomeri ai

Carvona cu cu miros de carvonei au miros de mentă și
miros de mentă respectiv, de chimen pentru că
chimion receptorul de miros, care este
o proteină, este si el chiral si
recunoaște structura spațială a
moleculelor.
(S)-Limonen (R)- Limonen cu
cu miros de miros de
lamâie portocale
(S) Aspartam: (R) Aspartam –
de 160 de ori mai cu gust iute!
dulce decat zaharoza

(S)- Zoplicone – (R)-Zoplicone – introdus în terapeutică în 1986 ca amestec racemic şi în 2005 ca enantiomer
activ: inactiv pur activ (S-zopiclone –Eszopiclone)
hipnotic, sedativ
 *
Numai unul dintre
enantiomeri din amestecul
racemic are efectul dorit:
De exemplu, numai S(-)
penicilamina este activa în
boala Wilson (un defect al
abilitatii organismului de a
metaboliza cuprul).
Izomerul S(-) este un agent
puternic de chelatizare al
cuprului. Izomerul R(+)
este toxic producând
orbirea.
1. ABSORBTIA
• 1. ADMINISTRARE ORALĂ – Absorbția din tractul gastro-intestinal (GI)
• 2. ADMINISTRARE PARENTERALĂ (Injectabil)
1. ABSORBŢIA DIN TRACTUL GI
-Cu 30 minute pe stomacul gol
-Dupa 3 h pe stomacul plin
-Concentraţii plasmatice mai bune dacă se asociază cu mâncarea: ziprasidona, sertralina
-Antiacidele scad absorbţia fenotiazinelor
Absorbţia în stomac:
-Ph acid
-Medicamentele acide se află sub formă neionizată şi se absorb mai bine
Absorbţia în intestin:
-Ph bazic
-Medicamentele bazice se află sub formă neionizată şi se absorb mai bine.
 ABSORBȚIA LA ADM. ORALA
• SM sa fie disponibilă în forma de soluție:
• Structura chimică
• Variația dimensiunii particulelor și suprafața acestora
• Modul de cristalizare, natura si forma de cristalizare
• Modul de acoperire al comprimatelor
• Tipul de comprimat-matrice
• Variația formei de cristalizare și a adjuvanților utilizați – modificarea
biodisponibilității
• Modificări structurale ale SM:
Mesalazina Osalazina
 2. ADMINISTRAREA PARENTERALA
• OCOLIREA BARIEREI GASTROINTESTINALE – AVANTAJ
• SM - i.v. Circulația sistemică
• SM – i.m., s.c. Difuzie în țesuturi circulația sistemică creșterea solubilității;
• Flexibilitate în modul de formulare:
• Metilprednisolon-insolubil în apă - solubilitate îmbunătățită prin transformare în acetat
de metilprednisolon, ușor insolubil în apă, la hemisuccinat de sodiu, solubil în apă.
Această formă este administrată oral, i.m. si i.v. :
Metilprednisolon: R = H R
Metilprednisolon acetat: R : C (= O) CH3
Metilprednisolon sodiu succinat: R: C (= O)
CH2CH2COO- Na+
 II. LEGAREA DE PROTEINE
• Medicament + albumine complex medicament – albumine
• Complex albumină-medicament - rezervor prin furnizarea de concentrații suficient
de mari de SM liberă pentru a realiza un răspuns farmacologic la nivelul
receptorilor.
• Legarea de proteine ​poate limita accesul la anumite organe: placenta poate bloca
trecerea proteinelor de la mamă în circulația fetală. Astfel, medicamente care în mod
normal ar fi de așteptat să traverseze bariera placentară și eventual să dăuneze
fătului, sunt păstrate în circulația maternă, legat de proteinele serice materne.
• Legarea de proteine​​ poate prelungi durata de acțiune a SM:
• Exemplu: suramin sodiu - antineoplazic
Poate rămâne în organism sub forma legată de proteine timp de 3 luni, iar doza de
întreținere pt. această SM se bazează pe administrarea saptamanală. Acest
comportament poate părea un avantaj pt. pacient, dar acumularea datorată legării de
proteinele plasmatice solicită o administrare controlată pt. evitarea apariției efectelor
toxice prin acumulare și de aceea se administrază odată la 6 săptămâni:
 IV. METABOLIZAREA SM
SM, NUTRIENȚI,
METABOLIȚI – Mucoasa Primul pasaj
ÎN CIRCULAȚIA gastrointestinală hepatic
SISTEMICĂ

Metabolizare
 EXEMPLE - METABOLIZARE
• LIDOCAINA - Exemplu clasic de metabolizare în prima barieră hepatică:
Ineficientă
Lidocaina Primul pasaj Metabolizare terapeutic,
adm.oral hepatic 60% calea orală
nepractică
 METABOLITI -MODULARI STRUCTURALE
1. DEZVOLTARE DE MOLECULE NOI
• AZATIOPRIN (IMURAN)- Promedicament imunosupresiv utilizat în artita reumatică –
este convertit în organism în 6-mercaptopurina unde blochează sinteza purinei și a ADN;
este metabolizat în organism în 3 componente bioactive:

6-Mercaptopurina Pirimidina Purina

6-Mercaptopurin (Purinetol) – agent imunosupresiv utilizat in leucemie,
artrita psoriazică
 2. SM ACTIVE ATÂT NECONJUGATE CÂT SI
DUPA METABOLIZARE
• INTRODUCEREA ÎN TERAPIE A UNOR FORME FARMACEUTICE
COMERCIALE SUPLIMETARE ÎN LOC DE UNA SINGURĂ:
• EXEMPLE: ACICLOVIR FOSFORILAT SI ACICLOVIR TRIFOSFAT
Aciclovir trifosfat: R = O – P – O – P – O – P
Aciclovir : R = H;
utilizat pt. propr. sale antivirale este f. selectiv si
are o citotoxicitate scazuta. Elion a primit Premiul
Nobel pentru Medicina 1988, parțial pentru
dezvoltarea de aciclovir. Aciclovir diferă de
analogii nucleozidici anteriori care conține numai
o structură parțială nucleozidica.
R
 3. FENACETINA VS. ACETAMINOFEN
• FENACETINA: R = OC2H5 - a fost folosit pe scară largă ca antipiretic, utilizarea sa a
scăzut din cauza efectelor adverse importante (methemoglobinemie, anemie hemolitica).
• ACETAMINOFEN: R = OH PARACETAMOLUL (sau PARA-ACETIL-
AMINOFENOL, ACETAMINOFEN) – Derivat de para-aminofenol din clasa analidelor,
cu acțiune analgezică și antipiretică.
• Acțiunea antiinflamatoare este practic inexistentă, dar acest lucru nu înseamnă că nu poate
fi folosit în durerile cauzate de inflamații.

• FENACETIN ACETAMINOFEN
 REACTII ADVERSE (RA)/ ADVERSE DRUG
REACTIONS (ADR)
• Reacțiile nedorite sau dăunătoare aparute după administrarea unui medicament sau a unei
combinații de medicamente, în condiții normale de utilizare; se exclud eșecurile terapeutice,
supradozajul, abuzul de droguri, nerespectarea indicațiilor și erorile de medicație.
• RA = uneori cu morbiditate semnificativă a mortalității;
• Variază de la RA ușoare = somnolență, greață, senzație de mâncărime și erupții cutanate)
care dispar după întreruperea medicamentului;
• RA severe = depresie respiratorie, neutorpenie, prejudiciu hepatocelular, hemoragie,
anafilaxie, dezvoltare în secundar de neoplasme, etc.
• Ra:
• -Acute: apar in jur de 60’
• -Subacute: 1-24 ore
• -Latente: mai mult de 2 zile
 CHIMIA RECEPTORILOR – APARIȚIA ADR
• Exceptând anestezicele generale, modul de actiune al unei SM constă în primul rând în
legarea de receptorii specifici.
• Adesea receptorii pentru același ligand se găsesc în țesuturi diferite în întregul organism.
Astfel, antiinflamatoarele nestereoidiene (AINS) inhibă enzima prostaglandin-
ciclooxigenază (COX) care se află aproape în fiecare țesut. De aceea această clasa de
medicamente are un numar mare de efecte adverse.
• În funcție de legarea de receptori, medicamentele pot avea efecte dorite sau nedorite datorită
existenței de receptori similar structural, răspândiți în mai multe țesuturi și organe din
organism. Astfel, AINS se combină cu receptorii COX dorite la locul inflamației și în
același timp cu receptorii nedoriți ai ciclooxigenazei de la nivelul mucoasei tractului
gastrointestinal, cauzând disconfort sever și uneori ulcerații.
 RECEPTORI – STRUCTURA, SPECIFICITATE,
MODULARI
• Recent: izolarea, caracterizarea și clonarea receptorilor => molecule cu anumite caracteristici
structurale care ar elucida un răspuns biologic specific. Schimbări foarte mici în structură ar duce la
schimbări semnificative în activitatea biologică, iar aceste variații structurale ar putea crește sau
scădea activitatea, sau pot schimba un agonist într-un antagonist, și astfel pot explica de ce anumite
atribute structurale pot provoca efecte farmacologice previzibile.
• Componentele principale ale receptorilor din membranele celulare sunt în principal proteine​​.
Volumul mare de informații disponibile actual în ceea ce privește SAR sprijină ferm conceptul de
receptori flexibili.
• Selectivitatea SM utilizate în terapie este foarte complexă depinzând de tipul de receptor specific
aflat în diferite organe. Aceasta complexitate poate fi exemplificată de descoperirea accidentală a
produsului SILDENAFIL – VERDENAFIL – TADALAFIL, inhibitori ai 5 –fosfodiesterazei:
descoperire accidentală, scopul urmărit fiind de a se dezvolta un nou agent terapeutic utilizat în
angina pectorală, abordarea fiind de a dezvolta inhibitori ai 5 – fosfodiesteraza și a altor
fosfodiesteraze.
 DESCOPERIREA UNUI MEDICAMENT NOU
• < Sec XX: plantele (extracte) ca surse de medicamente
• 1900-1950: primele sulfamide, primele antibiotice
• >1950: dezvoltarea chimiei de sinteză şi a strategiilor de testare farmacologică
 DEZVOLTAREA UNUI NOU MEDICAMENT
• Descoperirea unui nou medicament poate parcurge urmatoarele etape:
• Alegerea unei maladii
• Alegerea ţintei
• Identificarea unei molecule cap de serie
• Identificarea farmacoforului
• Ameliorarea proprietăţilor farmacocinetice şi a interacţiunii cu ţinta
• Studiul metabolismului
• Teste de toxicitate pe model animal
• Brevetarea moleculei
• Elaborarea unei forme farmaceutice
• Testarea clinică
• Comercializare
 CONCEPTUL DE PRODRUG =
PROMEDICAMENT
• Sunt substanţe biologic inactive, rezultate prin modularea structurii chimice a unor
substanţe medicamentoase denumite substanţe ,,părinte’’, a căror activitate biologică
se manifestă numai in vivo, după o bioactivare pe cale enzimatică (hidroliză, reactii
de oxido-reducere, etc.) sau după biotransformare (hepatică);
• Scopurile conceperii de prodruguri:
• Optimizarea proprietăţilor biofarmaceutice
• Optimizarea proprietăţilor farmacocinetice
• Reducerea toxicităţii
• •Căi principale de bioactivare: hidrolize, reduceri, hidroxilare
 TIPURI DE PRODRUGURI
• Tip ester : esterii cloramfenicolului (palmitat sau succinat), pivampicilina, propionat
(etilsuccinat) de eritromicina;
• Tip bază Mannich : rolitetraciclina
• Tip azo-derivat : sulfasalazina
• Tip bioprecursor : idoxuridina
• Prodruguri mutuale (co-droguri) : sunt molecule inactive care in organism se
transforma in doua noi molecule, ambele active.
• Ex: sultamicilina in organism se transforma in:
• Ampicilina (antibiotic) + sulbactam (inhibitor de betalactamaze)
 PRODRUGURI TIP ESTER
• • ESTERI SIMPLI SAU DUBLI Exemple:
• - PALMITAT (SAU HEMISUCCINAT) DE CLORAMFENICOL:
2,2-dicloro-N-[1,3-dihidroxi-1-(4-
nitrofenil)-propan-2-yl]-acetamida palmitat

PIVAMPICILINA: ESTERUL PIVALOIL- OXI- METIL AL AMPICILINEI

Absorbţie superioară ampicilinei.
• In timpul absorbţiei intestinale şi în
plasmă se hidrolizează la ampicilină
(bioactivare in vivo)
 *
• - CEFUROXIM-AXETIL: Cefalosporina de a 2 a generatie, descoperita de Glaxo
in 1987, introdus pe piata sub denumirea comerciala de ZINNAT:

• Ester dublu al cefuroximei

• In vivo se transformă în cefuroximă
prin hidroliză enzimatică:

hidroliză enzimatică

Cefuroxim
 PRODRUGURI TIP BIOPRECURSOR
• Conţin o funcţiune latentă care se bioactivează in vivo printr-o transformare chimică. Ex:
IDOXURIDINA sub acțiunea enzimei trimidinkinază se transformă în idoxuridina trifosfat
prin adiția unei molecule de acid trifosforic la gruparea OH:

medicament antiviral care previne replicarea

(reproducerea) virusului herpes simplex (utilizat pentru
tratarea infecțiilor oculare cauzate de virusul herpes)
 PRODRUGURI MUTUALE (CO-DROGURI)
• • Molecule inactive care în organism se transformă în două noi molecule, ambele active
• •EX 1: ESTRAMUSTIN FOSFAT:

Estradiol (17β)-estra-
1,3,5(10)-triene-3,17-diol

Estramustin 17 α-fosfat hidrolizeaza la nivelul prostatei in:

- N-iperita cu efect citostatic tumoral
- Estradiol cu efect antiandrogenic, de incetinire a evolutiei bolii canceroase
 *
• EX. 2. SULTAMICILINA

Sub actiunea Sulbactam (inhibitor de betalactamaze) sufera o scindare la

nivelul gruparii O-CH2-O rezultand o molecula de Ampicilina
 TERAPIA GENICA
• "Ce este terapia genică?"
• De peste 15 ani, genele sunt folosite pentru a produce,
• prin biotehnologie, proteine ​pure care sunt folosite ca
• substante biofarmaceutice (insulina, hormonul de
• creștere, factori de coagulare a sângelui, eritropoietina etc.).Terapia genetică este o
tehnologie medicală în care ADN-ul este utilizat direct ca substanță farmaceutică. Prin
această tehnică, genele sau fragmentele acestora sunt inserate în corpul uman în scopul
prevenirii sau tratării unei boli.
• Transferul genei în corpul uman este realizat de vectori nevirali (lipozomi) sau virali
(retrovirusuri, adenovirusuri, virusuri adeno-asociati, etc.) Cea mai mare dificultate
întâlnită în transferul de gene este obținerea unui nivel suficient de eficiență.
 *
• Terapia genetică poate vindeca multe boli sau disfuncții
• atât genetice, cât și dobândite: hemofilie, fibroza
• chistica, afectiuni neurologice, etc.
• Studiile clinice privind terapia genică au început în 1990 si până în prezent, aprox.
200 de pacienți au fost implicați în cca 3000 de studii.
• În 1999, reacția adversă a unui pacient la un adenovirus în timpul unui studiu clinic
a condus la un studiu mult mai aprofundat al interacțiunii vectorilor cu sistemul
imunitar. Primul succes major al terapiei genice a fost tratamentul copiilor care
sufereau de sindromul sever de imunodeficiență legată de cromozomul X, care a
prezentat un adevărat potențial pe termen lung sau chiar permanent în această boală
ereditară. Rezultatele au fost publicate în revista Science în anul 2000.
FARMACOGENOMIA –
MEDICINA GENOMICA
• Medicina genomică, uneori cunoscută și sub numele de medicină
• personalizată, personalizeaza îngrijirea medicală prin bagajul
• genetic unic al organismului.
• Fiecare celula din organism conține ADN, molecule moștenite de la părinți care determină
modul în care corpul uman arată și funcționează. ADN-ul este aranjat ca o scară răsucită, cu
informații stocate în aranjamentul sau secvența treptelor. Secțiunile din scara ADN care conțin
informații necesare pentru a face proteine ​sunt cunoscute sub numele de gene, iar intreaga
structură este genomul. O harta aproape completă a secvenței de ADN a fost finalizată în
2003, și de atunci oamenii de știință au lucrat pentru a înțelege modul în care funcționează
fiecare genă și modul în care este coordonată cu fiecare altă genă. Genomul uman poate
conține 20 000 până la 23 000 de gene.
 CE ESTE MEDICINA GENOMICĂ?
• Toata lumea raspunde diferit la stres si diversi factori de mediu si
• de asemenea, raspunde diferit la boli si tratamente.
• Deși mai mult de 99% din secvența ADN este identică de la persoană la
• persoană, ultimul 1% ajută la explicarea acestor diferențe.
• Diferitele persoane pot avea variații mici în genele specifice, iar unii oameni pot avea
gene pe care altii nu le pot folosi. Aceste gene pot crește sensibilitatea la o anumită boală
sau pot oferi protecție împotriva acestei boli. Oamenii de stiinta continua sa descopere noi
moduri in care diferentele genetice subtile cauzeaza diferente mari in domeniul
sanatatii. Această înțelegere poate duce la modalități mai bune de a preveni, diagnostica și
trata multe tipuri de condiții de sănătate.
• Molecular genetics & genomic medicine. Maximilian muenke, M.D., Suzanne hart, ph.D
 *
• Farmacogenomica studiaza variatiile genei in randul indivizilor si
• grupurilor de persoane care afecteaza raspunsurile la medicamente.
• Perspectiva moderna a farmacogeneticii este ca va contribui la
• furnizarea unui "medicament personalizat" pacientilor in functie de
• compozitia genomului lor.
• Scopul este de a reduce efectele adverse asupra medicamentelor, de a
• reduce costurile terapiilor și de a îmbunătăți eficacitatea.
• Medicii vor avea o idee mai bună despre ce medicamente și doze sunt
• utile pacientilor în condiții de siguranță, avand in vedere
• polimorfismul genetic individual.