Tema pentru perioada

23-27.03.2020
De rezolvat pâna pe XXXXX (data din ziua seminarului)
 Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student __________Ionascu Ionela______________

Grupa _________grupa M1803_______________

Profesor _________Bobcova Svetlana Alexei_______________

Chișinău 2018
 Bibliografia recomandată

A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md

23-27.03.2020
 Capitolul VI. Metabolismul nucleoroteinelor
Tema nr. 22
Metabolismul nucleotidelor purinice și pirimidinice

Nivel inițial de cunoștințe

1. Structura și nomenclatura bazelor azotate, nucleozidelor și nucleotidelor.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.
2. Biosinteza nucleotidelor purinice: sursele atomilor în nucleul purinic, reacţiile pâ nă la
fosforibozilamină , structura IMP, reacţiile de sinteză a AMP-lui şi GMP-lui, sinteza
nucleozid-difosfaţilor şi nucleozid-trifosfaţilor. Reglarea.
3. Biosinteza nucleotidelor pirimidinice: sursele atomilor în nucleul pirimidinic, biosinteza
UTP-lui şi CTP-lui. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor. Biosinteza nucleotidelor
timidilice. Reglarea.
4. Reutilizarea purinelor şi a pirimidinelor.
5. Catabolismul nucleotidelor purinice (sinteza acidului uric). Guta – cauzele, manifestă rile
clinice, principiile de tratament.
6. Produsele finale ale catabolismului nucleotidelor pirimidinice, soarta lor.
7. Utilizarea analogilor structurali ai purinelor și pirimidinelor în calitate de preparate
antivirale și antitumorale.

Itemi pentru lucrul individual

1. Importanţa clinico-diagnostică a determinării acidului uric în serul
sangvin şi în urină. Care sunt cauzele şi manifestările clinice ale
hiperuricemiei?
În sâ nge c% acidului uric e de 0,15-0,47 mmol/l
Excreţia de acid uric în 24 ore este de 400-600 mg (0,4-0,6g)
Mă rirea c% de acid uric - hiperuricemie
Guta - sindrom clinic caracterizat prin hiperuricemie şi artrită acută recurentă .
Cauzele sunt : excretia insuficienta a acidului uric sau hiperproductia de acid uric .
• Deosebim : primara-rezultat al erorilor înă scute a metabolismului si secundara -
cauzată de alte maladii (cancer, insuficienţă renală cronică , traumatisme,
chimioterapii, infecţii cronice, acidoza metabolică )
• Manifestari clinice : Dureri artritice episodice, cronice – reacţia inflamatorie
declanşată de cristalele de urat fagocitate de leucocite
Nefrolitiază – favorizată formarea calculilor de urat (în urinele mai acide şi de acid
uric)
Depozite de acid uric în ţesuturi moi (tofi gutoşi) – creşterea c% uratului în sâ nge,
depă şirea pragului de solubilitate, determină precipitarea uratului monosodic în
jurul articulaţiilor de la extremită ţi
2. Explicaţi mecanismul de acţiune al alopurinolului utilizat pentru
tratamentul gutei.
Administrare de alopurinol (analog structural al hipoxantinei) – inhibă xantinoxidaza şi
împedică transformarea hipoxantinei în xantină şi în acid uric. Hipoxantina şi xantina
(sunt mai solubile) nu se depun în ţesuturi şi sunt excretate ca produşi finali ai purinelor

3. Care este mecanismul de acţiune al metotrexatului și al floruracilului

utilizate în tratamentul cancerului? Ce enzime şi ce căi metabolice inhibă
aceste substanțe chimice?
Mecanismul de actiune a metotrexatului :
• Inhibitorul dihidrofolatreductazei – metotrexatul
• Inhibă sinteza de THF- inhibă sinteza purinelor și a lui TMP –Astfel se inhibă
sinteza
ADN – inhibă diviziunea celulară .
Mecanismul de actiune a floruracilului:
• Inhibitorul timidilat sintazei – 5 fluoruracilul
• Este transformat în 5-FdUMP, ce se leagă permanent de forma neactivă a
timidilatsintazei (inhibitor sinucigaș)
 Teste pentru autoevaluare
1. Selectați afirmațiile corecte referitoare la digestia nucleoproteinelor:
a) acizii nucleici nu se supun digestiei în tractul gastro-intestinal
b) componenta proteică se scindează exclusiv în stomac
c) acizii nucleici se scindează în stomac
d) acizii nucleici se scindează în intestinul subţire
e) scindarea acizilor nucleici are loc preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor
şi RNA-zelor pancreatice

2. Selectaţi compuşii chimici care participă la sinteza nucleotidelor purinice:

a) ribozo-5-fosfat
b) derivaţii tetrahidrofolatului (THF)
c) acidul glutamic
d) asparagina
e) glicina

3. Inozinmonofosfatul (IMP) reprezintă:

a) intermediar în sinteza nucleotidelor pirimidinice
b) intermediar în sinteza nucleotidelor purinice
c) precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-lui
d) precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-lui
e) produsul catabolismului AMP-lui şi GMP-lui

4. Referitor la sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat (IMP) sunt corecte afirmațiile:

a) procesul este inhibat de ATP
b) sursă de grupare amino pentru AMP este glutamina
c) sursă de grupare amino pentru AMP este oxaloacetatul
d) procesul necesită consum de energie sub formă de ATP
e) procesul este activat de GTP

5. Referitor la sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat (IMP) sunt corecte afirmațiile:

a) procesul necesită NAD+
b) sursă de grupare amino pentru GMP este glutamina
c) sursă de grupare amino pentru GMP este acidul asparagic
d) procesul necesită consum de energie sub formă de GTP
e) procesul este activat de ATP

6. Referitor la reglarea sintezei nucleotidelor purinice sunt corecte afirmațiile:

a) fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-sintetaza) este enzimă alosterică
b) amidofosforiboziltransferaza este enzimă reglatoare
c) AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza
d) ATP şi GTP activează amidofosforiboziltransferaza
e) nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă enzimele reglatoare

7. Selectaţi sursele atomilor inelului pirimidinic:

a) glicina c) derivaţii tetrahidrofolatului d) CO2
b) acidul asparagic (THF) e) asparagina

8. Selectați afirmațiile corecte referitoare la sinteza nucleotidelor pirimidinice

(formarea carbamoilfosfatului):
a) sinteza carbamoilfosfatului nu necesită energie
b) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este amoniacul
c) sursă de grupare amino pentru carbamoilfosfat este glutamina
d) pentru sinteza carbamoilfosfatului se utilizează ATP
e) carbamoilfosfatul este un compus macroergic

9. Referitor la biosinteza dezoxiribonucleotidelor sunt adevărate afirmațiile:

a) dezoxiribonucleotidele se formează prin reducerea ribonucleotidelor
b) iniţial are loc formarea dezoxiribozei din riboză, care ulterior interacţionează cu
baza azotată corespunzătoare
c) reacţia este catalizată de o reductază care conţine tioredoxină
d) tioredoxina este o proteină ce conţine 2 grupări –SH
e) la reducerea tioredoxinei participă FADH2

10. Selectați afirmațiile corecte referitoare la biosinteza nucleotidelor timidilice:

a) precursorul nucleotidelor timidilice este CMP
b) precursorul nucleotidelor timidilice este dUMP
c) donator de grupare –CH3 pentru timină este S-adenozilmetionina (SAM)
d) donator de grupare –CH3 pentru timină este N5,N10-CH2-THF (tetrahidrofolat)
e) donator de grupare –CH3 pentru timină este metionina

11.Referitor la gută sunt corecte afirmațiile:

a) principala modificare biochimică în gută este uremia
b) principala modificare biochimică în gută este hiperuricemia
c) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza ureei
d) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor
purinice
e) este cauzată de defecte ereditare ale enzimelor implicate în catabolismul
nucleotidelor purinice

12. Selectaţi manifestările clinice ale gutei:

a) artrită gutoasă
b) xantoame cutanate
c) tofi gutoşi
d) nefrolitiază
e) litiază biliară
 23-27.03.2020
Tema nr. 23
Biosinteza ADN – replicarea. Reparaţia ADN şi mutaţiile.
Mecanismele biochimice ce stau la baza expresiei genelor – transcripţia

Nivel iniţial de cunoștințe

1. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă .
2. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic.
3. Nucleotidele: structura, rolul. Lanţurile polinucleotidice. Legă tura fosfodiesterică .
4. Dogma centrală a biologiei (geneticii) moleculare.
5. Structura genelor la procariote şi eucariote.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Replicarea ADN la procariote – matrița, substraturile, enzimele şi factorii proteici.
Mecanismul biochimic şi etapele biosintezei ADN. Inhibitorii replică rii – mecanismul de
acțiune și rolul biomedical (aciclovir, foscarnet, doxorubicina).
2. Particularită ţile replică rii la eucariote. Telomerele şi telomeraza. Structura telomerazei.
Rolul biomedical al telomerazei.
3. Mecanismele biochimice ale reparaţiei ADN. Enzimele implicate.
4. Mecanismele biochimice ale genezei mutaţiilor punctiforme. Rolul biomedical al
mutaţiilor. Patologii determinate de mutații (anemia falciformă , fenilcetonuria).
5. Particularită ţile structurii genelor la procariote. Genele structurale şi reglatoare.
6. Transcripţia la procariote: matrița, substraturile, enzimele, mecanismul biochimic.
Inhibitorii transcripţiei (rifampicina, acidul nalidixic, α-amanitina).
7. Particularită ţile transcripţiei la eucariote. Modifică rile post-transcripţie ale ARNm.
8. Mecanismele biochimice care asigură reglarea expresiei genelor la procariote şi
eucariote.
9. Transcripţia inversă . Mecanismul biochimic şi rolul biomedical.

Itemi pentru lucrul individual

1. Care sunt mecanismele ce asigură fidelitatea replicării moleculei de ADN? Care
este importanţa biologică şi medicală a asigurării fidelităţii replicării ADN?

• Este asigurată de 2 factori:

1. Pă strarea principiului complimentarită ții.
2. Activită ții exonucleazice (3'- 5‘) a ADN polimerazelor
1.Pastrarea principiului complementaritatii – fiecare baza azotata purinica ii corespunde
O baza azotata pirimidinica ( A-T,U-g, G-C), determinand pastrarea si transmiterea
informa-
-tiei genetice .
2) Acivitatea exonucleazica (3’-5’) a AND polimerazelor – inlatura primerul si-l
inlocuieste
Cu AND (5’-3’) polimerazica.
2. În procesul de replicare, o catenă a moleculei de ADN este sintetizată cu întârziere
din cauză că orientarea catenei date nu coincide cu direcţia mişcării furcii
replicative. ADN polimeraza sintetizează ambele catene doar în direcţia 5'→ 3' , pe
când, în cazul catenei întârziate care are orientare opusă mişcării furcii direcţia
sintezei ar trebui să fie 3'→5'. Explicaţi şi ilustraţi cum are loc soluţionarea acestui
impediment?
In opinia mea acest impediment va fi soluntionat in felul urmator:
Catena de baza se va solution in continuu, iar cea intarziata va fi formata din fragmente
Okazaki. AND polimeraza 1 exclude primerii – are actiune exonucleazica (3’-5’) dar si
Actiune 5’-3’ exonucleazica, inlatura primerul si adauga fragmente AND prin
polimerizare
5’-3’. Fragmentele sunt unite cu enzima ADN ligaza .

3. Care este mecanismul molecular al dezvoltării fenilcetonuriei și manifestările

biochimice?
In hepatocitele ficatului, enzima Fenilalaninhidroxilaza determina transformarea fenil-
-Alaninei in exces in tirozina.
Cauza fiind deficitul de Fenilalaninhidroxilaza,deficit de dehidropteridin reductaza(
(acumularea de fenilpiruvat,fenilacetat sau fenillactat)
In ficat : fenilacetat + Gln = fenilacetatGLN(urina)
Cum se manifesta clinic ?
Scade sinteza DOPA –melaninei , serotoninei
Retard mintal
Demielinizarea ireversibila
Tulburari motorii
4. Numiţi asemă nă rile şi deosebirile dintre transcripţie şi replicare. Indicaţi în tabelul de
mai jos prezenţa sau lipsa anumitor componente sau mecanisme necesare desfă şură rii
acestor două procese:
Transcripţie Replicare
Matrița ADN (dublu helix) ADN bicatenar

Substraturile NTP dGTP, TTP, ATP, GTP, CTP, UTP

Enzimele ARN polimeraza SSBs,Helicaza , Topoizomeraza

I,II,III; Primaza, ADN ligaza
Primeri - +

Direcţia 5’-3’
sintezei 5’-3’
Etapele Initiere,elongarea, termnare Initiere, elongare, terminare

Fidelitatea Principiul complementaritatii

- Activitatea exonucleazelor
Erori - +

Rol biologic Biosinteza ARN pe matrita ADN Transmiterea inf genetice de la

ADN parental la ADN fiice
5. Căror organisme le este specifică transcripţia inversă? Care ar fi explicaţia biochimică a faptului că aceste
organisme folosesc doar transcripţia inversă?
Transcriptia inversa este specifica virusurilor incogeni. Adn viral este purtator unic al
informatiei ereditare atat la viroizi, cat si la retrovirusuri. In cazul retrovirusurilor,
Replicarea ARN se realizeaza cu ajutorul enzimei reverstranscriptaza. Aceasta este o ADN
Polimeraza care utilizeaza matrita ARN pentru sinteza unei catene de ADN. Odata ce a
fost
Descoperita reverstranscriptaza s-au inteles si mecanismele de transformare maligna si
Totodata a fost demonstrat ca IG nu circula doar intr-o directive ADN-ARN- p dar si ARN-
ADN
6. Cum se explică faptul că mecanismele biochimice ce stau la baza reglării expresiei genelor la procariote şi
eucariote sunt diferite?
Celula eucariota prezinta nucleu si este reprezentata de genom liniar cu multi crs
 pereche.
Celula procariota nu prezinta nucleu, dotata cu un singur crs (nucleoidul). Poate contine
ADN extra-crs sub forma de plasmide si este reprezentat de genom circular .

7. În secția de terapie intensivă a fost internat un pacient cu grețuri, vomă (10-12 ori timp de 24 ore), diaree (6-8
episoade în 24 ore), crampe și dureri abdominale. Investigațiile biochimice au stabilit creșterea activității
enzimelor hepatice (AlAT și AsAT). Din anamneză s-a stabilit că bolnavul a consumat ciuperci culese din
pădure. Investigația a stabilit că printre ele au fost și amanitele (mai numite și pălăria șarpelui sau muscărița).
Care este mecanismul toxicității acestor ciuperci?
Amanita Phollades este un inhibitor al aRN polimerazei din organismul uman. Acest
Produs determina existenta in cantitati mici a ARN polimerazei II,implicata in repararea
Leziunilor ADN-ului .

Teste pentru autoevaluare

1. Referitor la replicare sunt corecte afirmaţiile:
a) la eucariote sediul este nucleul
b) direcţia creşterii catenei este 3’  5’
c) replicarea merge numai într-o singură direcţie
d) replicarea decurge în ambele direcţii cu aceeaşi viteză
e) angajează simultan întregul cromozom

2. Complexul DNA-replicaza cuprinde:

a) RNA-polimerazele I, II, III
b) decarboxilaza
c) topoizomerazele
d) DNA-polimeraza
e) DNA-ligazele

3. Fragmentele Okazaki:
a) necesită praimer pentru sinteză
b) sunt reunite de DNA-ligaze
c) se formează de RNA-polimeraze II
d) iau naştere la acţiunea revers-transcriptazelor
e) reunirea fragmentelor necesită consum de ATP

4. DNA-polimeraza (III):
a) prezintă un complex multienzimatic
b) sinteza catenei e procesivă
c) poseda câteva situsuri - pentru DNA, dRTP şi catalitic
d) sintetizează catena în direcţia 3'  5'
e) polimerizarea e asigurată de hidroliza ATP

5. DNA-polimeraza (I) – ce afirmații o caracterizează?

a) îndepărtează primerii prin activitatea sa 5'→3' exonucleazică
b) adaugă dezoxiribonucleotide prin activitatea sa polimerazică
c) posedă acţiune de sudare cu consum de ATP
d) nu posedă funcţie de autocontrol
e) catalizează o copiere a ADN identică cu cea matriceală

6. Selectați maladiile cauzate de mutații punctiforme:

a) sindromul Down c) anemia falciformă e) fenilcetonuria
b) sindromul Klinefelter d) talasemia

7. Transcrierea - afirmaţiile corecte:

a) angajează simultan întregul cromozom
b) vizează numai anumite porţiuni din DNA
c) informaţia se citeşte de pe o singură catenă
d) necesită prezenţa RNA polimerazei
e) informaţia se citeşte de pe ambele catene simultan

8. Biosinteza RNA - afirmaţiile corecte:

a) ca substrat servesc ribonucleozidtrifosfaţi
b) este un proces procesiv
c) forţa motrica a transcrierii e hidroliza pirofosfatului
d) mecanismul elongaţiei diferă de cel al replică rii
e) RNA-transcris conţine cantită ţi echimoleculare de A şi T

9. RNA polimeraza la procariote:

a) prezintă o holoenzimă
b) posedă proprietă ţi nucleazice
c) pentru sinteză necesită praimer
d) posedă capacitate de autocontrol
e) cu sigma subunitatea recunoaşte promotorul

10. Afirmaţiile corecte referitoare la RNAp la procariote sunt:

a) prezintă un pentamer compus din σα2ββ"
b) iniţierea sintezei necesită prezenţa holoenzimei
c) posedă centre catalitice (2), de fixate a DNA şi a substraturilor
d) tetramerul α2ββ′al cor-enzimei determină iniţierea procesului
e) coenzima determină elongarea transcrierii
11. RNApolimeraza (RNAp) eucariotelor - afirmaţii corecte:
a) RNApI sintetizează RNA ribozomal (28S şi 18S)
b) RNApII sintetizează RNAm
c) RNApIII sintetizează RNAt, RNAr 5S şi molecule mai mici
d) copiază catena DNA-antisens în direcţia 3'  5'
e) copiază ambele catene de DNA în direcţia 3'  5'
12. Activitatea RNApolimerazei - afirmaţiile corecte:
a) sigma-subunitatea recunoaşte locul de iniţiere a transcripţiei
b) sigma-subunitatea micşorează afinitatea enzimei faţă de promotor
c) sigma-subunitatea ia parte în desfacerea DNA dublu catenar
d) sigma-subunitatea determină procesul de elongare
e) sigma-subunitatea se fixează rigid de DNA matriţă

13. Factorul proteic rho (  ):

a) se fixează rigid în secvenţa promotor
b) participă la iniţierea corectă a transcrierii
c) utilizează pentru exercitarea funcţiei sale ATP
d) întrerupe acţiunea enzimei - RNAp
e) se mişcă în direcţia 3'  5' împreună cu RNAp

14. RNA procesingul (maturarea) constă în:

a) sudarea fragmentelor Okazaki
b) adiţionarea la cap5' al 7 - metil - guanozinei
c) maturarea are loc în nucleul celulei
d) RNA sintetizat este funcţional activ
e) este un proces enzimatic

15. Maturarea RNAm la eucariote presupune:

a) ataşarea fermentativă la capătul 3' a unei secvenţe - poly A
b) excizia intronilor
c) excizia intronilor are loc prin intermediul unui RNA nuclear cu masa moleculară
mică
d) excizia exonilor
e) ataşarea fermentativă la capă tul 3' al 7-metil-guanozinei

16. Biogeneza RNAr include următoarele:

a) sinteza sub formă de RNA preribozomal
b) RNAr sunt sintetizaţi de RNA-polimeraza II
c) RNAr se formează direct în citozol
d) RNAr cu M mică sunt sintetizaţi de RNApIII
e) RNA transcriptul părăseste nucleul celular

17. DNA-polimeraza-RNA-dependentă – afirmaţiile corecte:

a) este numită şi reverstranscriptază
b) necesită o catenă templată de DNA
c) sintetizează DNA pe matriţă de RNA
d) se utilizează în ingineria genetică pentru sinteza DNAc
e) permite includerea informaţiei virale în genomul uman