Tema pentru perioada

30.03-03.04.2020
 Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student __Modval Alexei_

Grupa __M1810___

Profesor __Bobcova Svetlana__

 Chișinău 2018
Bibliografia recomandată

A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md
 30.03-03.04.2020
Tema nr.24
Bazele biochimice ale translaţiei

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Compoziţia şi structura ribozomilor la pro- şi eucariote.
2. Bazele biochimice ale codului genetic. Proprietă ţile lui.
3. Biosinteza proteinelor la procariote. Etapele:
a) activarea aminoacizilor;
b) translaţia – iniţierea; elongarea; terminarea;
4. Particularită ţile biosintezei proteinelor la eucariote – factorii translaţiei şi modifică rile
post-translaţionale ale proteinelor sintetizate. Folding-ul proteinelor sintetizate.
5. Reglarea biosintezei proteinelor la procariote și eucariote. Inhibitorii translaţiei
(tetraciclina, cloramfenicolul, eritromicina, streptomicina, toxina difeterică ). Rolul
medical.
6. Polimorfismul proteinelor (variantele hemoglobinei, grupele sangvine).
7. Bazele biochimice ale patologiilor ereditare. Metode biochimice de diagnostic.

Itemi pentru lucrul individual

1. Completaţi tabelul de mai jos cu componentele necesare biosintezei proteinelor la pro-
şi eucariote.

Iniţierea
Activarea aminoacizilor Elongarea Terminarea
translației
Pro Eu Pro Eu Pro Eu Pro Eu
Matriță UAA UAA
ARN m ARN m ARN m ARN m
UGA UGA
(AUG) (AUG)
UAG UAG
Amino Trans
AA Trans-
Enzimele Acil Peptidil
ARNt --- --- peptidiltransf
ARNt transfer
Sintetaza eraza
Sintetaza aza
IF1 T4 eEF-1z R1 RF1
Factorii Eif
IF2 T5 eEF-1 beta R2 RF2
proteici 1-10
IF3 G eEF-alfa S RF3
Ionii
Mg 2+ Mg 2+ Mg 2+ Mg 2+
K+ K+
Energie
(sursă şi ATP ATP GTP GTP GTP GTP
cantitate)
2. Care ar fi utilizarea biomedicală şi mecanismele de acţiune a compuşilor ce
intervin în procesele de replicare, transcriere şi translaţie la procariote şi
eucariote? Aduceţi exemple de aşa compuşi care au fost aprobaţi în calitate de
medicamente.
-Inhibitorii transcripţiei- Rifampicina, inhibă iniţierea transcripţiei prin legarea de
subunitatea beta ARN polimerazei procariote, Acidul Nalidixic, Amanitina.
-Inhibitori ai replicarii – Aciclovir, un analog structural al dezoxiguanozinei, Foscarnet
etc.
-Inhibitorii translaţiei - Streptomicina, inhibă iniţierea, se leagă de subunitatea 30S şi îi
modifică structura astfel inhibă legarea Met Arnt, Tetraciclina, Cloramfenicol,
Eritromicina.
3. Care tipuri de hemoglobină sunt specifice adulților? Care sunt diferențele în compoziția și proprietățile lor?
Hb A α2 β2 – adultă majoră
Hb A2- α2 δ2 – adultă minoră (2-3%)
HbF - α2 γ2 – fetală (la fă t şi 80% la nou-nă scuţi)
Hb E - α2 ε2 - embrionară
4. Ce modifică ri ale proteinelor cerebrale sunt cauza maladiei Alzheimer și bolilor prionice?
Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales
la persoane de vâ rstă înaintată , producâ nd o deteriorare din ce în ce mai accentuată a
funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacită ților intelectuale ale
individului și a valorii sociale a personalită ții sale, asociată cu tulbură ri de
comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență . Această
boală reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vâ rstă și a
devenit tot mai frecventă o dată cu creșterea longevită ții.
La examenul macroscopic creierul arată o reducere accentuată a volumului, datorită
atrofiei scoarței cerebrale cu micșorarea circumvoluțiilor cerebrale, predominant în
regiunile frontală , parietală și temporală , lă rgirii șanțurilor dintre circumvoluțiuni, a
cisternelor cerebrale și a ventriculilor cerebrali .
Plă cile senile vizibile printre celulele nervoase (neuroni) din creier. Plă cile senile conțin
o acumulare de beta-amiloid, care este un fragment dintr-o proteină pe care organismul
o produce în mod normal (proteina precursoare a amiloidului - beta-APP). În cazul unei
persoane să nă toase, aceste fragmente de proteine sunt degradate și eliminate, în boala
Alzheimer ele se acumulează în special la terminațiile presinaptice ale neuronilor,
formâ nd plă ci insolubile și împiedicâ nd astfel transmiterea influxului nervos de la un
neuron la altul.
Degenerescența neurofibrilară constă în formarea în interiorul neuronilor a unor
fascicole dense de fibre dispuse ca niște ghemuri, constituite în principal dintr-o proteină
numită tau, care în mod normal intră în alcă tuirea unei structuri intracelulare denumită
microtubul. Microtubulii au un rol important în transportul substanțelor cu rol nutritiv în
interiorul neuronului. În boala Alzheimer, proteinele tau sunt anormale și microtubulii
sunt afectați, iar neuronii nu mai pot funcționa normal.
Degenerescență granulo-vacuolară . În citoplasma neuronilor, în special în hipocamp,
apar vacuole ce conțin granule de natură încă neprecizată .
Prionii sunt proteine infecţioase cu diametrul de 50 nm ce nu conţin nici un fel de
material
genetic (ADN sau ARN) pentru a le asigura producerea de descendenţi, cum se întâ mplă
la
bacterii sau virusuri. Prionii sunt izomorfe ale unei proteine normale ce se gă sesc la om
şi
la unele animale. La om, gena care codifică proteina prionică normală (PrP) se gă seşte pe
cromozomul 20.

5. În secția de pediatrie a fost internat un bă iat de 2 ani cu infecție a că ilor respiratorii

superioare. Examenul fizic al pacientului a stabilit letargie, creșterea temperaturii corpului
pâ nă la 39.9°C, faringită exudativa și ganglionii limfatici mă riți bilateral la nivelul gâ tului,
lipsa modifică rilor la nivelul pulmonilor, cordului și altor organe interne. În faringele
posterior s-a depistat exudat gă lbui, membranar, dens, care a sâ ngerat la îndepă rtare.
Istoricul medical a stabilit că copilul nu a fost imunizat.
Examenul de laborator (microbiologic) a evidențiat Corynebacterium diphtheriae.
Care este mecanismul molecular de acțiune al agentului patogenic?
Toxina difterică este produsă de Corynebacterium diphtheriae,care produce difteria,
toxina are rolul de a inhiba sinteza de proteine la eucariote prin blocarea fazei de
translație (o parte din faza de transcripție genetică a ADNului). Toxina este o lectină .
Toxicul este alcă tuit din două proteine A și B legate printr-o punte bisulfidă care se leagă
selectiv pe cca. 80 de ribozomi a celulei eucariote, pă trunderea în celulă și mecanismul de
acțiune este asemă nă tor cu cel de la ricină . Proteina-B a toxinei se leagă de receptorul de
la suprafața celulei, după care se separă proteina-A care pă trunde în celulă . Proteina-A va
bloca factorul de elongație EF-2 care participă în faza de translație (transcrierea
informației genetice) a sintezei proteice celulare.
Teste pentru autoevaluare
1. Referitor la aminoacil-tRNA-sintetaze sunt corecte afirmaţiile:
a) recunosc atâ t aminoacidul, câ t şi RNAt corespunză tor
b) posedă capacitate de autocontrol
c) activează pe suprafaţa ribozomilor
d) nu necesită ATP
e) leagă aminoacidul de gr. OH din poziția 2' sau 3' al cap CCA din RNAt.

2. În legătură cu activarea aminoacizilor:

a) are loc în citozolul celulei
b) pentru toţi AA există un singur tip de RNAt
c) la activarea unui aminoacid se consumă energia a 2 leg. macroergice
d) complexul AA-RNAt se formează la nivelul ribozomilor
e) reprezintă fixarea aminoacidului de porţiunile anticodon

3. Formarea complexului AA-tRNA:

a) legă tura AA-RNAt este macroergică
b) acţiunea pirofosfatazei cauzează ireversibilitatea reacţiei
c) AA e unit cu RNAt printr -o legă tură amidică
d) activarea tuturor AA e catalizată de o singură AA-RNAt-sintetază
e) aminoacizii sunt fixaţi pe bucla pseudouridinică
4. Aminoacil-ARNt-sintetază:
a) acatalizează translocarea
b) posedă situs de fixare pentru RNAm
c) posedă situs de fixare pentru RNAt
d) este implicată în activarea AA
e) necesită ATP

5. Iniţierea sintezei proteinelor necesită:

a) subunitatea mică şi mare a ribozomului
b) RNAm
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) GTP

6. Referitor la procesul de translaţie sunt corecte afirmaţiile:

a) sinteza lanţului polipeptidic începe cu cap. C-terminal
b) aminoacid iniţiator la procariote este metionina
c) donor de formil pentru metionină este N10 formil-FH4
d) formilMet-RNAtfmet se plasează în situsul A
e) includerea Met şi a fMet necesită o singură RNAt

7. Elongarea în biosinteza proteinelor necesită:

a) complexul de inițiere
b) aminoacil-RNAt-sintetaza
c) peptidiltransferaza
d) factorii Tu, Ts, G
e) Ca2+

8. Etapa de elongare în biosinteza proteinelor se caracterizează prin:

a) formarea legă turilor peptidice
b) legarea fmet-tRNAfmet în locusul P
c) consumul a 2 moli GTP
d) formarea legă turilor peptidice între NH2 a AA din situsul P şi COOH din situsul A
e) deplasarea cu un codon a ribozomului pe RNAm.

9. Modificările posttraducere includ:

a) formarea hidroxiprolinei din prolină
b) excizia intronilor
c) acetilarea capă tului N-terminal
d) metilarea lizinei, argininei
e) formarea punţilor disulfidice
10. Prelucrările posttranslaţionale cuprind:
a) excizia unor secvenţe polipeptidice
b) înlă turarea unor componente neproteice (hemul)
c) substituţia unor baze purinice cu cele pirimidinice
d) formarea zimogenilor din enzime active
e) carboxilarea glutamatului

11. Alegeti inhibitorii sintezei proteice la nivelul transcripţiei:

a) Amanitina c) Eritromicina e) Tunicamicina
b) Rifamicina d) Rifampicina

12. Alegeti inhibitorii sintezei proteice la nivelul translaţiei:

a) Tetracicilina c) Streptomicina e) Neomicina
b) Puromicina d) Cordicepina

13. Care din afirmaţii în reglarea expresiei genetice sunt corecte?

a) lactoza scade afinitatea represorului pentru operator
b) metabolizarea lactozei este reglată numai de complexul CAP-AMPc
c) metabolizarea lactozei este reglată numai de complexul represor-inductor
d) corepresorul mă reşte afinitatea represorului faţă de operator;
e) metabolizarea lactozei este dublu reglată (CAP - AMPc, represor-inductor).