Definiţia epidemiologiei.

Locul şi rolul epidemiologiei în ştiinţa şi

practica medicală. Abordarea clinică și epidemiologică în studierea
patologiei omului. Structura şi conţinutul metodei epidemiologice de
investigaţie. Procesul epidemic. Bazele teoretice ale studiului despre
procesul epidemic. Structura, factorii, mecanismul de dezvoltare şi
manifestările procesului epidemic. Sistemul de măsuri antiepidemice.
Măsurile antiepidemice îndreptate la sursa de agenţi patogeni.

Autor:
Angela Paraschiv
Doctor în științe medicale,
Conferențiar universitar
Catedra de epidemiologie
1
 Scurt istoric
• Noţiunea epidemie înseamnă nu altceva decât manifestări
morbide de masă.
• epi – peste; demos – popor
• existenţa epidemiologiei ca ştiinţă, servesc tratatele lui
Hipocrate (460–377 î.e.n.)

• cele şapte cărţi despre epidemii, influenţate de experienţa

trecutului în lupta cu epidemiile.

• Hipocrate pe bună dreptate poate fi considerat părintele

epidemiologiei

2
 Definiția

• Epidemiologia este ştiinţa care se ocupă de

studierea cauzelor, condiţiilor şi
mecanismului de formare a morbidită ţii în
populaţia umană , de elaborarea metodelor
şi mijloacelor de studiere, prevenire şi
combatere, urmă rind în permanenţă
promovarea să nă tă ţii.

3
Structura ştiinţei medicale
(V.D. Beleakov, 1989)

4
 Structura epidemiologiei moderne

• epidemiologia bolilor transmisibile;

• epidemiologia bolilor netransmisibile;

• altele (epidemiologia clinică,epidemiologia

calamităților etc.).
 Abordarea clinică şi epidemiologică în studierea patologiilor
omului (E.N. Şleahov, 1987)

Metoda de abordare
Criteriile
clinică epidemiologică
Obiectul de studiu Bolnavul Boala
Nivelul studiului Organismul Populaţional
Definirea medicală a dereglării
Boala Morbiditatea
sănătăţii

Determinarea legăturii cauză-

Obiective diagnostice Determinarea cauzei bolii
consecinţă a morbidităţii

Tratamentul bolnavului, Controlul morbidităţii şi

Scopul intervenţiei
profilaxia individuală eradicarea ei

Supravegherea de dispensar şi Analiza rezultatelor la nivel de

Controlul eficacităţii
măsurile de reabilitare a populaţie, contingente, colective.
intervenţiei
bolnavului Supravegherea epidemiologică

6
 Metodele de cercetare

• Metoda epidemiologică constituie un ansamblu de procedee

specifice sau metode propriu-zise, care asigură o cunoaştere
cât mai deplină a fenomenelor de ordin epidemiologic, în
special a celor de sănătate, care pot fi divizate în 4 grupe:
– observare şi descriere;
– experimentare şi descriere;
– de laborator;
– statistică .

7
 Procesul epidemic
• Pentru prima dată L.V. Gromaşevski (1949) a determinat
procesul epidemic ca fiind un lanţ consecutiv de stă ri
infecţioase, manifeste sau inaparente.
• O legitate a procesului epidemic constă în faptul că orice
stare infecţioasă este precedată de o altă stare infecţioasă .
Ele sunt succesive şi la râ ndul lor pot genera alte noi stă ri
infecţioase.

• Apariţia şi dezvoltarea unui proces epidemic sunt

condiţionate, de asemenea, de existenţa şi interacţiunea a
trei elemenete obligatorii, numite şi verigi ale procesului
epidemic
8
Structura procesului epidemic (după L.V.
Gromaşevski)

9
Procesul epidemic în gripă

10
Procesul epidemic în poliomielită

11
 Sursa de agenţi patogeni

• Sursa de agenţi patogeni - organismul

omului sau al animalului în care germenii
infecţioşi, în urma evoluţiei de adaptare, şi-
au gă sit mediul lor natural de trai unde se
înmulţesc, se acumulează şi de unde se
elimină în mediul extern în stare viabilă

12
 Sursa de agenţi patogeni
• Antroponoze - microorganismele patogene folosesc ca mediu de trai natural
în exclusivitate organismul omului, aceste organisme provoacă afecţiuni patologice
(îmbolnăviri) numai la om (rujeola, gripa, scarlatina, febra tifoidă , șigelozele, HVA, etc.)

• Zoonoze - în calitate de mediu natural de trai al agentului patogen serveşte

numai organismul unei (unor) specii de animale, maladiile provocate se referă numai la
animale (leucoza pă să rilor, pesta porcinelor, pesta câ inilor etc.)

• Zooantroponoze - în calitate de mediu de trai pentru microorganismele

patogene pot servi atâ t organismul unor specii de animale, câ t şi organismul omului
(antraxul, bruceloza, tularemia, leptospirozele, rabia, pesta)

• Sapronoze - în calitate de mediu natural de trai pentru agenţii cauzali

serveşte mediul extern (aerul, apa, solul), adică saprofiţi ai mediului extern, care
nimerind în organismul omului provoacă îmbolnăvirea (legioneloza, holera,
criptococoza, actinomicozele etc.)

13
 Surse de agenţi patogeni în antroponoze

• bolnavii infecţioşi;

• purtă torii de germeni infecţioşi.

14
 Proces infecţios

• stare infecţioasă sau proces infecţios se

înţelege interacţiunea dintre macro- şi
microorganism, la nivel de individ, în urma
pă trunderii microorganismului patogen în
organismul-gazdă .

15
Formele şi perioadele de manifestare a
procesului infecţios

16
 Perioadele de contagiozitate a bolnavilor

a) hepatită virală A, b) rujeolă, c) dizenterie, d) febră tifoidă

incubaţie prodrom manifestare clinică reconvalescenţă

incubaţie prodrom manifestare clinică reconvalescenţă

incubaţie manifestare clinică reconvalescenţă

incubaţie manifestare clinică reconvalescenţă după

însănătoşire 17
 Purtă torii infecțioși
• Purtători convalescenţi – persoanele care au suportat infecţia acută, dar care, deşi
clinic sunt vindecate, nu au reuşit totuşi să realizeze asanarea biologică deplină în perioada de
convalescenţă şi continuă să găzduiască şi să elimine agenţi patogeni în mediul extern şi după expirarea
perioadei de convalescenţă (febra tifoidă, hepatitele virale B etc.)
– În cazurile câ nd portajul persistă pâ nă la 3 luni de la însă nă toşire, aceste persoane sunt considerate ca
purtători convalescenţi temporari.
– În cazurile când portajul depă şeşte 3 luni şi poate continua ani de zile, iar uneori chiar toată viaţa, aceste
persoane sunt considerate purtători convalescenţi cronici.

• Purtători imuni - persoanele care au fă cut infecţia acută sau au fost vaccinate, și posedă
un grad de imunitate specifică. În unele maladii, în caz de recontaminare, aceste persoane nu fac
infecţie acută, dar devin purtă tori ai agentului patogen respectiv (Corynebacterium diphtheriae).

• Purtători sănătoşi – persoanele sănă toase care găzduiesc microorganisme patogene, dar
care nu au fă cut infecţie acută sau este legat de trecerea prin infecţie asimptomatică (Staphilococcus
aureus).

• Purtători tranzitori - elimină microorganisme patogene o perioadă scurtă de timp (2-3

zile), de obicei, depistate în cazul investigaţiilor bacteriologice planice ale contingentelor decretive.

18
 Surse de infecție în zooantroponoze

• Animale domestice – animale domesticite, a căror existenţă este în funcţie directă de

activitatea omului (câinii, pisicile, animalele şi păsările agricole). De la animalele
domestice omul achiziţionează infecţii şi invazii cum ar fi antraxul, bruceloza, morva,
febra aftoasă, rabia, tenioza, teniarinhoza, echinococoza etc.

• Animale sinantrope – animale să lbatice, dar care vieţuiesc în preajma omului, cum
ar fi şoarecele de casă sau şobolanul sur, de la care omul poate achiziţiona
tularemia, leptospiroza, unele salmoneloze, de regulă, prin folosirea produselor
alimentare contaminate de aceste animale. Din acest grup de animale fac parte şi
unele păsă ri, cum ar fi porumbeii şi papagalii – surse de agenţi patogeni în ornitoză
şi psitacoză .

• Animale sălbatice (xenantrope) care vieţuiesc în natură cu biotopuri specifice

(lupul, vulpea, mistreţul, iepurele de câ mp, şobolanul de apă , mai multe specii de
murine şi microtine etc.), (rabia, tularemia, leptospirozele, pesta naturală ,
trichineloza etc).

19
 Focalitate naturală

• Focalitate naturală se înţelege particularitatea unor

microorganisme patogene, de regulă, agenţi cauzali ai
zooantroponozelor xenantrope, de a circula permanent în
arealuri naturale cu configuraţii geografice specifice, numite
biotopuri, în care în procesul evoluţiei s-au format anumite
relaţii între diverse specii de agenţi patogeni, animale sălbatice
şi artropode hematofage.

20
 Surse de agenţi patogeni în sapronoze

Animale contaminate
(mamifere, păsări, Substratul în care are loc
plancton) acumularea
microorganismelor
(legume, produse lactate,
sedimentul din
climatizoare sau
sistemele de duş etc.)

Apa, solul

Legioneloza, melioidoza, Clostridiozele, botulismul, actinomicoza, histoplasmoza şi

alte micoze profunde, Antraxul, iersinioza, listerioza
21
 Mecanismul de transmitere a agenţilor patogeni

Mediul extern 3
1

2 Organismul receptiv
Sursa de agenţi patogeni

1 – eliminarea agenţilor patogeni; 2 – aflarea agenţilor patogeni în mediul extern;

3 – pătrunderea agenţilor patogeni în organismul receptiv.

22
 Mecanismul de tranmitere

fecal-oral respirator
23
 contact
parenteral
24
 Mecanismul (modul) de transmitere vertical
(transplacentar)

I – organismul gazdă; II – organismul receptiv

1 – faza de eliminare a agentului patogen; 2 – aflarea agentului patogen în mediul
înconjurător; 3 – faza de pătrundere a agentului patogen în organismul receptiv
 SISTEMUL DE MĂSURI PROFILACTICE ȘI
ANTIEPIDEMICE ÎN BOLILE CONTAGIOASE

• mă suri îndreptate spre neutralizarea sursei

de agenți patogeni;

• mă suri îndreptate spre neutralizarea

mecanismului de transmitere;

• mă suri îndreptate spre formarea imunită ții

specifice a populației (imunoprofilaxia).
Structura procesului epidemic
(după L.V. Gromașevski)
 Măsuri îndreptate la sursa de infecție
• Antroponoze
– Depistarea activă și pasivă
– Izolarea la domiciliu sau staționar
– Tratamentul
– Externarea din staționar
– Examen de laborator
– Dispensarizarea

• Zooantroponoze
– vaccinoprofilaxia animalelor agricole, izolarea şi tratamentul animalelor bolnave, iar în
unele cazuri – la sacrificarea în masă a vitelor bolnave
– recunoaşterea zoologică şi reducerea densită ţii populaţiei lor prin mă suri de
deratizare
– Deratizarea reprezintă mă surile de combatere a roză toarelor, care sunt surse de
agenţi patogeni în bolile infecţioase şi invazive.

28
 Formele de manifestare a procesului epidemic
• Morbiditatea endemică - îmbolnă virile printr-o maladie specifică se înregistrează numai în unele
teritorii, zone sau ţă ri
• Morbiditate exotică - cazurile de import în teritoriul ţă rii al unor agenţi patogeni sau boli improprii
acestui teritoriu.

• Manifestarea sporadică - reprezintă un tablou redus al morbidită ţii, exprimat prin cazuri de boală
puţin numeroase, unice, fă ră legă turi aparente între ele, repartizate variabil în timp şi dispersate în
teritoriu.

• Manifestările eruptive („erupţii epidemice”, „îmbolnă viri în grup”) înseamnă o izbucnire a numă rului
de cazuri sau o creştere temporară a numă rului de îmbolnăviri în comparaţie cu nivelul obişnuit într-
un teritoriu (localitate) sau o colectivitate (gră diniţă , şcoală , întreprindere), fă ră diseminarea
îmbolnă virilor în spaţiu, adică în afara colectivului sau localită ţii date.

• Manifestarea epidemică sau epidemia ca fenomen reflectă o intensificare a procesului epidemic, o

depă şire esenţială a nivelului obişnuit, sporadic de îmbolnă viri în populaţia umană , dar care este
limitată în hotarele unei ţă ri sau cuprinde câ teva ţă ri cu hotare comune.
• Manifestarea pandemică (pandemia) reprezintă o ră spâ ndire nelimitată în spaţiu a epidemiei sau o
acumulare de epidemii cu caracter extensiv, care cuprind mai multe ţă ri sau chiar continente întregi.

29