Totalizarea nr.

3
TEMA6:

IMUNOPROFILAXIA SI IMUNOTERAPIA BOLILOR INFECTIOASE.

VACCINURILE. SERURILE IMUNE

1.Imunitatea artificial dobindita active si pasiva

IMUNITATE capacitatea de aprare specific a organismului fa de agresori externi (virusuri, bacterii, fungi,
protozoare, toxine) ct i fa de propriile molecule i unele celule degradate sau modificate.
Sarcina fundamental a imunitii distincia dintre moleculele i celulele proprii (self) i cele strine (non-self)
TIPURILE DE IMUNITATE
Ereditar (natural, de specie). Poate fi absolut (lipsa intei) sau relativ.
Dobndit (achizitionata, adaptativa)
1. Activ
2. - Natural (postinfecioas)
3.
- Artificial (n urma vaccinrii)
4. Pasiv
- Natural (transplacentar, prin laptele matern)
- Artificial (administrarea Ac / seruri imune sau limfocitelor)
Imunitatea dobndit se caracterizeaz prin:
1.Dezvoltare lenta si manifestare tardiva (cteva zile, sptmni dupa contactul cu un antigen)
2.Specificitate fa de antigen (capacitatea de a recunoaste si raspunde specific la numeroase substante straine,
inclusiv agenti infectiosi)
3.Memorie imunologic (capacitatea de a elabora raspuns mai rapid, mai intens si eficace la intalniri repetate cu un
antigen)
Imunitatea dobndit poate fi:
I.

Imunitate antibacterian, antiviral, antimicotic, antitoxic, antitumoral, etc.

II. n funcie de mecanismele reaciilor imune

Imunitate umoral, exercitat prin intermediul unor proteine numite anticorpi (Ac, Ig), produse de limfocitele B. Fiind
secretate in sange si lichide biologice neutralizeaza si elimina microbii extracelulari si toxinele lor.
Imunitate celular, eficienta in eliminarea parazitilor intracelulari sau a celulelor tumorale. Este exercitat prin
intermediul limfocitelor T (citotoxicitate directa, activarea macrofagelor, celulelor NK, secreia citokinelor)
III. n dependen de persistena mi/o
- Imunitate steril se manifest dup eliminarea agenilor patogeni din organism (ex.:rujeol)
- Imunitate nesteril nereceptivitatea se pstreaz doar n perioada aflrii mi/o n organism (tuberculoz, sifilis).

2,Vaccinurile si clasificarea lor.Notiune de vaccinoprofilaxie si vaccinoterapie.Calendarul

vaccnarilor.
Vaccinurile sunt produse biologice cu proprieti de imunogen, constituite din microorganisme vii sau omorte, din
componentele lor sau din toxine modificate. Fiind administrate la om sau animale induc o imunitate artificial activ
IAA - (umoral, celular, mixt) fr s provoace efecte nocive.

Imunitatea postvaccinal (IAA) se instaureaz relativ lent, la 15-20 zile de la ultima inoculare, i dureaz timp
variabil (luni-ani-toat viaa).

Vaccinarea primar (de baz) confer organismului memorie imunologic. Vaccinrile

de rapel (revaccinarea) se utilizeaz pentru stimularea unui rspuns imun secundar,
mai rapid si mai intens

Calitile unui vaccin ideal: Imunogenitate nalt; Lipsit de efecte secundare;

Uor disponibil; Stabil ; Ieftin; Simplu la administrare i eficace (s creeze
imunitate stabil de lung durat)
Clasificarea vaccinurilor
T R A D I I O N A L E (clasice)
Corpusculare (vii atenuate, inactivate)
Subunitare (vaccinuri chimice, anatoxinele)
DE PERSPECTIV
Sintetice
Ribosomale
Anti-adezive
Recombinante
Vaccinuri hibride
Vaccinuri nucleotidice
Vaccinurile vii atenuate reprezint tulpini de bacterii sau virusuri vii cu virulena redus, dar cu capacitate
imunogen pstrat. Cile de obinere A. Selecia tulpinilor naturale cu virulena redus - Vaccinul E (contra
tifosului exantematic) - Vaccinul EV (antipestos) - Vaccinul Brucella N19 (antibrucelos) B. Utilizarea mi/o nrudite
genetic, avirulente pentru specia uman (ex.: virusul vacciniei utilizat n profilaxia variolei)
-contra variolei rabiei antrax pesta tuberculoza tularemie
Vaccinurile inactivate (omorte) - constau din culturi bacteriene sau virale nalt virulente inactivate prin cldur
(60 C 1 or), prin ageni chimici (formaldehid, fenol, aceton), radiaii, ultrasunet, etc. Exemple de vaccinuri
inactivate: anti-tifoidic, antidizenteric, anti-choleric, anti-pertusic, antistafilococic, anti-gripal, anti-poliomielitic, etc.
Vaccinurile subunitare (acelulare, chimice) constau din componente antigenice majore, capabile s induc un
rspuns imun protector, extrase prin diferite metode din celulele bacteriene (digestie enzimatic, hidroliz cu acidul
tricloracetic, etc) Ex.: vaccinul anti-pneumococic, antimeningococic, anti-hemofilus (conin polizaharide capsulare),
etc.
Anatoxinele sunt vaccinuri subunitare obinute din exotoxine bacteriene. Etapele de obinere a anatoxinelor 1.
Cultivarea tulpinii toxigene n mediu lichid 2. Separarea exotoxinei prin filtrare 3. Tratarea cu formol 0,3-0,4 % timp
de 3-4 sptmni la 39-40 C. Toxinele pierd toxicitatea, dar i pstreaz capacitatea imunogen 4. Purificarea
anatoxinei (salinizare cu sruri de amoniu, precipitare cu alcool...) 5. Concentrarea 6. Determinarea puterii
anatoxinei n RN (floculare) cu seruri antitoxice specifice
I. Vaccinuri sintetice: se obin prin sinteza polipeptidelor ce reprezint epitopii liniari (ex.: toxina choleric, virusul
poliomielitic). Sunt lipsite de efecte secundare.
Dezavantaje: dificil de identificat epitopii,imunogenitate foarte redus.
II. Vaccinuri ribosomale (Ag adsorbite pe ribosomi dinmtulpina de Mycobacterium bovis din vaccinul BCG)
III. Vaccinuri anti-adezive (din fimbrii sau mucopolizaharidede adeziune). Administrate pe mucoase stimuleaz
imunitatea local (sIg A)

Ex.: vaccinul antidizenteric, antipertusic

IV. Vaccinuri recombinante (vaccinuri moleculare, subunitare):
gene ce codific polipeptide imunogene sunt integrate prin intermediul unor vectori (plasmide, fagi moderai) n
cromosomul unor levuri, bacterii sau cellule animale, care vor produce polipeptidul vaccinant (ex.: vaccinul antihepatit B, anti-gripal)
V. Vaccinuri constituite din vectori infecioi recombinani(vaccinuri hibride). Se obin prin inseria unor gene
cecodific Ag vaccinante (epitopi) n genomul unui vector viral sau bacterian, care ulterior se inoculeaz la
persoanele imunizate.
VI. Imunizarea genetic, bazat pe utilizarea ADN microbian (vaccinuri nucleotidice). Consta in imunizarea
persoanelor cu ADN ce codeaza un Ag microbian inserat intr-o plasmida bacteriana. Plasmida este captata de CPA
ale gazdei si Ag este produs in interiorul CPA cu stimularea ulterioara a limf T si inducerea imunitatii celulare. Gena
ce codific Ag vaccinant este introdusa n unele celule ale organismului (ex.: celule musculare). Administrarea se
face i/m sau prin bombardarea cu particule a tegumentului. ADN patrunde in celula musculara care va sintetiza
ulterior Ag. Se induce un rspuns imun umoral i celular puternic si de lunga durata.
n funcie de nr Ag din componena unui vaccin se disting: - Vaccinuri monovalente (anatoxina botulinic A, sau B,
sau C...) - Vaccinuri polivalente (anatoxina botulinic polivalent ABCDEF) - Vaccinuri complexe, compuse din Ag
provenite din specii microbiene diferite (DT, DTP, TABTe) - Vaccinuri adsorbite (deponente, conjugate) au Ag
fixate pe adjuvani (AD, ADT, ADTP,etc).

Fiecare tara isi alcatuieste un calendar al vaccinarilor care este un program oficial recomandat
pentru administrarea vaccinurilor tuturor persoanelor eligibile, in functie de varsta.

3.Vaccinurile vii,inactivate,subunitare,anatoxinele,autovaccinurile.Principiile de
obtinere.Metodele de administrare in organism.Avantaje si dezavantaje.
Vaccinurile viu atenuate sunt produse prin modificarea in laborator a unui virus (salbatic) sau a unei
bacterii care produce boala. Microorganismul de vaccinare rezultat retine capacitatea de reproducere si producere
a imunitatii, dar de obicei nu cauzeaza boala. Din vaccinurile preparate din agentii vii fac parte vaccinurile contra
variolei, antraxului, rabiei, tuberculozei, pestei, tularemiei, febrei galbene, poliomelitei, parotiditei, gripei, rujeolei
etc. Pentru a spori durata de pastrare fara pierderi a caracterelor imunogene in prezent numeroase preparate se
prezinta in stare uscata. Uscarea se face in vid prin liofilizare. Din dezavantajele vaccinurilor vii fac parte
administrarea in organism a unor acizi nucleici de aport, adica a unui material genetic eterogen ; sint frecvente
cazurile de persistenta ; eventualitatea unor incidente in caz de folosire a tulpinilor virale atenuate.
Vaccinurile inactivate pot fi compuse fie din virusuri sau bacterii intregi, fie din fractiuni ale acestora. In ultimul timp
se folosesc pe larg vaccinuri inactivate contra gripei, poliomielitei, rabiei, encefalitei japoneze si encefalitei de
capuse, precum si contra tularemiei, antraxului, etc.
Din vaccinurile preparate din microorganisme omorite (prin incalzire, prin tratament cu alcool, formalina, etc.) fac
parte vaccinul contra tifosului abdominal, paratifoidelor, holerei, tusei convulsive, vaccinul antigripal, contra
leptospirozelor etc. La prepararea lor se selecteaza tulpini speciale cu caractere imunogene suficient de inalte.
Avantajele vaccinurilor inactivate constau in posibilitatea de a fi folosite citeva antigene, stabilitatea lor, inocuitatea,
prepararea ergonomica.
Vaccinurile subunitare/chimice constau din componente antigenice majore, capabile sa induca un rs imun
protector, extrase prin diferite metode din celulele bacteriene. Ex: vaccinul anti-pneumococic, anti-meningococic,
anti-hemofilus.
Anatoxinele se prepara din exotoxinele agentilor respectivi prin tratarea lor cu formalina de 0, 3 0, 4 % si
termostatare la 30-40 C timp de 3-4 saptamini. O aplicare curenta cunosc anatoxinele antidifterica, antitetanica, iar
in ultimul timp cele antistafilococice si antiholerice. Au fost obtinute anatoxine contra botulismului si infectiei
anaerobe. Aceste preparate se fabrica in stare pura ; ele sunt eliberate de materiile de balast si de adsorb pe
hidratoxid de Aluminiu. Anatoxinele declanseaza elaborarea de antitoxine, care neutralizeaza exotoxinele, insa nu
exercita influente distrugatoare asupra agentilor infectiei.
Avantajele vaccinurilor subunitare : sunt lipsite de efecte secundare, stabilitate la pastrare.
Dezavantaje : imunogenitate redusa , necesitatea inocularilor repetate.
Autovaccinurile sunt o categorie aparte, ele sunt preparate din propriile produse patologice ale bolnavului,
recoltate in functie de afectiune din secretii
oro-faringiene , bronsice, plagi purulente, urina, singe, materii
fecale. Rezulta un vaccin care se depoziteaza in fiole, se injecteaza de regula subcutanat in mai multe reprize,
conform unor scheme de vaccinare specifice .

4. Vaccinurile asociate si deponente. Vaccinurile noi si de perspectiva

Deosebit de perspective se prezinta polivaccinurile (vaccinurile asociate ) , alcatuite din diferite antigene cu ajutorul
carora poate fi reprodusa imunitatea antibacteriana, antitoxica si antivirala.
Vaccinurile chimice se pastreaza un timp indelungat, sint mai putin reactogene, nu poseda efecte colaterale
sensibilizante si alte inconveniente, permit de a folosi pe larg variantele asociate ale diferitelor antigene . Pentru
sporirea imunogenitatii vaccinurilor inactivate si subunitare se utilizeaza subst. speciale adjuvanti.

1. Adjuvantii minerali ( hidroxidul de Al, fosfatul de Ca, emulsii uleioase ) genereaza o reactie inflamatoare
care retine eliminarea Ag si favorizeaza prezentarea lui limfocitelor T.
2. Adjuvanti biologici ( unele bacterii : Bordetella pertussis, Corynebacterium parvum, Mycobacterium
tuberculozis, sau componente bacteriene- ex : ribozomi bacterieni ) induc expresia moleculelor de costimulare pe suprafata CPA, stimulind aceste celule sa secrete citokine care vor activa limfocitele T .
Vaccinuri adsorbite ( deponente, conjugate ) au Ag fixate pe adjuvanti ( AD, ADT, ADTP, etc )
Se elaboreaza si se studiaza vaccinuri contra blenoragiei, infectiei meningococice si streptococice, leprei,
trahomului, psitacozei, contra unei serii de afectiuni enterovirale, febrei palustre, hepatitei virale B, infectiilor cu
HIV(SIDA) , etc.
Vaccinarea populatiei este reglementata de legislatia sanitara si se face la termenul stabilit. O problema de
perspectiva imediata o constituie perfectionarea ulterioara a metodelor de profilaxie specifica a bolilor
infectioase cu scopul crearii si perfectionarii preparatelor vaccinale, mai ales crearii de vaccinuri artficiale
obtinute din fragmente de molecule ale antigenelor, ce determina declansarea unui rs imun.

5.Preparate serice omoloage si heteroloage, utilizate in profilaxia si terapia bolilor

infectioase.Obtinerea. Modul de administrare in organism.
Serurile imune sunt preparate biologice ce contin Ac specifici fata de diferiti agenti patogeni si produse ale
acestora.
Dupa provenienta exista:
1. Seruri imune omologe de la convalescenti; de la voluntari imunizati activ ( seruri hiperimune, specifice ) ;
din singele donatorilor si singele placentar ( seruri standarde , normale )
Avantajele- nu provoaca sensibilizarea org. ; asigura o protectie de durata maxima ( 30 de zile )
Dezavantaje pericolul transmiterii virusurilor hepatice, HIV etc ; titruri variabile de Ac ; volum limitat .
2. Seruri imune heterologe- obtinute prin hiperimunizarea animalelor ( cai, camile, lame ).
Avantaje- titru dozat de Ac ; lipsa pericolului de infectare cu HIV, virusuri hepatice etc. ;
Dezavantaje sunt eliminate mai rapid ( aprox. 7 zile ) continind proteine straine produc sensibilizarea org.
In practica profilaxiei specifice a bolilor infectioase se folosesc monovaccinuri ( antivariolic, antirabic,
antituberculos ) , bivaccinuri ( anatoxina diftero-tetanica ) , trivaccinuri ( tetano-diftero-pertussis ) si tetravaccinuri
( contra tifosului abdominal, paratifoidelor A si B si tetanosului ).
Vaccinurile se administreaza in organism percutanat, subcutanat, intracutanat, peroral, pe mucoasa nasului,
vestibulului faringian. Acestea se prepara la fabrici biologice speciale, in institutele de producere a vaccinurilor si
serurilor, in laboratoare speciale. Preparatele fabricate sunt supuse unui control local si de stat.
Vaccinarea se face tinindu-se cont de situatia epidemiologica si de indicatiile medicale. Din contraindicatii fac parte
afectiunile fibrile acute, bolile infectioase recent suportate, infectiile cronice, viciile cardiace, leziuni grave ale org.
interne, sarcina in a 2 jumatate, prima perioada de alaptare, starile alergice, etc.
Cond. De pastrare, termenul de fiabilitate al vaccinurilor este indicat pe etichete, tehnicile de aplicare sunt descrise
in instructiuni speciale incluse in ambalajele flacoanelor. Eficienta vaccinarilor depinde de natura si calitatea
vaccinului, de corectitudinea administrarii, de respectarea riguroasa a dozarii si a intervalelor dintre injectii, precum
si de starea indivizilor vaccinati.
Vaccinurile asigura o imunitate tenace contra variolei, febrei galbene, poliomielitei, tularemiei.

6.Serurile imune antitoxice. Obtinerea si determinarea activitatii (UI, UA )

Serurile curative si profilactice se prezinta in stare purificata. Ele se prepara prin precipitarea globulinelor cu sulfat
de amoniu , prin fractionare, ultracentrifugare, electroforeza, hidroliza fermentativa, cromatografie, ultrafiltrare,
sedimentare dupa gr. de densitate, ceea ce permite a inlatura pina la 80 % din proteinele de balast.
Astfel de seruri poseda caractere curative si profilactice superioare, exercita o influenta toxica si alergica mai putin
pronuntata.
Serurile se impart in antitoxice si antibacteriene. Din serurile antitoxice fac parte serul antidifteric, antibotulinic,
antitetanic, contra infectiei anaerobe, antidotul contra veninului de sarpe. Acestea se administreaza conform
instructiilor in vigoare, dozele serurilor se masoara in UI ( unitati internationale ).

7. Serurile imune antibacteriene si antivirale ( imunoglobulinele ). Obtinerea si aplicarea

practica .
Serurile imune antibacteriene (anti-meningococic, anti-antrax), ridica sensibilitatea bacteriilor la actiunea fagocitelor
si complementului. Se dozeaza in ml ( seruri netitrate ) .
Serurile imune antivirale ( ser anti-rabic ). Neutralizeaza infectiozitatea virusurilor.
Ambele se aplica contra unei serii de boli sub forma de globuline si imunoglobuline ( gama-globuline ) : contra
antraxului, pestei, variolei, rabiei, rujeolei, poliomielitei, hepatitei A, scarlatinei etc.
Imunoglobulinele se obtin prin metoda de fractionare a proteinelor serice cu ajutorul unor amestecuri de alcool in
apa la temperature sub 0 grade C. Separarea fractiilor proteice se bazeaza pe solubilitatea lor variata in caz de
modificare a concentratiei alcoolului, pH-ului si a continutului de electroliti. Sunt elaborate metode care permit a
obtine preparate pure, stabile de imunoglobuline.
Imunoglobulinele din singele uman se folosesc in scopuri profilactice contra rujeolei, poliomielitei, tusei convulsive,
hepatitei A , parotiditei epidemice, varicelei, scarlatinei, variolei si altor infectii. Intr-o serie de cazuri
imunoglobulinele au efecte coasociate. Aplicarea lor va fi limitata la copii cu tendinte spre reactii alergice sau
suferinzi de boli alergice, precum si la copiii la care au fost constatate reactii manifeste la administrarile anterioare
ale preparatului.