SERURI SI VACCINURI

GENERALITATI
Definitie : Biopreparate utilizate in metodele terapeutice bazate pe imunitate
( proprietate pe care o detine un organism de a lupta si de a rezista la efecte ag
patogeni care determina o boala infectioasa).Sunt destinate prevenirii diferitelor boli
( infectii ) si mai rar in terapeutica pentru a trata infectiile .
Principiul general al imunitatii : o substanta straina introdusa in organism face
sa apara in sange substante special care reactioneaza specific contra lor .
Substanta straina=antigen ( anti=contra + gennan= a naste ) sinonim
imunogene : substanta ce stimuleaza productia de anticorpi in organism care vor
reactiona specific cu acestea formand complexul antigen-anticorp .
Anticorpi : substante specifice de natura proteica ( imunoglobuline din clasele IgG ,
IgM , IgA , IgD , IgE ) care apar in organism in urma unui stimul antigenic si au
proprietati de a reactiona cu AG respective .
Microorganismele si toxinele secretate de acestea provoaca in organism formarea
de Ac , iar in cazul toxinelor se numesc antitoxine ( anti=contra +
toxikon=otrava ) sinonim anticorp si sunt definite ca substante capabile de a
neutraliza o toxina microbiana .
Toxinele bacteriene pot fi modificate prin caldura la 39 grade si fenol timp de o luna
si devin atoxice , dar conserva proprietati antigenice = anatoxine ( ana = fara si
toxikon = otrava ) , sinonim toxoid . Ele determina producerea in organism de Ac
specifici = antitoxine si permit imunizarea organismului contra actiunii toxinei . Ei
persista in sange sau in tesuturi un timp variabil .

Bazele imunologice ale vaccinarii

Introducerea unui Ag in organism declanseaza un raspuns imunitar care poate fi
de ordin umoral , celular sau ambele simultan .
Raspunsul imunitar are la baza recunoasterea de catre sistemul imunitar a
substantelor antigenice si selectionarea a unui numar de celule imunologic
competente apte sa organizeze acest raspuns
Schematic , doua tipuri de celule intervin in raspunsul imunologic : macrofagele si
limfocitele .

Ac infecate captate de catre macrofage ( fagocite din sange si tesutul conjunctiv )

elibereaza stimuli specifici care sunt transmisi la anumite limfocite selectionate .
Acestea se multiplica si s diferentiaza in 2 categorii :
-timodependente sau limfocite T care asigura imunitatea celulara ;
-independente de timus limfocite B si plasmocite specializate in sinteza si
secretia de Ig responsabile de imunitatea umorala ( gamaglobuline ) .
Ig poseda proprietati imunomodulatoare .
Imunomodulatoarele sunt constituent bacterieni de origine parientala ( peptide
glucani ) . sau ribozomali . Ele declaseaza :
-modificari functionale ale diferitelor celule imunocompetente si
-productia de mediatori ai inflamatiei prin intermediul macrofagelor .
Gamaglobulinele constitue suportul functiei de Ac care iau nastere in timpul vietii
sun influenta Ag .
Se cunosc 5 clase de globuline : IgM , IgG , IgA, IgD , IgE .
Functia de Ac specifica se intalneste la primele 3 clase de Ig .
Imunitatea naturala- cand individual este normal si spontan reflactar la
inocularea sau incubarea unui microorganism .
Imunitatea dobandita apare in urma bolii sau la inocularea artificiala ( vaccinarea
)
Imunitatea provocata in stare benigna .
Durata persistentei Ac in serul sanguin poate fi toata viata sau mai putin . Uneori
anticorpii pot persista o perioada mai mare de timp ca urmare a prezentei in
organism a unei cantitati mici de antigen .
Alteori are loc cresterea concentratiei Ac existenti datorita unei reactii
anamnestice In aceste cazuri stimulul poate fi reprezentat de un Ag diferit de
primul , dar care prezinta in structura sa unele fractiuni comune cu primul .
In practica , se tine seama ca prima inoculare de Ag = vaccinarea primara este
capabila sa induca un raspuns imun slab , concentratia de Ac scazand dupa un timp
scurt sub limita protectoare .
In cazul munizarilor care duc la un raspuns imun celular , administrarile sunt de
multe ori unice sau la mare distante unele de altele , meoria imunologica fiind
pastrata toata viata .
Deci imunitatea este o stare de rezistenta a organismului .
Vaccinul este un preparat antigenic derivate a organismului pathogen specific
capabil sa induca la un subiect un raspuns imunitar protective fata de agresiunea
microbiana ,

Vaccinarea reprezinta introduceerea unui vaccine in organism pentru a-I conferi o

imunitate specifica active care va face ca acesta sa devina reefractar la boala .
Vaccinopreventia-operatiunea prin care persoanele primesc intr-o anumita
schema dozele de Ag pentru a le conferi protective specifica .
Vaccinul ideal este cel care contine o substanta piuternic antigenica cu eficacitate
totala intr=o singua inoculare reproducand reactii adverse , producand protective
postvaccinala puternica , chiar pentru toata viata la suta la suta dintre receptori .
NATURA VACCINURILOR
-vaccinurile se prepara din germenii vii atenuati , germeni omorati sau toxine care
si-au pierdut puterea lor patogenica pastrandu-si puterea antigenica
( anatoxinele ) .
-germenii vii trebuie sa fie atenuati pentru a-si pierde virulenta
-in cazul variolei , atenuarea tine de faptul ca este o boala vaccine , a carei
gravitate este foarte slaba in comparative cu variola si care are cu aceasta maladie
o imunitate incrucisata .
-alteori se face o atenuare artificiala ; bacilul carbunos care devine nevirulent dupa
cultivare 2-3 luni la 42,5 grade , aceasta emperatura impiedicandu-l sa produca
spori .
Vaccinul antirabic , antipoliomeolitic , antipesta , antitific se prepara pornidn de la
germeni vii atenuati .
Vaccinurile antiholeric , antipesta , antitific utilizeaza germeni omorati cu eter ,
NaF , fenol , caldura , frig.
Se mai cunosc anatoxinele utilizate penru vaccinarea contra difteriei , tetanus ,
stafilocociei sau pentru a provoca formarea de Ac la cald care se pt utiliza contra
difteriei , tetanosului , botulism .
CAI DE ADMINISTRARE
Pot fi :
-orala : ingestie de solutii , drajeuri virusul antipolio
-intranazala : instilatii ,pulverizari ;
-parenterala : scarificare , injectii intramusculare , intradermice antituberculos ,
antifebratifoida , antirabic ;
Intervalul optim intre doze , dozele vaccinale , ritmul de administrare variaza de la
un produs la altul in functie de produs , varsta etc .
TEHNOLOGIA DE FABRICARE SI CONDITIONARE A VACCINURILOR
1.vaccinuri preparate din ag omorati s-a eliminate infectiozitatea mentinand
proprietati imunogene cu fenol , formaldehida ;
2.vaccinuri preparate din ag vii atenuati :
-atenuarea se efectueaza pe doua cai : trecerea pe organisme gazda nenaturale si
cultivarea indelungata pe culture de cellule animale ;

Atenuarea virulentei se face prin incalzirea la 42-43 grade.

Tehnologiile modern de inginerie genetica utilizeaza metoda recombinarii genetice :
in laboratir rezulta un nou ag infectios prin combinari genetice homo sau heteero
genetice .
3.vaccinuri preparate din polypeptide sintetice : macromol proteice sau lipoproteice
din structura virusurilor , bacteriilor si parazitilor poarta un numa mare de
determinanti , dar numai o pate din ei induc un raspuns protective .
Fragmentele sintetice pot fi facute imunogene prin cuplarea cu diferite mol
purtator .
4.vaccinuri preparate din recombinati genetici :
-are la baza tehnologia ADN recombinant ;
-principiul este asemanator cu cel practicat pentru clonarea genelor .
5.vaccinurile-anti-idiotip se realizeaza imunizarea cu agent pathogen cand se
produc prima categorie de Ac(Ac1) care se vor folosi pentru imunizarea altor indivizi
cand se produc Ac2 care contin si Ac anti-idiotip . Acestia sunt utilizati intr-un produs
policlonal ca vaccin fata de infectia cu polivirus .
6.vaccinuri ribozomale- extractele ribozomale avirulente imunizeaza organismul la
inocularea cu preparate bacteriene virulente.
Fractiunea cu imunogenitate maxima xorespunde componentei ARN dublu catenar
care actioneaza ca matrice pentru transmiterea inversa a AND si ulterior a ARN
ribosomal .
7.vaccinuri antiadezive- impiedica adezicitatea bacteriilor pe suprafata mucoaselor
si stimuleaza fagocitoza inainte de colonizarea organismului .
Dupa preparare si prezentare distingem :
-vaccinuri antivirale ;
-vaccinuri antibacteriene;
-vaccinuri mixte sau polivalente ;
-vaccinuri stoc ;
-autovaccinuri .
1.Vaccinuri antivirale : se grupeaza in trei clase :
-vii attenuate : polimielitic , rubeolic , rujeolic ;
-complet inactive : gripa , polimielitic ;
-inactive la fractiunea antigenica : hepatita B .
Sunt constituent din culture cu oua embrionate sau pe celule emulsionate in apa
izotonica , apoi atenuate prin procedee fizice sau chimice diverse : timp , incalziri ,
antiseptic .
Pasteur a preparat la sfarsitul sec XIX vaccinul antirabic .
Exista acum un vaccin preventiv pentru persoanele expuse rabiei si un vaccin
destinat tratarii subiectilor dupa expunere .
Exemple :
-vaccin antirbaic ;
-cntra febrei galbene ;

-contra tifosului ;
-antigripal ;
-antipolimielitic ;
-antirujeola ;
-antirubeola ;
-antioreion ;
-contra hepatita B .
2.Vaccinuri antibacteriene : se clasifica :
-vii attenuate : B.C.G.
-omorate : holeric , tifoidic , tuse convulsive ;
-anatoxine : difterica , tetanica ;
-polizaaride : meningococ A+C , penumococ .
Preparare : prin culture pe medii apropiate , de care corpi microbieni pot fi usor
separate . Emulsia bacteriana astfel obtinuta este apoi atenuata sau distrusa prin
procedee analoage celor precedente .
3.Vaccin mixt sau polivalent amestec de vaccinuri (DT).
4.Vaccin stoc se prepara cu diferite suse ale aceluiasi microb .
5.Autovaccin se prepara cu ajuorul germenilor prelevati de la bolnavu insusi .
Avantajul acestor vaccinuri este acela de a avea o specificatie riguroasa , dare le
necesita mai ulte zile pentru preparare si un laborator competent la indemana .
Formele faramaceutice de vaccinuri se obtin din specii microbiene culturi vii sau
attenuate omorate , care se concentreaza prin centrifugare : concentratul este
dizolvat in ser fiziologic intr-o proportie definite . Solutiile sunt introduce in fiole
sterile , pe care se noteaza compizitia s data limita de utilizare .
Se prezinta sub forma de : solutii coloidale , suspensii , pulberi liofilzate . Ca
vehicule se utilizeaza : ser fiziologic , solutie tampon fosfat , solutii glucoza , dextran
.
Toxinele microbiene ,c are se utilizeaza ca vaccinuri , se transforma in anatoxine
( cu toxitate redusa ) prin tratare termica sau prin metode chimice ( formol ) . De
asemenea , Ag se poate adsorbi pe un adjuvant , care are rolul de a-I mari
activitatea : hidroxid sau fosfat de Al , cand se obtine un vaccine adsorbant , cu
actiune prelungita , in acest fel creste imunostimularea .
In compozitia unor vaccinuri intra si antibiotic neomicina , kanamicina , strepto ,
polimixina B singure sa associate .
Se adauga conservanti antimicrobieni :
-fenol 0,4 : 10000
-tiomersal < 100000
-2-fenoxietanol max 1:10000
-formol max 0,1 mg/doza .

Vaccinurile realizeaza o imunoterapie active , prin formarea de Ac in organism , in

urma injectarii unor Ag modificati , cu bacterii ucise sau inactive , virusuri sau
toxinele acestora .
Formarea de Ac si deci autoapararea ( imunitatea ) se instaleaa dupa un anumit
timp .
Conditionare :
-fiole si flacoane de sticla de capacitate mica ambulate in cutii de carton
inscriptionate specific .
Depozitare :
-temperatura : -4 gradeC ; +4 grade C ;
-pe timp indelungat , stabilitatea se asigura prin criodesicare sub forma de vaccinuri
uscate .
-ca produse biologice , vaccinurile sunt vulnerabile unele din ele continand
organisme vii , cate treuie mentinute la o temperatura adecavata , iar unele sunt
distruse la o temperature prea joasa .

In denaturarea vaccinurilor , intervin o serie de factori :

-modificari de pH ;
-lumina ;
-termosensibilizarea si modificarea temperaturii de pastrare reprezinta problema
cea mai critica .
Dintr-un studiu al OMS privind stabilitatea vaccinurilor reiese ca anatoxina tetanica
si difterica sunte cele mai stabile , urmate de vaccinul tetanus , difteric , pliomielitic
inactiv , B.C.G liofizat , rujeolic si poliomielitic viu .
Vaccinurle difetic si tetanic pot rezista chiar la temperature de 37 de grade C , timp
de mai multe luni , in timp ce vaccinul rujeolic liofilizat , dup ace a fost dizolvat , nu
este stabil decat cateva ore .
Anumite vaccinuri pot fi congelate dar uneori conditionarea lor unitara cu
solventul contraindica congelarea fiolele cu solvent riscand sa se sparga in timpul
congelarii .
Pe de alta alta parte congelarea este absolut nterzisa pentru vaccinurile inactive si
mai ales pentru cele adsorbite .
Operatia de congelare a vaccinurilor adsorbite poate sa diminueze activitatea sa sa
determine aparitia de fenomene nedorite .
Astfel , vaccinurile adsorbite congelate prezinta particule granulare sau flocone la
dezghetare .

In timp de 30 de kinute apare un sediment , dovada clara a faptului ca produsul a

fost congelat . Sub efectul congelarii , gelul de hidroxid de aluminiu isi pierde
structura sa colidala si este divizzat in particule cristaline , putand provoca abscese
la locul injectarii , facand vaccinul ineficace .
Indicatii de utilizare
Actiunea vaccinurilor poate fi :
-preventiva ;
-curativa .
Serovaccinarea este o metoda diferita care se utilizeaza daca se doreste sa se
provoace foarte rapid o stare de imunitate fata de o bolala cum este difteria
( subiect nevaccinat , dar care a fost in contact cu un bolnav ) , sau tetanosul
( subiect nevaccinat atins de o paloare suspecta ) .
Se injecteaza intai vaccinul , api dupa de ora , serul , intr-o regiune a corpului .
Api se practica ulterior a doua si a treia injectare cu vaccine pasiv prin ser si el
devine imunizat prin vaccine , cand efectul serului dispare .
In unele cazuri , vaccinarea poate fi utilizata cu titlu curatic daca diagnosticul s-a
facut precoce ; se spera astfel sa se vada stabilutatea imunitatii in timp pentru a
detine o actiune terapeutica . Se asociaza in acest caz seroterapia . Este cazul
injectarii cu ser antitetanic si anatoxina tetanica unui bolnav atins de tetanos , care
se numeste seroanatoxiterapie .
Vaccinarea la copil-are ca scop de a asigura copilului o protectie eficace contra unui
numar de afetiuni ce au costituit adevarate flagele si care datorita catacterului
sistematic si obligatoriu , practice au disparut .
Doua reguli guverneaza problema vaccinarilor :
-trebuie sa fie infensive ;
-trebuie sa asigure o buna imunitate .
Calendarul vaccinarilor trebuie sa tina seama de factorul social si climatic ( habitat
rural , citadin , very tropicale ) . de riscuri particulare legate de contextual familial .
Calendarul vaccinarillor este n ansamblu de recomandari continand vaccinarile
obligatorii sau facultative la diferite varste .
Tipul vaccinului , ritmul vaccinarii , ordinea vaccinarilor pun problem pe care numai
medicul de familie traditional are puterea sa le regleze In favoarea intereseor celor
mai bune pentru copil .
Vaccinarea
Vaccinarea
Vaccinarea
Vaccinarea
12 luni .

contra tuberculozei recomandata inainte de sase ani .

contra variolei nu este absolut necesara .
antidifterica , antipoliomelitica sunt susceptibile de a fi cuplate .
polivalenta contra difteriei tetanosului si oiliomeliteei se practica intre 6-

Vaccinari necesare pentru calatorii internationale :

-antivariolica ;
-antiholerica ;
-antimalarica .
Este obligatorie pentru calatoriile internationale in tari cu risc ; se elibereaza
certificate international valabile pe o perioada de : 3 ani pentru variola , 6 luni
pentru holera si 6 ani pentru febra galbena .
EVOLUTIA VACCINARII UMANE
Prima vaccinare : leziunea debuteaza in a 4 zi dupa inoculare intraepidermica ; este
o infiltratie cutanata de culoare rosie care se transforma repede intr-o vezicula
ransparenta putin opalescenta .
De la 8 pana la a 10 zi , elementul vaccinului este caracteristic , inflamatia este
maxima , cu o vezicula la centru care incepe sa se depuna si care prezinta la
periferie o aureola rosie puternica , intinsa , dureroasa .
Din a 11 a zi , incepe involutia , vezicula se zbarceste , se usuca si se acopera cu o
crusta bruna , aureola diminua rapid , apoi dispare .
In a 20 a zi , crusta cade , lasand in urma ei o cicatrice rotunda si gaurita care poate
persista uneori toata viata .
Revaccinarile o reactie identica cele de la prim avaccinare se poate observa la
subiectii in varsta care nu au fost revaccinate de foarte multi ani .
O reactie precoce nu se manifesta decat printr0 papula care dispare in 2-3 zile ,
fiectie de persistenta imunitatii .
Complicatii ale vaccinarii rare . Daca eruptiile vaccinale si suprainfectia prin
bacterii , favorizate de o proasta igiena , sunt benigne , nu acelasi lucru se intampla
cu encefalita vaccinale .
Aceasta din urma poate complica primele vaccinari tardive , de unde regula de a
vaccine copiii inaintea varstei de trei luni , in orice caz inainte de 1 an .
Encefalita dubuteaza catre a 10 zi prin febra si toropeala , urmate imediat de
convulsii sau de paralizii . Evolutia are loc fie spre exitus , fie catre vindecare cu sau
fara sechele neuropsihice .
REACTII ADVERSE SI CONTRAINDICATII
Reactii adverse
-reactii locale : durere , noduli , process inflamator ;
-reactii generale : cefalee , tulburari digestive , sindrom febril , foarte rar soc
anafilactic , hipotensiune sau edem al glotei .
-incidente cutanate : eruptii , urticarie , hipersensibilizare ;
-accidente neurologice : convulsii , encefalopatii ;
-accidente sanguine : purpura trombepenica ;
-accidente osoase : osteita , dupa B.C.G .

Contraindicatii
1.temporare - convalescent , infectii acute , stari febrile , eczema , piodermita ,
graviditate ;
2.durabile : maladii cornice evolutive , in special afectiuni renale ;
3.cazuri particulare epidermii .
Vaccinurile attenuate sunt contraindicate in cazul :
-unui deficit imunitar congenital , in cazul :
-unor tratamente imunosupresoare .
Vaccinurile inactive se pot administra fara risc .
Nu se pot vaccina un subiect alergic in timpul puseului evolutiv al bolii.
Nu se pot admnistra in sarcina : vaccinul antidifteric , antirabic , B.C.G ,
pneumococci , antimeningococic A SI C .
Indicatii terapeutice :
-maladii infectioase ;
-deficiente imunitare ;
-stari alergice ;
-maladii hemolitice ale nou nascutului .

SERURI
Serurile terapeutice sunt biopreparate sterile obtinute din sangele
recoltat de la animale ( cal ) care s-au injectat doze crescatoare de
germenii vii , un anumit timp . Sangele acestor animale contine doze masive de
Ac , el este recoltat si dpa coagulare , lasa sa exude un ser bogat in Ac si
antitoxine .
Formarea de Ac la animale conduce la seruri animale cu Ac heterologi .Ac formati
la om dau seruri de Ac homologi .
Spre deosebire de vaccinuri , serurile dau o imunizare pasiva prin Ac formati intrun alt organism , de asemeni o imunizare specifica .
Prepararea serurilor se realizeaza in conditii de asepsie prin extragerea sangelui de
la un animal ( cal ) intr-un flacon unde ulterior are loc coagularea si separarea in
cheag , plasma si ser .
Serurile terapeutice se obtin de la animale vaccinate in prealabil cntra
unor boli infectioase .
Astfel daca se injeceaza a un animal , doze crescande de germeni vii , acest
animal va putea rezista incetul la doze crescande de culture microbiene .
Sangele sau va contine deci doze masive de Ac si va da un ser bogat in Ac si
antitoxine .

Seruol va fi introdus in fiole sterile si va putea fi injectat la bolnavii atinsi de

aceiasi boala ca si cea injectata la animal .
Se pot oobtine si seruri solide prin evaporare la vid ( criodesicare ) la -40 grade .
Antigenii si anticorpii sunt de natura proteica .
SERURILE PURIFICATE
Principalul inconvienet al serurilor este toxicitatea lor din cauza proteinelor
ontinute in ele , putand da accidente anafilactice datorita prezentei albuminei
.
Purificarea serurilor consta in eliminarea celei mai mari parti a proteinelor
penu a pastra doar fractiunea de globulina combinata cu Ac = Ig .
Ig sau gamaglobulinele umane realizeaza o imunoterapie pasiva prin aport direct
de Ac circulanti cu rol imediat antiinfectios .
Ig sunt glicoproteine serice cu functie de Ac Ig G , IgM , IgA , IgD , IgE cea mai
active fiind IgG sau gamaglobulina .
Pe langa Ig standard , exista si Ig specifice ( hiperimunoglobuline ) utile in
hepatita B , pertusis .
Preparatele industriale contin :
-Ig specifice provenind de la subiecti hiperimunizati prin vaccinari repetate sau
convalescenti ai unor maladii iinfectioase sau donatori selectonati ;
-gamaglobuline standard extrase din placenta umana sau sange contin IgG ;
-imunoglobuline standard de uz iv ( pulberi liofilizate ) .
Se mai cunosc gamaglobuline polivalente ( gama TS) , care se utilizeaza in
maladii cu deficit imunitar : hemopatii , neoplazii .
SEROTERAPIA
Metoda de utilizare de seruri in scop profilactic sau terapeutic .
Consta in injectarea la un bolnav a serului altui bolnav sau de la un animal
care are deja in sangele sau Ac specifici Ag unei boli .
Da o imunitate pasiva pentru ca este vorba de Ac donatorului , ea neproducand
formare de Ac de catre primitor .
Dureaza maxim 20 de zile , dar are eficacitatea imediata .
Se poate folosi :
-cu titlu preventiv, pentru a evita aparitia unei boli ( seroterapia preventiva
antitetanica ) ;
-cu titlu curativ ( in cursul difteriei ) ;
-cu titlu de simpla atenuare .
Indicatii :
-neutralizarea toxinelor microiene ale toxiinfectiilor : difteria , tetanus ;
-pentru aneutraliza veninurile serpilor sau toxine ingerate ; botulism ;
-pentru a lupta contra afectiunilor virale : rujeola , poliomelita ;

-se utilizeaza un ser antirabic pentru a atenua actiunea vaccinarii antirabice la

subiectii muscati de animale turbate ( serul nu este sufficient pentru a se opune
bolii ) .
Inainte de explozia Ab se utilizau seruri specific pentru unele boli : meningita ,
pneumonia .
FORME RADIOFARMACEUTICE
Sunt preparate dozate care contin unul sau mai multi radionuclizi (izotopi radioactivi
) destinati administrarii umane in scop therapeutic sau de investigatie .
Radius = raza.
Sinonime = medicamente radioactive , substante farmaceutice marcate .
Radioactivitatea este proproetatea unor nuclizi de a emite spntan particule sau
radiatii ( alpha , beta , gamma ) ca urmare de a capturii de electroni orbitali .
Ea este caracteristica izotopilor nestabili cate se dezintegreaza emitind radiatii
nucleare.
Farmacia nucleara reprezinta m serviciu cu orientare spre pacient care include
cunostiinte stiintifice necesare pentru ameliorarea si promovarea sanatatii pe
baza radioterapiei .
Farmacistul care apartine farmaciei nucleare efectueaza anumite controale de
calitate indifferent de aceste produce radiofarmaceutice sunt preparate sau doar
eliberate .
farmaciile nucleare sunt localizare in departamente de medicina nucleara ale
spitalelor protective impotriva radiatiilor pentru personalul care prepara sau
manevreaza produse radiofarmaceutice .
Avantaje :
-se obtin rezultate exacte ;
-se administreaza prin tehnici special realizand o expunere redusa a
organismului la radiatii ;
-investigatiile nu depend de starea bolnavului , iar repetarile nu sunt necesare ;
-se pot folosi cantitati extreme de mici ;
-pot fi dirijate catre anumite locuri ale corpului uman ;
-se utilizeaza in cazurile de diagnostic diferential diagnosticul precoce al
cancerului ;
-se pot folosi izotopi marcati , care in urma dezintegrarii emit radiatii care sunt
masurate in afara corpului uman si pot fi inregistrate ;
-pot fi realizate diferite forme farmaceutice : solutii , capsule , emulsii , aerosoli ,
pulberi .
Dezavantaje :
-laboratorul de medicina nucleara si personal specializat ;

-separare dificila a izotopilor radioactivi ;

-conditionare in containere special rezistente la lovire ;
-protectie impotriva radiatiilor a personalului , pacientilor .
Clasificare :
-radiofarmaceutice terapeutice ;
-radiofarmaceutice pentru diagnostic .
Radiofarmaceuticele terapeutice folosesc radiatia emisa in tesutul specific din
corp , de exemplu tratamentul unor tumoori prin distrugerea celuleor neoplazice .
Radiofarmaceuticele pentru diagnostic sunt folosite pentru a obtine o
informative despre pacient structura sau pozitia unui organ din corps au cum
fuctioneaza .
Caile de administrare :
-orala ;
-parenterala ;
-pulmonara ;
-cutanata .
Obtinerea izotopilor radioactivi :
-din 106 elemente si aproape 1000 nuclizi ai acestora , 9 radionuclizi apartinand la 6
elemente cuprind aproape 70 % din activitatea medicala : I 31, Cr 51, I 125 , I 132 ,
Na 22 , Cr 85 , Hg 197 , Hg 203 .
Obtinere :
-bombardarea nucleelor stabile cu particule elementare ( neutron , protoni ,
deutroni , helioni ) sau cu fotoni ( gama ) . radioizotopii se obtin astfel in
reactorul nuclear sau in acceleratorul de particule ;
-extragerea si separarea radionuclizilor din produse de fisiune a combustibilului
nuclear .