Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poezia "Nunta Zamfirei" are 28 de strofe, fiecare dintre ele formata din cate
sase versuri, cinci avand opt silabe si ultimul numai patru silabe. inceputul
poeziei prezinta pe imparatul Sageata, a carui fata, Zamfira, este comparata
cu icoana, care constituie pentru orice taran lucrul cel mai de pret din casa
lui:
"E lung pamantul, ha e lat, Dar ca Sageata de bogat Nici astazi domn pe
lume nu-i, Si-avea o fata, - fata lui -Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat."
Hiperbolizate sunt si miile de crai si nuntasi care vin "din nouazeci de tari" si
din lumea basmului, care, impreuna cu fetele si flacaii ardeleni, participa si
respecta datinile si obiceiurile stravechi ale nuntii: "De cum a dat in fapt de
zori / Veneau cu fete cu feciori / Trasnind radvanele de crai / Pe netede poteci
de plai: / La tot radvanul patru cai, / Ba patru sori."
Numele proprii din poezie sunt preluate din mitologia romaneasca -Paltin,
Tintes, Grui, Rusanda-, iar ritmul pregatirilor de nunta este alert, trepidant si
respecta intocmai ritualul acestui eveniment: alaiul este vestit de ceata de
feciori, in fruntea caruia se afla starostele, alaturi de mire, de socrii mari si
de nuntasi, intampinati cu totii de "sfetnici multi si mult popor", intr-o
atmosfera de zarva vesela, "cu muzici multe-n fruntea lor" si cu flori, "drumul
tot era covor/ De flori de mai." Emotia poetului este puternica si o exprima
printr-o interogatie retorica plina de admiratie: "Dar ce Scriu eu? Oricum sa
scriu / E ne-mplinit."
/ Si la botez!"
Limbajul artistic
Reinnoirea liricii romanesti, dupa ce multa vreme nu mai fusese alta decat
"sarbada", ii revine lui George Cosbuc, care iese din tiparele obositoare ale
vremii prin aceea ca el creeaza poezii "dintr-o mare nevoie intima a sufletului
sau". (Nicolae IorgA).