NUNTA ZAMFIREI

GEORGE COSBUC

Nunta Zamfirei a aparut în Tribuna din Sibiu în 1889. Intr-un cadru de basm, poetul reda
ceremonialul unei nunti taranesti din zona Nasaudului.

INCADRAREA IN GEN

Ca specie literara, Nunta Zamfirei este o balada culta. Autorul reuseste sa aseze fata in fata
planul real cu cel al basmului, ceea ce reprezinta una dintre trasaturile definitorii ale baladei.
Ea are trasaturile unei balade epico-lirice.
Ca elemente lirice amintim: modul in care este redata frumusetea Zamfirei: “...dar toata-n tot /
Frumoasa cat eu nici nu pot / O mai frumoasa sa-mi socot / Cu mintea mea”, iar ca elemente
epice momentul aparitiei protagonistilor, care parca intra in scena: “Iesit-a-n cale-ales alai / De
sfetnici multi si mult popor”; “Iesi Zamfira-n mers istet”.
Creatia are un puternic caracter national si popular, datorita faptului ca surprinde datini si
obiceiuri populare într-o frumoasa limba româna.

MOMENTELE SUBIECTULUI
Strofele de inceput (expozitiunea) ne introduc in spectacolul nuntii. Cosbuc se simte alaturi
de nuntasi, le impartaseste sentimentele si povesteste in graiul lor. De aici formula de debut:
“E lung pamantul, ba e lat”, parca desprinsa din basmele noastre populare.
O cunoastem mai intai pe mireasa Zamfira, fiica domnului Sageata, a carei frumusete fizica si
puritate morala sunt redate prin comparatia:

“Si avea o fata - fata lui

Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat”

Frumusetea fetei explica sirul de petitori din randul carora l-a ales pe Viorel, cel mai drag inimii
ei.

Urmeaza apoi momentele ceremoniei:

- raspandirea vestii de nunta (intriga)

- pregatirea de drum a celor invitati si sosirea lor la curtea lui Sageata, alaiul mirelui, intalnirea
dintre mire si mireasa, cununia, hora satenilor ( desfasurarea actiunii)
- ospatul si jocul nuntasilor (punctul culminant)
- urarea lui Mugur–imparat (deznodamantul)

Vestea despre nunta s-a raspandit atat de repede, incat a inconjurat pamantul. Pentru a
sugera extraordinara ei desfasurare, poetul apeleaza la antonimie Si patru margini de pamant /
Ce stramte-au fost in largul lor”) si comparatie (“Acest cuvant mai calator / Decat un vant!”).
Nunta genereaza agitatie planetara, redata prin hiperbola “Nuntasi din nouazeci de tari / S-au
rascolit” sau “Din fundul lumii, mai din sus, / Si din Zorit, si din Apus”.
Prezentarea sosirii invitatilor se realizeaza prin enumeratie: “Sosit era batranul Grui / cu
Sanda si Rusanda lui, / Si Tintes, cel cu trainic rost, / Cu Lia lui sosit a fost, / Si Bardes...”.
Alaiul mirelui este alcatuit dupa specificul nuntii taranesti. Radvanul (= trasura de lux, cu cai)
lui Viorel, incarcat cu “nanasii”, cu socrii mari si cu nuntasii este insotit de flacai calari, asa-
numitii vornici. Semnul de plecare la cununie e dat de “vataf”, personaj nelipsit in nuntile
taranesti prin rolul sau de maestru de ceremonii.

1
Alaiul se indreapta spre casa miresei.

Intalnirea dintre cei doi tineri prilejuieste realizarea portretului Zamfirei. Mireasa este ca o
zâna din povesti: sprintena, cu mijlocul subtire, încinsa cu un brâu de argint.

Iesi Zamfira-n mers istet,

Frumoasa ca un gând razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.
Un trandafir în vai parea;
Mladiul trup i-l încingea
Un brâu de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Începutul petrecerii este dat de un vataf. Poetul foloseste acest moment pentru a prezenta
elemente ale portului popular specific zonei:
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdraganeii la opinci
Ca-n port de sat.

Scena horii este un tablou plin de miscare. Autorul creaza imagini vizuale si auditive folosind
verber cu valoare dinamica si repetitia:
Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de mâini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamântul tropotind
În tact usor.

Urmeaza, ospatul la care participa oaspeti rari din “nouazeci de tari” si care a durat “patruzeci
de zile-ntregi”. Pentru a reda proportiile veseliei si belsugul ospatului, poetul foloseste
hiperbolizarea.

Iar la ospat ! Un râu de vin !

A fost atâta chiu si cânt
Cum nu s-a mai pomenit cuvânt !
Proportiile veseliei depasesc sfera terestra, caci pana si “soarele mirat sta-n loc / Ca l-a ajuns
si-acest noroc / Sa vada el atata joc / Pe-acest pamant”. Personificarea astrului zilei este o
modalitate specifica basmului fantastic popular.
In sfarsit, la masa imbelsugata, Mugur imparat “cu paharul plin in maini” rosteste urarea
traditionala.
Insusirile sufletesti ale nuntasilor inmanuncheaza cele mai alese trasaturi morale ale poporului,
iar felul de a vorbi corespunde limbii traditionale: “ghinarasi”, “mani”, “pahar” etc.

PERSONAJELE apartin lumii basmului popular, fetele sunt frumoase ca niste zane, gatite cu
“rochii lungi tesute-n flori”, iar printii “falnici si-ndrazneti” cu haine care “clipeau de argint”. In
aceste fete si flacai recunoastem insa pe tinerii de la tara invesmantati in port national
romanesc.
Numele personajelor apartin lumii taranesti: Zamfira, Viorel, Sanda, Rusanda, Grui, Tintes, Lia,
Bardes etc.
2
Pentru cei mai de seama dintre oaspeti, poetul face scurte caracterizari: “batranul Grui”,
“Tintes, cel cu tainic rost”, “Bardes, cel cu adapost prin muntii salhui”.

REALIZAREA ARTISTICA:

Poetul foloseste putine figuri de stil. El obtine efecte deosebite prin versificatie si procedee
sintactice:
Vazutu-s-a crescând în zari
Iesit-a-n cale-ales alai
Autorul utilizeaza
- aliteratia (care consta in repetarea aceluiasi sunet sau a unui grup de sunete la inceputul
sau in interiorul mai multor cuvinte succesive, cu scopul de a sugera o miscare). De exemplu
pentru a sugera vuietul vantului - “Prin vulturi vantul viu vuia...”.
- antonimia (“Si patru margini de pamant / Ce stramte-au fost in largul lor”)
- comparatia (“Acest cuvant mai calator / Decat un vant!”)
- hiperbola (“Nuntasi din nouazeci de tari / S-au rascolit” sau “Din fundul lumii, mai din sus, /
Si din Zorit, si din Apus”).

Sistemul metric este alcatuit din 8 silabe dupa schema: a-a-b-b-b-a.

Ritmul este iambic.