CĂLIN (file din poveste) de Mihai Eminescu

Poem epic

1.Conținut
- poemul aparține genului epic, în versuri
- are ca punct de plecare basmul popular ,,Călin Nebunul”(din care a păstrat doar episodul
împlinirii iubirii și al realizării cuplului)
- apare mitul Zburătorului (mitul erotic)-fantasmă care poate lua chipul unui tânăr
fermecător,sădind pentru prima oară în sufletul fetelor sentimental iubirii
- tema poemului-manifestarea sentimentului de dragoste împlinită

STRUCTURA POEMULUI-este format din opt episoade inegale urmărind povestea de

dragoste dintre fata de împărat și Călin-Zburătorul, ce amintește de Făt-Frumos
- întâlnirea este plasată în timp mitic românesc
- într-un timp neprecizat, poate pe vremea lui ”A fost odată…” o mândră fată de crai trăia
închisă într-un palat din munți, departe de ochii muritorilor. Acolo, gingașa pământeancă va fi
vizitată noaptea, în vis, de un Zburător ,,cu negre plete”, pe nume Călin. Povestea lor de iubire
ia sfârșit atunci când Călin pleacă în lume.Fata,izgonită de mohorâtul ei tată, își găsește
adăpost într-o colibă săracă, unde va da naștere unui ,,pui de prinț”. Acolo va fi regăsită, după
șapte ani lungi, de voinicul Călin (revenit din pribegie)
- ultimul episod-partea a opta-(cel din manual) cuprinde chiar momentul final al narațiunilor
fabuloase-are trei părți și prezintă tabloul pădurii de argint, nunta împărătească, care are loc
în mijlocul codrului și care se desfășoară paralel cu nunta fabuloasă a micilor viețuitoare.

PARTEA I-tabloul pădurii de argint-cuprinde 16 versuri-prezintă cadrul natural-reprezintă o

descriere de tip tablou numit ,,cel mai frumos pastel din literatura română”- îmbină
elementele reale cu cele fabuloase,ca în basm.
- alcătuiește parcă o insulă a fericirii,reprezintă un spațiu al visului și al armoniei

1
- nunta este privită ca o modalitate de încadrare în armonia universal, elementele codrului
unesc cerul cu pământul,copacii se înalță spre lună,izvoarele ,,coboară-n ropot dulce”, fluturii
și albinele ,,curg în râuri sclipitoare”, văzduhul ” tămâiet” își răspândește miresmele spre zări
-mișcarea privirii este de departe către aproape, prin împletirea vizualului, auditivului,
olfactivului, motoriului
-bogăție de procedee de expresivitate

PARTEA a II a-nunta împărătească-imaginea lacului personificat accentuează atmosfera de

poveste cu personaje fabuloase specifice basmelor populare
”Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prealuminate”
”împărați și-mpărătese” veniți ”din patru părți a lumii”
”Feți-Frumoși cu păr de aur ”
”Zmei cu solzii de oțele”
”cititoriii cei de zodii”
”șăgalnicul Pepele”
- portretul socrului mare este conturat cu haz și ironie-are o atitudine plină de îngâmfare
”Iată craiul,socru- mare,rezemat în jilț cu spată,
El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată;
Țapăn,drept,cu schiptru-n mănă,șede-n perine de puf
Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf...”
- punctele de suspensie accentuează persiflarea
- portretul mirilor este emoționant
- fata-succint portret fizic ce prezintă frumusețea de basm,ca a Cosânzenelor
-descrierea fetei folosește diferite figuri de stil
-vestimentația tradițională a miresei este respecată-rochie albă și lungă
-la nuntă,deși este împărătească, se respectă ritualul străvechi al așezării la masă într-o numită
ordine, sunt prezenți lăutarii
-ceremonia capătă dimensiuni cosmice-nașii sunt soarele și luna, ca în baladele populare

PARTEA a III a-descrierea nunții gâzelor-se desfăsoară în același peisaj ca și nunta

împărătească
-nunta împărătească este transpusă într-o nuntă a viețuitoarelor
-este prezentat rolul fiecărei gâze, micile viețuitoare fiind personificate
-nunta gâzelor este reflexia microscopică a nunții tradiționale românești
-timpul este fabulos, vietățile sunt personificate (ca în basmele românești, când puricii se
urcau în înaltul cerului, de aduceau, de acolo, poveștile) ,,purici cu potcoave de oțel”
-mirii sunt fluturele și vioreaua, care, deși aparțin unor regnuri diferite, există între ele o
legătură strânsă
-personajele sunt caracterizate succint prin trăsături fizice și vestimentare și al abilităților
fiecăruia:
”cariul,care-i meșter faur”-simbolizează”măcinarea înceată a lucrurilor în aparență
trainice”(G.Călinescu)

2
-pânza de păianjen(pe care trece alaiul) ar putea sugera fragilitatea acestor efemere,în scurta
lor viță,nunta fiind momentul cental
”vornicel e-un grierel”
”în veșmânt de catifele,un bondar rotund în pântec/Somnoros pe nas ca popii
glăsuiește-ncet un cântec”
”fluturi mulți,de multe neamuri,vin în urma ei un lanț,/Toți cu inime ușoare toți
șăgalnici și berbanți”
”Vin țânțarii lăutarii”
”sare-un greier,crainic sprinten”
-prezentarea puricilor ,,cu potcoave de oțel”trimite la elemente de basm