www.referat.

ro

Nunta Zamfirei
G.Cosbuc
In ,,Nunta Zamfirei, Cosbuc urmeaza pe Eminescu din ,,Calin file din
poveste, insa cu mijloace absolut proprii. Originalitatea poemului-balada sta in vagul
temporal si spatial, obtinut prin intrepatrunderea planului real cu cel feeric, ceea ce duce
la impresia permanentei nuntii, ca unul din evenimentele ce revin mereu in viata
poporului. ,,Nunta Zamfirei este nunta sempiterna, abstracta si concreta totodata.
Numele proprii insesi sugereaza imprecizia basmului. Zamfira cea frumoasa - ,,icoanantr-un altar s-o pui este fata unui ,,domn Sageata, foarte bogat, din nu se stie ce loc.
Alesul ei este Viorel, un ,,print din nu se stie ce ,,fund de Rasarit. La nunta participa
,,toti craii multului rotund, cu nume foarte generice, determinate de vagi atribute
homerizante, nume alese anume pentru sonorizarea lor care le situeaza la limita dintre
satul romanesc arhaic, abstract si basm: ,,batranul Grui, cu Sanda si Ruxanda lui, Tintes,
cel ,,cu trainic rost, cu Lia lui, Bardes, ,,cel cu adapost prin munti salhui, un PaltinCrai, un Penes-Imparat, Mugur-Imparat, Barba-Cot piticul si o multime de ,,principi
falnici, omoratori de zmei, obisnuitii in basme feti-voinici, feti-frumosi si logofeti,
regi ,,barbosi, cu sfetnicii lor ,,invechiti in legi. La acestia se adauga tarani nasaudeni
in haine somptuoase, de sarbatoare:
,,Si altii Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori!
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Ceremonialul taranesc e tipic. Radvane cu miri, cu nanasi, cu socrii mari escortati
de feciori calari se aduna la locul de nuntit, la casa miresei:
,,Iar mai spre-amiezi, din departari
Vazutu-s-a crescand in zari
Radvan cu mire, cu nanasi
Cu socrii mari si cu nuntasi
Si douazeci de feciorasi
Veneau calari.
Ca si povestitorul de basm, poetul declara de a nu fi in stare sa descrie frumusetea
miresei, care iese din ,,pridvor in intampinarea mirelui:
,,Un trandafir in vai parea,
Mladiul trup i-l incingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.
Nu lipseste nici vataful, maestrul de ceremonii al nuntilor taranesti, prezidand
intalnirea tipica dintre mire si mireasa si dand spre multime cu steagul:
,,Si ea mergea spre Viorel,
De mana cand a prins-o el,

Rosind s-a zapacit de drag,

Vataful a dat semn din steag,
Si-atunci pornira toti sireag
Incetinel.
Urmeaza, evident, hora romaneasca pe care rapsodul a prins-o in versuri de o
tehnica perfecta pasul cazand pe cuvant spre a incanta, deopotriva, ochiul si urechea.
Hora este mai mult lina si usoara, solemna, pentru ca se joaca in timp ce mirii se cununa:
,,Si-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori la zece fete cinci,
Cu zdranganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind
Si bat pamantul tropotind
In tact usor.
Nu sunt uitate ospatul, ,,un rau de vin si un hotar intreg de mese, chiotele si
cantecele care insotesc hiperbolica petrecere, incat ,,Si soarele sta-n loc/ Ca l-a ajuns siacest noroc/ Sa vada el atata joc/ Pe-acest pamant. In sfarsit, tipica pornire la joc a celor
batrani:
,,Sunt grei batranii de pornit,
Dar ce-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti in legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Si obisnuita urare finala a lui Mugur-Imparat:
,,- Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul bland si mic,
Sa creasca mare si voinic, Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!
Nunta lui Cosbuc este nunta obsteasca, eveniment capital in viata poporului, ca
nasterea si moartea, o ceremonie de neinlaturat, la care se supune toata lumea. ,,Nunta
Zamfirei este o ,,nunta ca in basme si totodata o nunta ca toate nuntile taranesti din
toate timpurile si toate locurile, foarte ceremonioasa, pentru ca la asemenea intamplari,
taranii sunt foarte ceremoniosi, ,,festivi, mirele si mireasa, socrii mari si toti participantii
la solemnul eveniment simtindu-se pentru o clipa, personaje din povesti.
Sageata, tatal Zamfirei, este necesar sa fie numai bogat spre a putea sustine o
nunta ca aceea. Frumusetea miresei este conventional taraneasca, ,,cu mers istet, ,,cu
trupul nalt, cu parul cret, cu ,,un brau de-argint, incins peste mijlocul ,,mladiu.

,,Copilele de imparat sunt frumoase si ,,intrulpi(trupese, aratoase). Flacaii-printi poarta

coifuri cu vulturi si, calari pe cai, pozeaza pentru circumstanta:
,,Voinicii cum spumau in salt;
Si-n creasta coifului inalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vreun print mai tanar cand trecea
C-un brat in sold si pe prasea
Cu celalalt.
Sageata ,,avea o fata fata lui/ Icoana-ntr-un altar s-o pui. Ea ,,a fost petita de
toti cati ,,au trecut pragul casei. Fata ,,s-a-ndragit de ,,alesul ei pentru ca acesta ,,i-a
fost menit. Vestea nuntii, cuvantul, ,,s-a pornit din vecini si imparatii din patru margini
de pamant ,,s-au ridicat si ,,s-au incins in pupura, iar doamnele lor ,,au grabit sa se
gateasca ,,din adins. Cand ,,s-a implinit ajunul zilei de nuntit, radvanele ,,trosneau de
crai si coborau pe ,,poteci de plai. Paltin-Crai ,,starosteste, ,,treascurile suna, fetele
si flacaii joaca ,,dupa tilinci ,,cu zdranganeii la opinci, iar ,,craiesele stau la masa
,,alaturea cu ghinararii de neam strain.
Aliteratiile onomatopei se aseaza firesc sub accente: ,,Si-n vremea cand s-au
cununat/ S-a-ntins poporul adunat/ Sa joace-n drum dupa tilinci/ Feciori, la zece fete,
cinci/ Cu zdranganeii la opinci/ Ca-n port de sat./ Trei pasi la stanga linisor/ Si alti trei
pasi la dreapta lor/ se prind de maini si se desprind/ S-aduna cerc si iar se-ntind/ Si bat
pamantul tropotind/ In tact usor.. Inversiunile insesi cad firesc sub accent, functia lor
principala fiind cea stilistica, incat aceasta strofa poate fi transcrisa sub forma de proza,
fara nici o pierdere.
Dar cel mai mare mestesug al lui Cosbuc consta in ingenioasele rejeturi de la un
vers la altul, facute cu o mare naturalete, fara ostentatie, chiar fara aerul ce intampina
dificultati, desi aceste dificultati exista, data fiind scurtimea versului si rigurozitatea
metrica. Nici nu ar fi nevoie sa citam pentru ca in afara de exclamatii precum: ,,El,cel mai
drag! El a venit! nici unul din versurile poeziei nu consuma o unitate sintactica
completa. Astfel, predicatul sta in versul 1, iar subiectul in versul 2: ,,Si-atunci din tron sa ridicat/ Un imparat dupa-imparat; temporala in versul 1, coordonata ei in versul 2,
principala in versul 3, atributele subiectului in versul 4: ,,Iar cand alaiul s-a oprit/ Si
Paltin-Crai a starostit,/ A prins sa sune sunet viu/ De treasc si trambiti, si de chiu si asa
mai departe. De cel mai mare efect este cuplul de doi iambi care constituie versul 6,
construit absolut intotdeauna prin rejet: ,,ghinarari/ De neam strain, ,,atata joc/ Pe-acest
pamant, ,,si feti frumosi si logofeti, ,,-ntr-un picior/ De nu-si da rand, ,,Zile-ntregi/
Au tot nuntit, care dau poemului o miscare molcoma si apasata totodata, ritmata
puternic, ca spre a sublinia caracterul permanent si rotativ al fenomenului nuntii si horei
stramosesti.
Avand un puternic caracter popular si national, intr-o limba romaneasca
impecabila, accesibila oricui, ,,Nunta Zamfirei a devenit o poezie scolara, de manual,
precum ,,Cea din urma noapte a lui Mihai cel Mare de Bolintineanu sau ,,Penes
Curcanul de Alecsandri.
S-ar parea ca analiza ei nu intampina dificultati. Insa pe asemenea poezii clasice
colbul scolii s-a asezat prin traditie si exegetul trebuie sa-l inlature punandu-se la modul
genuin in perceperea lor, incadrandu-le la locul lor firesc in istoria literara, spre folosul
cultivarii noilor generatii.