LUCRAREA DE LABORATOR N 1

TEMA: LABORATORUL MICROBIOLOGIC. MORFOLOGIA BACTERIILOR.

COLORAŢIA SIMPLĂ. EXAMENUL MICROSCOPIC.

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL:

1. Tipurile de laboratoare microbiologice şi sarcinile lor.
2. Amenajarea şi utilajul laboratorului microbiologic. Locul de lucru al
bacteriologului. Regimul şi regulile de lucru în laboratorul microbiologic.
3. Noţiune de microorganisme. Clasificarea, categoriile taxonomice.
Particularitățile microorganismelor procariote şi eucariote.
4. Metodele microbiologice de diagnostic. Esenţa lor.
5. Morfologia bacteriilor (formele sferice, alungite şi încurbate).
6. Caracterele tinctoriale ale bacteriilor. Coloranţii utilizaţi în microbiologie.
Fluorocromii. Metoda simplă de colorare şi importanţa ei practică.
7. Etapele şi tehnica de pregătire a frotiurilor din culturi bacteriene, crescute pe
medii lichide şi solide. Pregătirea frotiurilor din biosubstrate: spută, puroi,
sînge, a frotiurilor-amprente din fragmente de ţesuturi. Metodele de fixare a
frotiurilor.
8. Examenul micrscopic Microscopul optic cu imersie. Construcţia şi modul de
utilizare. Microscopia luminiscentă.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 2

TEMA: ULTRASTRUCTURA BACTERIILOR.ELEMENTE OBLIGATORII.

METODELE COMPUSE DE COLORARE: GRAM, ZIEHL-NEELSEN.
GENETICA BACTERIILOR.

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Elementele permanente (obligatorii) şi nepermanente (neobligatorii) de

structură ale celulei bacteriene.
2. Structura, compoziţia chimică şi funcţiile biologice ale peretelui celular al
bacteriilor. Metodele directe de evidenţiere.
3. Particularitatile de structură ale peretelui celular la bacteriile grampozitive şi
gramnegative. Coloraţia Gram. Mecanismul, componentele şi tehnica de
colorare. Importanţa practică.
4. Acidorezistenţa microorganismelor. Evidenţierea prin coloraţia Ziehl-Neelsen.
Mecanismele, reactivii şi tehnica de colorare.
5. Protoplaştii. Sferoplaştii. Formele L de bacterii. Importanţa.
6. Structura, compoziţia chimică şi funcţiile biologice ale membranei cito-
plasmatice şi citoplasmei. Metodele de evidenţiere.
7. Nucleoidul. Compoziţia chimică şi funcţiile biologice. Metodele de evidenţiere.
Plasmidele bacteriene şi funcţiile lor.
8. Variabilitatea caracterelor principale ale microbilor. Formele variabilităţii
microorganismelor (fenotipică şi genotipică). Mutaţiile.
9. Transferul de material genetic (transformarea, transducţia, conjugarea) şi
recombinarea.

10.Importanţa geneticii microorganismelor pentru medicină. Variabilitatea dirijată

şi importanţa ei practică. Ingineria genetică şi importanţa practică.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 3

TEMA: ULTRASTRUCTURA BACTERIILOR.ELEMENTE FACULTATIVE.

METODELE COMPUSE DE COLORARE ALBERT, BURRI-GIN.

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Elementele de structură nepermanente ale celulei bacteriene.

2. Sporii. Compoziţia chimică şi funcţiile biologice. Evidenţierea.
3. Granulaţiile de volutină. Compoziţia chimică şi funcţiile biologice. Metodele de
evidenţiere. Coloraţiile Loeffler şi Albert. Importanţa practică.
4. Capsula bacteriilor. Compoziţia chimică şi funcţiile biologice. Metode de
evidenţiere a capsulei.
5. Flagelii. Clasificarea bacteriilor după amplasarea şi numărul flagelilor.
Compoziţia chimică şi funcţiile biologice.
6. Metoda directă de evidenţiere a flagelilor. Coloraţia Loeffler, mecanismul şi
tehnica de colorare.
7. Studierea bacteriilor vii. Metodele indirecte de evidenţiere a flagelilor.
Pregătirea preparatelor native: “picătura suspendată” şi “între lamă şi lamelă”.
8. Microscopul cu fond negru şi cu contrast de fază. Principiul microscopiei.
9. Fimbriile (pilii), tipurile, funcţiile biologice.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 4

TEMA: PARTICULARITĂŢILE MORFOBIOLOGICE ALE

VIRUSURILOR. BACTERIOFAGUL. METODELE MICROSCOPICE DE
STUDIERE

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

.

1. Morfologia şi ultrastructura micoplasmelor. Metodele de studiere. Speciile

patogene.
2. Morfologia şi ultrastructura actinomicetelor. Metodele de studiere. Speciile
patogene.
3. Morfologia şi ultrastructura micetelor (ciupercilor). Particularităţile
morfologice ale genurilor Aspergillus, Penicillium, Mucor, ciupercilor
levuriforme. Candida. Metodele de studiere.
4. Virusurile. Natura.Clasificarea. Morfologia şi structura, particularităţile
biologice.
5. Examenul virusoscopic. . Microscopul electronic. Principiul microscopiei
6. Bacteriofagul. Natura. Caracterele morfobiologice.
7. Etapele interacţiunii bacteriofagului virulent cu celula bacteriană.
8. Fagii moderaţi. Profagul. Lizogenia. Caracterele culturilor lizogene.
9. Aplicarea practică a bacteriofagului.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 6
TEMA: ACŢIUNEA FACTORILOR MEDIULUI AMBIANT ASUPRA
MICROBILOR. STERILIZAREA. METABOLISMUL MICROBIAN

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Acţiunea factorilor fizici asupra microorganismelor (căldura, temperaturi joase,
desicarea, presiunea osmotică, ultrasunetul, radiaţiile).
2. Mecanismele de acţiune a substanţelor chimice asupra microorganismelor
(fenolul, crezolul, coloranţii, oxidanţii, sărurile metalelor grele, formaldehida,
alcoolii).
3. Noţiune de dezinfecţie. Substanţe dezinfectante contemporane, utilizate în
Republica Moldova. Fierberea. Pasteurizarea.
4. Noţiuni de aseptică şi antiseptică. Principalele substanţe antiseptice.
Conservarea chimică. Aplicarea practică.
5. Noţiuni de sterilizare, obiect steril şi nesteril.
6. Metode fizice de sterilizare prin: ardere, vapori sub presiune, aer cald (căldura
uscată). Sterilizarea prin radiaţii şi ultrasunet.
7. Metoda mecanică de sterilizare. Tipurile de filtre şi aplicarea practică.
Sterilizarea chimică.
8. Controlul eficienţei sterilizării.
9. Metabolismul microbian. Particularităţile.
10.Enzimele bacteriene. Clasificarea. Rolul în fiziologia bacteriilor.
11.Nutriţia bacteriilor. Tipurile de nutriţie şi mecanismele transportului nutrienţilor
în celula bacteriană.
12.Clasificarea microorganismelor după sursele de energie şi carbon. Noţiune de
microorganisme saprofite şi parazite.
13.Metabolismul energetic la bacterii chemoorganotrofe. Oxidarea biologică a
substratului (reactii de oxido-reducere). Tipurile oxidării biologice (respirație,
fermentație). Depozitarea şi utilizarea energiei.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 7

TEMA: PRINCIPIILE DE CULTIVARE A BACTERIILOR. MEDIILE DE

CULTURĂ. CULTIVAREA VIRUSURILOR.

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Creşterea şi multiplicarea bacteriilor. Ciclul celular.
2. Cultivarea bacteriilor. Condiţiile (principiile) de cultivare (substanțe nutritive,
sursă energetică, apă, temperatura potrivită, pH, oxigen, presiunea osmotică).
1. Mediile de cultură pentru bacteriile chemoheterotrofe şi cerinţele faţă de ele.
2. Clasificarea mediilor de cultură.
3. Mediile uzuale. Componenţa. Tehnica de preparare şi sterilizare.
4. Mediile complexe, clasificarea lor. Destinaţia, componenţa, sterilizarea.
1. Manifestarea creşterii şi multiplicării bacteriilor în medii lichide şi solide.
Coloniile de bacterii, metodele de studiere. Tipurile de colonii şi caracteristica
lor.
2. Noţiuni de specie, cultură pură şi mixtă, tulpină şi clonă.
3. Fazele evoluţiei culturilor periodice de bacterii. Dinamica multiplicării
bacteriilor în cultura continuă şi discontinuă. Importanţa practică.
4. Cultivarea virusurilor.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 8

TEMA: EXAMENUL BACTERIOLOGIC ÎN DIAGNOSTICUL BOLILOR

INFECŢIOASE
ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Metoda bacteriologică de diagnostic al bolilor infecţioase. Esenţa. Scopul.

2. Prelevate (biosubstrate) de la pacienţi şi din mediul ambiant (apă, sol, aer,

produse alimentare, lavaje, etc.). Regulile de recoltare şi ambalare, condiţiile de
transportare în laborator. Pregătirea probelor pentru investigaţii de laborator.

3. Etapele examenului bacteriologic pentru izolarea culturilor de bacterii aerobe.

a) Metodele de izolare a culturilor pure de bacterii aerobe. Studiul caracterelor

de cultură ale bacteriilor. Tipurile de colonii izolate. Caracterele.
b) Acumularea culturii pure.
c) Identificarea culturii pure de microorganisme aerobe în baza caracterelor
morfologice, tinctoriale, de cultură, enzimatice, etc. Evaluarea
rezultatelor, formularea răspunsului.

4. Particularităţi de izolare în cultură pură a bacteriilor:

a) sporulate;

b) acido-rezistente;

c) din asociaţii cu număr minim de microorganisme patogene;

d) cu virulenţă înaltă şi pretenţioase la cultivare.

5. Căile și metodele de creare a condiţiilor de anaerobioză, mediile de cultură

speciale şi aparatajul utilizate pentru cultivarea microorganismelor anaerobe.

6. Etapele examenului bacteriologic pentru izolarea culturilor de bacterii anaerobe.

7. Studiul caracterelor de cultură ale microorganismelor anaerobe izolate.

9. Particularităţile de identificare a culturii de microorganisme anaerobe.

Evaluarea rezultatelor, formularea răspunsului.

5. Tehnici semi-, automatizate de identificare a bacteriilor.

 LUCRAREA DE LABORATOR N 9

TEMA: ANTAGONISMUL MICROBIAN. ANTIBIOTICELE.

BACTERIOCINELE
ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL
1. Noţiuni de biotop şi microbiocenoză. Microflora normală a organismului
uman. Rolul ei în fiziologia şi patologia umană. Relaţiile dintre
microorganisme în biocenoze.
1. Antagonismul microbian. Tipurile. Mecanismele. Metodele de studiere.
Importanţa practică.
1. Antibioticele. Noţiune. Clasificarea după efectul asupra celulei bacteriene,
spectrul de acţiune şi producent.
2. Metodele de obţinere a antibioticelor. Cerinţele faţă de antibiotice. Unităţile
de acţiune.
3. Grupele principale de antibiotice, utilizate în medicina practică.
4. Mecanismele de acţiune ale antibioticelor.
5. Sensibilitatea bacteriilor la antibiotice. Noțiune de bacterii sensibile,
rezistente și intermediare.
1. Determinarea sensibilităţii microbilor la antibiotice. Metoda difuzimetrică
(rondelelor).
1. Metoda diluţiilor succesive (în medii lichide şi solide). Noţiuni de
concentraţie minimă de inhibiţie (CMI), concentraţie minimă bactericidă
(CMB). Concentraţia Critică (cC) şi semnificaţia ei în prescrierea
antibioticelor.
2. Metode moderne automatizate de testare a antibiogramei.
3. Rezistenţa bacteriilor la antibiotice. Tipurile. Mecanismele rezistenţei.
Combaterea rezistenţei dobândite.
1. Reacţiile adverse ale organismului la administrarea de antibiotice.
1. Bacteriocinele. Caracterele, spectrul, mecanismele de acţiune. Tipurile.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 11

TEMA: PROCESUL INFECŢIOS. METODA BIOLOGICĂ DE DIAGNOSTIC

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Noţiune de infecţie, proces infecţios şi boală infecţioasă. Particularităţile bolii
infecţioase. Factorii implicaţi în procesul infecţios.
1. Rolul microorganismului în procesul infecţios. Patogenitatea şi virulenţa.
Unităţile de virulenţă. Aprecierea.
1. Factorii de patogenitate ai bacteriilor: structurali, enzimele de patogenitate,
toxinele şi caracteristica lor.
1. Rolul factorilor de patogenitate în evoluţia procesului infecţios.
1. Dinamica evoluției bolii infecţioase. Pătrunderea și răspândirea microbilor în
organism.
1. Criteriile de apreciere a rolului etiologic al agentului cauzal.
1. Formele de manifestare a infecţiei (infecție acută, cronică, secundară, endogenă,
reinfecție, suprainfecție, recidivă). Persistenţa microorganismelor. Stare de
purtător de germeni patogeni.
1. Rolul mediului ambiant şi social în infecţie.
1. Infecţia experimentală, etapele şi importanţa practică. Tehnica necropsiei.

LUCRAREA DE LABORATOR N 12

TEMA: IMUNITATEA.TIPURILE. SISTEMUL IMUN. CELULELE

IMUNOCOMPETENTE. COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Noţiune de imunitate antiinfecţioasă. Tipurile.
2. Imunitatea naturală (înnăscută). Mecanismele imunităţii naturale. Factorii de
barieră. Rolul microflorei normale (indigene).
3. Factorii celulari ai imunităţii naturale. Celulele fagocitare. Fagocitoza.
Determinarea numărului fagocitar. Rolul fagocitozei în imunitatea dobândită.
4. Factorii umorali ai imunităţii naturale (lizozimul, lizinele, interferonii, etc.).
Complementul. Natura, proprietăţile, căile de activare.
5. Imunitatea dobândită (achiziţionată, adaptativă). Tipurile imunităţii dobândite
(umorală şi celulară, naturală, artificială, etc).
6. Sistemul imun (SI). Organele centrale şi periferice ale SI. Celulele SI.
7. Limfocitele B şi T. Originea, maturizarea, rolul biologic. Complexul major de
histocompatibilitate (MHC)
 LUCRAREA DE LABORATOR N 13

TEMA: ANTIGENELE. ANTICORPII. RĂSPUNSUL IMUN

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Antigenele şi caracteristica lor. Antigene complete şi incomplete (haptene).

Tipurile de epitopi şi valenţa antigenelor. Antigene T-dependente şi T-
independente. Structura antigenică a bacteriilor şi virusurilor.
2. Celulele prezentatoare de antigen (CPA).
3. Anticorpii (imunoglobulinele), structura lor. Clasele de imunoglobuline.
Funcţiile lor biologice. Anticorpii compleţi şi incompleţi.
4. Răspunsul imun umoral şi celular. Interacţiunea dintre T şi B limfocite
şi CPA în răspunsul imun. Răspunsul imun primar şi secundar.
5. Memoria imunologică. Toleranţa imunologică. Paralizia imunologică.
6. Particularităţile imunităţii antivirale, antitoxice, antitumorale şi antitransplant.
7. Hipersensibilitatea. Factorii determinanţi şi mecanismele reacţiilor de tipul I
și IV. Intradermoreacțiile.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 14

TEMA: METODA IMUNOLOGICĂ DE DIAGNOSTIC. REACŢIILE

SEROLOGICE: REACŢIILE DE AGLUTINARE DIRECTĂ ŞI INDIRECTE,
REACŢIILE DE PRECIPITARE, REACŢIA DE NEUTRALIZARE

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Metoda imunologică (serologică) de diagnostic. Reacţiile serologice. Noţiuni de

serodiagnostic şi seroidentificare. Mecanismul reacţiilor antigen-anticorp in
vitro.
2. Reacţia de aglutinare. Componentele. Serurile aglutinante. Diagnosticurile.
Obţinerea lor.
3. RA pe lamă. Componentele, tehnica efectuării, evaluarea şi interpretarea
rezultatelor.
1. Reacţia de aglutinare (RA) în tuburi. Tehnica efectuării. Evaluarea şi
interpretarea rezultatelor.
2. Reacţiile de aglutinare indirectă. Reacţia de hemaglutinare indirectă (RHAI).
Componentele. Evaluarea şi interpretarea rezultatelor.
3. Reacţia de latex-aglutinare. Componentele. Avantajele.
4. Reacţia de precipitare (RP). Componentele şi obţinerea lor. Cerinţele faţă de
componentele reacţiei. Titrul serului precipitant.
8.Tehnica efectuării RP inelară. Mecanismul şi aplicarea practică.
9.Reacţia de precipitare în gel. Mecanismul şi aplicarea practică.
10.Contraimunoelectroforeza. Tehnica efectuării şi aplicarea practică.
11.Reacţia de neutralizare (RN) a exotoxinelor bacteriene (in vivo). Destinaţia.
Componentele. Tehnica efectuării, citirea şi interpretarea rezultatelor.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 15

TEMA: REACŢIILE SEROLOGICE: REACŢIA DE HEMOLIZĂ, REACŢIA DE

FIXARE A COMPLEMENTULUI, REACŢIA DE IMUNOFLUORESCENŢĂ,
ANALIZA RADIOIMUNĂ, REACŢIA IMUNOENZIMATICĂ, REACŢIA DE
IMOBILIZARE

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Lizinele şi proprietăţile lor. Reacţiile de liză imună.

2. Reacţia de hemoliză (RH). Componentele şi obţinerea lor. Efectuarea, citirea
şi interpretarea reacţiei. Utilizarea.
3. Reacţia de fixare a complementului (RFC). Componentele reacţiei şi
mecanismul ei. Tehnica efectuării reacţiei de fixare a complementului.
Lectura şi interpretarea rezultatelor RFC.
4. Determinarea titrului complementului în serul sangvin. Importanţa practică.
5. Reacţia de imobilizare a bacteriilor (RIB). Componentele. Tehnica reacţiei.
Citirea şi interpretarea.
6. Reacţia de imunofluorescenţă Coons (RIF directă şi indirectă).
Componentele. Tehnica. Interpretarea reacţiei.
7. Reacţia imunoenzimatică (ELISA, ELFA) directă şi indirectă. Citirea şi
interpretarea rezultatelor. Western-blot. Aplicarea practică.
8. Analiza radio-imună (ARI). Importanţa practică.
 LUCRAREA DE LABORATOR N 16

TEMA: IMUNOPROFILAXIA ŞI IMUNOTERAPIA BOLILOR

INFECŢIOASE. VACCINURILE. SERURILE IMUNE

ÎNTREBĂRI PENTRU CONTROL

1. Imunitatea artificială dobândită activă şi pasivă.
1. Vaccinurile şi clasificarea lor. Noţiune de vaccinoprofilaxie şi
vaccinoterapie.
Calendarul vaccinărilor.
1. Vaccinurile vii, inactivate, subunitare, anatoxinele, autovaccinurile.
Principiile de obţinere. Metodele de administrare în organism. Avantaje şi
dezavantaje.
1. Vaccinurile asociate şi deponente. Vaccinurile noi şi de perspectivă.
1. Preparate serice omoloage şi heteroloage, utilizate în profilaxia şi terapia
bolilor infecţioase. Obţinerea. Modul de administrare în organism.
1. Serurile imune antitoxice. Obţinerea şi determinarea activităţii (UI, UA).
1. Serurile imune antibacteriene şi antivirale (imunoglobulinele). Obţinerea şi
aplicarea practică.