EPIDEMIOLOGIE

CURS nr. 1
MEDICINA PREVENTIVA SI
EPIDEMIOLOGIA

• DEFINITII, NOTIUNI GENERALE,

• METODELE EPIDEMIOLOGIEI
• „Studiul bolii ca fenomen de masă" (M.
Greenwood, 1934)
• „Studiul răspândirii bolilor în colectivităţile
omeneşti" (Pemberton, 1962)
• „Studiul distribuţiei şi determinanţilor
prevalentei bolilor la om" (M. Mahon,
1960).
• O definiţie mai cuprinzătoare folosită în
prezent este cea a lui Last, din 1988 şi
anume: „epidemiologia este ştiinţa
medicală care se ocupă cu studiul
distribuţiei şi determinanţilor stărilor sau
evenimentelor legate de sănătate în
anumite populaţii, cu aplicarea rezultatelor
acestui studiu în controlul problemelor de
sănătate".
 Epidemiologia

• - este interesată de numărul subiecţilor care

prezintă o stare patologică/biologică într-o
colectivitate
Unitatea de studiu în epidemiologie este
populaţia
• - caută să descopere toţi factorii care au
determinat starea respectivă
• - urmăreşte în timp starea
respectivă(inregistreaza miscarea numarului de
imbolnaviri/unitatea de timp)
• - caută să dezvăluie implicaţiile sociale, politice,
economice, culturale, biologice, ecologice ale
fenomenului.
• - supraveghează prevalente ale unor astfel de
stări
• - încearcă să elaboreze prognoze care să
orienteze acţiuni complexe care să prevină
riscurile patogene de a se repeta şi să
prevină consecinţele negative în viitor.
• Activitate de profilaxie

• Multidisciplinara
 Scopurile epidemiologiei
fundamentale
• explicarea principiilor cauzale ale
îmbolnăvirilor, cu accent pe factorii de
mediu variabili
• stimularea aplicării epidemiologiei în
prevenirea bolilor şi în promovarea stării
de sănătate- atât a populaţiei, cât şi a
mediului şi ocupaţională.
• pregătirea specialiştilor din profesii conexe cu
cea medicală pentru a cunoaşte cât mai multe
aspecte ale stării de sănătate şi pentru a
asigura utilizarea optimă a resurselor existente
în vederea asigurării stării de sănătate;
activitate multi disciplinara
• aplicarea conceptelor de epidemiologie clinică
• stimularea interesului asupra epidemiologiei.
• Scopul final este de a reduce morbiditatea
sau mortalitatea bolii.

• Dorim să dezvoltăm o bază raţională

pentru programele de prevenire
• Dacă putem identifica etiologia sau factorii
cauzali ai bolii si dacă putem reduce sau
elimina expunerea faţă de aceşti factori,
atunci putem alcătui o bază pentru
programele de prevenire.
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
ÎN BOLILE INFECTIOASE

Legea fundamentală a epidemiologiei este legea celor

trei factori ai procesului epidemiologic; conform acestei
legi, apariţia şi extinderea unui proces epidemiologic
este condiţionată de existenţa şi interacţiunea dintre
izvorul de infecţie, mecanismul specific de transmitere
şi populaţia receptiva pentru o anumită infecţie
• In procesul epidemiologic al bolilor
infecţioase un rol dominant în joacă
procesul infecţios.
• Procesul infecţios rprezintă totalitatea
consecinţelor interacţiunii dintre
organismul uman şi un agent infecţios viu,
în contextul anumitor condiţii de mediu
• Ca factori secundari îşi exercită influenţa
condiţiile de mediu pe care
microorganismul patogen le întâlneşte în
macroorganismul uman, precum şi
condiţiile de mediu în care se găseşte
macroorganismul gazdă.
• Vorbim in acest context de receptivitatea si
respectiv de rezistenta organismului.
• Condiţiile obligatorii pentru realizarea
focarului epidemiologie sunt:
• izvorul de infecţie,
• transmiterea agentului infectios
• receptivitatea colectivă faţă de agentul
infecţios
 Izvoare umane de infecţie
• Bolnavii(cu forma tipică, atipică,cronica
de boala)izvoare de infecţie pe durata
perioadei de contagiozitate.
• Infectaţi inaparent, - persoane care suportă
infecţia fără manifestări clinice decelabile;
• infectia evolueaza fara expresie clinica, dar
cu modificari serologice/histo chimice,
evidentiabile numai cu ajutorul
laboratorului.
• Asemenea infectii sunt urmate de o stare de
imunitate, agentul agresor lasindu-si numai
amprenta serologica/imunologica.
• Importanţa lor epidemiologică ca izvoare de
infecţie este asemănătoare cu cea a bolnavilor.
• distinctia cu infectia latenta, infectie
asimptomatica, in care agentii patogeni persista
timp indelungat in stare vie in tesuturile
organismului gazda; prezenta lor nu se poate
detecta clinic.
• Este o infectie in care nu are loc multiplicarea
agentului pathogen, acidul nucleic viral este
incorporat in nucleul celulei ca un pro virus, in
organismul gazda este present numai mesajul
genetic.
• Infectia asimptomatica se poate activa,
devenind infectie clinic evidenta
 Purtătorii
• personae vindicate clinic dar care in
perioada de convalescenta continua sa
elimine germeni patogeni, sau sunt
indivizi care au ramas tot timpul sanatosi
– care fiind contaminati nu s-au
imbolnavit, avand o stare de imunitate.
• Purtătorii sunt persoane rezistente la
infecţii: foşti bolnavi, foşti infectaţi
inaparent sau vaccinaţi
• Prevenirea diseminării unor boli infecţioase
în populaţie (examenul radiologic pentru
detectarea tuberculozei pulmonare, examenul
VDRL pentru detectarea sifilisului, screeningul
donatorilor de sânge în vederea excluderii de
la donare a persoanelor infectate cu : HIV,
virusuri hepatitice, virus citomegalic etc.)
• Evaluarea unor programe de sănătate
publică, instituite la nivel populaţional.
EPIDEMIOLOGIE
CURS nr. 2
 Receptivitatea populaţiei
• Fata de agentii patogeni organismul
prezinta o stare de susceptibilitate sau o
stare de rezistenta/imunitate.
• Susceptibilitatea si rezistenta sunt
cunoscute sub numele de stare de
receptivitate.
• Receptivitatea reprezinta aptitudinea unei
personae de a face/NU o boala
infectioasa.
• Receptivitatea generală a organismului
este supusă influenţei vârstei, alimentaţiei,
eforturilor fizice şi intelectuale, stării
generale a organismului, condiţiilor de
mediu etc.
• Aplicarea unui program de imunizări
poate crea un fond de imunitate
colectivă care reduce la maximum
incidenţa unor boli infecţioase.
 FORMELE DE MANIFESTARE
ALE PROCESELOR
EPIDEMIOLOGICE
• Imbolnavirile apar ca rezultat al interactiunii
dintre o persoana(gazda), un agent
infectios(bacterie) si mediul inconjurator
• Pentru ca aceste inter actiuni sa aiba loc este
necesara susceptibilitatea gazdei.
• Susceptibilitatea umana este determinata de o
varietate de factori: bagajul genetic, statusul
immunologic,factori biologici, chimici, fizici=
factori asociati cu crestera riscului aparitiei bolii.,
stressul, caracteristicele gazdei
 FORMELE DE MANIFESTARE
ALE PROCESELOR
EPIDEMIOLOGICE

• incidenta sporadica
• forma endemica/endemia
• forma epidemica/epidemia
• manifestarea pandemica
 Manifestarea sporadica
• Se considera ca o boala infectioasa se
manifesta sporadic atunci cand se
limiteaza la un numar mic de cazuri,
diseminate teritorial, la intervale
neregulate de timp si fara legatura
aparenta unele cu altele.
• Apar neregulat, din cand in cand, de
obicei rar.
• Morbiditatea sporadica este conditionata de:
• existenta unei mase refractare la o anumita
infectie(proces natural/artificial de imunizare)
• numarul redus al izvoarelor de infectie potential
epidemiogene( reprezentat de bolnavi dar mai
ales de purtatori de germeni)
• posibilitatile limitate de transmitere ale agentului
patogen.
• Astfel de cazuri sporadice se intalnesc mai ales
in infectiile cu poarta de intrare cutanata:
tetanos, antrax, tularemie, gangrena gazoasa.
 Endemia
• Se caracterizeaza prin aparitia relativ constanta in
teritoriu a cazurilor de boala, afectind un numar mic de
persoane, fara filiatie intre ele, imbracind aspect
sporadic sau de mici focare epidemice.
• Boala ramine incetatenita, cu o incidenta moderata, dar
nu dispare dintr-o localitate/regiune daca nu se suprima
cauzele care intretin endemicitatea.
• Cand o boala endemica evolueaza cu izbucniri
epidemice se numeste endemo epidemica( dizenteria,
febra tifoida, tusea convulsiva, scarlatina).
 Epidemia
• Se caracterizeaza prin aparitia unui numar mare
de cazuri de boala in populatia unei colectivitati
sau dintr-un teritoriu pe o perioada de timp
variabila, insumind saptamini/luni de zile.
• Reprezinta manifestarea de masa a procesului
epidemiologic.
• Epidemia se realizeaza daca in populatia
receptiva patrund izvoare de
infectie(bolnavi/purtatori), daca agentul causal
isi mareste virulenta sau este introdus din afara.
• Vorbim de epidemie in cazul in care incidenta
evenimentului sanitar in cauza creste de cel
putin 10 ori sau daca reprezinta peste 50% din
totalul imbolnavirilor de acelasi fel, iar tendinta
de evolutia este intensive si extensiva.
• O epidemie se declara stinsa daca nu apar
cazuri noi de imbolnavire pe o perioada ce
depaseste de 4 ori durata incubatiei maxime.
 Pandemia
• Se manifesta prin cuprinderea in procesul
epidemic a populatiei din arii geografice
intinse, cuprinzand mai multe tari,
continente sau chiar intreg globul.
• Se crediteaza pandemia cu o crestere a
incidentei unei boli de peste 100 ori fata
de o perioada anterioara sau o zona
diferita, afectand cea mai mare parte a
populatiei.
• Pandemia se poate realiza daca intr-o
populatie apare un microorganism
patogen nou, necunoscut anterior, sau
daca acesta reapare dupa o absenta de
cateva decenii, intalnind o receptivitate
colectiva generala.
• Pandemii de mare severitate in trecut au
fost: variola, pesta, holera, tifosul
exantematic
 Importanta si Istoric
• Chimistul francez Louis Pasteur ,
parintele microbiologiei moderne este si
cel care elaboreaza tehnologia moderna a
prepararii vaccinurilor;
• In 1885 vaccineaza anti rabic un copil, cu
succes.
• Se deschide astfel drumul imuno
preventiei practice.
• Eradicarea variolei, pesta, holera, febra
tifoida, tifosului exantematic, poliomielita,
lepra, malaria in tarile dezvoltate
(in tarile subdezvoltate persista inca holera,
lepra ).
• Tratamentul si masurile de profilaxie in
sifilis – pornind de la Fleming care a
descoperit in 1929 activitatea anti
microbiana a mucegaiului Penicillium, si
reusita purificarii Penicilinei in 1940 de
catre Flory si Chain.
• Studiile epidemiologice au permis legatura
cauzala dintre fumatul de tigarete si
cancerul pulmonar(relatie doza –raspuns
liniara)
• s-a pornit de la observatia ca rata
mortalitatii pentru cancerul pulmonar
creste o data cu numarul de tigarete
fumate/zi.
• Studiul a fost facut de Doll si Hill asupra
unor medici din Marea Britanie.(1950)
• Rata mortalitatii prin cancerul pulmonar la
medicii nefumatori a fost de 0,1/1000
medici; daca medicul fumeaza 10
tigarete/zi rata creste la aprox.0,8 iar daca
fumeaza20 tigarete/zi creste la 1,5, si asa
mai departe.
• SIDA- (Sindromul de imunodeficienta
dobandit) a fost prima data identificat ca o
entitate distincta in 1981 in SUA. In 1992
au fost raportate deja 400.000 de cazuri
dintre care 45% in SUA, 13% in Europa,
30% in Africa si 12% in Asia si alte regiuni.
• Studiile epidemiologice au facut posibila
identificarea epidemiei, determinarea modului de
raspindire, identificarea factorilor de risc,
prevenirea si controlul epidemiei, prognosticul
bolii;
• La aproximativ 50% din persoanele
diagnosticate cu infectie HIV exista
probabilitatea dezvoltarii bolii in 10 ani, la cei cu
boala SIDA in peste 50% din cazuri se vor
inregistra decese in urmatoarele 18 luni
• Epidemiologia moderna, prin studii
statistice, multi disciplinare a permis
depistarea factorilor de risc ai unor afctiuni
cronice ca diabet zaharat, HTA, luarea
masurilor de preventie necesare si
respectiv elaborarea unor programe
nationale de sanatate
 THE FRAMINHAM HEART STUDY

• Began in 1948 as a response to increasing

rates of Cardiovascular Disease (CVD)
• Goal was to study common lifestyle patterns
related to risk of cardiovascular disease
• At the time, risk factors for CVD such as
smoking, diet, exercise habits, etc, were
unknown
 Framingham Study
• Designed to study the effect of multiple factors
on coronary heart disease (CHD):
– age
– hypertension
– elevated blood cholesterol
– tobacco smoking
– increased physical activity
– increase in body weight
– diabetes mellitus
• Research Milestones
• ◦ 1960 - Cigarette smoking found to increase the risk of heart
disease
• ◦ 1970 - High blood pressure found to increase the risk of
stroke
• ◦ 1988 - High levels of HDL cholesterol found to reduce risk of
death
• ◦ 2002 - Obesity is a risk factor for heart failure
• ◦ 2008 - Based on analysis of a social network of 12,067 people
participating in the Framingham Heart Study (FHS), researchers
discover that social networks exert key influences on decision
to quit smoking
• ◦ 2009 - A new genetic variant associated with increased
susceptibility for atrial fibrillation, a prominent risk factor for
stroke and heart failure, is reported in two studies based on
data from the Framingham Heart Study
 Studiul Framinham
• Este un studiu observational analitic care face parte din
grupul studiilor de cohorta cu urmarirea in timp a aparitiei
bolii fata de un factor de risc(fumatul si aparitia bolii
cardio-vasculare) constatat in urma observatiilor; se iau
in studiu 2 grupuri care fac parte din aceeasi
generatie(ex.1956), unul in care sunt fumatori, celalalt
grup din aceeasi generatie care nu sunt fumatori prin
comparatie si se urmareste in timp(20 de ani) aparitia
bolilor cardio-vaculare, se anlizeaza datele obtinute
statistic si se trage o concluzie care este raportata; pe
baza ei se pot initia programe de sanatate de preventie
EPIDEMIOLOGIE
CURS nr. 3
 epidemiologia genetica
• disciplina care cauta sa clarifice rolul
factorilor genetici si inter actiunea lor cu
factorii de mediu in etiologia bolilor,
folosind studiile familiale si populationale.
 Studiul stării de sănătate a
populaţiei
• Rezultatele acestui tip de studiu oferă
informaţie fundamentală autorităţilor
sanitare pentru utilizarea optimă a unor
resurse economice , astfel încât să se
răspundă prin programe de prevenţie şi
tratament unor probleme de sănătate
publică, identificate ca fiind prioritare
• Aplicarea principiilor şi metodelor
epidemiologice în studiul problemelor întâlnite
curent în practica medicală, în cadrul
epidemiologiei clinice.
• (de ex: Dacă screeningul pentru cancerul de
prostată folosind testul specific detectând
antigenul specific de prostată (PSA),
îmbunătăţeşte supravieţuirea la pacienţii
diagnosticaţi cu cancer de prostată).
• Evaluarea eficienţei şi eficacităţii
serviciilor de sănătate (de ex: stabilirea
duratei optime de spitalizare pentru o
anumită boală, valorile tensiunii arteriale
care necesită terapie, eficienţa măsurilor
igienice în controlul diareilor acute
infecţioase, impactul reducerii compuşilor
de plumb din benzină asupra sănătăţii
publice etc).
• Alte domenii de aplicare a
epidemiologiei:
• elaborarea de algoritmuri diagnostice şi
terapeutice
• analiza managerială a deciziilor clinice
folosind „arborele decizional" etc
 Metode şi metodologie
• Anamneză
• Observaţia
• Experimentul
• Statistica
• Ancheta epidemiologică
• Laboratorul
• Modelarea
• Compararea
• Supravegherea epidemiologică
• Deducţia şi prognoza
• Educaţia pentru sănătate
 Metoda statistică
• Operaţiuni descriptive şi analitice,
retrospective şi prospective, ajută la
sintetizarea şi interpretarea datelor privind
bolile transmisibile şi netransmisibile, care
evoluează în colectivităţile umane, oferind
astfel o metodologie utilă studiului
distribuţiei bolilor şi a factorilor de risc.
 Metoda experimentului
• Cu ajutorul experimentului epidemiologie
se poate stabili cu certitudine, eficienţa în
acţiuni de masă a vaccinurilor, serurilor
profilactice, imunoglobulinelor,
insecticidelor, raticidelor,
chimioprofilacticelor etc.
• După modul de organizare se fac experienţe:
• Orb, simplu anonimat, metodă cu o
necunoscută: grupului experimental i se
administrează factorul studiat, iar grupului
martor i se administrează placebo. Nici un
subiect nu ştie în care grup se află.
• Dublu orb, dublu anonimat, metoda cu două
necunoscute. Totul se aplică aşa ca la simplu
orb, dar nici anchetatorii operatori nu ştiu care
este grupul experimentat.
 Ancheta Epidemiologică
• Este un component de bază al
epidemiologiei analitice urmărind
dezvăluirea cauzelor şi condiţiilor care au
dus la apariţia fenomenului epidemiologic.
• In anchetă se caută obţinerea unor
informaţii de la bolnavi sau de la persoane
implicate într-un fel în fenomenul
epidemiologie respectiv.
• Contactii bolii infectioase.
• Ancheta epidemiologică are o poziţie
centrală în epidemiologie şi sănătate
publică.
• Pe baza anchetei epidemiologice sunt
elaborate masurile de lupta in focar si
masurile practice pentru prevenirea
aparitiei de noi imbolnaviri.
 Screeninguri
• Prin screening sau triaj se înţelege
identificarea prezumtivă a persoanelor
afectate de boli sau defecte necunoscute
anterior, cu ajutorul unor teste,
examinări sau al altor procedee ce pot
fi aplicate rapid, în masă.
• Screeningul este o componentă
organic a profilaxiei primare, secundare
şi terţiare.
• Testele folosite permit diferenţierea
persoanelor aparent sănătoase care
sunt bolnave de cele care nu sunt
bolnave.
• Testele folosite pentru screening nu pot
avea pretenţia de teste diagnostice
• Persoanele cu teste pozitive sau suspecte
trebuie trimise medicului curant pentru
precizarea diagnosticului şi tratamentului.
 Scopurile testării screening
• Stabilirea prevalentei unei boli într-o
populaţie, în vederea alcătuirii
programelor de sănătate.
• Depistarea precoce a unor îmbolnăviri, în
cadrul măsurilor de profilaxie secundară
• Determinarea evoluţiei naturale a unor
stări de sănătate (studiul Framingham,
privitor la boala coronariană)
• Prevenirea diseminării unor boli infecţioase
în populaţie (examenul radiologic pentru
detectarea tuberculozei pulmonare, examenul
VDRL pentru detectarea sifilisului, screeningul
donatorilor de sânge în vederea excluderii de
la donare a persoanelor infectate cu : HIV,
virusuri hepatitice, virus citomegalic etc.)
• Evaluarea unor programe de sănătate
publică, instituite la nivel populaţional.
INFECTII NOSOCOMIALE
• se consideră IN, infecţia apărută după 48 de
ore de la internare.
• In categoria IN este corect a se introduce şi
infecţiile care apar la personalul medico-
sanitar, în timpul şi din cauze bine definite,
legate de anumite activităţi efectuate în
servicii spitaliceşti, de ambulatoriu sau
unităţi de asistenţă medico-socială
• Termenul de infecţie nosocomială (IN) este
atribuit infecţiilor câştigate de o persoană
sănătoasă sau bolnavă cu ocazia unor
prestaţii efectuate în unităţi medico-
sanitare sau medico-sociale în afara
manifestărilor caracteristice incubaţiei sau
debutului bolilor preexistente
• Prin caracterul lor universal, IN reprezintă în prezent
o problemă majoră de sănătate publică cu
importanţă deosebită în plan epidemiologie, clinic şi
economic.
• Cu o incidenţă şi prevalentă subevaluate, valorile
indicatorilor de morbiditate şi letalitate la nivel mondial
au şi în prezent un caracter estimativ.
• Infecţiile nosocomiale nu pot fi complet eliminate
deoarece, în parte, ele reprezintă preţul pe care-l plătim
pentru tehnologia medicală avansată şi tratament; dar,
ea poate fi redusă substanţial.
• In SUA, incidenţa IN este apreciată la 5-
10% din totalul cazurilor spitalizate anual,
acceptându-se că fenomenul este de tip
„iceberg"; această incidenţă medie
maschează diferenţe importante între
diverse specialităţi medicale şi
chirurgicale, de la 1% pentru psihiatrie, la
peste 40-50% pentru secţiile de terapie
intensivă.
• Prevalenta IN în rândul pacienţilor spitalizaţi din
SUA, Australia şi majoritatea ţărilor europene
variază între 4 şi 10%.
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că
în medie 190 milioane de persoane din întreaga
lume sunt spitalizate anual, iar 9 milioane din
aceştia contactează o infecţie nosocomială.
Aproximativ un milion de persoane decedează
anual ca urmare a acestei infecţii
• în România, numărul cazurilor de IN raportate a variat
între 1.500-2.000 (1969), peste 30.000 în 1988 şi 50-
60.000 în 2000
• Implicaţiile pe care le au IN, atât medicale cât şi socio-
economice, sunt multiple şi complexe; ele determină
prelungirea duratei de spitalizare, agravarea bolii de
bază, încărcarea activităţii medicale, cresc riscurile
evolutive până la sechele definitive sau decese, cresc
cheltuielile pentru terapia şi întreţinerea bolnavilor şi
creează pericolul unor epidemii în unităţile medicale.
• Peste 1/3 din totalul cazurilor de IN pot fi prevenite prin
perfectarea şi aplicarea unor programe mai eficiente de
control a acestor îmbolnăviri.
 Etiologie
• Etiologia IN este dominată în prezent de
microorganismele oportuniste, alături
de care intervin şi o serie de
microorganisme cert patogene,
reprezentate de bacterii, virusuri, fungi,
paraziţi.
• 2/3 din cazurile de IN sunt produse de
bacterii, dintre care 60% sunt germeni
Gram-negativi, iar 30% Gram-pozitivi.
• Cele mai frecvente implicate bacterii sunt:
E. Coli, S. aureus, Pseudomonas
aeruginosa, enterococul, Klebsiella
Pneumonie, Enterobacter, Proteus,
Serratia, Acinetobacter, al căror caracter
ubicvitar, precum şi tendinţa rapidă de a
câştiga rezistenţă la multiple antibiotice le
transformă în adversari redutabili.
• Emergenţa rezistenţei bacteriene la antibiotice
reprezintă o problemă majoră, conducând la un
adevărat impas terapeutic, prefigurând apariţia
„erei postantibiotice".
• Utilizarea pe scară largă a vancomicinei a dus la
creşterea enterococilor rezistenţi la
vancomicină, întâlniţi tot mai frecvent în IN
postoperatorii, urinare şi cu alte localizări
• Mycobacteriile reprezintă un alt grup de
bacterii patogene care înregistrează o
frecvenţă crescută în ultimii ani.
• Infecţii severe cu Mycobacterium avium,
M. Intracellulare, ca şi M Tuberculosis, au
devenit extrem de frecvente la pacienţi
cu imunosupresie severă datorată
infecţiei cu HIV.
• Infecţiile virale reprezintă o cauză frecventă,
subestimată a IN, majoritatea virusurilor
implicate sunt cele cu tropism respirator: virusul
respirator sinciţial, virusul gripal, paragripal,
adenovirusuri
• Virozele digestive sunt cauzate de rotavirusuri,
enterovirusuri şi, împreună cu cele respiratorii
survin în focare epidemice, în special în servicii
de pediatrie.
• Infecţiile cauzate de virusuri diseminate pe cale sangvină
(virusurile hepatitelor virale, HIV, citomegalovirus,
herpes virus) domină spectrul etiologic al IN în ambele
direcţii atât prin afectarea pacienţilor cu teren imun
deficitar, inducând un risc crescut, cât şi prin
contaminarea personalului medico-sanitar.
• în ultimii ani s-au descris cazuri de transmitere
nosocomială a HIV, HBV, HCV, fie la pacienţi operaţi
de chirurgi purtători ai acestor virusuri, fie prin
transmitere încrucişată între pacienţi, prin material
insuficient sterilizat sau prin intermediul procedurilor
invazive: hemodializâ, endoscopie, cateterisme
vasculare
• Fungii cu patogenitate demonstrată ca Cryptococcus
neoformans, Histoplasma capsulatum, Aspergillus, sunt
responsabili de creşterea mortalităţii la cazurile de
contaminare nosocomială. Deşi aspergiloza
nosocomială apare mai puţin frecvent decât infecţiile
cauzate de Candida, ea reprezintă cea mai frecventă
cauză de pneumonie nosocomială, precum şi a
apariţiei unor forme invazive, în anumite circumstanţe
particulare, legate de transplantul de măduvă
osoasă.
• Emergenţa tulpinilor multirezistente, create
ca urmare a presiunii selective exercitate prin
utilizarea în exces atât a antibioticelor cât şi a
decontaminanţilor, la care se adaugă unele
caracteristici ale organismului gazdă (vârste
extreme, boli preexistente, deficienţe imunitare
importante etc), creează probleme importante în
controlul IN şi explică prevalenta crescută a
acestor infecţii precum şi complexitatea
procesului epidemiologic
 Izvorul de infecţie
• Functie de izvorul de infecţie, IN se clasifică:
• endogene, datorate germenilor aparţinând florei
bolnavilor (cutanată, respiratorie,
gastrointestinală); de regulă, există o diminuare
a mecanismelor de apărare ale gazdei, care nu
mai pot împiedica multiplicarea unor germeni
• exogene, prin achiziţionarea unui
microorganism din mediul spitalicesc (personalul
de îngrijire, alt pacient, alimente, instrumentar
medical etc.)
 Transmiterea
• Modul direct de transmitere se realizează
prin contactul nemijlocit între pacienţi şi
între aceştia şi personalul din spitale.
• Modul indirect de transmitere este
predominant în IN, deoarece, în cele mai
multe cazuri, sunt vehiculaţi de la surse la
receptivi agenţi rezistenţi în mediul
ambiental.
• Transmiterea se mai poate realiza prin aer,
apă (izbucniri epidemice de legioneloză,
aspergiloză, infecţii cu micobacterii
atipice), prin intermediul alimentelor,
medicamentelor, produselor biologice, a
unor obiecte contaminate (mobilier,
lenjerie, veselă, etc), a vectorilor animaţi
din mediul de spital etc.
• Receptivitatea - este cel mai important factor primar
condiţionant al IN.
• IN prezintă o incidenţă şi o severitate deosebită la
grupurile cu risc crescut, deseori intrând în categoria
„gazdelor compromise": nou-născuţi, prematuri,
distrofici, marii traumatizaţi (chirurgical, accidental),
arşii etc, beneficiarii de transplante, hemodializaţii,
diabeticii, bolnavii cu maladii cronice, bolnavii cu
imunodeficienţă umorală, celulară sau mixtă,
primară sau secundară; cu depresie imunitară prin
imunoterapie, iradiere, tratament cortizonic sau cu
SIDA.
 Factorii principali care determină
răspândirea bacteriilor rezistente în
spital:
• mâinile personalului de spital
• internarea şi reinternarea bolnavilor cu afecţiuni
preexistente sau stare de purtător
• presiunea antibioticelor care distrug flora slab rezistentă
• apar agenţi rezistenţi: generaţia I, II, III în raport şi cu
generaţiile de antibiotice
• mediul ambiental de spital
• mecanisme şi cauze necunoscute (peste 20% dintre
sursele de bacili Gram sunt necunoscute şi toate căile
pot fi implicate
 INFECŢIILE URINARE
NOSOCOMIALE (IUN)
• IUN sunt cele mai frecvente IN (40-50%)
• Deşi aceste infecţii nu sunt grave, determinâ
apariţia bacteriemiei în 2-4% din cazuri,
• mortalitatea atribuită strict infecţiilor urinare
fiind de 0,1%,
• consecinţele medicale (complicaţii locale şi
generale) şi economice sunt considerabile (pot
prelungi durata de spitalizare în medie cu 2-4
zile).
 Factorii de risc implicaţi în IUN
extrinseci:
• sondaj vezical (80% din cazuri)
• durata sondajului
• tehnica aplicării sondei
• diverse metode instrumentale
(endoscopie, cistoscopie, chirurgie
urologică -20% din cazuri)
 intrinseci:
• sexul feminin
• vârsta peste 50 de ani
• Diabetul
• antibioterapia anterioară
• patologie subadiacentă (vezică neurologică),
• existenţa diareei nosocomiale,
• traumatisme,
• susceptibilitatea gazdei
 Criteriile de diagnostic
• uroculturi cantitative pozitive (>10.000
germeni/ml), cu cel mult două specii
bacteriene izolate,
• prezenţa manifestărilor clinice
(febră>38°C, disurie, polakiurie, tenesme
vezicale), asociată uroculturilor pozitive cu
cel mult două specii bacteriene şi
leucocituriei >10'* /ml.
INFECTII NOSOCOMIALE
Curs nr.5
 Agenţii patogeni care pot induce
IUN
• E. coli (40-50%) rezistent la aminopeniciline şi
la inhibitori de betalactamaze,
• Proteus mirabilis (11%),
• Ps. Aeruginosa,
• Klebsiella,
• Enterobacier
• Serratia.
• Sunt semnalate infecţii şi cu Candida albicans -
5% ,cu stafilococ rezistent la meticilină şi cu
stafilococi coagulazo-negativ până la 3% din
cazuri în unele secţii.
 Prevenirea IUN
• limitarea indicaţiei de sondaj al căilor urinare
• respectarea unei tehnici aseptice în cazul instalării
sondei, sau în caz de endoscopie urologică,
• reducerea duratei sondajului
• utilizarea unui sistem închis de drenaj
• respectarea regulilor de întreţinere ale unei sonde
• schimbarea sistemului sondă-sistem de drenaj în caz de
disfuncţii sau de apariţie a unei infecţii urinare contirmate
• respectarea regulilor de igienă locală şi generală
 PNEUMONIILE NOSOCOMIALE
(PN)
• Pneumoniile nosocomiale reprezintă a
doua cauză de IN (20-30%),
• afectând 0,5-1% dintre bolnavii spitalizaţi,
constituind prima cauză de deces în
cadrul IN (30-60%), mai ales la
persoanele la care se asociază cei mai
mulţi factori de risc.
 Etiologia PN
• bacilii Gram negativ (60%):
- Pseudomonas aeruginosa (30% din PN),
- Acinetobacter (10-12%),
- Klebsiella (8%).
stafilococii (peste 40%):
-S. aureus este preponderent (30%), în special
meticilino-rezistent,
Candida reprezintă cauza a 10% din PN, iar
Aspergillus fumigatus devine tot mai frecvent
implicată în etiologia PN.
 Factorii de risc
• Extrinseci:
- manevrele de intubare
- utilizarea diverselor tehnici (intubaţia
endotraheală şi traheostomia sunt
principalii factori de risc)
- durata de menţinere a ventilaţiei asistate
- utilizarea antiacidelor pentru prevenirea
ulcerului de stres (ce favorizează
proliferarea germenilor)
• Intrinseci, factori de gazdă:
- vârsta peste 70 ani
- obezitatea
- fumatul
- alcoolismul
- malnutriţia
-imunosupresia
- terenul anergic
- insuficienţă respiratorie cronică
- stare de şoc
- intervenţii chirurgicale recente pentru protezare
endotraheală etc.
• Diagnosticul de certitudine al PN este
dificil şi este susţinut de asocierea
• criterii clinice (tuse, febră, expectoraţie
mucopurulentă)
• criterii radiologice (apariţia unui infiltrat sau
modificarea recentă a unei imagini vechi)
• criterii bacteriologice, cu evidenţierea
agentului patogen în prelevatele „in situ".
 Prevenţia generală
• educaţia personalului medical şi aderenţa la
aplicarea corectă a măsurilor de control (inclusiv
spălarea mâinilor, folosirea mănuşilor şi
echipamentelor protecfive)
• supravegherea epidemiologică a IN
• întreruperea transmiterii interumane prin
respectarea circuitelor din spital (pacienţi,
vizitatori, personal medical, alimentele, lenjeria,
medicaţia)
• limitarea intervenţiei factorilor de risc pentru
infecţii.
• Pentru evitarea infecţiilor induse
bronhoscopic echipamentul trebuie curăţat
atent în detergent, imediat după utilizare,
apoi tratat cu glutaraldehidă 2% şi, în final,
cu apă sterilă sau alcool pentru
evitarea contaminării cu micobacterii
oportuniste din mediu.
 INFECŢII NOSOCOMIALE
POSTOPERATORII (INPO).
• IN ale plăgii operatorii
• Infectii apărute la distanţă de locul intervenţiei
chirurgicale (infecţii urinare, respiratorii, de
cateter, bacteriemii).
• reprezintă 15% din toate cauzele de IN şi au o
incidenţă variabilă după tipul de chirurgie (4-
5%), crescând semnificativ în cazul spitalizării
bolnavului în serviciile de reanimare(9%).
• Frecvenţa INPO depinde de prezenţa factorilor
de risc extrinseci şi intrinseci.
 INFECŢII NOSOCOMIALE DE
CATETER (INC).
• INC reprezintă 20-25% din totalul IN, fiind responsabile
de cel puţin 30% din cazurile de bacteriemii
nosocomiale.
• Reprezintă a 3-a cauză de IN la pacienţii din serviciile de
reanimare, unde mortalitatea poate atinge valori de 6-
20%.
• Factorii dependenţi de cateter: tehnica defectuoasă,
tipul de material (cateter de teflon, sau clorură de
polivinil, cu risc mai mare decât cel de poliuretan),
cateter multiplu, situsul de implantare (catetere venoase
centrale implicate în 90% din cazuri), implantare în
situaţii de urgenţă (risc crescut) faţă de implantare de
elecţie, durata menţinerii cateterului (peste 72 ore).
 Etiologia
• stafilococul coagulazo-negativ (30-40%)
• S. aureus (5-10%)
• bacteriile Gram negativ (10%-19%)
• fungi (5%)
• enterococi (peste 5%).
• Criteriile de diagnostic se referă la prezenţa
semnelor locale sau generale de infecţie, la
cultura cantitativă pozitivă a extremităţii
cateterului, hemoculturi pozitive în caz de
bacteriemie de cateter.
 INFECŢII NOSOCOMIALE
POSTTRANSFUZIONALE (INPT)
• INPT sau prin alogrefa (INA) sunt accidentale,
consecutive administrării de sânge, produse
sanguine conservate sau prin transplantul
diverselor ţesuturi şi organe.
• Riscul transmiterii agenţilor patogeni variaţi
(virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi) este
diminuat considerabil, în prezent, ca urmare a
practicării testelor de depistare a contaminării.
• Contaminarea produselor de sânge sau
transplant este posibilă fie direct, de la donator,
fie ulterior, în timpul prelevării, stocării sau
administrării lor.
 INFECŢII NOSOCOMIALE LA
PERSONALUL MEDICO-
SANITAR (IN-PMS)
• riscul potenţial de contaminare cu
germenii patogeni prezenţi în sângele
pacientului, riscul transmiterii virale fiind
cel mai frecvent, implicând în special
virusurile hepatitice B şi C precum şi
HIV
• PMS este expus şi altor agenţi patogeni
cum ar fi: virusul gripal, infecţiile
cauzate de streptococi şi stafilococi, v.
varicelo-zosterian, M tuherculosis.(în
SUA s-au descris epidemii nosocomiale cu
tulpini plurirezistente de BK)
Conduita în caz de accident după
expunere la HIV
• Dezinfecţia plăgii (alcool iodat, alcool etilic 70%,
betadine) - 5-10 minute
• Declararea accidentului imediat după expunere şi
înregistrarea datelor identificare ale pacientului sursă
(dacă e posibilă identificarea)
• Efectuarea serologiei după accident, ulterior se
repetă la 6 săptămâni, la 3 şi 6 luni.
• Evitarea donărilor de sânge şi a actelor sexuale
neprotejate timp de 6 luni de zile (riscul este maxim în
primele 6-12 săptămâni)
• Chimioprofilaxia recomandată asociază 3 antiretrovirale,
4 săptămâni, începută prompt - preferabil în 1 -2 ore
postexpunere, max până la 36 de ore.
Conduita în caz de accident după
expunere la VHB
• Pentru personalul medical protejat prin
vaccinare antihepatită B nu se adoptă
atitudini imunoprofilactice particulare (faţă
de VHB), dacă titrul de anticorpi este
cunoscut şi este de peste 10 mUI /ml.
Personalul medical protejat prin vaccinare,
dar cu status imun necunoscut, va fi
protejat prin revaccinare
în protecţia postexpunere (înţepături accidentale)
foarte importantă este şi atitudinea locală:
se favorizează sângerarea
spălarea din abundenţă cu apă (foarte
importantă pentru stropirile oculare)
dezinfecţie timp de 1-5 minute "în ploaie" de:
apă oxigenată 3%, glutaraldehidă 2%, alcool
etilic 70%, iodofori 2,5%, acid boric 3%
colir antiseptic pentru stropiri conjunctivale.
• Prevenirea infecţiilor prin expunere
profesională la agenţii patogeni cu
transmitere sanguină este posibilă, dar
este dependentă de adoptarea a 3
strategii:
• evitarea expunerii
• imunizarea
• profilaxia post-expunere.
 BOLI INFECTIOASE CU
TRANSMITERE AEROGENA
Curs nr.6
• Bolile infecţioase cu transmitere aerogenă
au ca izvoare de infecţie mai ales omul
• Infecţiile acute cu transmitere aerogenă
reprezintă peste 25% din totalul patologiei
infecţioase umane, afectând cu o incidenţă
ridicată diverse colectivităţi.
• Mecanismul de transmitere este: prin picături,
nucleosoli, pulberi, ceea ce face ca această
grupă de îmbolnăviri să aibă o contagiozitate
foarte mare.
• Receptivitatea faţă de infecţiile respiratorii este
foarte mare, de la valori de 90-100% în rujeolă
sau gripă şi până la valori mici în meningita
meningococică.
• Influenţa factorilor naturali este resimţită de
influenţa variaţiilor unor factori meteo-climatici,
majoritatea bolilor au evoluţie sezonieră.
Airborne Transmission of
Respiratory Pathogens
• Deoarece infecţiile respiratorii nu
beneficiază de mijloace eficiente de
blocare a transmiterii, profilaxia are în
vedere în mod special, aplicarea imunizării
active, cu respectarea indicaţiilor de vârstă
 Gripa
• Gripa este o viroză respiratorie acută,
determinată de virusurile influenzae tip
A, B, C
• transmisă prin picături
• incubaţie de 1-3 zile
• Clinic: febră de 39-40 C, cefalee,
curbatură, stare de prostraţie, coriză, tuse
chinuitoare persistentă,durei musculare,
articulare
• Virusul gripal tipul A este generator de
pandemii sau mari epidemii
• tipul B de epidemii locale sau regionale
• tipul C de cazuri sporadice sau de mici
epidemii locale.
Influenza Virus
Electron Micrograph of Viral
Particle (Influenza)
• Virusurile gripei, membre ale familiei
Orthomyxoviridae, genul Influenzae, sunt
virusuri de 80-100 nm cu ARN
monocatenar
• In structura virusurilor gripale se disting
două porţiuni:
1). componenta centrală
2). învelişul viral lipoproteic dublu
stratificat
 componenta centrală
• constituie antigenul solubil al virusului
gripal
• este formată din ribonucleoproteină (RNP/
nucleocapsidă), în a cărei componenţă
intră nucleoproteina 8
• segmente de ARN monocatenar,
reprezentând fiecare câte o genă
 învelişul viral lipoproteic dublu
stratificat
acoperit de structuri glicoproteice sub formă
de spiculi, unele având funcţie de
hemaglutinină şi altele de
neuraminidază.
Influenza Gene Segments and
Proteins
• Virusurile gripale suferă variaţii antigenice
naturale, care se produc prin schimbări
survenite în cele două antigene de înveliş,
mai ales la nivelul hemaglutininei (H) şi
mai puţin la nivelul neuraminidazei (N).
• variaţii antigenice minore ("drift" antigenic)
• schimbarea secvenţei unor aminoacizi din
structura H sau N.
• Se produc la intervale de 1/mai mulţi ani, prin
mutaţie sub influenţa imunităţii populaţiei;
• in urma acestor mutaţii apar noi variante ale
unui subtip de virus gripal A.
• Ele declanşează epidemii de amploare
moderată.
• variaţii antigenice majore ("shift" antigenic)
• produse printr-un proces de rearanjare a genelor
virale.
• Sunt variaţii discontinue, bruşte, profunde care
generează noi subtipuri de virus A, cu schimbări
atât pentru H, cât şi pentru N.
• Aceste virusuri „noi" sunt capabile să producă o
mare epidemie sau chiar o pandemie de gripă,
deoarece populaţia va fi lipsită iniţial de anticorpi
faţă de ele.
• Deosebit de importanta este din punct de
vedere epidemiologic problema
rezervorului extrauman de virusuri gripale,
reprezentat de:
• porci
• cai
• păsări domestice/sălbatice.
The H1N1
• Virusurile gripale au rezistenţă redusă în mediul
extern, astfel decontaminarea se poate realiza
prin aerisire şi igienizare comună, fără utilizarea
decontaminanţilor chimici.
• Sursa de infecţie este constituită de omul
bolnav, cu forme clinice tipice şi atipice de boala,
contagios din perioada de incubaţie, în primele
3-5 zile de boală, prin norul lui Phlugge
• Ponderea majoră o reprezintă persoanele care
suportă infecţia inaparentă, cu rol epidemiologic
deosebit.
• Transmiterea în gripă este indirectă simplă,
aerogenă, prin norul Phlugge în spaţii închise.
• In măsură redusă este posibilă transmiterea prin
obiecte, mâini recent contaminate.
• Este certă posibilitatea transmiterii din rezervorul
animal la specia umană, şi apoi transmiterea
interumană a virusurilor animale.
 Rezervor de infecţie
• se referă la totalitatea speciilor gazde
naturale posibile ale unui agent infecţios:
Persoană
• Animal
• Insectă
• Plantă
• Sol
• Substanţă sau orice combinaţie dintre
acestea
• Plecând de la acest considerent, infecţiile
posibile la om se împart în două grupe
mari :
• Antroponoze
• Zoonoze
• Antroponozele sunt boli infecţioase
produse de agenţi patogeni specifici
omului, specia umană fiind singura specie
gazdă naturală a acestor paraziţi. Deci,
unicul izvor de infecţie este omul.
• Ex: rujeola, rubeola, scarlatina, febra
tifoidă etc
 Zoonozele
• boli ale animalelor care accidental pot fi
transmise şi omului.
• I. antropozoonoze sau zoonoze active în
care izvorul de infecţie poate fi animal sau
uman, omul poate juca un rol activ în
răspândirea naturală a bolii (gripa,
turbarea, febra Q etc).
• Receptivitatea este generală pentru persoanele
care nu posedă titruri protective de anticorpi
corespunzători cu structura antigenică a
subtipurilor circulante.
• Toate persoanele infectate sunt contagioase
• într-o situaţie particulară de risc se pot găsi
copiii, vârstnicii, gravidele, imunosupresaţii
 Tablou clinic
• perioada de incubaţie scurtă, 1-4 zile
• perioada de invazie inexistentă
• perioada de stare 5-7 zile, cu:
• debut brusc, uneori sever, cu febră ridicată, în platou, deseori fără frisoane
• stare generală alterată, toxică, curbatură, cefalee, orbitalgii, anorexie,
vărsături, uneori diaree, fotofobie, astenie
• manifestări respiratorii (insuficienţă respiratorie, uneori coriză, tuse
uscată, dureri toracice)
• manifestări cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială)
• herpes nazo-labial, tegumente congestionate (tulburări vasomotorii)

• perioada de convalescenţă 7-10 zile, cu scăderea febrei în liză, astenie,

fatigabilitate, sudoraţii profuze, imunodepresie cu susceptibilitate la
suprainfecţii
 Complicaţii
• - neurologice (nevrite, encefalite, mielite)
• - respiratorii (bronşiolite, pneumonii)
• - cardiace (miocardită, pericardită, infarct
miocardic)
• - suprainfecţii bacteriene
• - sindromul de astenie postvirală
prelungită
• Imunitatea antigripală postinfecţioasă
este strict specifică de tulpină şi are
caracter protector specific definitiv.
• Imunitatea postvaccinală este omologă
compoziţiei vaccinului şi este tranzitorie
(maximum 1 an).
 BOLI INFECTIOASE CU
TRANSMITERE AEROGENA
Curs nr.7
• Bolile infecţioase cu transmitere aerogenă
au ca izvoare de infecţie mai ales omul
• Infecţiile acute cu transmitere aerogenă
reprezintă peste 25% din totalul patologiei
infecţioase umane, afectând cu o incidenţă
ridicată diverse colectivităţi.
• Mecanismul de transmitere este: prin picături,
nucleosoli, pulberi, ceea ce face ca această
grupă de îmbolnăviri să aibă o contagiozitate
foarte mare.
• Receptivitatea faţă de infecţiile respiratorii este
foarte mare, de la valori de 90-100% în rujeolă
sau gripă şi până la valori mici în meningita
meningococică.
• Influenţa factorilor naturali este resimţită de
influenţa variaţiilor unor factori meteo-climatici,
majoritatea bolilor au evoluţie sezonieră.
Airborne Transmission of
Respiratory Pathogens
• Deoarece infecţiile respiratorii nu
beneficiază de mijloace eficiente de
blocare a transmiterii, profilaxia are în
vedere în mod special, aplicarea imunizării
active, cu respectarea indicaţiilor de vârstă
 Gripa
• Gripa este o viroză respiratorie acută,
determinată de virusurile influenzae tip
A, B, C
• transmisă prin picături
• incubaţie de 1-3 zile
• Clinic: febră de 39-40 C, cefalee,
curbatură, stare de prostraţie, coriză, tuse
chinuitoare persistentă,durei musculare,
articulare
• Virusul gripal tipul A este generator de
pandemii sau mari epidemii
• tipul B de epidemii locale sau regionale
• tipul C de cazuri sporadice sau de mici
epidemii locale.
Influenza Virus
Electron Micrograph of Viral
Particle (Influenza)
• Virusurile gripei, membre ale familiei
Orthomyxoviridae, genul Influenzae, sunt
virusuri de 80-100 nm cu ARN
monocatenar
• In structura virusurilor gripale se disting
două porţiuni:
1). componenta centrală
2). învelişul viral lipoproteic dublu
stratificat
 componenta centrală
• constituie antigenul solubil al virusului
gripal
• este formată din ribonucleoproteină (RNP/
nucleocapsidă), în a cărei componenţă
intră nucleoproteina 8
• segmente de ARN monocatenar,
reprezentând fiecare câte o genă
 învelişul viral lipoproteic dublu
stratificat
acoperit de structuri glicoproteice sub formă
de spiculi, unele având funcţie de
hemaglutinină şi altele de
neuraminidază.
Influenza Gene Segments and
Proteins
• Virusurile gripale suferă variaţii antigenice
naturale, care se produc prin schimbări
survenite în cele două antigene de înveliş,
mai ales la nivelul hemaglutininei (H) şi
mai puţin la nivelul neuraminidazei (N).
• variaţii antigenice minore ("drift" antigenic)
• schimbarea secvenţei unor aminoacizi din
structura H sau N.
• Se produc la intervale de 1/mai mulţi ani, prin
mutaţie sub influenţa imunităţii populaţiei;
• in urma acestor mutaţii apar noi variante ale
unui subtip de virus gripal A.
• Ele declanşează epidemii de amploare
moderată.
• variaţii antigenice majore ("shift" antigenic)
• produse printr-un proces de rearanjare a genelor
virale.
• Sunt variaţii discontinue, bruşte, profunde care
generează noi subtipuri de virus A, cu schimbări
atât pentru H, cât şi pentru N.
• Aceste virusuri „noi" sunt capabile să producă o
mare epidemie sau chiar o pandemie de gripă,
deoarece populaţia va fi lipsită iniţial de anticorpi
faţă de ele.
• Deosebit de importanta este din punct de
vedere epidemiologic problema
rezervorului extrauman de virusuri gripale,
reprezentat de:
• porci
• cai
• păsări domestice/sălbatice.
The H1N1
• Virusurile gripale au rezistenţă redusă în mediul
extern, astfel decontaminarea se poate realiza
prin aerisire şi igienizare comună, fără utilizarea
decontaminanţilor chimici.
• Sursa de infecţie este constituită de omul
bolnav, cu forme clinice tipice şi atipice de boala,
contagios din perioada de incubaţie, în primele
3-5 zile de boală, prin norul lui Phlugge
• Ponderea majoră o reprezintă persoanele care
suportă infecţia inaparentă, cu rol epidemiologic
deosebit.
• Transmiterea în gripă este indirectă simplă,
aerogenă, prin norul Phlugge în spaţii închise.
• In măsură redusă este posibilă transmiterea prin
obiecte, mâini recent contaminate.
• Este certă posibilitatea transmiterii din rezervorul
animal la specia umană, şi apoi transmiterea
interumană a virusurilor animale.
 Rezervor de infecţie
• se referă la totalitatea speciilor gazde
naturale posibile ale unui agent infecţios:
Persoană
• Animal
• Insectă
• Plantă
• Sol
• Substanţă sau orice combinaţie dintre
acestea
• Plecând de la acest considerent, infecţiile
posibile la om se împart în două grupe
mari :
• Antroponoze
• Zoonoze
• Antroponozele sunt boli infecţioase
produse de agenţi patogeni specifici
omului, specia umană fiind singura specie
gazdă naturală a acestor paraziţi. Deci,
unicul izvor de infecţie este omul.
• Ex: rujeola, rubeola, scarlatina, febra
tifoidă etc
 Zoonozele
• boli ale animalelor care accidental pot fi
transmise şi omului.
• I. antropozoonoze sau zoonoze active în
care izvorul de infecţie poate fi animal sau
uman, omul poate juca un rol activ în
răspândirea naturală a bolii (gripa,
turbarea, febra Q etc).
• Receptivitatea este generală pentru persoanele
care nu posedă titruri protective de anticorpi
corespunzători cu structura antigenică a
subtipurilor circulante.
• Toate persoanele infectate sunt contagioase
• într-o situaţie particulară de risc se pot găsi
copiii, vârstnicii, gravidele, imunosupresaţii
 Tablou clinic
• perioada de incubaţie scurtă, 1-4 zile
• perioada de invazie inexistentă
• perioada de stare 5-7 zile, cu:
• debut brusc, uneori sever, cu febră ridicată, în platou, deseori fără frisoane
• stare generală alterată, toxică, curbatură, cefalee, orbitalgii, anorexie,
vărsături, uneori diaree, fotofobie, astenie
• manifestări respiratorii (insuficienţă respiratorie, uneori coriză, tuse
uscată, dureri toracice)
• manifestări cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială)
• herpes nazo-labial, tegumente congestionate (tulburări vasomotorii)

• perioada de convalescenţă 7-10 zile, cu scăderea febrei în liză, astenie,

fatigabilitate, sudoraţii profuze, imunodepresie cu susceptibilitate la
suprainfecţii
 Complicaţii
• - neurologice (nevrite, encefalite, mielite)
• - respiratorii (bronşiolite, pneumonii)
• - cardiace (miocardită, pericardită, infarct
miocardic)
• - suprainfecţii bacteriene
• - sindromul de astenie postvirală
prelungită
• Imunitatea antigripală postinfecţioasă
este strict specifică de tulpină şi are
caracter protector specific definitiv.
• Imunitatea postvaccinală este omologă
compoziţiei vaccinului şi este tranzitorie
(maximum 1 an).
 Prevenirea gripei
• măsuri nespecifice de ordin educaţional
sanitar individual:
• protejarea mecanică a tusei şi strănutului,
mai ales în spaţii închise
• evitarea aglomeraţiilor în sezon epidemic.
• Masti de protectie
The N95 Respirator
• Imunoprofilaxia specifică nu poate preveni
o pandemie, dar poate controla circulaţia
tulpinilor cunoscute.
• Chimioprofilaxia este recomandată numai
în gripa A ,este indicată la persoanele
nevaccinate şi la care gripa constituie un
mare risc individual.
 Terapia antigripala
• Inhibitori de hemaglutinaza(HA)
amantadine, rimantidine
Care nu mai sunt folositi din 2005 avand in vedere rezistenta
dezvoltata de virus

Inhibitori de neuraminidaza(NA)
oseltamvir(Tamiflu), zanamvir,
activi pentru Virusul gripal A si B,
si in profilaxie
ca sa fie eficienti, trebuiesc administrati in mai putin de 40 de ore de
la aparitia simptomelor.
oseltamvir(Tamiflu), oral, 75 mg/zi 5 zile
zanamvir, intranazal, 5 zile
 Terapia antigripala
• Avantajele prescrierii antiviralelor sunt reducerea
severitatii bolii, duratei ei si a complicatiilor
aferente(encefalite,mielite,bronşiolite,
pneumonii,miocardită, pericardită)
• Eficienţa variabilă, dificil de cuantificat, costurile
ridicate, prezenţa reacţiilor adverse şi inducerea
rezistenţei virusurilor gripei nu permit utilizarea
prevenţională, la nivel populaţional, a
antiviralelor.
• Prevenţia specifică se realizează prin
vaccinare care, deşi trebuie să învingă,
an de an, dificultăţile legate de variaţia
antigenică, în primul rând a virusului tip A,
şi să aibă în vedere durata relativ redusă
a protecţiei, aduce mari beneficii la nivel
populaţional, prioritar grupurilor cu risc
major
Protectia vaccinala apare dupa 10-14 zile de la
vaccinare, dureaza 1 an
 IMUNIZAREA
• Procesul de a induce activ
sau
de a conferi artificial imunitate
prin administrarea de produse
imunobiologice

Imunizarea: activa
pasiva
 Imunizarea Activa
• Inducerea productiei de anticorpi si/sau altui raspuns
imun prin administrarea unui vaccin/anatoxina

• Imunizarea activă presupune introducerea în organism a

unor antigene lipsite de toxicitate şi virulenţă, capabile a
stimula (şi implicând) un răspuns imun asemănător celui
produs de infecţia naturală.

• protecţia se instalează numai după o perioadă de latenţă

(câteva zile -1 -2 săptămâni) ce constituie un interval
neprotejat, dar odată instituită este de durată prelungită
(luni, ani de zile).
 Vaccinurile corpusculare vii
atenuate sau supraatenuate
• conţin microorganisme întregi, cu virulenţă scăzută prin pasaje
succesive pe medii de cultură

• bacteriene (vaccinul BCG, vaccinul antidizenteric)

• virale(vaccinul antipoliomielitic, antirujeolic, antirubeolic,anti oreillon,
anti varicelos, anti-variolic, anti- Rotavirus).

Imunogenitatea lor foarte bună face să se realizeze o protecţie

persistentă.
Dezavantajele principale sunt reprezentate de posibila reversie la
virulenţă ce determină reacţii postvaccinale majore şi de fragilitatea
produsului biologic care impune condiţii speciale de păstrare şi
manipulare.
 Vaccinurile corpusculare inactivate
("omorâte ")
• conţin particule întregi bacteriene sau virale la care, prin
diverse proceduri fizice şi/sau chimice, s-a produs
inactivarea microorganismelor:
vaccinul antitifoidic
antipertussis
antigripal
anti-polio
anti- rabic
anti- HEPATITA A
Imunogenitatea lor este mai redusă şi impune, pentru o
protecţie corespunzătoare, administrarea repetată a
stimulului antigenic.
Anatoxinele bacteriene (toxoizii)
• se utilizează în profilaxia unor boli în care toxina
deţine rolul major în patogeneză.
• Anatoxinele se obţin din exotoxinele
microorganismelor prin tratare cu căldură şi
formol, formaldehidă care le neutralizează
capacitatea toxigenă, dar păstrează calitatea lor
imunogenă.
• Anti :difterie, tetanos, holeră, botulism și alte
boli.
• Toxoizii sunt foarte eficienți.
 Vaccinurile subunitare, antigenice
• conţin un antigen sau o fracţiune antigenică cu rol
principal în patogeneză şi imunogenicitate.
• vaccinurile antigenice s-au obţinut prin separarea
chimică a determinantului antigenic din microorganismul
parental.
• Noile vaccinuri antigenice se obţin prin biotehnologie
(tehnica moleculelor recombinante).
• Astfel, vaccinul antihepatită B se obţine prin donarea
genelor ce codifică antigenul de suprafaţă AgHBs în
drojdie de bere, fiind sintetizat de aceste celule.
 Vaccinurile subunitare, antigenice
• Hib (Haemophilus influenzae type b)
• Hepatita B
• HPV (Human papillomavirus)
• Pertusis(Tusea Convulsiva)
• Pneumococ
• Meningococ
• Zona Zooster
 Viitorul vaccinurilor
• Vaccinurile ADN sunt ușor și ieftin de
făcut - și produc o imunitate puternică, pe
termen lung.
• Vaccinurile vectoriale recombinate
(vaccinuri bazate pe platformă) acționează
ca o infecție naturală, deci sunt deosebit
de bune la învățarea sistemului imunitar
cum să lupte împotriva germenilor.
 Indicatiile vaccinarii antigripale
• varsta peste 50 de ani
• Diabeticii
• Afectiuni cronice ale plamanilor, inimii,
rinichilor
• Afectiuni imunodeficitare
• Gravide cu sarcina peste 3 luni in sezon
• Lucratori din sistemul sanitar/case de copii
 Vaccinarea anti gripala
• In fiecare an, virusul gripal sufera anumite modificari fata
de anul precedent, ceea ce inseamna ca in fiecare an
trebuie preparat un nou vaccin, care sa contina tulpinile
specifice sezonului care urmeaza.
• Organizatia Mondiala a Sanatatii stabileşte in fiecare an
tulpinile de virusuri care vor forma structura vaccinului
adecvat fiecarei emisfere (nord şi sud), iar toti
producatorii de vaccin respecta compozitia stabilita de
OMS.
• compozitia vaccinului se actualizeaza anual, pentru a
asigura o eficacitate cat mai mare, in concordanta cu
situatia epidemiologica actuala.

• OMS recomanda in acest moment vaccinul tetravalent,

cu 4 tulpini: 2 subtipuri de tulpina A si 2 subtipuri de
tulpina B.
 Vaccinarea anti gripala
• Se folosesc:
• vaccinuri vii atenuate (FluMist ,Fluenz Tetra )
• si
• vaccinuri inactivate(Fluarix,VaxigripTetra, Influvac
Tetra)
• Vaccinurile vii atenuate sunt foarte eficiente din punct de
vedere al obtinerii imunitatii dar exista riscul minor de a
determina boala activa(procent minim), de aceea ele nu
se folosesc pentru imunizarea femeilor gravide si a
persoanelor imuno suprimate.
• Vaccinuri recombinante (Flublok)
 Influenza virus vaccine,
intranasal (FluMist Quadrivalent)
• Vaccin viu atenuat
• Indicat pentru imunizarea activa in preventia infectiei cu
V.gripal A si B; produce anticorpi specifici de tulpina
• Indicat in administrare intranazala pentru vaccinarea
copiilor sanatosi peste varsta de 2 ani, adolescenti si
adulti(pana la varsta de 49 de ani)
• 0.2 mL intranasal (ie, 1 mL in fiecare nara)
• I aplicatie/sezon
>49 years: Not established
• Contraindicat persoanelor alergice(alergie la ou)
si imunosupresate
Fluenz Tetra x 1 pulverizator (sticla)
x 0,2 ml suspensie nazala spray.
• Fluenz Tetra vaccin antigripal (viu atenuat,
administrat pe cale nazală)
• Fluenz Tetra este un vaccin care se utilizează
pentru protecția împotriva virusului gripal (gripei)
la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 2
și 18 ani.
• Doza recomandată este de câte o pulverizare pe
cale nazală (0,1 ml) în fiecare nară.
• Copiii și adolescenții care nu au fost vaccinați
anterior împotriva gripei sezoniere trebuie să
primească o a doua doză, după un interval de 4
săptămâni de la prima doza.
 Fluenz Tetra x 1 pulverizator (sticla)
x 0,2 ml suspensie nazala spray.
• Fluenz Tetra este contraindicat la copiii și adolescenții
care sunt hipersensibili (alergici) la substanțele active
sau la oricare dintre celelalte ingrediente, la gentamicină
(un tip de antibiotic) sau la ouă sau proteine din ouă.

• Este, de asemenea, contraindicat la copiii și adolescenții

cu sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni,
precum tulburări hematologice, infecție simptomatică cu
HIV, cancer ori ca urmare a anumitor tratamente
medicale, precum și la copiii și adolescenții care
urmează un tratament cu salicilați (analgezice de tipul
aspirinei).
• Dezavantaje:costuri ridicate, posibile
reactii adverse
• reactii adverse:
-bronchospasm dupa adm. Intranazala(
zanamivir)
- greata, varsaturi, dureri de cap( dupa
adm.de oseltamivir).
 Influenza virus vaccine: Fluarix
Quadrivalent
• Indicat in imunizarea activa pentru preventia infectiei cu V.gripal A si B
• Produce anticorpi specifici tulpinilor virale incluse in vaccin.
• Vaccin inactivat, contine 4 tulpini ale virusului, cele care din punct de
vedere antigenic se considera ca vor circula in sezonul urmator(imunitate
globala)
• Se formuleaza in fiecare an
• Injectabil im.
• Nu se administreaza persoanelor alergice(alergie a ou)
• Se poate efectua începând de la vârsta de 6 luni.
• Este indicată o administrare anuală de vaccin, înaintea
sezonului gripal (pentru România, în perioada octombrie-
noiembrie, anual).
 Vaccinuri tetravalente
• VaxigripTetra x 1 seringa preumpluta x 0,5 ml
suspensie injectabila
• Cultivat pe ou, inactivat cu formaldehida
• imunizarea activă a adulților, inclusiv a gravidelor,
adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 luni și peste
• protecția pasivă a sugarului(sugarilor), de la naștere
până la o vârstă mai mică de 6 luni, după vaccinarea
prealabilă a gravidelor
• Adulți: o doză de 0,5 ml.
• Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 17
ani: o doză de 0,5 ml.
• VaxigripTetra poate fi utilizat pe toată perioada sarcinii
poate fi utilizat în timpul alăptării
• Nu se va recomanda persoanelor cu alergie cunoscuta
la ou, Neomicina!
 VaxigripTetra
• Vaccinul trebuie administrat prin injectare
intramusculară sau subcutanată.
• Locurile preferate pentru injectarea
intramusculară sunt partea anterolaterală a
coapsei (sau muşchiul deltoid dacă masa
musculară este adecvată) la copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 luni și 35 de luni, sau mușchiul
deltoid la copiii cu vârsta începând de la 36 de
luni, adolescenţi și adulți.
• Vaccinarea trebuie amânată la persoanele cu
afecţiuni febrile moderate sau severe sau cu
afecțiuni acute.
 Influvac Tetra x 1 seringa
preumpluta cu ac x 0,5 ml suspensie
injectabila (inactivat)
• Administrarea acestui vaccin este
recomandata in special persoanelor care
prezinta un risc crescut de complicatii, in
cazul in care ar contacta aceasta boala.
• Influvac Tetra este un vaccin care se
poate administra si femeilor insarcinate
si celor care alapteaza.
• Tetra este prescris pentru adulti (varsta de
18 ani si peste), o doza de 0,5 ml im/sc .
• Vaccinul gripal recombinant (RIV;
Flublok®) nu conține nici un fel de
proteine ​de ou și este o opțiune pentru
adulți de toate vârstele, cu alergie la ou de
orice severitate
 gravide

• La gravide in sezonul gripal se

administreaza influenza vaccin inactivat.
• Mai multe studii demonstreaza ca vaccinul gripal administrat in
timpul sarcinii protejeaza si bebelusul impotriva gripei, timp de
cateva luni dupa nastere.
• Vaccinarea antigripala scade la jumatate riscul de infectii respiratorii
acute asociate gripei la femeile gravide, iar riscul de spitalizare este
redus cu 40%.
• Avortul spontan, nasterea prematura, malformatiile congenitale si
nasterea cu greutate sub nivelul normal sunt cateva dintre riscurile
la care se expune mama in caz de contractare a gripei.
 New Vaccination Paradigm

• Se preconizeaza fabricarea unui vaccin

antigripal cu administrare intranazala,
facila, pentru copii, acestia fiind principalii
transmitatori, cei care raspandesc boala
in randul populatiei.
 Rujeola
• Rujeola este o boală infecţioasă acută, cu înaltă contagiozitate, specifică
omului, determinată de virusul rujeolic
• Se caracterizează clinic prin febră, catar conjunctival, al căilor respiratorii -
triplu catar (ocular - conjunctivită seroasă, respirator - rinoree apoasă,
aspect de „facies plâns” şi digestiv - greaţă, vomă, diaree), semnul Koplik
(puncte albe sidefii pe mucoasa jugală, în dreptul molarilor superiori) şi
„piquété hemoragic” (prezenţa unor pete roşii la nivelul mucoasei
faringiene hiperemiate
• şi exantem macular caracteristic.
• perioada de incubaţie 10 zile (fixă)
• La gravide, poate avea evoluţie severă şi este asociată cu risc mare de
naştere prematură şi avort spontan.
• Nu s-a demonstrat implicarea în apariţia malformaţiilor congenitale.
• Fatalitatea din ultimii ani : 0,1-0,2%. Decesele se datorează în cea mai
mare parte complicaţiilor, la copilul mic cea mai frecventă este pneumonia
(60%).
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie omul bolnav
• - calea de transmitere aerogenă, prin contact
direct, rar indirect
• - perioada de contagiozitate 2 zile înainte de
debut, 6 zile din perioada eruptivă (indice de
contagiozitate 95%)
• - receptivitate generală, imunitate neonatală
transplacentară şi prin lapte (4-6 luni)
• - după boală, imunitate durabilă pe viaţă
•

• Maculopapular rash Face of boy with measles. Third day of

rash. CDC
• Koplik's spots
• Sursa de infecţie este exclusiv umană reprezentată de omul bolnav cu
forme tipice de boală, cu exantem
• Contagiozitatea apare la sfârşitul perioadei incubaţie, este maximă în
perioada catarală şi se menţine încă 4-6 zile după apariţia erupţiei

• Transmiterea este indirectă simplă pe cale respiratorie, şi se realizează cel

mai frecvent când catarul este maxim, prin picături-nucleosoli proiectate în
anturajul apropiat al bolnavului în timpul tusei, strănutului sau al vorbirii.

• Este una din cele mai contagioase boli infecţioase, cu un indice de

contagiozitate de peste 95%.

• după boală, imunitate durabilă pe viaţă

• In condiţiile unei vaccinări corecte se obţine un răspuns de 95% din

vaccinaţi.
 Diagnostic pozitiv
- epidemiologic (contact cunoscut sau
epidermie în curs, persoană neimunizată)
– clinic (tablou sugestiv cu enantem şi exantem)
– Paraclinic
Diagnostic diferenţial
- alte boli infecţioase eruptive
- erupţii alergice, postmedicamentoase
 complicatii
• - miocardita acută (rar)
• - keratita morbilioasă (rar)
• - moartea fătului
• avort spontan
• malformaţii fetale (efect teratogen)
• naşteri premature
 complicatii
• nervoase:
• - encefalita acută cu incluzii (precoce)
• - encefalita acută alergică (posteruptiv)
• - panencefalita sclerozantă subacută Van
Bogaert (PESS), encefalita subacută cu
incluzii (tardiv după boală, la câţiva ani)
• - leuconevraxita (scleroza multiplă),
infecţie virală lentă
• - nevrite, mielite
 Profilaxia
• Profilaxia generală se referă la supravegherea
epidemiologică activă a grupurilor cu risc reprezentate
de copiii din colectivităţi, familii aglomerate, unităţi pentru
asistenţă medico-socială şi de cei cu deficienţe
imunologice.
• Profilaxia specială, prin imunoprofilaxie pasivă se
realizează cu imunoglobuline standard în doză unică de
0,25 ml/kg, asigurând protecţie pentru 3-6 săptămâni.
• Se recomandă la cei care sunt la mare risc de a dezvolta
forme severe sau fatale de rujeolă, care sunt susceptibili
şi au fost expuşi la infecţie: copii cu afecţiuni maligne,
infectaţii HIV simptomatici chiar dacă sunt vaccinaţi
(după expunere recunoscută), la gravide.
 Vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola)

• ROR este un vaccin combinat care protejeaza impotriva rujeolei, oreionului

si rubeolei. si rubeolei.
• Vaccinul ROR contine variante atenuante de virusi vii de rujeola,
oreion si rubeola.
• Prima doza de vaccin ROR se administreaza copiilor ca parte
din programul national obligatoriu de vaccinare in intervalul
de varsta 12-15 luni. Cea de-a doua doza se administreaza de
obicei la 5 ani, desi poate fi realizata chiar si la 3 luni de la
prima imunizare. In jur de 5-10% dintre copii nu sunt complet
imuni ROR dupa prima doza de vaccin, acesta fiind motivul
pentru care este necesara si ce-a de-a doua doza, in urma
careia raman aprox. 1% din copii partial imuni impotriva celor
3 boli ale copilariei.
• Vaccinul se injecteaza printr-o singura injectie,
subcutanat, la nivelul coapsei sau bratului

• Femeia va evita sa ramana insarcinata in prima luna

de la administrarea vaccinului.
• Cele care au ramas insarcinate si descopera in timpul
sarcinii ca au imunitate scazuta impotriva rubeolei,
pot fi vaccinate dupa nasterea copilului, de obicei la
controlul de 6 saptamani.
 Rubeola
• Rubeola este o boală infecţioasă şi contagioasă determinată de
virusul rubeolic, caracterizată clinic prin febră moderată, exantem
maculopapulos şi poliadenopatie.
• A devenit o problema de mare importanţă pentru sănătatea publică
prin sindromul rubeolic congenital (SRC) care apare la copiii
născuţi din mame care au trecut prin infecţie în timpul gravidităţii.
• Rubeola apărută în timpul sarcinii poate duce la moarte fetală, avort
spontan, naştere prematură şi un număr impresionant de malformaţii
congenitale de exemplu:
• oculare (cataractă, glaucom retinopatie, microftalmie)
• cardiace (persistenţa canalului arterial, defect de sept
interventricular, stenoză pulmonară, coarctaţia aortei)
• surditate
• anomalii neurologice, alte anomalii.
• Manifestările SRC pot fi evidenţiate după naştere sau la un interval
de 2 până la 4 ani.
• congenital rubella and "blueberry muffin" skin lesions.
• Lesions are sites of extramedullary hematopoiesis and can be
associated with several different congenital viral infections and
hematologic diseases.
• Congenital rubella with hemorrhagic lesions in
the skin
• Baby born with rubella: Thickening of the lens of
the eye that causes blindness (cataracts)
• Virusul este eliminat prin secreţii respiratorii din
perioada de incubaţie, cu 7 zile înainte de
apariţia erupţiei şi continuând încă 5-7 zile după
apariţia acesteia.
• Copii cu SRC elimină mari cantităţi de virus prin
secreţiile organismului timp îndelungat (mai
multe luni până la 1 an)
• Transmiterea transplacentară survine în cursul
viremiei materne, fiind posibilă şi în infecţiile
inaparente
• Imunitatea transplacentară durează 3-6 luni,
după care sugarul este receptiv
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie omul bolnav sau
nou-născuţii cu rubeolă congenitală
• - poarta de intrare mucoasa respiratorie şi
posibil conjunctivală
• - calea de transmitere aerogenă.
• - contagiozitatea 3-7 zile înaintea şi 5-7
zile după apariţia exantemului
• - receptivitate generală
• starea generală este puţin afectată
• exantem caracteristic (micromaculos, format din pete
mărunte, de dimensiunea unui bob de orez, de culoare roz, în
număr variabil, apare într-un singur val, cu evoluţie
descendentă, de la faţă spre trunchi şi membre, are o durată
variabilă de la 1-4 zile, „vine şi pleacă repede”, dispare fără
pigmentaţie reziduală)
• adenopatii latero-cervicale, retroarticulare şi nucale
nedureroase sau slab dureroase, care dispar la mai multe
săptămâni după boală
• artralgii (la nivelul articulaţiilor mari şi al celor mici ale
mâinilor, cu impotenţă funcţională de durată, chiar şi în
convalescenţă)
• enantem, cu mucoasă faringiană hiperemică, desen vascular
marmorat
• Rash of rubella on skin of child's back. Distribution is similar to that
of measles but the lesions are less intensely red. CDC
Child with generalized eruption.
 Complicaţii
• -artrită
• -purpură
• -encefalită sau encefalo-mielită
• -efect teratogen la gravide, cu moartea
produsului de concepţie, malformaţii
congenitale, tulburări enzimatice, afectare
neuropsihică sau naştere prematură
(teratogenitatea se manifestă atât embrionar, cât
şi fetal, generând rubeola congenitală)
 Profilaxie şi combatere
• Măsurile de profilaxie au importanţă majoră pentru
prevenirea SRC, cea mai importantă măsură fiind
vaccinarea antirubeolică aplicată după 1969 în mai multe
ţări cu vaccinuri vii atenuate preparate ca monovaccin
rubeolic, bivaccin rujeolă-rubeolă (RR- Ruderovax), sau
trivaccin rujeolă-oreion-rubeolă (ROK-Trimovax).
• Se recomandă tuturor copiilor de la vârsta de 12 (optim
15) luni, persoanelor susceptibile de sex feminin la
vârsta adolescenţei, în perioada de procreere.
• Conversia imună este de 98%, iar durata protecţiei
induse este îndelungată (10-18 ani).
• Prevenirea SRC în cazul contactului infectant realizat de
o gravidă la care examenele serologice precizează
receptivitate (lipsa anticorpilor) sau infecţie acută sau
recentă (IgM specifice prezente) se face întreruperea
sarcinii. Decizia aparţine femeii.
 Varicela şi herpes zoster
• Virusul varicelo-zosterian (VVZ) produce
varicela ca infecţie primară, iar reactivarea
infecţiei latente indusă de primoinfecţie se
manifestă clinic ca herpes zoster (HZ).
• Varicela este o boală infecţioasă specifică
omului, extrem de contagioasă, semnalată în
copilărie, manifestă printr-o erupţie eritemato-
veziculară pruriginoasă însoţită de manifestări
generale uşoare şi imunitate durabilă pe toată
viaţa.
• infectia latenta, infectie asimptomatica, in care
agentii patogeni persista timp indelungat in stare
vie in tesuturile organismului gazda; prezenta lor
nu se poate detecta clinic.
• Este o infectie in care nu are loc multiplicarea
agentului pathogen, acidul nucleic viral este
incorporat in nucleul celulei ca un pro virus, in
organismul gazda este present numai mesajul
genetic.
• Infectia asimptomatica se poate activa,
devenind infectie clinic evidenta
 Epidemiologie

- sursa de infecţie bolnavi cu varicelă (formă

clinică) sau herpes zoster.
- receptivitate generală cu excepţia nou-
născuţilor în primele 4-6 luni.
• - calea de transmitere aerogenă.
• - poarta de intrare respiratorie
• - contagiozitatea: ultimele 3-5 zile ale incubaţiei
până la faza de crustă (14-21 zile).
• Herpesul zoster reprezintă reactivarea localizată
a infecţiei latente cantonată la nivelul
ganglionilor senzitivi spinali şi cranieni.
• Erupţia este obişnuit localizată, deseori foarte
dureroasă şi are caracter repetitiv
• Leziunile de HZ pot fi contagioase pentru
persoane neimune.
• Un bolnav cu HZ poate duce la declanşarea
unei epidemii de varicela la receptivii pentru
infecţia cu VVZ.
 Epidemiologie

• Varicela la copilul sănătos este o boală benigna,

care necesită doar un tratament simptomatic.
• Adulții și persoanele imunocompromise cu
varicela au un parcurs mai complicat al bolii
decât cel care apar la copii, evolutie prelungita
cu posibile complicatii, necesitand terapie
specific antivirala(acyclovir oral/iv. Functie de
starea clinica).
• Transmiterea VVZ se realizează direct, prin picături-nucleosoli sau
aerosoli contaminaţi cu conţinutul veziculelor gratate, dar şi indirect
prin obiecte recent contaminate cu secreţii din leziuni tegumentare
sau de la nivelul tractului respirator.
• Transmiterea VVZ la fat se poate produce transplacentar, după o
viremie maternă la gravida cu varicelă, şi boala poate apărea la fat
în aproximativ 2 zile după debutul varicelei materne.
• Transmiterea VVZ în primul trimestru de sarcină determină riscul de
apariţie a malformaţiilor congenitale:
• Retardare în creştere
• Microcefalie
• Cataractă
• Corioretinită
• Surditate
• Atrofie cerebrală.
• în lunile mai mari de sarcină, infecţia fătului poate duce la forme
grave de boală sistemică;Ia nou-născut (varicelă congenitală).
• Imunitatea pasivă transplacentară protejează
aproximativ 6 luni.
• Cazurile de varicelă congenitală determină o
letalitate de 10-20%.
• Varicela se manifestă prin forme deosebit de
grave la copiii cu limfoproliferări maligne.
• Infecţiile bacteriene secundare sunt destul de
frecvente si necesita terapie cu antibiotice cu
spectru larg, anti-stafilococice, anti-
streptococice.
 Varicella-zoster virus
- la persoanele imunocompromise,
- la gravide,
boala se poate complica cu pneumonie si
respectiv encefalita, hepatita, suprainfectii
bacteriene
- Reye syndrome, prin folosirea
concomitenta de Aspirina
 Complicaţii
• - suprainfecţia veziculelor (cicatrici reziduale)
• - respiratorii
• - nervoase
• - efect teratogen - varicelă congenitală
(afectarea retinei, microoftalmie, a creierului,
cicatrici ale pielii si extremitatilor)
• - naştere prematură
• - avort
• Tratament - izolare, combaterea pruritului, antitermice
- la imunodeprimaţi si gravide in trimestrul III de sarcina: gamaglobuline
specific imune (VZIG), tratament antiviral (Acyclovir)
VZIG este indicat la femeile gravide pentru prevenirea sau reducerea
severității infecției materne în termen de 10 zile (în mod ideal, în termen de
96 de ore de expunere la VZV).
IGVZ trebuie administrat la un copil daca mama dezvolta varicela in
timpul graviditatii, la 2 zile de la nastere

• Profilaxie: - vaccinare cu virus viu atenuat

• Nu se administrează gravidelor sau potenţial gravide în următoarea
lună de la vaccinare, persoanelor imuno compromise

• Vaccinul varicelos se poate administra începând de la vârsta de 1 an.

• Primovaccinarea se realizează cu o doză unică de vaccin, la cei între 1-12
ani, şi cu 2 doze la interval de cel puţin 6 săptămâni, la cei peste 12 ani.
• - se găseşte atât în formă monovalentă, dar şi în combinaţie cu RRO pentru
administrarea la sugar (RROV)
 Varicella virus vaccine
live(Varivax)
• Vaccinarea copiilor peste varsta de 1 an, 0.5 mL
subcutanat cu 1 rapel la varsta de 4-6 ani.
• Este indicat in general copiilor pana la varsta de 12 ani
care nu au avut varicela, sau adultilor fara imunitate
dovedita in conditii epidemiologice; se adm. 2 doze de
vaccin 0,5 ml. subcutanat la interval de 1-2 luni
• - personalul medical
• - contactilor care au grija de persoane imunocompromise
• - profesorilor
• - femeilor la varsta procreerii(inainte de a ramine
insarcinate) care nu au dovada imunitatii
• - international travelers
 Varivax
Contraindicatii
• Hypersensibilitate la gelatina, neomycina
• sarcina
• Infectatii HIV: CD4+ <200 cells/mcL
• Persoane cu immunodeficiente: lymfoam, leucemia,
neoplasme ale maduvei/sistemului limfatic sau in
tratament imunosupresiv
• Bolile febrile
• TBC activa
• Herpesul zoster reprezintă reactivarea localizată
a infecţiei latente cantonată la nivelul
ganglionilor senzitivi spinali şi cranieni.
• Erupţia este obişnuit localizată, deseori foarte
dureroasă şi are caracter repetitiv
• Leziunile de HZ pot fi contagioase pentru
persoane neimune.
• Un bolnav cu HZ poate duce la declanşarea
unei epidemii de varicela la receptivii pentru
infecţia cu VVZ.
Herpes zooster oftalmic
• Herpes zoster in children should always raise
suspicion for HIV
• This image shows the back of a 30-year-old man on day 5 of a
chickenpox rash. Chickenpox is caused by the varicella zoster virus.
The infection usually occurs in children and often has a self-limiting
course.
• when chickenpox is seen in adults, the clinician should
suspect HIV or other causes of immunosuppression.
 Zona zoster la persoanele
imunocompromise
• Prezinta urmatoarele caractere evocatoare:
• • are o intindere neobisnuita, multi dermatomala sau
un caracter generalizat;
• • leziunile nu mai respecta intotdeauna traiectele nervilor
periferici;
• • nu are tendinla la vindecare spontana, persistand
indelung;
• • are deseori caracter necrotic sau ulcerativ;
• • evolutie deseori spre o forma cronica.
• Tratamentul formelor grave se face cu Zovirax in
perfuzie incepand din prima zi de boala cu doza de 30
mg./kg. corp/zi, timp de 5 zile.
 ZOSTAVAX
• ZOSTAVAX este indicat pentru prevenirea
herpesului zoster şi a nevralgiei post-
herpetice determinată de herpesul zoster.
• ZOSTAVAX este indicat pentru imunizarea
persoanelor cu vârsta de 50 ani sau peste.
• o singură doză (0,65 ml)
subcutanat/intramuscular.
• Vaccin viu atenuat
 HERPES SIMPLEX
• Sunt 2 tipuri de herpes simplex: virusuri ADN

• herpes simplex virus HSV - 1

• herpes simplex virus HSV - 2.

• HSV-1 se manifesta clinic cu leziuni orale in aproximativ 80% din cazuri

si leziuni genitale in 20% din cazuri.
• HSV – 2 determina mai ales leziuni genitale (80%);

• Avand in vedere caracterul de latenta al infectiei, Terapia antivirala

specifica(Aciclovir, Valaciclivir, Zovirax) care inhiba sinteza AND si
replicarea virala poate fi eficace in tratamentul formelor acute clinice
de boala, dar Nu asigura preventia recidivelor.
• Pentru preventia recidivelor se fac cure succesive de terapie cu Aciclovir
2tb/zi 10 zile/luna, 6 luni consecutiv.
• Gravidele care prezinta Herpes geniatal la nastere necesita operatie
cezariana in vederea prevenirii infectiei fatului in timpul pasajului
intrauterin; keratita herpetica, meningoencefalita.
 HERPES SIMPLEX
• Infectia cu virusul herpes simplex
determina formarea de anticorpi strict
specifici, respectiv anti-herpes simplex
virus HSV – 1 si herpes simplex virus HSV -
2.
• Determinarea lor este importanta pentru
diagnosticul pozitiv al infectiei primare; titrul lor
nu creste semnificativ in cursul recurentelor
Herpes simplex
Herpes simpex
Herpes simplex
 Diagnosis of HSV Infections
• Cells may be obtained from the base of the lesion (called a Tzank
smear) and histochemistry performed. Since a characteristic of
herpes virus is fusion at neutral pH, infected cells can fuse forming
syncytia. These can be seen in the smears as multinucleated giant
cells and contain Cowdry type A inclusion bodies
• The cells can also be stained with specific antibodies in an
immunofluorescence test and it is also possible to detect viral DNA
by in situ hybridization. Type-specific antibodies can distinguish
between HSV-1 and HSV-2.
• Virus can be isolated from biopsy specimens, that is from the
lesions, and grown on tissue culture cells where it forms
characteristic cytopathic effects (plaque) including multinucleated
cells .
• The presence of anti-HSV antibodies in the patient can be used to
form a diagnosis of the primary infection but recurrence is not
usually accompanied by a rise in antibody levels.
• Herpes simplex 1: Histological stain. Note the multinucleate cell with dark
staining inclusions.
 Infecţia urliană
• Este o boală infecţioasă acută transmisibilă,
determinată de virusul urlian, având ca
manifestare caracteristică inflamaţia
nesupurativă, dureroasă a glandelor salivare.
• Infecţia este generalizată, interesând şi alte
glande (testicul, ovar, pancreas, glanda
lacrimală, tiroida), uneori SNC, articulaţii sau
pericard.
• Este autolimitată, benignă obişnuit.
• Complicaţii: meningita apare în 10-30% din
cazuri, mai frecvent la adulţi şi la băieţi (sex 3:1).
 Tablou clinic
• afectarea inflamatorie pluriglandulară cuprinde:
• glandele submandibulare (20-40%)
• glandele sublinguale
• pancreasul (10-15%), pancreatita urliană cu
febră, dureri abdominale în bară în etajul
superior, vărsături repetate, intoleranţă
digestivă, cu remisie în 2-4 zile (poate fi cauza
apariţiei unui diabet zaharat juvenil)
 alte localizări inflamatorii
• testiculele (25%), orhita urliană apare postpubertar, e rareori
primară, de obicei e secundară celorlalte manifestări, clinic cu
tumefacţia impresionantă, sensibilă, a hemiscrotului, cu semne
celsiene, cu durată de 10-14 zile, uneori cu febră ridicată
(anatomopatologic e interesat parenchimul testicular, cu
ischemie locală, ce poate duce la necroza epiteliului seminifer
germinativ, cu azoospermie sechelară şi sterilitate secundară)
• meningele (25-40%), meningita urliană se manifestă clinic
mai frecvent la copiii mari şi adolescenţi, evoluează ca o
meningită seroasă, cu remisiune clinică în 14-21 zile
• ovarele, ooforita (ovarita) tinerelor fete e rară şi benignă
• glanda tiroidă, tiroidita cu edem sensibil al lojei anterioare a
gâtului
• miocardul, miocardita este infraclinică, evidenţiabilă pe EKG
• articulaţiile, artrita urliană este foarte rară, la adulţi
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie: bolnavul acut cu orice formă clinică
de boală (nu există portaj sănătos de virus şi nici
rezervor extrauman).
• poarta de intrare respiratorie
• calea de transmitere directă, prin picături de salivă sau
indirectă, prin obiecte recent contaminate
• contagiozitatea din ultimele 5 zile de incubaţie până la
10-14 zile în faza de stare
• receptivitatea generală (nou-născuţii din mame imune
sunt protejaţi în primele 4-6 luni de viaţă)
• imunitate durabilă pe viaţă
• Orhita apare în 20% din cazurile de
parotidită epidemică (PE) la băieţi după
pubertate, de obicei unilaterală
• poate duce la atrofie testiculară, sterilitate.
• La gravide, infecţia nu s-a demonstrat a fi
teratogenă, dar este corelată cu moarte
fetală, avort, greutate mică la naştere.
 Profilaxie
• protecţia specială a femeilor aflate în perioada de graviditate şi
posibilitatea recomandării întreruperii terapeutice a sarcinii
• Profilaxia specifică se bazează pe utilizarea Ig specifice care dau
rezultate bune când sunt administrate cât mai precoce faţă de
momentul infectant. Se pot administra i.m. sau i.v., în doze variabile,
după categoria de vârstă, situaţia epidemiologică şi tipul de Ig
disponibile.
• Cea mai eficientă profilaxie, imunoprofilaxia activă, dispune de un
vaccin eficient. Este un vaccin viu atenuat preparat pe ouă
embrionate. în practică se utilizează trivaccinul (ROR rujeolă-
oreion-rubeolă). Se recomandă pentru copii la vârsta de 12-15 luni,
copiii mai mari neimunizaţi anterior, adolescenţi, adulţi consideraţi
susceptibili.
• Nu există dovezi că ar determina malformaţii, dar se recomandă ca
sarcina să fie evitată 3 luni postvaccinal.
• După vaccinare apar titruri protectoare de anticorpi neutralizanţi la
95% din cei vaccinaţi, cu o durată de peste 10 ani.
 Profilaxia
• - nespecifică (izolarea bolnavilor,
supravegherea contacţilor pe durata
incubaţiei maxime, măsuri de igienă)
• - specifică cu vaccin antiurlian, asociat cu
vaccin antirujeolic şi antirubeolic (ROR,
administrat i.m. sau s.c.)
 Reactii adverse ale vaccinului

• Febra, rash cutanat, dureri articulare,

trombocitopenie,parotidita,
encefalopatie,surzire.
 BOLI INFECTIOASE CU
TRANSMITERE AEROGENA
Curs nr.8
 Terapia antigripala
• Inhibitori de hemaglutinaza(HA)
amantadine, rimantidine
Care nu mai sunt folositi din 2005 avand in vedere rezistenta
dezvoltata de virus

Inhibitori de neuraminidaza(NA)
oseltamvir(Tamiflu), zanamvir,
activi pentru Virusul gripal A si B,
si in profilaxie
ca sa fie eficienti, trebuiesc administrati in mai putin de 40 de ore de
la aparitia simptomelor.
oseltamvir(Tamiflu), oral, 75 mg/zi 5 zile
zanamvir, intranazal, 5 zile
 Terapia antigripala
• Avantajele prescrierii antiviralelor sunt reducerea
severitatii bolii, duratei ei si a complicatiilor
aferente(encefalite,mielite,bronşiolite,
pneumonii,miocardită, pericardită)
• Eficienţa variabilă, dificil de cuantificat, costurile
ridicate, prezenţa reacţiilor adverse şi inducerea
rezistenţei virusurilor gripei nu permit utilizarea
prevenţională, la nivel populaţional, a
antiviralelor.
• Prevenţia specifică se realizează prin
vaccinare care, deşi trebuie să învingă,
an de an, dificultăţile legate de variaţia
antigenică, în primul rând a virusului tip A,
şi să aibă în vedere durata relativ redusă
a protecţiei, aduce mari beneficii la nivel
populaţional, prioritar grupurilor cu risc
major
Protectia vaccinala apare dupa 10-14 zile de la
vaccinare, dureaza 1 an
 IMUNIZAREA
• Procesul de a induce activ
sau
de a conferi artificial imunitate
prin administrarea de produse
imunobiologice

Imunizarea: activa
pasiva
 Imunizarea Activa
• Inducerea productiei de anticorpi si/sau altui raspuns
imun prin administrarea unui vaccin/anatoxina

• Imunizarea activă presupune introducerea în organism a

unor antigene lipsite de toxicitate şi virulenţă, capabile a
stimula (şi implicând) un răspuns imun asemănător celui
produs de infecţia naturală.

• protecţia se instalează numai după o perioadă de latenţă

(câteva zile -1 -2 săptămâni) ce constituie un interval
neprotejat, dar odată instituită este de durată prelungită
(luni, ani de zile).
 Vaccinurile corpusculare vii
atenuate sau supraatenuate
• conţin microorganisme întregi, cu virulenţă scăzută prin pasaje
succesive pe medii de cultură

• bacteriene (vaccinul BCG, vaccinul antidizenteric)

• virale(vaccinul antipoliomielitic, antirujeolic, antirubeolic,anti oreillon,
anti varicelos, anti-variolic, anti- Rotavirus).

Imunogenitatea lor foarte bună face să se realizeze o protecţie

persistentă.
Dezavantajele principale sunt reprezentate de posibila reversie la
virulenţă ce determină reacţii postvaccinale majore şi de fragilitatea
produsului biologic care impune condiţii speciale de păstrare şi
manipulare.
 Vaccinurile corpusculare inactivate
("omorâte ")
• conţin particule întregi bacteriene sau virale la care, prin
diverse proceduri fizice şi/sau chimice, s-a produs
inactivarea microorganismelor:
vaccinul antitifoidic
antipertussis
antigripal
anti-polio
anti- rabic
anti- HEPATITA A
Imunogenitatea lor este mai redusă şi impune, pentru o
protecţie corespunzătoare, administrarea repetată a
stimulului antigenic.
Anatoxinele bacteriene (toxoizii)
• se utilizează în profilaxia unor boli în care toxina
deţine rolul major în patogeneză.
• Anatoxinele se obţin din exotoxinele
microorganismelor prin tratare cu căldură şi
formol, formaldehidă care le neutralizează
capacitatea toxigenă, dar păstrează calitatea lor
imunogenă.
• Anti :difterie, tetanos, holeră, botulism și alte
boli.
• Toxoizii sunt foarte eficienți.
 Vaccinurile subunitare, antigenice
• conţin un antigen sau o fracţiune antigenică cu rol
principal în patogeneză şi imunogenicitate.
• vaccinurile antigenice s-au obţinut prin separarea
chimică a determinantului antigenic din microorganismul
parental.
• Noile vaccinuri antigenice se obţin prin biotehnologie
(tehnica moleculelor recombinante).
• Astfel, vaccinul antihepatită B se obţine prin donarea
genelor ce codifică antigenul de suprafaţă AgHBs în
drojdie de bere, fiind sintetizat de aceste celule.
 Vaccinurile subunitare, antigenice
• Hib (Haemophilus influenzae type b)
• Hepatita B
• HPV (Human papillomavirus)
• Pertusis(Tusea Convulsiva)
• Pneumococ
• Meningococ
• Zona Zooster
 Viitorul vaccinurilor
• Vaccinurile ADN sunt ușor și ieftin de
făcut - și produc o imunitate puternică, pe
termen lung.
• Vaccinurile vectoriale recombinate
(vaccinuri bazate pe platformă) acționează
ca o infecție naturală, deci sunt deosebit
de bune la învățarea sistemului imunitar
cum să lupte împotriva germenilor.
 Indicatiile vaccinarii antigripale
• varsta peste 50 de ani
• Diabeticii
• Afectiuni cronice ale plamanilor, inimii,
rinichilor
• Afectiuni imunodeficitare
• Gravide cu sarcina peste 3 luni in sezon
• Lucratori din sistemul sanitar/case de copii
 Vaccinarea anti gripala
• In fiecare an, virusul gripal sufera anumite modificari fata
de anul precedent, ceea ce inseamna ca in fiecare an
trebuie preparat un nou vaccin, care sa contina tulpinile
specifice sezonului care urmeaza.
• Organizatia Mondiala a Sanatatii stabileşte in fiecare an
tulpinile de virusuri care vor forma structura vaccinului
adecvat fiecarei emisfere (nord şi sud), iar toti
producatorii de vaccin respecta compozitia stabilita de
OMS.
• compozitia vaccinului se actualizeaza anual, pentru a
asigura o eficacitate cat mai mare, in concordanta cu
situatia epidemiologica actuala.

• OMS recomanda in acest moment vaccinul tetravalent,

cu 4 tulpini: 2 subtipuri de tulpina A si 2 subtipuri de
tulpina B.
 Vaccinarea anti gripala
• Se folosesc:
• vaccinuri vii atenuate (FluMist ,Fluenz Tetra )
• si
• vaccinuri inactivate(Fluarix,VaxigripTetra, Influvac
Tetra)
• Vaccinurile vii atenuate sunt foarte eficiente din punct de
vedere al obtinerii imunitatii dar exista riscul minor de a
determina boala activa(procent minim), de aceea ele nu
se folosesc pentru imunizarea femeilor gravide si a
persoanelor imuno suprimate.
• Vaccinuri recombinante (Flublok)
 Influenza virus vaccine,
intranasal (FluMist Quadrivalent)
• Vaccin viu atenuat
• Indicat pentru imunizarea activa in preventia infectiei cu
V.gripal A si B; produce anticorpi specifici de tulpina
• Indicat in administrare intranazala pentru vaccinarea
copiilor sanatosi peste varsta de 2 ani, adolescenti si
adulti(pana la varsta de 49 de ani)
• 0.2 mL intranasal (ie, 1 mL in fiecare nara)
• I aplicatie/sezon
>49 years: Not established
• Contraindicat persoanelor alergice(alergie la ou)
si imunosupresate
Fluenz Tetra x 1 pulverizator (sticla)
x 0,2 ml suspensie nazala spray.
• Fluenz Tetra vaccin antigripal (viu atenuat,
administrat pe cale nazală)
• Fluenz Tetra este un vaccin care se utilizează
pentru protecția împotriva virusului gripal (gripei)
la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 2
și 18 ani.
• Doza recomandată este de câte o pulverizare pe
cale nazală (0,1 ml) în fiecare nară.
• Copiii și adolescenții care nu au fost vaccinați
anterior împotriva gripei sezoniere trebuie să
primească o a doua doză, după un interval de 4
săptămâni de la prima doza.
 Fluenz Tetra x 1 pulverizator (sticla)
x 0,2 ml suspensie nazala spray.
• Fluenz Tetra este contraindicat la copiii și adolescenții
care sunt hipersensibili (alergici) la substanțele active
sau la oricare dintre celelalte ingrediente, la gentamicină
(un tip de antibiotic) sau la ouă sau proteine din ouă.

• Este, de asemenea, contraindicat la copiii și adolescenții

cu sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni,
precum tulburări hematologice, infecție simptomatică cu
HIV, cancer ori ca urmare a anumitor tratamente
medicale, precum și la copiii și adolescenții care
urmează un tratament cu salicilați (analgezice de tipul
aspirinei).
• Dezavantaje:costuri ridicate, posibile
reactii adverse
• reactii adverse:
-bronchospasm dupa adm. Intranazala(
zanamivir)
- greata, varsaturi, dureri de cap( dupa
adm.de oseltamivir).
 Influenza virus vaccine: Fluarix
Quadrivalent
• Indicat in imunizarea activa pentru preventia infectiei cu V.gripal A si B
• Produce anticorpi specifici tulpinilor virale incluse in vaccin.
• Vaccin inactivat, contine 4 tulpini ale virusului, cele care din punct de
vedere antigenic se considera ca vor circula in sezonul urmator(imunitate
globala)
• Se formuleaza in fiecare an
• Injectabil im.
• Nu se administreaza persoanelor alergice(alergie a ou)
• Se poate efectua începând de la vârsta de 6 luni.
• Este indicată o administrare anuală de vaccin, înaintea
sezonului gripal (pentru România, în perioada octombrie-
noiembrie, anual).
 Vaccinuri tetravalente
• VaxigripTetra x 1 seringa preumpluta x 0,5 ml
suspensie injectabila
• Cultivat pe ou, inactivat cu formaldehida
• imunizarea activă a adulților, inclusiv a gravidelor,
adolescenților și copiilor cu vârsta de 6 luni și peste
• protecția pasivă a sugarului(sugarilor), de la naștere
până la o vârstă mai mică de 6 luni, după vaccinarea
prealabilă a gravidelor
• Adulți: o doză de 0,5 ml.
• Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 17
ani: o doză de 0,5 ml.
• VaxigripTetra poate fi utilizat pe toată perioada sarcinii
poate fi utilizat în timpul alăptării
• Nu se va recomanda persoanelor cu alergie cunoscuta
la ou, Neomicina!
 VaxigripTetra
• Vaccinul trebuie administrat prin injectare
intramusculară sau subcutanată.
• Locurile preferate pentru injectarea
intramusculară sunt partea anterolaterală a
coapsei (sau muşchiul deltoid dacă masa
musculară este adecvată) la copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 luni și 35 de luni, sau mușchiul
deltoid la copiii cu vârsta începând de la 36 de
luni, adolescenţi și adulți.
• Vaccinarea trebuie amânată la persoanele cu
afecţiuni febrile moderate sau severe sau cu
afecțiuni acute.
 Influvac Tetra x 1 seringa
preumpluta cu ac x 0,5 ml suspensie
injectabila (inactivat)
• Administrarea acestui vaccin este
recomandata in special persoanelor care
prezinta un risc crescut de complicatii, in
cazul in care ar contacta aceasta boala.
• Influvac Tetra este un vaccin care se
poate administra si femeilor insarcinate
si celor care alapteaza.
• Tetra este prescris pentru adulti (varsta de
18 ani si peste), o doza de 0,5 ml im/sc .
• Vaccinul gripal recombinant (RIV;
Flublok®) nu conține nici un fel de
proteine ​de ou și este o opțiune pentru
adulți de toate vârstele, cu alergie la ou de
orice severitate
 gravide

• La gravide in sezonul gripal se

administreaza influenza vaccin inactivat.
• Mai multe studii demonstreaza ca vaccinul gripal administrat in
timpul sarcinii protejeaza si bebelusul impotriva gripei, timp de
cateva luni dupa nastere.
• Vaccinarea antigripala scade la jumatate riscul de infectii respiratorii
acute asociate gripei la femeile gravide, iar riscul de spitalizare este
redus cu 40%.
• Avortul spontan, nasterea prematura, malformatiile congenitale si
nasterea cu greutate sub nivelul normal sunt cateva dintre riscurile
la care se expune mama in caz de contractare a gripei.
 New Vaccination Paradigm

• Se preconizeaza fabricarea unui vaccin

antigripal cu administrare intranazala,
facila, pentru copii, acestia fiind principalii
transmitatori, cei care raspandesc boala
in randul populatiei.
 Rujeola
• Rujeola este o boală infecţioasă acută, cu înaltă contagiozitate, specifică
omului, determinată de virusul rujeolic
• Se caracterizează clinic prin febră, catar conjunctival, al căilor respiratorii -
triplu catar (ocular - conjunctivită seroasă, respirator - rinoree apoasă,
aspect de „facies plâns” şi digestiv - greaţă, vomă, diaree), semnul Koplik
(puncte albe sidefii pe mucoasa jugală, în dreptul molarilor superiori) şi
„piquété hemoragic” (prezenţa unor pete roşii la nivelul mucoasei
faringiene hiperemiate
• şi exantem macular caracteristic.
• perioada de incubaţie 10 zile (fixă)
• La gravide, poate avea evoluţie severă şi este asociată cu risc mare de
naştere prematură şi avort spontan.
• Nu s-a demonstrat implicarea în apariţia malformaţiilor congenitale.
• Fatalitatea din ultimii ani : 0,1-0,2%. Decesele se datorează în cea mai
mare parte complicaţiilor, la copilul mic cea mai frecventă este pneumonia
(60%).
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie omul bolnav
• - calea de transmitere aerogenă, prin contact
direct, rar indirect
• - perioada de contagiozitate 2 zile înainte de
debut, 6 zile din perioada eruptivă (indice de
contagiozitate 95%)
• - receptivitate generală, imunitate neonatală
transplacentară şi prin lapte (4-6 luni)
• - după boală, imunitate durabilă pe viaţă
•

• Maculopapular rash Face of boy with measles. Third day of

rash. CDC
• Koplik's spots
• Sursa de infecţie este exclusiv umană reprezentată de omul bolnav cu
forme tipice de boală, cu exantem
• Contagiozitatea apare la sfârşitul perioadei incubaţie, este maximă în
perioada catarală şi se menţine încă 4-6 zile după apariţia erupţiei

• Transmiterea este indirectă simplă pe cale respiratorie, şi se realizează cel

mai frecvent când catarul este maxim, prin picături-nucleosoli proiectate în
anturajul apropiat al bolnavului în timpul tusei, strănutului sau al vorbirii.

• Este una din cele mai contagioase boli infecţioase, cu un indice de

contagiozitate de peste 95%.

• după boală, imunitate durabilă pe viaţă

• In condiţiile unei vaccinări corecte se obţine un răspuns de 95% din

vaccinaţi.
 Diagnostic pozitiv
- epidemiologic (contact cunoscut sau
epidermie în curs, persoană neimunizată)
– clinic (tablou sugestiv cu enantem şi exantem)
– Paraclinic
Diagnostic diferenţial
- alte boli infecţioase eruptive
- erupţii alergice, postmedicamentoase
 complicatii
• - miocardita acută (rar)
• - keratita morbilioasă (rar)
• - moartea fătului
• avort spontan
• malformaţii fetale (efect teratogen)
• naşteri premature
 complicatii
• nervoase:
• - encefalita acută cu incluzii (precoce)
• - encefalita acută alergică (posteruptiv)
• - panencefalita sclerozantă subacută Van
Bogaert (PESS), encefalita subacută cu
incluzii (tardiv după boală, la câţiva ani)
• - leuconevraxita (scleroza multiplă),
infecţie virală lentă
• - nevrite, mielite
 Profilaxia
• Profilaxia generală se referă la supravegherea
epidemiologică activă a grupurilor cu risc reprezentate
de copiii din colectivităţi, familii aglomerate, unităţi pentru
asistenţă medico-socială şi de cei cu deficienţe
imunologice.
• Profilaxia specială, prin imunoprofilaxie pasivă se
realizează cu imunoglobuline standard în doză unică de
0,25 ml/kg, asigurând protecţie pentru 3-6 săptămâni.
• Se recomandă la cei care sunt la mare risc de a dezvolta
forme severe sau fatale de rujeolă, care sunt susceptibili
şi au fost expuşi la infecţie: copii cu afecţiuni maligne,
infectaţii HIV simptomatici chiar dacă sunt vaccinaţi
(după expunere recunoscută), la gravide.
 Vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola)

• ROR este un vaccin combinat care protejeaza impotriva rujeolei, oreionului

si rubeolei. si rubeolei.
• Vaccinul ROR contine variante atenuante de virusi vii de rujeola,
oreion si rubeola.
• Prima doza de vaccin ROR se administreaza copiilor ca parte
din programul national obligatoriu de vaccinare in intervalul
de varsta 12-15 luni. Cea de-a doua doza se administreaza de
obicei la 5 ani, desi poate fi realizata chiar si la 3 luni de la
prima imunizare. In jur de 5-10% dintre copii nu sunt complet
imuni ROR dupa prima doza de vaccin, acesta fiind motivul
pentru care este necesara si ce-a de-a doua doza, in urma
careia raman aprox. 1% din copii partial imuni impotriva celor
3 boli ale copilariei.
• Vaccinul se injecteaza printr-o singura injectie,
subcutanat, la nivelul coapsei sau bratului

• Femeia va evita sa ramana insarcinata in prima luna

de la administrarea vaccinului.
• Cele care au ramas insarcinate si descopera in timpul
sarcinii ca au imunitate scazuta impotriva rubeolei,
pot fi vaccinate dupa nasterea copilului, de obicei la
controlul de 6 saptamani.
 Rubeola
• Rubeola este o boală infecţioasă şi contagioasă determinată de
virusul rubeolic, caracterizată clinic prin febră moderată, exantem
maculopapulos şi poliadenopatie.
• A devenit o problema de mare importanţă pentru sănătatea publică
prin sindromul rubeolic congenital (SRC) care apare la copiii
născuţi din mame care au trecut prin infecţie în timpul gravidităţii.
• Rubeola apărută în timpul sarcinii poate duce la moarte fetală, avort
spontan, naştere prematură şi un număr impresionant de malformaţii
congenitale de exemplu:
• oculare (cataractă, glaucom retinopatie, microftalmie)
• cardiace (persistenţa canalului arterial, defect de sept
interventricular, stenoză pulmonară, coarctaţia aortei)
• surditate
• anomalii neurologice, alte anomalii.
• Manifestările SRC pot fi evidenţiate după naştere sau la un interval
de 2 până la 4 ani.
• congenital rubella and "blueberry muffin" skin lesions.
• Lesions are sites of extramedullary hematopoiesis and can be
associated with several different congenital viral infections and
hematologic diseases.
• Congenital rubella with hemorrhagic lesions in
the skin
• Baby born with rubella: Thickening of the lens of
the eye that causes blindness (cataracts)
• Virusul este eliminat prin secreţii respiratorii din
perioada de incubaţie, cu 7 zile înainte de
apariţia erupţiei şi continuând încă 5-7 zile după
apariţia acesteia.
• Copii cu SRC elimină mari cantităţi de virus prin
secreţiile organismului timp îndelungat (mai
multe luni până la 1 an)
• Transmiterea transplacentară survine în cursul
viremiei materne, fiind posibilă şi în infecţiile
inaparente
• Imunitatea transplacentară durează 3-6 luni,
după care sugarul este receptiv
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie omul bolnav sau
nou-născuţii cu rubeolă congenitală
• - poarta de intrare mucoasa respiratorie şi
posibil conjunctivală
• - calea de transmitere aerogenă.
• - contagiozitatea 3-7 zile înaintea şi 5-7
zile după apariţia exantemului
• - receptivitate generală
• starea generală este puţin afectată
• exantem caracteristic (micromaculos, format din pete
mărunte, de dimensiunea unui bob de orez, de culoare roz, în
număr variabil, apare într-un singur val, cu evoluţie
descendentă, de la faţă spre trunchi şi membre, are o durată
variabilă de la 1-4 zile, „vine şi pleacă repede”, dispare fără
pigmentaţie reziduală)
• adenopatii latero-cervicale, retroarticulare şi nucale
nedureroase sau slab dureroase, care dispar la mai multe
săptămâni după boală
• artralgii (la nivelul articulaţiilor mari şi al celor mici ale
mâinilor, cu impotenţă funcţională de durată, chiar şi în
convalescenţă)
• enantem, cu mucoasă faringiană hiperemică, desen vascular
marmorat
• Rash of rubella on skin of child's back. Distribution is similar to that
of measles but the lesions are less intensely red. CDC
Child with generalized eruption.
 Complicaţii
• -artrită
• -purpură
• -encefalită sau encefalo-mielită
• -efect teratogen la gravide, cu moartea
produsului de concepţie, malformaţii
congenitale, tulburări enzimatice, afectare
neuropsihică sau naştere prematură
(teratogenitatea se manifestă atât embrionar, cât
şi fetal, generând rubeola congenitală)
 Profilaxie şi combatere
• Măsurile de profilaxie au importanţă majoră pentru
prevenirea SRC, cea mai importantă măsură fiind
vaccinarea antirubeolică aplicată după 1969 în mai multe
ţări cu vaccinuri vii atenuate preparate ca monovaccin
rubeolic, bivaccin rujeolă-rubeolă (RR- Ruderovax), sau
trivaccin rujeolă-oreion-rubeolă (ROK-Trimovax).
• Se recomandă tuturor copiilor de la vârsta de 12 (optim
15) luni, persoanelor susceptibile de sex feminin la
vârsta adolescenţei, în perioada de procreere.
• Conversia imună este de 98%, iar durata protecţiei
induse este îndelungată (10-18 ani).
• Prevenirea SRC în cazul contactului infectant realizat de
o gravidă la care examenele serologice precizează
receptivitate (lipsa anticorpilor) sau infecţie acută sau
recentă (IgM specifice prezente) se face întreruperea
sarcinii. Decizia aparţine femeii.
 Varicela şi herpes zoster
• Virusul varicelo-zosterian (VVZ) produce
varicela ca infecţie primară, iar reactivarea
infecţiei latente indusă de primoinfecţie se
manifestă clinic ca herpes zoster (HZ).
• Varicela este o boală infecţioasă specifică
omului, extrem de contagioasă, semnalată în
copilărie, manifestă printr-o erupţie eritemato-
veziculară pruriginoasă însoţită de manifestări
generale uşoare şi imunitate durabilă pe toată
viaţa.
• infectia latenta, infectie asimptomatica, in care
agentii patogeni persista timp indelungat in stare
vie in tesuturile organismului gazda; prezenta lor
nu se poate detecta clinic.
• Este o infectie in care nu are loc multiplicarea
agentului pathogen, acidul nucleic viral este
incorporat in nucleul celulei ca un pro virus, in
organismul gazda este present numai mesajul
genetic.
• Infectia asimptomatica se poate activa,
devenind infectie clinic evidenta
 Epidemiologie

- sursa de infecţie bolnavi cu varicelă (formă

clinică) sau herpes zoster.
- receptivitate generală cu excepţia nou-
născuţilor în primele 4-6 luni.
• - calea de transmitere aerogenă.
• - poarta de intrare respiratorie
• - contagiozitatea: ultimele 3-5 zile ale incubaţiei
până la faza de crustă (14-21 zile).
• Herpesul zoster reprezintă reactivarea localizată
a infecţiei latente cantonată la nivelul
ganglionilor senzitivi spinali şi cranieni.
• Erupţia este obişnuit localizată, deseori foarte
dureroasă şi are caracter repetitiv
• Leziunile de HZ pot fi contagioase pentru
persoane neimune.
• Un bolnav cu HZ poate duce la declanşarea
unei epidemii de varicela la receptivii pentru
infecţia cu VVZ.
 Epidemiologie

• Varicela la copilul sănătos este o boală benigna,

care necesită doar un tratament simptomatic.
• Adulții și persoanele imunocompromise cu
varicela au un parcurs mai complicat al bolii
decât cel care apar la copii, evolutie prelungita
cu posibile complicatii, necesitand terapie
specific antivirala(acyclovir oral/iv. Functie de
starea clinica).
• Transmiterea VVZ se realizează direct, prin picături-nucleosoli sau
aerosoli contaminaţi cu conţinutul veziculelor gratate, dar şi indirect
prin obiecte recent contaminate cu secreţii din leziuni tegumentare
sau de la nivelul tractului respirator.
• Transmiterea VVZ la fat se poate produce transplacentar, după o
viremie maternă la gravida cu varicelă, şi boala poate apărea la fat
în aproximativ 2 zile după debutul varicelei materne.
• Transmiterea VVZ în primul trimestru de sarcină determină riscul de
apariţie a malformaţiilor congenitale:
• Retardare în creştere
• Microcefalie
• Cataractă
• Corioretinită
• Surditate
• Atrofie cerebrală.
• în lunile mai mari de sarcină, infecţia fătului poate duce la forme
grave de boală sistemică;Ia nou-născut (varicelă congenitală).
• Imunitatea pasivă transplacentară protejează
aproximativ 6 luni.
• Cazurile de varicelă congenitală determină o
letalitate de 10-20%.
• Varicela se manifestă prin forme deosebit de
grave la copiii cu limfoproliferări maligne.
• Infecţiile bacteriene secundare sunt destul de
frecvente si necesita terapie cu antibiotice cu
spectru larg, anti-stafilococice, anti-
streptococice.
 Varicella-zoster virus
- la persoanele imunocompromise,
- la gravide,
boala se poate complica cu pneumonie si
respectiv encefalita, hepatita, suprainfectii
bacteriene
- Reye syndrome, prin folosirea
concomitenta de Aspirina
 Complicaţii
• - suprainfecţia veziculelor (cicatrici reziduale)
• - respiratorii
• - nervoase
• - efect teratogen - varicelă congenitală
(afectarea retinei, microoftalmie, a creierului,
cicatrici ale pielii si extremitatilor)
• - naştere prematură
• - avort
• Tratament - izolare, combaterea pruritului, antitermice
- la imunodeprimaţi si gravide in trimestrul III de sarcina: gamaglobuline
specific imune (VZIG), tratament antiviral (Acyclovir)
VZIG este indicat la femeile gravide pentru prevenirea sau reducerea
severității infecției materne în termen de 10 zile (în mod ideal, în termen de
96 de ore de expunere la VZV).
IGVZ trebuie administrat la un copil daca mama dezvolta varicela in
timpul graviditatii, la 2 zile de la nastere

• Profilaxie: - vaccinare cu virus viu atenuat

• Nu se administrează gravidelor sau potenţial gravide în următoarea
lună de la vaccinare, persoanelor imuno compromise

• Vaccinul varicelos se poate administra începând de la vârsta de 1 an.

• Primovaccinarea se realizează cu o doză unică de vaccin, la cei între 1-12
ani, şi cu 2 doze la interval de cel puţin 6 săptămâni, la cei peste 12 ani.
• - se găseşte atât în formă monovalentă, dar şi în combinaţie cu RRO pentru
administrarea la sugar (RROV)
 Varicella virus vaccine
live(Varivax)
• Vaccinarea copiilor peste varsta de 1 an, 0.5 mL
subcutanat cu 1 rapel la varsta de 4-6 ani.
• Este indicat in general copiilor pana la varsta de 12 ani
care nu au avut varicela, sau adultilor fara imunitate
dovedita in conditii epidemiologice; se adm. 2 doze de
vaccin 0,5 ml. subcutanat la interval de 1-2 luni
• - personalul medical
• - contactilor care au grija de persoane imunocompromise
• - profesorilor
• - femeilor la varsta procreerii(inainte de a ramine
insarcinate) care nu au dovada imunitatii
• - international travelers
 Varivax
Contraindicatii
• Hypersensibilitate la gelatina, neomycina
• sarcina
• Infectatii HIV: CD4+ <200 cells/mcL
• Persoane cu immunodeficiente: lymfoam, leucemia,
neoplasme ale maduvei/sistemului limfatic sau in
tratament imunosupresiv
• Bolile febrile
• TBC activa
• Herpesul zoster reprezintă reactivarea localizată
a infecţiei latente cantonată la nivelul
ganglionilor senzitivi spinali şi cranieni.
• Erupţia este obişnuit localizată, deseori foarte
dureroasă şi are caracter repetitiv
• Leziunile de HZ pot fi contagioase pentru
persoane neimune.
• Un bolnav cu HZ poate duce la declanşarea
unei epidemii de varicela la receptivii pentru
infecţia cu VVZ.
Herpes zooster oftalmic
• Herpes zoster in children should always raise
suspicion for HIV
• This image shows the back of a 30-year-old man on day 5 of a
chickenpox rash. Chickenpox is caused by the varicella zoster virus.
The infection usually occurs in children and often has a self-limiting
course.
• when chickenpox is seen in adults, the clinician should
suspect HIV or other causes of immunosuppression.
 Zona zoster la persoanele
imunocompromise
• Prezinta urmatoarele caractere evocatoare:
• • are o intindere neobisnuita, multi dermatomala sau
un caracter generalizat;
• • leziunile nu mai respecta intotdeauna traiectele nervilor
periferici;
• • nu are tendinla la vindecare spontana, persistand
indelung;
• • are deseori caracter necrotic sau ulcerativ;
• • evolutie deseori spre o forma cronica.
• Tratamentul formelor grave se face cu Zovirax in
perfuzie incepand din prima zi de boala cu doza de 30
mg./kg. corp/zi, timp de 5 zile.
 ZOSTAVAX
• ZOSTAVAX este indicat pentru prevenirea
herpesului zoster şi a nevralgiei post-
herpetice determinată de herpesul zoster.
• ZOSTAVAX este indicat pentru imunizarea
persoanelor cu vârsta de 50 ani sau peste.
• o singură doză (0,65 ml)
subcutanat/intramuscular.
• Vaccin viu atenuat
 HERPES SIMPLEX
• Sunt 2 tipuri de herpes simplex: virusuri ADN

• herpes simplex virus HSV - 1

• herpes simplex virus HSV - 2.

• HSV-1 se manifesta clinic cu leziuni orale in aproximativ 80% din cazuri

si leziuni genitale in 20% din cazuri.
• HSV – 2 determina mai ales leziuni genitale (80%);

• Avand in vedere caracterul de latenta al infectiei, Terapia antivirala

specifica(Aciclovir, Valaciclivir, Zovirax) care inhiba sinteza AND si
replicarea virala poate fi eficace in tratamentul formelor acute clinice
de boala, dar Nu asigura preventia recidivelor.
• Pentru preventia recidivelor se fac cure succesive de terapie cu Aciclovir
2tb/zi 10 zile/luna, 6 luni consecutiv.
• Gravidele care prezinta Herpes geniatal la nastere necesita operatie
cezariana in vederea prevenirii infectiei fatului in timpul pasajului
intrauterin; keratita herpetica, meningoencefalita.
 HERPES SIMPLEX
• Infectia cu virusul herpes simplex
determina formarea de anticorpi strict
specifici, respectiv anti-herpes simplex
virus HSV – 1 si herpes simplex virus HSV -
2.
• Determinarea lor este importanta pentru
diagnosticul pozitiv al infectiei primare; titrul lor
nu creste semnificativ in cursul recurentelor
Herpes simplex
Herpes simpex
Herpes simplex
 Diagnosis of HSV Infections
• Cells may be obtained from the base of the lesion (called a Tzank
smear) and histochemistry performed. Since a characteristic of
herpes virus is fusion at neutral pH, infected cells can fuse forming
syncytia. These can be seen in the smears as multinucleated giant
cells and contain Cowdry type A inclusion bodies
• The cells can also be stained with specific antibodies in an
immunofluorescence test and it is also possible to detect viral DNA
by in situ hybridization. Type-specific antibodies can distinguish
between HSV-1 and HSV-2.
• Virus can be isolated from biopsy specimens, that is from the
lesions, and grown on tissue culture cells where it forms
characteristic cytopathic effects (plaque) including multinucleated
cells .
• The presence of anti-HSV antibodies in the patient can be used to
form a diagnosis of the primary infection but recurrence is not
usually accompanied by a rise in antibody levels.
• Herpes simplex 1: Histological stain. Note the multinucleate cell with dark
staining inclusions.
 Infecţia urliană
• Este o boală infecţioasă acută transmisibilă,
determinată de virusul urlian, având ca
manifestare caracteristică inflamaţia
nesupurativă, dureroasă a glandelor salivare.
• Infecţia este generalizată, interesând şi alte
glande (testicul, ovar, pancreas, glanda
lacrimală, tiroida), uneori SNC, articulaţii sau
pericard.
• Este autolimitată, benignă obişnuit.
• Complicaţii: meningita apare în 10-30% din
cazuri, mai frecvent la adulţi şi la băieţi (sex 3:1).
 Tablou clinic
• afectarea inflamatorie pluriglandulară cuprinde:
• glandele submandibulare (20-40%)
• glandele sublinguale
• pancreasul (10-15%), pancreatita urliană cu
febră, dureri abdominale în bară în etajul
superior, vărsături repetate, intoleranţă
digestivă, cu remisie în 2-4 zile (poate fi cauza
apariţiei unui diabet zaharat juvenil)
 alte localizări inflamatorii
• testiculele (25%), orhita urliană apare postpubertar, e rareori
primară, de obicei e secundară celorlalte manifestări, clinic cu
tumefacţia impresionantă, sensibilă, a hemiscrotului, cu semne
celsiene, cu durată de 10-14 zile, uneori cu febră ridicată
(anatomopatologic e interesat parenchimul testicular, cu
ischemie locală, ce poate duce la necroza epiteliului seminifer
germinativ, cu azoospermie sechelară şi sterilitate secundară)
• meningele (25-40%), meningita urliană se manifestă clinic
mai frecvent la copiii mari şi adolescenţi, evoluează ca o
meningită seroasă, cu remisiune clinică în 14-21 zile
• ovarele, ooforita (ovarita) tinerelor fete e rară şi benignă
• glanda tiroidă, tiroidita cu edem sensibil al lojei anterioare a
gâtului
• miocardul, miocardita este infraclinică, evidenţiabilă pe EKG
• articulaţiile, artrita urliană este foarte rară, la adulţi
 Epidemiologie
• - sursa de infecţie: bolnavul acut cu orice formă clinică
de boală (nu există portaj sănătos de virus şi nici
rezervor extrauman).
• poarta de intrare respiratorie
• calea de transmitere directă, prin picături de salivă sau
indirectă, prin obiecte recent contaminate
• contagiozitatea din ultimele 5 zile de incubaţie până la
10-14 zile în faza de stare
• receptivitatea generală (nou-născuţii din mame imune
sunt protejaţi în primele 4-6 luni de viaţă)
• imunitate durabilă pe viaţă
• Orhita apare în 20% din cazurile de
parotidită epidemică (PE) la băieţi după
pubertate, de obicei unilaterală
• poate duce la atrofie testiculară, sterilitate.
• La gravide, infecţia nu s-a demonstrat a fi
teratogenă, dar este corelată cu moarte
fetală, avort, greutate mică la naştere.
 Profilaxie
• protecţia specială a femeilor aflate în perioada de graviditate şi
posibilitatea recomandării întreruperii terapeutice a sarcinii
• Profilaxia specifică se bazează pe utilizarea Ig specifice care dau
rezultate bune când sunt administrate cât mai precoce faţă de
momentul infectant. Se pot administra i.m. sau i.v., în doze variabile,
după categoria de vârstă, situaţia epidemiologică şi tipul de Ig
disponibile.
• Cea mai eficientă profilaxie, imunoprofilaxia activă, dispune de un
vaccin eficient. Este un vaccin viu atenuat preparat pe ouă
embrionate. în practică se utilizează trivaccinul (ROR rujeolă-
oreion-rubeolă). Se recomandă pentru copii la vârsta de 12-15 luni,
copiii mai mari neimunizaţi anterior, adolescenţi, adulţi consideraţi
susceptibili.
• Nu există dovezi că ar determina malformaţii, dar se recomandă ca
sarcina să fie evitată 3 luni postvaccinal.
• După vaccinare apar titruri protectoare de anticorpi neutralizanţi la
95% din cei vaccinaţi, cu o durată de peste 10 ani.
 Profilaxia
• - nespecifică (izolarea bolnavilor,
supravegherea contacţilor pe durata
incubaţiei maxime, măsuri de igienă)
• - specifică cu vaccin antiurlian, asociat cu
vaccin antirujeolic şi antirubeolic (ROR,
administrat i.m. sau s.c.)
 Reactii adverse ale vaccinului

• Febra, rash cutanat, dureri articulare,

trombocitopenie,parotidita,
encefalopatie,surzire.
 Ministerul Sănătății - MS

Ordinul nr. 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire ș i limitare a infecțiilor asociate
asistenței medicale ı̂n unită țile sanitare
În vigoare de la 07 octombrie 2016

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 791 din 07 octombrie 2016. Formă aplicabilă la 12 august 2019.

Văzând Referatul de aprobare nr. V.V.V. 4.289 din 30 septembrie 2016, întocmit de Direcția generală de asistență medicală și sănătate publică din cadrul Ministerului
Sănătății,
având în vedere prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) și art. 166 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările
ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările
ulterioare,
ministrul sănătății emite următorul ordin:
Art. 1. - (1) Se aprobă Normele de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare, prevăzute în anexele nr. 1-4,
care fac parte integrantă din prezentul ordin.
(2) Normele prevăzute la alin. (1) cuprind:
a) Organizarea activităților de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare publice și private cu paturi - anexa nr.
1;
b) Supravegherea și raportarea infecțiilor asociate asistenței medicale - anexa nr. 2;
c) Metodologia de supraveghere a expunerii accidentale a personalului care lucrează în domeniul sanitar la produse biologice - anexa nr. 3;
d) Precauțiunile standard - măsuri minime obligatorii pentru prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale - anexa nr. 4.
Art. 2. - Definiții de caz utilizate pentru supravegherea infecțiilor asociate asistenței medicale sunt cele prevăzute în Decizia 2012/506/UE.
Art. 3. - Depistarea/Identificarea, înregistrarea și declararea/raportarea infecțiilor asociate asistenței medicale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii.
Art. 4. - Fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale.
Art. 5. - Fondurile necesare îndeplinirii activităților din programul prevăzut la art. 4 vor fi asigurate din bugetul de venituri și cheltuieli al unității și vor fi afișate pe site-
ul unității, defalcat pe tip de cheltuieli (teste screening pacienți, teste de autocontrol, dezinfectanți, controlul microbiologic al personalului etc.).
Art. 6. - Costurile aferente activităților de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale se vor regăsi în valoarea serviciilor medicale
decontate de fiecare plătitor/asigurător/finanțator aflat în relație contractuală cu unitățile sanitare, pentru fiecare dintre pacienții eligibili asistați.

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 1/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 Art. 7. - În toate unitățile sanitare activitatea de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale face parte din obligațiile profesionale ale
personalului și va fi înscrisă în fișa postului fiecărui salariat.
Art. 8. - Orice daună adusă pacienților prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calității asistenței
medicale acordate pacienților în scopul prevenirii infecțiilor asociate asistenței medicale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituțională, în condițiile
prevăzute de legislația în vigoare.
Art. 9. - Direcțiile/Serviciile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică, direcțiile de sănătate publică județene și a
municipiului București, precum și unitățile sanitare din sistemul public și privat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 10. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătății publice nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere,
prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 septembrie 2006.
Art. 11. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătății,
Vlad Vasile Voiculescu

București, 30 septembrie 2016.

Nr. 1.101.

ANEXA Nr. 1

Organizarea activităților de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare publice și private cu paturi

CAPITOLUL I
Dispoziții generale

1. Unitățile sanitare publice și private cu paturi asigură organizarea și funcționarea serviciilor/compartimentelor de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale,
după cum urmează:
a) la nivelul tuturor unităților sanitare cu paturi, de stat sau private, se organizează servicii/compartimente specializate de prevenire a infecțiilor asociate asistenței
medicale;
b) activitatea serviciilor/compartimentelor este asigurată prin personal propriu, angajat în acest scop, sau prin contractarea de prestări de servicii specifice cu direcția
de sănătate publică județeană și a municipiului București, sau cu furnizori privați care oferă servicii de consultanță de epidemiologie;
c) serviciul/compartimentul trebuie să aibă în componență cel puțin un medic epidemiolog, cu funcție/atribuții de șef serviciu/coordonator compartiment și membru în
Comitetul director al unității sanitare, direct subordonat managerului unității;
d) șeful serviciului/coordonatorul compartimentului va fi autorizat prin decizie administrativă a managerului atât pentru verificarea modului de respectare a

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 2/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 protocoalelor și procedurilor de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale, cât și pentru a propune managerului sancțiuni administrative pentru tot
personalul unității sanitare cu abateri de la acestea;
e) în cadrul serviciului/compartimentului trebuie asigurată funcția de responsabil al politicii de utilizare a antibioticelor de către un medic de boli infecțioase încadrat la
unitatea sanitară sau prin contractarea de prestări de servicii specifice, iar în lipsa acestuia de către un medic clinician care a absolvit un curs de perfecționare
profesională în domeniu;
f) serviciul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale se va constitui cu minimum 5 posturi, compartimentul se va constitui cu minimum 3 posturi, iar în
cadrul unităților sanitare cu paturi cu o capacitate redusă (sub 50 de paturi) va fi desemnată o persoană, medic epidemiolog sau medic boli infecțioase;
g) în cadrul serviciului/compartimentului se va asigura 1 post de asistent medical cu pregătire postliceală de profil sau de asistent medical generalist care a absolvit
un curs de perfecționare profesională în domeniu, la 250 de paturi;
h) în cadrul serviciului/compartimentului se vor asigura cel puțin un medic epidemiolog și cel puțin un medic boli infecțioase la 400 de paturi.
2. Unitățile sanitare publice și private cu paturi vor răspunde pentru activitățile de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale, prin
asumarea responsabilității profesionale și juridice, în conformitate cu legislația.
3. În toate unitățile sanitare cu paturi se va înființa Comitetul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, din care vor face parte: șeful
serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, medicul responsabil de politica de utilizare a antibioticelor, directorul medical,
directorul de îngrijiri, după caz, farmacistul, microbiologul/medicul de laborator din laboratorul propriu sau desemnat de laboratorul cu care unitatea are contract, toți
șefii de secție. Comitetul este condus de șeful serviciului/coordonatorul compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale și are obligația de a
se întâlni trimestrial sau la nevoie pentru analiza situației și elaborarea de propuneri către Comitetul director.
4. Unitățile sanitare ambulatorii de specialitate cu paturi, de spitalizare de zi, centrele multifuncționale, unitățile sanitare de asistență medico-socială, sanatoriile, alte
tipuri de unități sanitare, indiferent de forma de organizare, vor desemna, din personalul propriu, un medic care a absolvit un curs de perfecționare profesională în
domeniu, responsabil pentru activitățile specifice de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, cu activitate de 0,5 normă, în conformitate cu legea.
5. Îndrumarea metodologică a personalului și a activităților desfășurate în cadrul serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale
din unitățile sanitare publice se realizează de către compartimentul de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București.
6. Intervenția și expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situații de risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unității sau prin autosesizare, de
către compartimentele/structurile specializate ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, cu titlu de gratuitate, cu finanțare din bugetul de
stat, din venituri proprii sau din fonduri ale programului național de sănătate, după caz.

CAPITOLUL II
Atribuțiile unității sanitare în activitatea de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale

1. Atribuțiile Comitetului director al unității sanitare:

a) organizează Comitetul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale și elaborează regulamentul de funcționare al acestuia;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 3/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 b) se asigură de organizarea și funcționarea serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale și/sau realizarea contractelor de
furnizare de prestări servicii specifice;
c) aprobă planul anual de activitate pentru supravegherea, prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale;
d) asigură condițiile de implementare a prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea, prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale;
e) efectuează analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate;
f) verifică și aprobă alocarea bugetului aferent derulării activităților din planul anual de activitate pentru supravegherea, prevenirea și limitarea infecțiilor asociate
asistenței medicale;
g) se asigură de îmbunătățirea continuă a condițiilor de desfășurare a activităților de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale și a dotării tehnico-materiale
necesare evitării sau diminuării riscurilor;
h) se asigură de derularea legală a achizițiilor și aprovizionarea tehnico-materială, prevăzute în planul de activitate sau impuse de situația epidemiologică din unitate,
în vederea diminuării ori evitării situațiilor de risc sau limitării infecțiilor asociate asistenței medicale;
i) deliberează și decide, la propunerea Colegiului Medicilor din România, în urma sesizării pacienților sau în urma autosesizării în privința responsabilității
instituționale ori individuale a personalului angajat/contractat, pentru fapte sau situații care au dus la lezarea drepturilor ori au prejudiciat starea de sănătate a
asistaților prin infecții asociate asistenței medicale;
j) asigură dotarea necesară organizării și funcționării sistemului informațional pentru înregistrarea, stocarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor privind infecțiile
asociate asistenței medicale în registrul de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității;
k) asigură condițiile de îngrijire la pacienții cu infecții/colonizări cu germeni multiplurezistenți.
2. Atribuțiile managerului unității sanitare:
a) răspunde de organizarea serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, în conformitate cu prevederile prezentului ordin;
b) participă la definitivarea propunerilor de activități și achiziții cuprinse în planul anual al unității pentru supravegherea și limitarea infecțiilor asociate asistenței
medicale;
c) răspunde de asigurarea bugetară și achiziția de bunuri și servicii aferente activităților cuprinse în planul anual aprobat pentru supravegherea, prevenirea și
limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale;
d) răspunde de înființarea și funcționarea registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității;
e) răspunde de organizarea activității de screening al pacienților în secții de terapie intensivă și în alte secții cu risc pentru depistarea colonizărilor/infecțiilor cu
germeni multiplurezistenți, în conformitate cu prevederile programului național de supraveghere și control al infecțiilor asociate asistenței medicale;
f) răspunde de organizarea anuală a unui studiu de prevalență de moment a infecțiilor nosocomiale și a consumului de antibiotice din spital;
g) răspunde de afișarea pe site-ul propriu al unității a informațiilor statistice (rata trimestrială și anuală de incidență, rata de prevalență, incidența trimestrială și
anuală defalcată pe tipuri de infecții și pe secții) privind infecțiile asociate asistenței medicale, a rezultatelor testelor de evaluare a eficienței curățeniei și dezinfecției,
a consumului de antibiotice, cu defalcarea consumului antibioticelor de rezervă;
h) răspunde de organizarea înregistrării cazurilor de expunere accidentală la produse biologice în registrele înființate pe fiecare secție/compartiment și de aplicarea

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 4/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 măsurilor de vaccinare a personalului medico-sanitar;
i) răspunde de aplicarea sancțiunilor administrative propuse de șeful serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității;
j) controlează și răspunde pentru organizarea serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității sau, după caz, pentru
contractarea responsabilului cu prevenirea infecțiilor asociate asistenței medicale, în directa subordine și coordonare;
k) analizează și decide soluții de rezolvare, după caz, alocare de fonduri ca urmare a sesizărilor serviciului/compartimentului specializat, în situații de risc sau focar
de infecție asociate asistenței medicale;
l) verifică și aprobă evidența informațiilor transmise eșaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legală, aferente activității de supraveghere, depistare,
diagnostic, investigare epidemiologică, și măsurile de limitare a focarului de infecție asociată asistenței medicale din unitate;
m) solicită, la propunerea șefului serviciului/coordonatorului compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale/medicului responsabil sau din
proprie inițiativă, expertize și investigații externe, consiliere profesională de specialitate și intervenție în focare;
n) angajează unitatea pentru contractarea unor servicii și prestații de specialitate;
o) reprezintă unitatea în litigii juridice legate de răspunderea instituției în ceea ce privește infecțiile asociate asistenței medicale, inclusiv în cazul acționării în instanță
a persoanelor fizice, în cazul stabilirii responsabilității individuale.
3. Atribuțiile directorului medical:
a) se asigură și răspunde de aplicarea în activitatea curentă a procedurilor și protocoalelor de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale, a
standardelor de sterilizare și sterilitate, asepsie și antisepsie, respectiv a normelor privind cazarea, alimentația și condițiile de igienă oferite pe perioada îngrijirilor
acordate;
b) pentru spitalele care nu îndeplinesc condițiile legale de a avea director de îngrijiri, funcția acestuia este preluată de directorul medical, care va avea și
responsabilitățile acestuia;
c) răspunde de raportarea la timp a infecțiilor asociate asistenței medicale și implementarea măsurilor de limitare a acestora;
d) răspunde de respectarea politicii de utilizare a antibioticelor în unitatea sanitară;
e) implementează activitatea de screening al pacienților în secții de terapie intensivă și alte secții cu risc pentru depistarea colonizărilor/infecțiilor cu germeni
multiplurezistenți în conformitate cu prevederile programului național de supraveghere și control al infecțiilor asociate asistenței medicale;
f) controlează și răspunde pentru derularea activităților proprii ale serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
g) controlează respectarea procedurilor și protocoalelor implementate pentru supravegherea, prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale de la
nivelul secțiilor și serviciilor din unitate, în colaborare cu medicii șefi de secție;
h) organizează și controlează evaluarea imunizării personalului împotriva HBV si efectuarea vaccinărilor recomandate personalului din unitatea medicală respectivă
(gripal, HBV, altele);
i) controlează și răspunde de organizarea registrelor de expunere accidentală la produse biologice pe secții/compartimente și aplicarea corectă a măsurilor.
4. Atribuțiile directorului de îngrijiri:
a) prelucrează procedurile și protocoalele de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale elaborate de serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 5/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 asociate asistenței medicale cu asistentele șefe de secție și răspunde de aplicarea acestora;
b) răspunde de implementarea și respectarea precauțiunilor standard și specifice la nivelul unității sanitare;
c) răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta;
d) controlează respectarea circuitelor funcționale din spital/secție;
e) verifică starea de curățenie din secții, respectarea normelor de igienă și controlează respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie;
f) propune directorului economic/financiar-contabil planificarea aprovizionării cu materiale necesare prevenirii infecțiilor asociate asistenței medicale, elaborată de
secțiile spitalului, cu aprobarea șefului serviciului/coordonatorului compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
g) supraveghează și controlează activitatea blocului alimentar în aprovizionarea, depozitarea, prepararea și distribuirea alimentelor, cu accent pe aspectele activității
la bucătăria dietetică, lactariu, biberonerie etc.;
h) supraveghează și controlează calitatea prestațiilor efectuate la spălătorie;
i) constată și raportează serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale și managerului spitalului deficiențe de igienă (alimentare
cu apă, instalații sanitare, încălzire) și ia măsuri pentru remedierea acestora;
j) verifică efectuarea corespunzătoare a operațiunilor de curățenie și dezinfecție în secții;
k) coordonează și verifică aplicarea măsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infecțios și a măsurilor pentru supravegherea contacților, în conformitate cu ghidul
de izolare elaborat de șeful serviciului/coordonatorul compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate îngrijirilor medicale;
l) instruiește personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor și urmărește realizarea acestei proceduri;
m) semnalează medicului șef de secție cazurile de boli transmisibile pe care le observă în rândul personalului;
n) instruiește asistentele-șefe asupra măsurilor de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale care trebuie implementate și respectate de vizitatori și
personalul spitalului;
o) coordonează și verifică respectarea circuitului lenjeriei și al deșeurilor infecțioase și neinfecțioase, depozitarea lor la nivelul depozitului central și respectarea
modului de eliminare a acestora;
p) instruiește asistentele-șefe asupra echipamentului de protecție și comportamentului igienic, precum și asupra respectării normelor de tehnică aseptică și propune
măsuri disciplinare în cazurile de abateri;
q) organizează și coordonează procesul de elaborare a procedurilor și protocoalelor de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale pe secții, în
funcție de manevrele și procedurile medicale identificate cu risc pentru pacienți, și se asigură de implementarea acestora;
r) răspunde de întocmirea și completarea registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale pe secții și pe unitatea sanitară;
s) răspunde de întocmirea și completarea registrului de expunere accidentală la produse biologice pe secții/compartimente;
t) organizează și răspunde de igienizarea ținutelor de spital pentru întreg personalul implicat în îngrijirea pacienților, în mod gratuit și obligatoriu.
5. Atribuțiile directorului economic/financiar-contabil:
a) răspunde de planificarea bugetară în conformitate cu planul de activitate aprobat;
b) răspunde de asigurarea întocmai și la timp a necesarului de materiale și consumabile necesare implementării procedurilor și protocoalelor de limitare a infecțiilor

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 6/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 asociate asistenței medicale.
6. Atribuțiile medicului șef de secție:
a) organizează, controlează și răspunde pentru derularea activităților proprii secției, conform planului anual de supraveghere și limitare a infecțiilor asociate
asistenței medicale din unitatea sanitară;
b) răspunde de activitățile desfășurate de personalul propriu al secției, cu respectarea procedurii de declarare a infecțiilor asociate asistenței medicale, elaborată de
serviciul/ compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate îngrijirilor medicale, în conformitate cu legislația în vigoare;
c) răspunde de depistarea și raportarea la timp a infecțiilor asociate asistenței medicale;
d) răspunde de respectarea politicii de utilizare a antibioticelor, implementată în unitatea sanitară;
e) răspunde de efectuarea de către asistenta șefă de secție a triajului zilnic al personalului din subordine și declararea oricărei suspiciuni de boală transmisibilă către
serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
f) în cazul șefilor de secție în secții cu risc, răspunde de derularea activității de screening al pacienților pentru depistarea colonizărilor/infecțiilor cu germeni
multiplurezistenți, în conformitate cu prevederile programului național de supraveghere și control al infecțiilor asociate asistenței medicale;
g) răspunde de luarea deciziei de izolare/tip de precauții și de aplicarea ei, împreună cu serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței
medicale și cu directorul medical;
h) răspunde de elaborarea procedurilor și protocoalelor de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale pe secție.
7. Atribuțiile medicului curant (indiferent de specialitate):
a) protejarea propriilor pacienți de alți pacienți infectați sau de personalul care poate fi infectat, cu respectarea ghidului de izolare elaborat de
serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
b) aplicarea procedurilor și protocoalelor implementate de serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
c) obținerea specimenelor microbiologice necesare atunci când o infecție este prezentă sau suspectă, în conformitate cu protocolul de diagnostic și cu definițiile de
caz și înainte de inițierea tratamentului antibiotic;
d) răspunde de depistarea și raportarea la timp a infecțiilor asociate asistenței medicale;
e) consilierea pacienților, vizitatorilor și a personalului în legătură cu procedurile de prevenire a transmiterii infecțiilor;
f) instituirea tratamentului adecvat pentru infecțiile pe care le au ei înșiși și implementarea măsurilor instituite de serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale pentru a preveni transmiterea acestor infecții altor persoane, în special pacienților;
g) solicitarea consultului de boli infecțioase în situațiile în care consideră necesar și/sau conform ghidurilor/protocoalelor locale, cu respectarea politicii de utilizare a
antibioticelor, implementată în unitatea sanitară;
h) respectă procedura de declarare a infecțiilor asociate asistenței medicale elaborată de serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate îngrijirilor
medicale, în conformitate cu legislația în vigoare;
i) după caz, răspunde de derularea activității de screening al pacienților în secții de terapie intensivă și alte secții cu risc pentru depistarea colonizărilor/infecțiilor cu
germeni multiplurezistenți, în conformitate cu prevederile programului național de supraveghere și control al infecțiilor asociate asistenței medicale și monitorizare a

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 7/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 utilizării antibioticelor și a antibioticorezistenței;
j) comunică infecția/portajul de germeni importanți epidemiologic la transferul pacienților săi în altă secție/altă unitate medicală.
8. Atribuțiile serviciului/compartimentului pentru supravegherea, prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale:
a) organizează și participă la întâlnirile Comitetului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
b) propune managerului sancțiuni pentru personalul care nu respectă procedurile și protocoalele de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale;
c) șeful/responsabilul contractat participă în calitate de membru la ședințele Comitetului director al unității sanitare și, după caz, propune acestuia recomandări
pentru implementarea corespunzătoare a planului anual de prevenire a infecțiilor, echipamente și personal de specialitate;
d) elaborează și supune spre aprobare planul anual de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale din unitatea sanitară;
e) organizează, în conformitate cu metodologia elaborată de Institutul Național de Sănătate Publică, anual, un studiu de prevalență de moment a infecțiilor
nosocomiale și a consumului de antibiotice din spital;
f) organizează și derulează activități de formare a personalului unității în domeniul prevenirii infecțiilor asociate asistenței medicale;
g) organizează activitatea serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale pentru implementarea și derularea activităților cuprinse
în planul anual de supraveghere și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității;
h) propune și inițiază activități complementare de prevenție sau de limitare cu caracter de urgență, în cazul unor situații de risc sau al unui focar de infecție asociată
asistenței medicale;
i) elaborează ghidul de izolare al unității sanitare și coordonează aplicarea precauțiilor specifice în cazul depistării colonizărilor/infecțiilor cu germeni
multiplurezistenți la pacienții internați;
j) întocmește harta punctelor și zonelor de risc pentru apariția infecțiilor asociate asistenței medicale și elaborează procedurile și protocoalele de prevenire și limitare
în conformitate cu aceasta;
k) implementează metodologiile naționale privind supravegherea bolilor transmisibile și studiile de supraveghere a infecțiilor asociate asistenței medicale;
l) verifică completarea corectă a registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale de pe secții și centralizează datele în registrul de monitorizare a
infecțiilor al unității;
m) raportează la direcția de sănătate publică județeană și a municipiului București infecțiile asociate asistenței medicale ale unității și calculează rata de incidență a
acestora pe unitate și pe secții;
n) organizează și participă la evaluarea eficienței procedurilor de curățenie și dezinfecție prin recoltarea testelor de autocontrol;
o) colaborează cu medicul de laborator pentru cunoașterea circulației microorganismelor patogene de la nivelul secțiilor și compartimentelor, cu precădere a celor
multirezistente și/sau cu risc epidemiologic major, pe baza planului de efectuare a testelor de autocontrol;
p) solicită trimiterea de tulpini de microorganisme izolate la laboratoarele de referință, în conformitate cu metodologiile elaborate de Institutul Național de Sănătate
Publică, în scopul obținerii unor caracteristici suplimentare;
q) supraveghează și controlează buna funcționare a procedurilor de sterilizare și menținere a sterilității pentru instrumentarul și materialele sanitare care sunt supuse
sterilizării;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 8/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 r) supraveghează și controlează activitatea de triere, depozitare temporară și eliminare a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală;
s) organizează, supraveghează și controlează respectarea circuitelor funcționale ale unității, circulația pacienților și vizitatorilor, a personalului și, după caz, a
studenților și elevilor din învățământul universitar, postuniversitar sau postliceal;
t) avizează orice propunere a unității sanitare de modificare în structura unității;
u) supraveghează și controlează respectarea în secțiile medicale și paraclinice a procedurilor de triaj, depistare și izolare a infecțiilor asociate asistenței medicale;
v) răspunde prompt la informația primită din secții și demarează ancheta epidemiologică pentru toate cazurile suspecte de infecție asociată asistenței medicale;
w) dispune, după anunțarea prealabilă a managerului unității, măsurile necesare pentru limitarea difuziunii infecției, respectiv organizează, după caz, triaje
epidemiologice și investigații paraclinice necesare;
x) întocmește și definitivează ancheta epidemiologică a focarului, difuzează informațiile necesare privind focarul, în conformitate cu legislația, întreprinde măsuri și
activități pentru evitarea riscurilor identificate în focar;
y) solicită colaborările interdisciplinare sau propune solicitarea sprijinului extern de la direcția de sănătate publică sau Institutul Național de Sănătate Publică - centru
regional la care este arondat, conform reglementărilor în vigoare;
z) raportează managerului problemele depistate sau constatate în prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale;
aa) întocmește rapoarte cu dovezi la dispoziția managerului spitalului, în cazurile de investigare a responsabilităților pentru infecții asociate asistenței medicale.
9. Atribuțiile medicului de boli infecțioase sau medicului responsabil de politica de utilizare a antibioticelor din cadrul serviciului/compartimentului de prevenire a
infecțiilor asociate asistenței medicale:
a) efectuează consulturile de specialitate în spital, în vederea diagnosticării unei patologii infecțioase și a stabilirii tratamentului etiologic necesar;
b) elaborează politica de utilizare judicioasă a antibioticelor în unitatea sanitară, inclusiv ghidurile de tratament inițial în principalele sindroame infecțioase și
profilaxie antibiotică;
c) coordonează elaborarea listei de antibiotice esențiale care să fie disponibile în mod permanent în spital;
d) elaborează lista de antibiotice care se eliberează doar cu avizare din partea sa și derulează activitatea de avizare a prescrierii acestor antibiotice;
e) colaborează cu farmacistul unității în vederea evaluării consumului de antibiotice în unitatea sanitară;
f) efectuează activități de pregătire a personalului medical în domeniul utilizării judicioase a antibioticelor;
g) oferă consultanță de specialitate medicilor de altă specialitate în stabilirea tratamentului antibiotic la cazurile internate, în cooperare cu medicul microbiolog/de
laborator (pentru a se utiliza eficient datele de microbiologie disponibile);
h) oferă consultanță pentru stabilirea profilaxiei antibiotice perioperatorii și în alte situații clinice, pentru pacienții la care nu este aplicabilă schema standard de
profilaxie;
i) cooperează cu medicul microbiolog/de laborator în stabilirea testelor de sensibilitate microbiană la antibioticele utilizate, pentru a crește relevanța clinică a acestei
activități;
j) evaluează periodic cu fiecare secție clinică în parte modul de utilizare a antibioticelor în cadrul acesteia și propune modalități de îmbunătățire a acestuia (educarea
prescriptorilor);

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 9/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 k) elaborează raportul anual de evaluare a gradului de respectare a politicii de utilizare judicioasă a antibioticelor, a consumului de antibiotice (în primul rând, al celor
de rezervă) și propune managerului măsuri de îmbunătățire.
10. Atribuțiile laboratorului unității sanitare/laboratorului în contract cu o unitate sanitară:
a) efectuarea testelor pentru stabilirea agenților etiologici ai infecțiilor la pacienții internați;
b) efectuarea testelor de detecție a portajelor de germeni cu risc individual sau de focar epidemic dificil de controlat (multirezistenți la antibiotice);
c) șeful laboratorului răspunde de implementarea sistemului de asigurare a calității;
d) șeful laboratorului răspunde de elaborarea ghidurilor pentru recoltarea, manipularea, transportul și prezervarea corectă a probelor biologice, care vor fi însoțite de
cererea de analiză completată corect;
e) șeful laboratorului răspunde de elaborarea manualului de biosiguranță al laboratorului, utilizând recomandările din Ghidul național de biosiguranță pentru
laboratoarele medicale (cea mai recentă ediție), în scopul evitării contaminării personalului și a mediului;
f) șeful laboratorului răspunde de întocmirea și derularea programului de instruire a personalului din subordine în domeniul specific al prevenirii și limitării infecțiilor
asociate asistenței medicale;
g) identificarea corectă a microorganismelor patogene; în cazul suspiciunii de infecție asociată asistenței medicale va asigura identificarea cât mai rapidă a agentului
etiologic al infecțiilor asociate asistenței medicale din produsele patologice recoltate de la bolnavi/purtători;
h) anunțarea imediată, obligatorie, încă de la suspiciune, a rezultatelor microbiologice, respectiv a rezultatelor de identificare ulterioare a microorganismelor către
medicul curant și serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
i) răspunde de raportarea imediată către serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale a rezultatelor pozitive în urma screeningului
pacienților din secțiile cu risc pentru depistarea colonizărilor/infecțiilor cu germeni multiplurezistenți;
j) testează sensibilitatea/rezistența la substanțe antimicrobiene a microorganismelor cu semnificație clinică, utilizând metode standardizate;
k) organizează și realizează baza de date privind izolatele din unitatea sanitară și rezistența la antibiotice, pe suport electronic;
l) monitorizează rezultatele neobișnuite și semnalează riscul apariției unui focar de infecție asociată asistenței medicale pe baza izolării repetate a unor
microorganisme cu același fenotip (mai ales antibiotip), a unor microorganisme rare ori prin izolarea unor microorganisme înalt patogene sau/și multirezistente;
m) raportează, în regim de urgență, aspectele neobișnuite identificate prin monitorizarea izolărilor de microorganisme și a rezistenței la antibiotice
serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale;
n) stochează tulpini microbiene de importanță epidemiologică în vederea confirmării caracterizării și studiilor epidemiologice comparative într-un laborator de
referință, cu respectarea reglementărilor legale privind biosecuritatea și biosiguranța.
11. Atribuțiile farmacistului:
a) obținerea, depozitarea și distribuirea preparatelor farmaceutice, utilizând practici care limitează posibilitatea transmisiei agentului infecțios către pacienți;
b) distribuirea medicamentelor antiinfecțioase cu respectarea reglementărilor privind avizarea acestei prescrieri existente în spital și ținerea unei evidențe adecvate;
c) obținerea și depozitarea vaccinurilor sau imunoglobulinelor specifice/serurilor heterologe și distribuirea lor în mod adecvat;
d) păstrarea evidenței antibioticelor distribuite departamentelor medicale;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 10/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 e) raportează către serviciul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, medicului responsabil de politica utilizării antibioticelor consumul de antibiotice pe
clase și pe secțiile unității sanitare și participă la evaluarea tendințelor utilizării antibioticelor;
f) colaborează cu medicul infecționist/clinician responsabil de elaborarea politicii de utilizare judicioasă a antibioticelor în monitorizarea consumului de antibiotice;
g) organizează și realizează baza de date privind consumul de antibiotice din unitate, pe clase de antibiotice și pe secții/compartimente, cu calcularea DDD/100 zile
spitalizare și a duratei medii a terapiei cu antibiotice per pacient internat, pe suport electronic.
12. Atribuțiile asistentei șefe de secție:
a) prelucrează procedurile și protocoalele de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale elaborate de serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor
asociate asistenței medicale cu personalul mediu și auxiliar din secție și răspunde de aplicarea acestora;
b) răspunde de aplicarea precauțiunilor standard și specifice de către personalul secției;
c) răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta;
d) controlează respectarea circuitelor funcționale din secție;
e) răspunde de starea de curățenie din secție;
f) transmite directorului de îngrijiri necesarul de materiale de curățenie, consumabile, dezinfectanți, elaborat în concordanță cu recomandările serviciului de prevenire
a infecțiilor asociate asistenței medicale;
g) controlează respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie;
h) supraveghează și controlează activitatea în oficiul alimentar privind depozitarea, prepararea și distribuirea alimentelor, în special la bucătăria dietetică, lactariu,
biberonerie etc.;
i) supraveghează calitatea prestațiilor efectuate la spălătorie și sesizează directorului de îngrijiri orice deficiențe constatate;
j) verifică igiena bolnavilor și a însoțitorilor și face educația sanitară a acestora;
k) urmărește efectuarea examenului organoleptic al alimentelor distribuite bolnavilor și însoțitorilor și le îndepărtează pe cele necorespunzătoare, situație pe care o
aduce la cunoștința directorului de îngrijiri;
l) constată și raportează directorului de îngrijiri deficiențe de igienă (alimentare cu apă, instalații sanitare, încălzire);
m) coordonează și supraveghează operațiunile de curățenie și dezinfecție;
n) participă la recoltarea probelor de evaluare a eficienței curățeniei, dezinfecției și sterilizării împreună cu echipa serviciului/compartimentului de prevenire a
infecțiilor asociate asistenței medicale;
o) asigură necesarul de materiale (săpun, dezinfectant, prosoape de hârtie, echipament de unică folosință) și coordonează în permanență respectarea de către
personal și însoțitori a măsurilor de izolare și controlează prelucrarea bolnavilor la internare;
p) anunță la serviciul de internări locurile disponibile, urmărește internarea corectă a bolnavilor în funcție de infecțiozitate sau receptivitate;
q) coordonează și verifică aplicarea măsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infecțios și a măsurilor pentru supravegherea contacților, în conformitate cu ghidul
de izolare elaborat de șeful serviciului/coordonatorul compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate îngrijirilor medicale;
r) instruiește personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor și urmărește aplicarea acestor măsuri;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 11/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 s) semnalează medicului șef de secție și/sau directorului de îngrijiri cazurile de boli transmisibile pe care le suspicionează în rândul personalului;
t) instruiește și supraveghează personalul din subordine asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de vizitatori și personalul spitalului (portul
echipamentului, evitarea aglomerării în saloane);
u) verifică și răspunde de modul de manipulare a lenjeriei bolnavilor, colectarea și păstrarea lenjeriei murdare, dezinfecția lenjeriei de la bolnavii infecțioși, transportul
lenjeriei murdare, transportul și păstrarea lenjeriei curate;
v) verifică și răspunde de modul de colectare a deșeurilor infecțioase și neinfecțioase, de depozitare a lor pe secție, de modul de transport la depozitul central;
w) controlează și instruiește personalul din subordine asupra echipamentului de protecție și comportamentului igienic, precum și asupra respectării normelor de
tehnică aseptică și propune directorului de îngrijiri măsuri disciplinare în cazurile de abateri;
x) răspunde de elaborarea procedurilor și protocoalelor de prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale pe secție, în funcție de manevrele și
procedurile medicale identificate cu risc pentru pacienți, și se asigură de implementarea acestora;
y) răspunde de întocmirea și completarea registrului de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale pe secție;
z) răspunde de întocmirea și completarea registrului de expunere accidentală la produse biologice pe secție.
13. Atribuțiile asistentei medicale responsabile de salon:
a) implementează practicile de îngrijire a pacienților în vederea limitării infecțiilor;
b) se familiarizează cu practicile de prevenire a apariției și răspândirii infecțiilor și aplicarea practicilor adecvate pe toată durata internării pacienților;
c) menține igiena, conform politicilor spitalului și practicilor de îngrijire adecvate din salon;
d) informează cu promptitudine medicul de gardă/medicul șef de secție în legătură cu apariția semnelor de infecție la unul dintre pacienții aflați în îngrijirea sa;
e) inițiază izolarea pacientului care prezintă semne ale unei boli transmisibile și anunță imediat medicul curant și serviciul de prevenire și limitare a infecțiilor asociate
asistenței medicale;
f) limitează expunerea pacientului la infecții provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alți pacienți sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare;
g) semnalează medicului curant existența elementelor sugestive de infecție asociată asistenței medicale;
h) participă la pregătirea personalului;
i) participă la investigarea focarelor.
14. Atribuțiile asistentei de la stația de sterilizare:
a) verifică modul de pregătire și împachetare a echipamentelor/instrumentarului, altor materiale trimise pentru sterilizare și respinge trusele necorespunzătoare;
b) efectuează sterilizarea, respectând normele tehnice de sterilizare și instrucțiunile de sterilizare ale fiecărui aparat;
c) anunță imediat personalul tehnic de întreținere și pe directorul de îngrijiri cu privire la apariția oricărei defecțiuni care survine la aparatele de sterilizare;
d) răspunde de igiena încăperilor în care se face sterilizarea și de respectarea circuitelor;
e) etichetează corespunzător trusele și pachetele cu materiale sterilizate și ține evidența activităților de sterilizare pe aparate și șarje, conform prevederilor legale în
vigoare;
f) efectuează teste de control al sterilizării și ține evidența rezultatelor;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 12/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 g) respectă precauțiile standard.
15. Atribuțiile direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București:
a) desemnează din compartimentul de specialitate persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea și funcționarea planului de supraveghere a
infecțiilor asociate asistenței medicale, la solicitare;
b) prin compartimentul de supraveghere, verifică cel puțin trimestrial registrul de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității medicale și
validează rata de infecții din unitate în concordanță cu raportările primite;
c) verifică rezultatele studiului anual de prevalență de moment a infecțiilor nosocomiale și a consumului de antibiotice din spital;
d) inspecția sanitară de stat verifică existența și modul de aplicare a planului anual de activitate pentru supravegherea, prevenirea și limitarea infecțiilor asociate
asistenței medicale, respectarea normelor de igienă, funcționalitatea circuitelor, procedurile de dezinfecție, sterilizare, respectarea prevederilor privind
managementul deșeurilor medicale și dacă sunt respectate măsurile serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale și/sau ale
coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecțiilor asociate asistenței medicale din compartimentele de specialitate ale direcției de sănătate
publică județene.

ANEXA Nr. 2

Supravegherea și raportarea infecțiilor asociate asistenței medicale

A. Organizarea supravegherii infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare
Rata infecțiilor asociate asistenței medicale este un indicator al calității și siguranței pacientului.
Dezvoltarea sistemelor de supraveghere pentru monitorizarea ratei infecțiilor asociate asistenței medicale este esențială, aceasta fiind metoda cea mai eficientă de a
identifica riscurile și deci de a scădea rata infecțiilor într-o unitate sanitară.
Scopul supravegherii este reducerea incidenței infecțiilor asociate asistenței medicale și a costului acestora.
1. Obiectivele supravegherii sunt:
a) creșterea interesului personalului medical pentru depistarea, declararea și, în final, reducerea infecțiilor;
b) cunoașterea prevalenței și descrierea distribuției infecțiilor pe secții și tipuri de infecție, precum și monitorizarea tendințelor;
c) identificarea secțiilor care necesită programe de prevenire intensive și susținute, precum și evaluarea impactului implementării programelor preventive.
2. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de supraveghere sunt:
a) simplitate, astfel încât să nu implice eforturi mari din partea personalului și să nu necesite costuri mari din partea unității sanitare;
b) flexibilitate, astfel încât să permită modificări în funcție de nevoi;
c) acceptabilitate, asigurându-se astfel o participare activă a personalului și o bună calitate a datelor furnizate;
d) standardizare, utilizând o metodologie unică;
e) sensibilitate, astfel încât să capteze toate cazurile de infecție;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 13/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 f) specificitate, prin utilizarea definițiilor de caz.
3. Componentele unui sistem de supraveghere sunt:
a) obiective specifice bine definite pentru fiecare tip de unitate sanitară, respectiv pentru fiecare secție;
b) perioadă de timp precizată, definită pentru fiecare structură cu rol în supraveghere: secții, laborator, alte structuri ale unității;
c) indicatori de performanță măsurabili;
d) populația supravegheată definită;
e) tipurile de infecții supravegheate;
f) frecvența și durata raportării;
g) metoda de colectare a datelor;
h) asigurarea confidențialității;
i) analiza internă a datelor.
4. Metodele de supraveghere sunt:
a) Supravegherea pasivă
Aceasta este cea mai simplă metodă de supraveghere și implică simpla raportare a cazurilor de infecții depistate pe baza definițiilor de caz de către personalul
unității sanitare și de către laboratorul de microbiologie.
Datele obținute sunt destul de limitate și nu permit analiza variațiilor între secții și a factorilor de risc, acestea nefiind un sistem suficient de sensibil.
b) Supraveghere activă
Supravegherea activă trebuie să fie efectuată periodic în unitatea sanitară, cu predilecție în secțiile identificate în harta riscurilor ca având risc crescut. Cea mai
cunoscută metodă de supraveghere activă este verificarea activă a foilor de observație, pe eșantion randomizat.
O altă metodă este reprezentată de monitorizarea zilnică a rezultatelor bacteriologice și analiza acestora cu scopul depistării active a infecțiilor.
c) Studiile de prevalență de moment/perioadă
Prin această metodă pot fi identificate infecțiile apărute la pacienții internați la un anumit moment/într-o perioadă de timp definită în unitatea sanitară sau într-o secție
selectată (prevalență de moment/perioadă).
O echipă pregătită în acest sens verifică toate foile de observație ale pacienților internați, intervievează personalul, vizitează pacienții, colectează datele clinice și de
laborator, precum și factorii de risc (expunere la anumite manevre invazive). Datele sunt analizate pe baza definițiilor de caz și permit calcularea ratei de prevalență.
Rata de prevalență este dependentă de durata spitalizării și durata infecției.
În același timp se poate determina dacă infecția este încă prezentă la data efectuării studiului.
Un astfel de studiu este simplu, rapid și destul de ieftin.
Astfel de studii de prevalență repetate permit monitorizarea tendințelor și evaluarea impactului acțiunilor preventive.
Exemple de rate de prevalență:
Prevalența infecțiilor la 100 de pacienți internați:

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 14/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 Număr de pacienți cu infecții la momentul studiului/Număr de pacienți internați la momentul studiului x 100
Prevalența infecțiilor urinare la 100 de pacienți cateterizați vezical:

Număr de pacienți cu infecții urinare la momentul studiului/Număr de pacienți expuși la cateterism vezical la momentul studiului x 100
d) Studiile de incidență
Reprezintă studii prospective de identificare a infecțiilor și necesită monitorizarea pacienților pentru o perioadă de timp. Astfel, pacienții sunt urmăriți în timpul
internării și o perioadă de timp după externare (de exemplu, pentru infecții de plagă chirurgicală).
Acest tip de supraveghere poate furniza date de incidență a infecțiilor, sub forma unei rate de atac, ceea ce permite monitorizarea tendințelor și definirea clară a
legăturii cu un factor de risc (de exemplu, intervenția chirurgicală).
Acest tip de studiu este mai dificil, necesită timp și este mai costisitor, motiv pentru care se utilizează pentru secții cu risc (de exemplu, terapie intensivă) pentru o
perioadă limitată de timp și pentru anumite infecții selectate (de exemplu, pneumonie asociată ventilației, plăgi chirurgicale, infecții transmise prin sânge, germeni
multirezistenți).
Exemple de rate de incidență:
Rata de atac a infecțiilor cu Staphylococcus aureus Methicillino-rezistent (MRSA) la 100 de pacienți internați

Numărul de cazuri noi de infecții cu MRSA/Numărul de pacienți internați în aceeași perioadă de timp x 100
Incidența pneumoniei de ventilație la 1.000 de zile de ventilație

Numărul de cazuri noi de pneumonie de ventilație într-o perioadă de timp/Numărul de zile de ventilație în aceeași perioadă de timp x 1.000
5. Evaluarea sistemului de supraveghere
Toate sistemele de supraveghere necesită o validare a metodei utilizate care trebuie efectuată la intervale regulate de timp pe baza următoarelor criterii:
a) simplitate/flexibilitate/acceptanță;
b) raportare la timp, corect și complet;
c) utilitate;
d) eficiență și eficacitate (impactul).
B. Înregistrarea și raportarea infecțiilor asociate asistenței medicale
1. Identificarea infecțiilor asociate asistenței medicale constituie sarcina permanentă a unităților sanitare din sistemul sanitar de stat și privat.
2. Diagnosticul de infecție asociată asistenței medicale se va menționa în toate actele medicale, de exemplu, foaia de observație clinică, fișa de consultație, registrul
de consultație etc.
3. Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine medicului în îngrijirea căruia se află pacientul.
4. Serviciul/Compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale stabilește un ritm de verificare în vederea depistării cazurilor nediagnosticate,
Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 15/28
Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 neînregistrate și neanunțate (ritm recomandat: minimum la 2 zile, maximum la 7 zile).
5. Serviciul/Compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale înregistrează și declară și cazurile de infecții asociate asistenței medicale
descoperite la verificările pe care le face la nivelul secțiilor.
6. Toate unitățile sanitare au obligația raportării imediate a unui cumul de minimum 3 cazuri de infecție asociată asistenței medicale cu aceeași etiologie, apărute într-
o perioadă de timp și spațiu determinate, în cadrul sistemului național de alertă precoce și răspuns rapid organizat conform prevederilor legale în vigoare.
7. Focarele de infecții asociate asistenței medicale raportate de unitățile sanitare sau depistate prin autosesizare vor fi raportate de către direcția de sănătate publică
județeană și a municipiului București în maximum 24 de ore, telefonic, la Institutul Național de Sănătate Publică - centrul regional de sănătate publică la care este
arondată.
8. Raportarea statistică a infecțiilor asociate asistenței medicale va fi efectuată conform reglementărilor legale în vigoare.
9. Intervenția în focar este responsabilitatea unității sanitare; aceasta poate solicita consultanță direcției de sănătate publică județene și a municipiului București.
I. Registrul electronic unic de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității sanitare
1. La nivelul fiecărei secții din unitatea sanitară se înființează Registrul electronic unic de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale, în format electronic -
model prezentat în figura 1.
2. Registrul cuprinde toate cazurile de suspiciune de infecție asociată asistenței medicale depistate prin oricare dintre metodele de supraveghere descrise, precum și
prin activitatea de screening al pacienților implementată, după caz.
3. Secțiile transmit registrul de monitorizare către serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale săptămânal, în fiecare zi de luni
pentru săptămâna precedentă.
4. Clasificarea cazurilor va fi efectuată pe baza definițiilor de caz de către serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale.
5. Registrul electronic unic al unității sanitare va fi pus la dispoziția managerului și a Comitetului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale pentru analiză.
6. Registrul electronic unic al unității sanitare va fi transmis electronic serviciului/compartimentului de supraveghere a bolilor transmisibile din cadrul direcției de
sănătate publică județene și a municipiului București săptămânal, în fiecare zi de marți pentru săptămâna anterioară.
7. Serviciul/Compartimentul de supraveghere a bolilor transmisibile din cadrul direcției de sănătate publică județene și a municipiului București are responsabilitatea
validării confirmării/infirmării cazurilor pe baza definițiilor de caz, trimestrial.
8. Serviciul/Compartimentul de supraveghere a bolilor transmisibile din cadrul direcției de sănătate publică județene și a municipiului București are responsabilitatea
analizei datelor și de a se autosesiza în situația apariției unui cumul de cazuri care sugerează existența unui focar într-o unitate sanitară.
II. Raportarea pe Fișa cazului de infecție asociată asistenței medicale
1. Toate cazurile de infecții asociate asistenței medicale care au fost confirmate se declară pe Fișa cazului de infecție asociată asistenței medicale - model prezentat
în figura 2.
2. Fișa este completată de către medicul curant al cazului și este însoțită de semnătură și parafă.
3. Fișele cazurilor de infecții asociate asistenței medicale se transmit lunar, in-folio, direcției de sănătate publică județene și a municipiului București, până la data de
5 a lunii pentru luna precedentă. În unitățile sanitare în care acest lucru este posibil se organizează baza de date electronică a unității, după formatul unic național,

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 16/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 care va fi transmisă direcției de sănătate publică județene și a municipiului București.
4. Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București introduc fișele în baza de date națională/alipesc bazele de date ale spitalelor; formatul electronic
al bazei de date este pus la dispoziție de către Institutul Național de Sănătate Publică.
5. Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București transmit baza de date completată și verificată către Institutul Național de Sănătate Publică -
centrul regional la care sunt arondate, până la data de 15 a lunii pentru luna precedentă.
6. Baza de date națională este gestionată de Institutul Național de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică București, care are obligația analizei și
elaborării rapoartelor trimestriale și anuale.

Figura 1 - Registrul electronic unic de monitorizare a infecțiilor asociate asistenței medicale al unității

Nr. Secția Nr. Vârsta Sex Data Data Mod de Germene Rezistență Tipul de Tipul Originea Clasificare
crt. FOCG internării depistării depistare identificat microbiană probă în infecției/ infecției/colonizării finală
(activă, Da/Nu MDR* care a fost localizarea (internare (colonizare/
pasivă, Dacă da, Da/Nu, identificat colonizării anterioară, infecție/
studiu de care? Dacă germenele internare prezentă/ infirmat)
prevalență, MDR, nedeterminată)
screening) precizați

* MDR = MRSA, ESBL, VRE, CRE/CPE, altele.

Figura 2 - Fișa cazului de infecție asociată asistenței medicale

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 17/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 ANEXA Nr. 3

METODOLOGIA
de supraveghere a expunerii accidentale a personalului care lucrează în sistemul sanitar la produse biologice

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 18/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 Scop: reducerea riscului de infecție postexpunere la sânge și la alte produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar
Obiective:
a) estimarea incidenței expunerii accidentale la produse biologice a personalului care lucrează în sistemul sanitar;
b) ierarhizarea factorilor de risc (proceduri, dispozitive, timpul de lucru etc.);
c) evaluarea respectării precauțiunilor standard;
d) sensibilizarea personalului medical în sensul cunoașterii riscului expunerii la sânge și la alte produse biologice și a aplicării măsurilor de prevenire a acestor
expuneri accidentale și a consecințelor acestora;
e) aplicarea corectă a măsurilor profilactice primare și secundare.
Tip de supraveghere: pasivă - colectarea datelor privind expunerea la produse biologice a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar.
Datele privind raportarea expunerii accidentale la produse biologice sunt colectate pe baza:
- fișei de raportare a expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice (figura 1);
- tabelului privind evidența vaccinărilor personalului medico-sanitar cu expunere accidentală la produse biologice (figura 2);
- fișei unității sanitare privind situația vaccinării antihepatită B a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar (figura 3).
Definiții:
a) persoana care lucrează în sistemul sanitar - orice persoană (angajat, student, voluntar) ale cărei activități implică contactul cu pacienți, sânge sau alte produse
biologice provenite de la pacient, în cabinete, secții, compartimente sau laboratoare;
b) expunere cu risc de infecție HIV, VHB, VHC, care necesită profilaxie postexpunere profesională (PPEP) - accidentarea transcutană (de exemplu: înțepătura cu ac
sau tăietura cu un obiect tăios), contactul mucoaselor sau al pielii care prezintă leziuni ce îi afectează integritatea (de exemplu: expunerea pe o piele cu excoriații,
tăieturi, delabrări, flictene, eczeme sau alte afecțiuni dermatologice) sau contactul cutanat pe o piele intactă, dar cu o durată prelungită (de exemplu: câteva minute
și chiar mai mult) sau implicarea unei suprafețe întinse de contact cu sânge, țesuturi sau alte produse biologice contaminate vizibil cu sânge;
c) produse biologice - 1. spermă, secreții vaginale; 2. fluide (lichid cefalorahidian, sinovial, pleural, peritoneal, pericardic, amniotic); 3. concentrate de HIV (în
laboratoare). În absența sângelui vizibil în salivă, lacrimi, sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse biologice nu sunt considerate cu risc de infecție HIV și nu
impun măsuri de profilaxie antiretrovirală și de supraveghere medicală PPEP;
d) caz de expunere profesională - orice persoană care lucrează în sistemul sanitar și care a suferit o expunere accidentală cu risc de infecție HIV, VHB, VHC prin
contact cu sânge sau alte produse biologice considerate cu risc de infecție.
Populația-țintă: persoanele care lucrează în sistemul sanitar, respectiv: personalul medico-sanitar și de îngrijire/auxiliar/tehnic, persoane aflate într-o formă de
învățământ, voluntari.
Unitățile-țintă: unitățile sanitare publice, indiferent de subordonare și private
Atribuții în unitățile sanitare cu paturi
I. Compartimentul/Secția în care a avut loc expunerea accidental
a) Persoana expusă accidental aplică imediat protocolul de management al expunerii accidentale la produse biologice, respectiv:

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 19/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 1. îngrijire de urgență:
- expunere cutanată: spălare cu apă și săpun 5 minute;
- expunere percutană: spălare cu apă și săpun, urmată de aplicarea unui antiseptic cu timp de contact conform recomandărilor producătorului;
- expunere mucoasă: spălare cu ser fiziologic sau cu apă 5 minute.
2. chimioprofilaxie, pentru infecția HIV, administrată în funcție de tipul expunerii, starea pacientului-sursă
3. vaccinare postexpunere:
- în prima oră de la accident se prezintă la medicul șef de secție/compartiment sau la medicul șef de gardă;
- în termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale pentru consultanță în vederea
evaluării riscului;
- în termen de maximum 48 de ore anunță medicul de medicina muncii pentru luarea în evidență;
b) Medicul șef de secție/compartiment sau medicul șef de gardă:
- completează și transmite către serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, în maximum 24 de ore de la producerea expunerii
accidentale, fișa de raportare a expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice (figura 1);
- înregistrează expunerea accidentală în registrul de evidență a expunerilor accidentale la produse biologice al secției;
- asigură recoltarea eșantioanelor de sânge de la pacientul-sursă în maximum 2 ore de la producerea expunerii accidentale, respectând legislația privind testarea
voluntară cu consiliere;
- asigură recoltarea eșantioanelor de sânge de la personalul expus accidental în maximum 2 ore de la momentul expunerii, respectând legislația privind testarea
voluntară cu consiliere;
- asigură transportul eșantioanelor de sânge provenite de la pacientul-sursă la laboratorul unității cu paturi în care a avut loc expunerea.
II. Unitatea sanitară în care s-a produs expunerea accidentală
- asigură prelevarea și testarea eșantioanelor de sânge provenite de la pacientul-sursă și persoana expusă accidental la produse biologice, în funcție de
antecedentele cunoscute ale fiecăruia. Testele efectuate sunt: AgHBs, antiHBs, antiHBc, antiVHC, test HIV;
- asigură evaluarea persoanei expuse accidental de către medicul infecționist din spital sau trimiterea persoanei expuse către secția/spitalul de boli
infecțioase/consult interdisciplinar;
- asigură vaccinarea antihepatită B, în cazul în care persoana expusă nu are marker care să indice faptul că a fost vaccinată sau a trecut prin boală;
- pentru cazurile în care chimioprofilaxia pentru infecția HIV este necesară, aceasta este asigurată de secția/spitalul de boli infecțioase.
III. Laboratorul spitalului în care a avut loc expunerea accidentală
- efectuează testele solicitate atât pentru persoana expusă, cât și pentru pacientul-sursă;
- comunică rezultatele testărilor serviciului/compartimentului de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale în termen de 24 de ore.
IV. Serviciul/Compartimentul sau medicul responsabil pentru prevenirea infecțiilor asociate asistenței medicale din spitalul în care a avut loc expunerea accidentală
la produse biologice

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 20/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 - răspunde de informarea personalului cu privire la obligativitatea raportării expunerii accidentale și metodele de prevenire;
- participă împreună cu medicul infecționist la evaluarea riscului de infecție și consilierea cu privire la HIV, VHC, VHB;
- înregistrează vaccinarea antihepatită B a persoanei expuse, în registrul de evidență a expunerii accidentale la produse biologice al secției;
- urmărește vaccinarea persoanei expuse și finalizarea schemei de vaccinare;
- transmite situația vaccinărilor persoanelor expuse accidental la produse biologice medicului de medicina muncii;
- colectează și trimite fișele de raportare a expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice, completate, lunar, până în
data de 5 a lunii pentru luna anterioară, direcției de sănătate publică județene și a municipiului București;
- transmite anual către direcția de sănătate publică județeană și a municipiului București situația vaccinărilor antihepatitice B efectuate postexpunere accidentală,
situație completată conform machetei prezentate în figura 2 de către medicul de medicina muncii;
- întocmește și transmite anual către direcția de sănătate publică județeană și a municipiului București fișa unității sanitare privind situația vaccinării antihepatită B a
personalului medico- sanitar, de îngrijire și auxiliar, conform machetei prezentate în figura 3.
V. Medicul de medicina muncii care deservește unitatea sanitară
- înregistrează evenimentul în registrul propriu al expunerilor accidentale la produse biologice;
- urmărește apariția semnelor evocatorii de infecție HIV/VHB/VHC;
- urmărește seroconversia pentru HIV și/sau VHB și/sau VHC la persoana expusă, pe baza testelor efectuate imediat după expunere și la 6 luni de la data expunerii
sau, în cazul în care este posibil, prin determinarea viremiei HIV/VHC la 1 lună, cu respectarea confidențialității, conform legislației în vigoare;
- anual completează evidența vaccinărilor personalului medico-sanitar expus la produse biologice (figura 2) și o trimite la serviciul/compartimentul sau medicul
responsabil pentru prevenirea infecțiilor asociate asistenței medicale;
- raportează expunerile accidentale la produse biologice a personalului din sistemul sanitar către inspectoratul teritorial de muncă, în conformitate cu Legea
securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și cu Hotărârea Guvernului nr. 243/2013 privind cerințele minime de securitate și sănătate în
muncă pentru prevenirea rănirilor provocate de obiecte ascuțite în activitățile din sectorul spitalicesc și cel al asistenței medicale;
- face analiza semestrială a cazurilor de expunere accidentală profesională și de seroconversie înregistrate în unitate.
VI. Atribuțiile direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București
- centralizează trimestrial fișa de raportare a expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar la produse biologice din toate unitățile
sanitare,
- analizează datele în conformitate cu metodologia transmisă de Institutul Național de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică București;
- transmit trimestrial fișele de raportare a expunerii accidentale la produse biologice și rezultatele analizei către Institutul Național de Sănătate Publică - centrul
regional de sănătate publică la care sunt arondate;
- colectează și centralizează datele din fișa unității sanitare privind vaccinarea antihepatită B a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar (figura 3) și transmit
anual, până la data de 1 martie pentru anul precedent, datele centralizate la Institutul Național de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică
București.

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 21/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 VII. Atribuțiile Institutului Național de Sănătate Publică
- primește prin centrele sale regionale, de la direcțiile de sănătate publică județene, fișele de raportare a expunerii accidentale a personalului medico-sanitar, de
îngrijire și auxiliar la produse biologice și efectuează analiza datelor la nivel regional și național;
- transmite Ministerului Sănătății raportul de analiză anual și propuneri de intervenții pentru limitarea expunerii;
- elaborează ghiduri de proceduri în vederea limitării expunerii accidentale la produse biologice a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar din unitățile
sanitare.

Figura 1

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 22/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 23/28
Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 Figura 2
Tabel privind situația vaccinărilor personalului medico-sanitar în urma expunerii accidentale la produse biologice

Anul raportării . . . . . . . . . . Unitatea sanitară . . . . . . . . . .

Județul . . . . . . . . . .

Nr. de Persoane Persoane Persoane Persoane cu seroconversie

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 24/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 expuneri vaccinate testate testate la 6
accidentale postexpunere imediat luni de la
la produse accidentală la după expunerea
HIV VHB VHC
biologice produse expunere accidentală
înregistrate biologice la produse
biologice

AgHBs Ac
pozitiv antiHBs
pozitiv

total total total total total

medici medici medici medici medici

asistente asistente asistente asistente asistente

personal personal de personal personal personal

de îngrijire îngrijire de de îngrijire de
îngrijire îngrijire

personal personal personal personal personal

auxiliar auxiliar auxiliar auxiliar auxiliar

Manager, Medic medicina muncii,

.......... ..........

Figura 3
Fișa unității sanitare privind vaccinarea antihepatită B a personalului medico-sanitar, de îngrijire și auxiliar

Anul raportării . . . . . . . . . . Unitatea sanitară . . . . . . . . . .

Județul . . . . . . . . . .

Personal Personal Personal Nr. personal cu Ac Nr. personal

angajat vaccinat vaccinat antiHBs prezenți vaccinat în anul
HB HB în (vaccinare raportării
înainte de anul incertă/neefectuată)
anul raportării

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 25/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 raportării

total total total

medici medici medici

asistente asistente asistente

personal personal personal

de de de
îngrijire îngrijire îngrijire

personal personal personal

auxiliar auxiliar auxiliar

Manager, Șeful serviciului/compartimentului de prevenire

.......... a infecțiilor asociate asistenței medicale,
..........

ANEXA Nr. 4

PRECAUȚIUNILE STANDARD
Măsuri minime obligatorii pentru prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale
Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecției care se aplică tuturor pacienților îngrijiți, indiferent de statutul de infecțiozitate suspectat sau
confirmat al pacientului, în orice cadru unde este asigurată asistență medicală .
Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja personalul sanitar, cât și pentru a preveni răspândirea infecțiilor în rândul pacienților.
Măsurile standard includ:
1. igiena mâinilor, care este esențială pentru a reduce riscul de răspândire a infecțiilor. Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate situațiile
clinice, cu excepția cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare (de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea pacienților cu infecție cu Clostridium
difficile sau norovirus, situații în care trebuie utilizate apa și săpunul;
2. utilizarea echipamentului individual de protecție (de exemplu: mănuși, halate, protectoare faciale), în funcție de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este
întotdeauna etapa finală după îndepărtarea și aruncarea echipamentului;
3. practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea bolilor infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical
în timpul preparării și administrării medicamentelor de uz parenteral;
4. manipularea în condiții de siguranță a echipamentelor medicale sau contactul cu suprafețele potențial contaminate din imediata apropiere a pacientului, proceduri
specifice pentru prevenirea transmiterii bolilor infecțioase de la un pacient la altul sau între un pacient și personalul medical în timpul manipulării echipamentelor
medicale și contactul cu obiectele sau suprafețele din mediu;

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 26/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 5. igiena respiratorie și eticheta de tuse (tehnica de tuse și strănut cu utilizarea de batiste de nas de unică folosință cu poziționarea la minimum 1 metru față de
celelalte persoane, urmată de igiena mâinilor), ca element al precauțiilor standard care se adresează în primul rând pacienților și însoțitorilor acestora cu
simptomatologie de posibilă infecție respiratorie care se aplică oricărei persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară. Acest element al
precauțiilor standard este aplicat pentru prevenirea promptă a infecțiilor respiratorii și trebuie aplicată la intrarea în unitatea sanitară (zonele de recepție și de triaj ale
pacienților).
Precauțiile adresate căii de transmitere
Măsuri de precauție care se adresează căii de transmitere a agentului patogen sunt destinate să completeze precauțiile standard la pacienții cu colonizări sau
infecții, probabile sau cunoscute, cu agenți patogeni transmisibili sau cu patogeni importanți din punct de vedere epidemiologic. Aceste măsuri de precauție
suplimentare sunt utilizate pentru situațiile în care calea de transmitere nu este complet întreruptă prin utilizarea precauțiilor standard.
Cele trei categorii de măsuri adresate căilor de transmitere includ:
- Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de precauție sunt:
1. Transmiterea prin contact:
1.1. direct, când microorganismul se poate transmite de la o persoană la alta (contactul cu produse biologice): în timpul asistenței medicale și îngrijirii bolnavului de
către cadrele medicale sau în contact cu membrii familiei sau cu alți pacienți;
1.2. indirect, prin intermediul suprafețelor/obiectelor contaminate care implică transferul unui microorganism printr-o contaminare intermediară (de exemplu,
contaminarea obiectelor, echipamentului, mâncării), când:
1.2.1. igiena mâinii personalului ce asigură actul medical/îngrijire este inadecvată;
1.2.2. echipamentul nu este curățat, dezinfectat sau sterilizat corespunzător între pacienți;
1.2.3. patogenii sunt transferați prin instrumentar.
2. Transmiterea prin picături:
2.1. picăturile infecțioase expulzate, atunci când se strănută sau se tușește, sunt prea grele pentru a pluti în aer și se transferă la mai puțin de 2 m de la sursă;
2.2. răspândirea picăturilor poate fi:
2.2.1. directă - se realizează când acestea ajung la nivelul mucoaselor sau sunt inhalate;
2.2.2. indirectă - se realizează când acestea cad pe suprafețe sau mâini și sunt transmise pe mucoase sau alimente. Acest mod de transmitere este mai frecvent și
este descris în infecțiile respiratorii comune, gripă, infecții cu virus sincițial.
3. Transmiterea aeriană - transmitere care se realizează prin intermediul particulelor mici (≤ 5µm în mărime) care transportă microbii și pot fi transferați prin
intermediul curenților de aer pe o distanță mai mare de 2 m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (de exemplu, în cazul varicelei zoster, rujeolei și tuberculozei
pulmonare).
Măsurile suplimentare de precauție care vizează calea de transmitere includ:
1. pentru transmiterea prin contact:
1.1. utilizarea echipamentului de protecție când este posibil contactul cu un mediu contaminat cu microbi rezistenți la antibiotice (de exemplu, enterococi rezistenți la

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 27/28

Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.
 vancomicină (VRE), Staphylococcus aureus rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;
1.2. pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt pacient infectat cu același patogen;
1.3. la intrarea în salon trebuie purtate mănuși curate și echipament de protecție curat;
2. pentru transmiterea prin picături pacientul se amplasează într-o rezervă singur sau se cohortează într-un salon cu alți pacienți infectați cu același agent patogen.
Este necesară purtarea de protectoare faciale când se lucrează la 1-2 metri de pacient. În situația în care este necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o
mască.
3. pentru transmiterea aeriană - plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă a aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre
exterior sau recirculat prin filtre HEPA de înaltă eficiență cu 6-12 schimburi de aer pe oră.
În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul de circulație al aerului între cameră și coridor este redus la minimum. Acest sistem este mai ușor de susținut, dar dificil de
amenajat din punct de vedere arhitectonic.
În situația în care nu există astfel de facilități simpla plasare a pacientului singur într-o rezervă care să aibă grup sanitar și duș reduce riscul de transmitere.
Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinație de măsuri de precauție. Fie că aceste măsuri sunt utilizate singular sau în
combinație, acestea trebuie utilizate întotdeauna în plus față de precauțiile standard.
Este important de reținut:
Microorganismele care cauzează infecții asociate asistenței medicale pot să fie transmise de la pacienți infectați sau colonizate la alți pacienți și la personalului
medical, de îngrijire sau auxiliar. Măsurile adecvate și aplicate în mod corespunzător pot reduce transmiterea acestora.
Măsurile se aplică în conformitate cu semnele și simptomele pacientului și în general nu se așteaptă rezultatele de laborator.

Data realizarii : 12.08.2019

Tiparit de Ilona Sovaroiu la 12.08.2019. 28/28
Document Lege5 - Copyright © 2019 Indaco Systems.