Factorii favorizanti

Definitie

Totalitatea factorilor, fenomenelor, mecanismelor biologice natuarale si

sociale, care concura la aparitia, extinderea si evolotia particulara a unei
stari morbide (de boala) la nivelul populatiei.

Factorii determinanţi ai procesului epidemiologic sunt influenţaţi, activator

sau limitativ, de o serie de factori favorizanţi (secundari). Aceştia se pot
sistematiza astfel:
a) - factori naturali: climaterici şi meteorologici (umiditate, precipitaţii,
temperatură, radiaţii UV) şi geografici (latitudine, altitudine, relief);
b) - factori socio-economici: nivelul de trai şi condiţiile de locuit, mişcările
de populaţie, turismul intern şi internaţional, profesia, gradul de cultură şi
civilizaţie.
Forme de manifestare a procesului epidemiologic:
Sezonalitatea
Aceasta reprezinta cresterea incidentei morbiditatii in anumite anotimpuri
ale anului.Astfel, bolile infectioase digestive, ca şi cele transmise prin
vectori sunt mai frecvente în sezonul cald, iar bolile infecţioase respiratorii
domină sezonul rece.
Periodicitatea
Aceasta se referă la evoluţia epidemică multianuală a unei boli infecţioase
şi este legată de factori biologici şi sociali. Astfel, apariţia periodică,
multianuală a unor epidemii depinde de gradul de imunitate lăsat de
boală,de specificitatea acesteia, de dimensiunile masei receptive, de
persistenţa surselor de infecţie în colectivitate, etc. Scarlatina, hepatitele
virale parenterale prezintă evoluţie periodică.
Sporadicitatea
Este caracterizată de apariţia unui număr redus de cazuri de îmbolnăvire,
dispersate în spaţiu şi timp, fără legătură aparentă între ele. Sporadicitatea
reflectă o situaţie epidemiologică bună.
Endemicitatea
Aceasta se caracterizează prin apariţia într-un teritoriu a unui număr redus,
dar constant de îmbolnăviri, fără legătură evidentă între ele. Scarlatina,
tusea convulsivă, dizenteria bacteriană evoluează endemic.
Epidemia
Este definită de apariţia într-un teritoriu sau într-o colectivitate a unui număr
mare de cazuri, care depăşeşte nivelul de expectanţă, într-un interval de
timp variabil (săptămâni,luni). După originea şi modul de transmitere se
disting:
- epidemii printr-un mod particular de viaţă: boala se extinde în comunitate
de la o persoană la alta, în "pata de ulei"; ex.: gripa, dizenteria, infecţia cu
HIV,boli venerice;
- epidemii hidrice - îmbolnăvirile se limitează la persoanele care au
consumat apă contaminată dintr-o sursă comună (arealul epidemiei se
suprapune peste teritoriul de distribuţie a apei din sursa respectivă). Acest
tip de epidemie este caracteristic infecţiilor digestive (holera,
dizenterie,hepatite virale acute).
- epidemii de tip alimentar - acestea au caractere asemănătoare celor
hidrice, dar dimensiuni mai reduse.
Pandemia
Este definităde extinderea procesului epidemiologic în populaţia unei arii
geografice întinse (ţară, continent sau chiar la nivel planetar). De-a lungul
timpului, manifestări pandemice au avut variola, holera, gripa iar în prezent
infecţia cu HIV.
Măsuri generale de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile
Măsuri combative (lupta cu focar)
1. Depistarea bolnavilor şi a purtătorilor de germeni;
2. Izolarea bolnavilor şi suspecţilor (spital, domiciliu);
3. Transportul la spital;
4. Declararea cazurilor;
5. Înregistrarea şi raportarea;
6. Depistarea şi supravegherea contacţilor pe toată durata maximă a
incubaţiei bolii;
7. Măsuri de sterilizare a purtătorilor de germeni;
8. Măsuri de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în focar;
9. Creşterea rezistenţei populaţiei receptive prin:
- măsuri nespecifice: igienico-sanitare, nutriţie corespunzătoare;
- măsuri de profilaxie specifică: administrarea de imunoglobuline,
chimioprofilaxie, imunizare artificială activă (vaccinarea);
10. Educaţie sanitară.
Măsurile de prevenire a bolilor infecţioase cuprind totalitatea acţiunilor
întreprinse într-o colectivitate în absenţa cazurilor de boală, cu scopul
evitării apariţiei şi răspândirii acestora. Se disting două mari categorii de
măsuri de prevenire:
1. Măsuri generale igienico-sanitare: se bazează pe promovarea, aplicarea
şi respectarea normelor de igienă comunală, alimentară, şcolară,
profesională, individuală.
2. Măsuri speciale antiepidemice care sunt:
a) trajul epidemiologic - practicat în special în colectivităţi de copii şi tineri,
care vizează depistarea şi izolarea precoce a suspecţilor şi bolnavilor;
b) controlul medical la angajare şi controlul periodic al personalului din
sectoarele speciale de activitate (alimentaţie publică,aprovizionare cu
apă,colectivităţi de copii);
c) supravegherea activă a purtătorilor de germeni;
d) măsuti preventive, continue, sistematice de dezinfecţie,dezinsecţie şi
deratizare;
e) depistarea activă şi lichidarea promptă a focarelor de parazitism;
f) organizarea şi aplicarea programelor de imunoprofilaxie.
Imunoprofilaxia
Se realizează cu ajutorul serurilor şi vaccinurilor.

Profilactic, se administrează post accident în cazul plăgilor cu risc

tetanogen şi rabigen mare, al plăgilor provocate de muşcătura şerpilor
veninoşi etc, situaţii în care protecţia trebuie să fie imediată şi totală.
Vaccinurile
Sunt preparate ce conţin agenţi patogeni omorâţi sau inactivaţi sau
fragmente antigenice ale acestora, destinate să provoace apariţia în
organism a anticorpilor specifici.
Vaccinurile sunt folosite în scop profilactic preacident şi mai rar
postaccident şi uneori chiar în cursul bolii declarate (difterie, tetanos)
pentru a induce anticorpi protectori antitoxici.
Căi de administrare
Majoritatea vaccinurilor sunt inoculate pe cale parenterală intramuscular
sau subcutanat dar şi pe cale orală (vaccinul antipoliomielitic oral)
asigurând doza standard pentru o priză.
Vaccinarea se recomandă întregii populaţii, dar în special la copii;
principalele vaccinuri administrate copiilor sunt: BCG, DTP, AP, AH-B etc.
La adulţi vaccinarea se efectuează la anumite categorii de persoane:
- vârstnici, taraţi (boli cronice respiratorii şi cardiovasculare) - vaccin
antigripal, eventual vaccin antipneumococic;
- imunodeprimaţi (leucemii, neoplazii, tratamente imunosupresive) - vaccin
antigripal, antivaricelos;
- splenectomizaţi - vaccin antipneumococic;
- persoane care călătoresc în ţări tropicale - pentru febra galbenă,
antihepatită A şi B, febra tifoidă, holera etc.;
- personalul sanitar.
Reacţii vaccinale
- reacţii precoce locale (durere) sau generale (febră);
- reacţii tardive consecutive administrării de vaccinuri cu virus viu atenuat
(perturbări biologice tranzitorii);
- incidente: noduli subcutanaţi (DTP), limfadenită (BCG), convulsii
hipertermice (tusea convulsivă), artralgii (rubeola);
- accidente: şoc anafilactic imediat, accidente neurologice (encefalopatie
precoce la DTP sau tardivă la antirujeolic, nefrite, mielite).
Contraindicaţiile vaccinării:
- boli infecţioase acute;
- reacţii clinice severe apărute după injecţiile anterioare;
- alergie imediată la albumină (ovalbumină);
- deficite imunitare congenitale;
- gravide.