C5 Profilaxia bolilor infecțioase .

Imunoprofilaxie

Profilaxia bolilor infecțioase, care reprezintă peste 65% din totalul bolilor ce afectează
comunitățile umane de pe Glob, cuprinde o serie de măsuri care pot fi grupate în patru categorii:
măsuri preventive permanente, măsuri la apariția unui caz de boală, măsuri de combatere a
epidemiilor și măsuri legislative internaționale.

Profilaxia reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru a împiedica împrăștierea unor îmbolnăviri.
Clasificarea metodelor de profilaxie
1.Profilaxie primară – acțiuni și mijloace care vizează împiedicarea apariției manifestărilor
patologice sau bolilor propriu-zise
2.Profilaxie secundară – au în vedere măsuri menite să amelioreze evoluția negative a
tulburărilor , să prevină agravările și să diminueze posibilitatea de cronicizare sau potențialul
sechelar al bolii
3.Profilaxia terțiară cuprinde ansamblul măsurilor ce au drept scop reducerea invalidității ,
reabilitarea și resocializarea bolnavilor.
Profilaxia generală a bolilor infecțioase presupune măsuri cu caracter general , îndreptate
împotriva spectrului de morbiditate a zonei respective.Se începe cu calendarul de vaccinări și se
termină cu supravegherea și controlul preventiv al factorilor cu potential epidemiogen și acțiuni
de educație sanitară.Măsurile aplicate sunt permanente.
Are scopul de a identifica și anihila sursele de infecție, de a supraveghea sau bloca căile
lor de transmitere și, în fine, de a proteja masa receptoare.
În primul caz, un accent deosebit se pune nu numai pe depistarea și înregistrarea tuturor
potențialelor surse de infecție, ci și pe izolarea lor, atunci când este posibil, sau îndepărtarea lor
din anumite medii socio-profesionale.
În al doilea caz, măsurile menite să întrerupă căile de transmitere a bolilor se referă la
utilizarea oricăror mijloace mecanice (ultrasunete), fizice (încălzire, iradiere), chimice (clorurare,
iodurare etc.) sau biologice (terapia cu antibiotice) pentru dezinfectarea și aseptizarea mediilor
contaminate.
Dacă aceste procedee sunt relativ operaționale în cazul infecțiilor de contact, a celor
transmise pe cale vectorială sau a celor digestive, în care un rol esențial îl au igiena personală sau
colectivă, igiena alimentară și protecția sau filtrarea apei, ele prezintă mari deficiențe în infecțiile
aerogene, în care se impun măsuri complexe de antisepsie faringiană a receptorilor, pe lângă cele
total ineficiente de dezinfecție a aerului.
În fine, măsurile pentru protejarea masei receptive sunt cele mai complexe, dar și cele mai
eficiente deoarece, în practică, este imposibilă anihilarea tuturor surselor de infecție și efectului
lor asupra indivizilor comunităților umane. De aceea, se consideră că, din punct de vedere
economic și social , aceste tipuri de măsuri sunt totodată, și cele mai accesibile și ele se referă la
profilaxia specifică, care se realizează  prin imunizare activă (vaccinuri) sau pasivă (seruri
specifice) și chimioprofilaxie, reprezentată de tratamentul cu antibiotice.
Profilaxia specială se referă la măsurile care trebuie luate în focar , pentru combaterea unei
boli infecțioase .Presupune stoparea apariției de noi cazuri în jurul focarului depistat .Măsurile
aplicate sunt tranzitorii și încetează odată cu stingerea focarului epidemic.
 Totalitatea investigațiilor întreprinse în scopul descoperirii cauzelor apariției și răspâdirii
unui focar de boală infecțioasă transmisibilă , în vederea instituirii unor măsuri de combatere ,
constituie ancheta epidemiologică.
O anchetă epidemiologica preliminară este efectuată de medicul generalist sau de cadrele
medii , pentru a stabili cât mai repede diagnosticul (sau suspiciunea) bolii, pentru a aprecia
posibilităţile de extindere la contacţii din familie sau din colectivitatea respectivă şi pentru a
institui de urgenţă, unele măsuri (izolarea suspectului, evidenţa contacţilor,dezinfecţia şi
înregistrarea
cazului la nivelul dispensarului).
  Ancheta epidemiologică definitivă se completează cu investigaţii şi măsuri mai eficiente şi
se încheie odată cu lichidarea focarului. Bolnavul va fi izolat la spital sau la domiciliu ,
și în funcţie de boala precizată se va întocmi  fişa de raportare individuală (nominală) sau
numerică.
 
Măsuri antiepidemice în focar
 
Pentru a preveni apariţia unei boli infecţioase (sau pe plan colectiv, a unei epidemii) trebuie
actionat asupra principalilor factori:
-măsuri împotriva izvorului de infecție
 -măsuri pentru întreruperea căilor de transmitere
-măsuri pentru creșterea rezistenței organismului
-măsuri adresate factorilor epidemiologici secundari .
 
Măsuri îndreptate împotriva izvorului de infecție

-depistarea precoce a cazurilor de boli transmisibile

-stabilirea după manifestările clinice a bolii infecțioase și luarea măsurilor de internare sau
izolare la domiciliu în funcție de boală
-contacții sunt supravegheați activ prin examene clinice și de laborator ; sunt supuși carantinei pe
perioada maximă de incubație a bolii respective ( nu au voie să intre în colectivități de copii)
Purtătorii de germeni sunt supuși unei supravegheri active în următoarele cazuri
-controlul stării de purtător de bacil tific –se aplică – fostului bolnav
-contacților cu bolnavi sau purtători de b.tific
-lucrători sector alimentar

- controlul stării de purtător de bacilli dizenterici

- coproculturi la contacții din focarele epidemice
-angajarea în sectoare speciale- colectivătți copii, alimentare cu apă, sector
alimentar

- controlul stării de purtător de bacil difetric

- în colectivități de copii și tineri după un caz de boală( pentru sterilizare tratament cu
eritromicină)
- controlul stării de purtător de streptococ beta –hemolitic din grup A
- în colectivități de copii și tineri în care au apărut cazuri de scarlatină sau angina
 streptococică ( tratament penicilină)
- controlul stării de purtător de virusuri hepatitice B, C și D
- dificil de efectuat ; nu există un tratament de sterilizare

Măsuri îndreptate împotriva căilor de transmitere

Pentru întreruperea căilor de transmitere a infecțiilor se aplică dezinfecția , sterilizarea ,

dezinsecția , deratizarea .

Măsuri pentru creșterea rezistenței organismului -vaccinoprofilaxia , seroprofilaxia , profilaxia

prin chimioterapice și antibiotice
Vaccinoprofilaxia utilizează :
a)vaccinuri corpusculare din culturi de germeni vii atenuați ( BCG, vaccinul antipoliomielitic
oral, vaccinul antirujeolic)
b)vaccinuri corpusculare din germeni omorâți ( inactivați) prin căldură , radiații ,formol ,
mertiolat de sodiu ( vaccinul antitific, antiholeric , antipertusis , antirabic )
c)vaccinuri preparate din toxine detoxifiate prin formol și căldură , transformate în antoxine și
concentrate: anatoxină difterică purificată și adsorbită , anatoxină tetanică purificată și adsorbită
Există vaccinuri monovalente și asociate ( bivaccin , trivaccin , vaccin hexavalent)
Administrarea vaccinurilor se face –intradermic BCG
-subcutanat –antitific, antirujeolic
-intramuscular – anatoxine purificate și adsorbite
Schema de vaccinare se stabilește după modul de răspuns , de instalare a imunității și poate
fi : primovaccinare ( una sau mai multe inoculări) , revaccinări ( rapeluri – la anumite intervale
de timp sau în caz de necesitate după expunere)
Contraindicațiile vaccinărilor trebuie riguros și restrictiv stabilite de medicul pediatru .
Reacțiile postvaccinale locale și/sau generale trebuie cunoscute , iar apariția lor trebuie
raportată.
Fiecare țară își stabilește un calendar de vaccinări în funcție de situația epidemiologică
respectivă și de eficiență .
In Romania exista sapte vaccinuri obligatorii, care asigura protectia copilului impotriva a 10
boli: hepatita B, difterie, tuse convulsiva, tetanos, poliomielita, tuberculoza, rujeola,
rubeola si oreion.
Intre doi si sapte ani copilul primeste trei vaccinuri: vaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis) la
varsta de 30-35 luni, iar DT (diftero-tetanos) si ROR (rubeola, oreion, rujeola) la varsta de 7 ani
(sau in clasa intai).
„Vaccinarea este singura metodă de combatere și eradicare a multor boli transmisibile.
Pentru copiii cu vârsta sub 5 ani există riscul să dezvolte complicații serioase și chiar să moară.
Este important să respectăm schemele naționale de vaccinare pentru a asigura cea mai bună
protecție posibilă împotriva bolilor prevenibile prin vaccinare. Vaccinarea este metoda dovedită
pentru controlul și eliminarea bolilor infecțioase, iar prin vaccinare sunt evitate, anual, între 2 și
3 milioane de decese la nivel mondial” – dr. Miljana Grbic, șef al Biroului pentru România al
Organizației Mondiale a Sănătății
În România, vaccinarea nu este încă obligatorie. Ministerul Sănătății a aprobat un calendar
național de vaccinare, care prevede că, încă din primele ore de viață și până la vârsta de 14 ani,
copiii ar trebui să fie vaccinați după cum urmează ( valabil pentru 2019)
Imunoprofilaxia pasivă se face prin seruri heterologe obținute de cal ( purificate și concentrate)
și prin imunoglobuline umene normale ( standard) sau hiperimune ( față de o anumită boală).
Seruri heterologe sunt
-seruri antitoxice - antidifteric , antitetanic , antibotulinic , antivenin de viperă
-antivirale – serul antirabic
-mixte –seruri antigangrenoase

Măsuri adresate factorilor epidemiologici secundari .

Intervenţia asupura factorilor secundari (naturali şi  economico-sociali) presupune asigurarea

unui standard ridicat de viaţă şi formarea unor deprinderi igienice, adică unclimat corespunzător
pentru sanogeneză.
-externarea convalescenților se face pe baza controalelor bacteriologice negative și este trecut din
observația spitalului în cea a cabinetului teritorial
  Numeroase boli infectioase grave pot fi evitate daca se respecta cate reguli de igiena a
alimentatiei. In unele tari e preferabil sa se manance carnea si pestele preparate termic
corespunzator si sa se bea numai apa potabila.

Importanța vaccinării este cu atât mai mare cu cât imunizarea fiecărei

persoane prin vaccinare îi protejează de îmbolnăvire și pe cei din jur, mai
ales pe copiii prea mici pentru a fi vaccinați, pe copiii care sunt alergici la
vaccin, pe cei care au un sistem imunitar slăbit.
Potrivit OMS, vaccinarea persoanelor din jurul copiilor care nu pot fi vaccinați
este foarte importantă pentru protejarea acestora. Astfel, este prevenită apariția
epidemiilor, deoarece cei vaccinați nu se protejează numai pe ei de eventualele
boli, ci și pe cei din jur care din cauza vârstei sau a unor probleme de sănătate
nu pot fi imunizați.
Specialiștii OMS spun că este important ca neefectuate la timp să fie recuperate
pentru a obține protecția împotriva unor boli transmisibile care pun viața în
pericol.