Ingrijirea pacientilor cu boli infecto-contagioase

Notiuni de epidemiologie
I.Factorii epidemiologici principali
1.Izvorul de infectie il constituie organismele vii(om, animale) in care patrunde agentul patogen
si se multiplica eliminandu-se pe mai multe cai.Eliminarea agentului patogen de la omul bolnav,
convalescent, purtator cronic se face prin secretii nazo-faringiene si sputa, varsaturi, materii
fecale, urina, sange, secretii purulente, secretii genitale, lichid seminal.Animalele pot elimina
germeni prin dejectii, urina, saliva, lapte, sange, carne, piele.
2.Calea de transmitere poate fi directa(se produce prin contact nemijlocit intre persoana
receptiva si eliminatorul de germeni sau prin contactul direct cu produsul infectios), sau
indirecta(se poate produce prin intermediul unor elemente din mediul extern ca apa, aer, sol,
alimente, obiecte, si agenti vectori ca muste, gandaci, tantari).
3.Masa receptiva reprezinta totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezinta
imunitate fata de o anumita boala infectioasa(persoane receptive).
Imunitatea poate fi mostenita sau dobandita natural sau artificial(activ prin vaccinare sau pasiv
prin administrare de seruri).
II.Factori epidemiologici secundari
1.Factori naturali : meteo-climatici, casnici, geografici.
2.Factori socio-economici : alimentatie, conditii de munca.

Forme de manifestare ale proceselor epidemiologice

1.Sporadicitatea pp. aparitia unui numar redus de imbolnaviri in populatie.
2.Epidemia pp. izbucnirea aceleasi boli la un nr. crescut de persoane dintr-o regiune, si care au
sursa comuna de infectie.
3.Endemia pp. sit. in care o boala se afla o per. mai indelungata in anumite teritorii.
4.Pandemia pp. boala infectioasa care se extinde pe un teritoriu foarte mare.

Profilaxia si combaterea bolilor infecto-contagioase

I.Masuri fata de sursa de infectie
1.Masuri fata de persoane : depistarea si inregistrarea tuturor surselor de infectie (examinari
periodice, triaj epidemiologic); educatie pentru sanatate; izolarea si tratarea bolnavilor,
contactelor, suspectilor in functie de boala si posibilitatile de izolare la domiciliu; izolarea
contactului pe perioada maxima de incubatie a bolii; controlul periodic al persoanelor din sectorul
alimentar, din colectivitalile de copii.
2.Masuri fata de animale : atitudinea este diferita, in functie de caz(vaccinare, deparazitare pana
la sacrificarea animalului).
II.Masuri fata de caile de transmitere : dezinfectie mecanica, spalare, aspirarea prafului,
metode fizice si chimice de dezinfectie si sterilizare, dezinsectie si deratizare.
A.Masuri pentru bolile infectioase transmise pe cale directa :
evitarea contactului cu bolnavul sau produsul infectios
masuri de dezinfectie imediata(spalare cu apa si sapun) si aplicari locale de dezinfectante,
aplicari locale de antib. sau admin. pe cale orala , parenterala.
B.Masuri pentru bolile infectioase transmise pe cale indirecta :
masuri fata de calea aerogena : aerisire; dezinfectia aerului prin expunerea la soare si
lumina, raze UV, aerosoli cu subst. bactericide; fol. aspiratoarelor; spalarea pardoselii,
peretilor cu subst. dezinfectante; respectarea circuitelor functionale; evitarea aglomerarii de
paturi si bolnavi; controlul tusei si starnutului.
masuri fata de calea digestiva : igiena personala, spalarea mainilor, evitarea contaminarii
apei, controlul bacteriologic(coprocultura periodic la persoanele care lucreaza in comertul
alimentar, institutii de copii), colectarea si indepartarea corecta a resturilor alimentare,
dezinsectie.
masuri fata de vectori : distrugerea vectorilor si a rozatoarelor prin dezinsectie,
deparazitare si deratizare; masuri igieno-sanitare pentru suprimarea conditiilor favorabile
de dezvoltare a vectorilor.
III.Masuri pentru protectia masei receptive : au ca scop cresterea rezistentei
organismului.Profilaxia specifica se real. prin imunizare activa(vaccino-profilaxiei) sau imunizare
pasiva(administrarea de seruri si imunoglobuline).Profilaxia nespecifica(chimio-profilaxia).
Profilaxia specifica
A.Imunizare activa sau vaccino-profilaxia
Vaccinurile sunt utilizate pentru provocarea unei imunitati artificiale fata de anumite
infectii.Exista vaccinuri monovalente si asociate.In tara noastra sunt obligatorii urmatoarele
vaccinuri preventive : BCG, antipoliomielitic, antidifteric, antirujeolic si contra hepatitei
B.Imunizarile premise la gravide in situatii deosebite sunt vaccinare antirabica, antipoliomielitica,
antigripala si antitetanica.
Calea de administrare a vaccinurilor :
intradermic (BCG)
subcutanat pe fata externa a bratului si in regiunea flancurilor abdominale (antitetanic,
antidifteric, antirabic, antirujolic)
 intramuscular la nivelul coapsei unde se administreaza ADPA(anatoxina difterica purificata
si absorbita) sau ATPA(anatoxina tetanica purificata si absorbita)
oral(antipoliomielitic)
OBS : Unele vaccinuri si anatoxine pot fi utilizate si in scop curativ, cum ar fi cele pt. difterie,
tetanus, febra tifoida, stafilococi; vaccinurile vor fi manipulate in conditii de asepsie perfecta, si
se vor respecta dozele si intervalele dintre inoculari.
Sarcinile AM legate de administrarea vaccinurilor :
cuprinderea integrala in catagrafie a tuturor copiilor programati pentru imunizare
cunoasterea populatiei infantile
asigurarea vaccinarii integrale a copiilor din crese, gradinite, leagane.
respectarea cu strictete a instructiunilor ministerului sanatatii privind administrarea de
vaccinuri
inregistrarea tuturor vaccinatilor in registrul special
asigurarea condiitilor optime de transport si conservare a vaccinurilor.
B.Imunizarea pasiva(imuno-profilaxia pasiva) se realizeaza prin administrarea de seruri sau
imunoglobuline care contin anticorpi specifici gata formati(asigura o protectie imediata dar de
scurta durata).

1.Administrarea serurilor
Serurile imune sunt de doua feluri :
Omoloage care se obtin de la om(covalescenti sau persoane imunizate activ prin
vaccinare); nu mai sunt folosite sub aceasta forma din cauza pericolului de transmitere a
unor infectii virale(sunt fol. sub forma de imunoglobuline).
Heterologe care se obtine de la animale( cal, oaie, iepure) imunizate activ cu diferite
vaccinuri sau anatoxine; ele pot prod. o stare de sensibilizare a orgs.(reactii alergice) sau
chiar soc anafilactic.
In prezent sunt utilizate seruri purificate si concentrate(antitetanic, antidifteric, antirabic,
antiveninos).Serurile se pastreaza la intuneric la o temp. de 4o-10o C.Se pot utiliza si saruri uscate
(liofilizate).
Compozitia serurilor : dupa anticorpii pe care ii contin, serurile heterologe se impart in :
seruri antitoxice(antidifteric, antitetanic, antistafilococic)
seruri antimicrobiene(antimeningococic, anticarbunos, antipiocianic)
seruri mixte(cu actiune antimicrobiana si antitoxica)
seruri antivirale(antirabic)
Indicatii ale serurilor :
scop curativ(sero-terapie ) in difterie, tetanos, muscatura de sarpe veninos, gangrena
gazoasa.
scop profilactic(seroprofilaxie) in plagi rabigene si plagi tetanigene.
Calea de administrare : i.v. se administreaza aproape in toate cazurile in care serul este
administrat in scop curativ; i.m. se admin. cand serul este administrat in scop
profilactic(administrarea se face si in regiunea coapsei sau in muchiul deltoid); nu se recurge
niciodata in scop terapeutic la calea subcutanata.
Reactii serice : reactii imediate(soc anafilactic) sau reactii tardive (boala serului)
Boala serului apare la 6-12 zile de la injectarea serului si se manifesta prin eritem, prurit, febra,
eruptie cutanata, limfoadenopatie, uneori edeme localizate la fata, maini si picioare, manifestari
nervoase.Tratamentul consta in regim alimentar fara carne, se administreaza antitermice,
analgezice, antihistaminice.

Principii de administrare a serurilor : administrarea se face la indicatia medicului; se vor

recunoaste eventualele stari de sensibilizare(urticarie, astm, alergii alimentare, eczeme); se
intreaba pac. daca i s-a mai administrat vreodata ser; inainte de admin. se pregateste obligatoriu
trusa de urgenta(Adrenalina, Hemisuccinat de hirocortizon, Romergan si instrumentarul necesar );
respectarea celor mai severe reguli de asepsie si antisepsie.
Testarea sensibilitatii la ser este obligatorie si se poate face prin :
Testul conjunctival : se aplica in sacul conjunctival o picatura din serul diluat 1/100 in
solutie de ser fiziologic; in caz de sensibilitate dupa 30 min. apare hiperemie si lacrimare;
testul nu se efectueaza la copii.
Testul cutanat : dupa scalificarea tegumentului se aplica o picatura de ser diluat 1/100; in
caz de sensibilizare dupa 30 min. apare o hiperemie intensa.
Testul intradermic : se administreaza 0,1ml ser diluat 1/100; in caz de sensibilizare dupa
30 min. apare eritem si edem.
Schema pentru desensibilizare : daca testele sunt negative si pacientului nu i s-a administrat
niciodata ser heterolog, se aplica schema minimala pentru desensibilizare sub supravegherea
medicului, astfel : subcutanat 0,25 ml ser in dilutie 1/10; se asteapta 30 min. iar daca nu apare nici
o reactie se introduce 0,25 ml ser nediluat; se asteapta 30 min. apoi se admin. 1 mil ser nediluat;
se asteapta 30 min. iar daca nu apre nicio reactie se injecteaza tot serul intramuscular.
OBS : Daca testele sunt intens pozitive iar administrarea serului este indispensabila, pe langa
desensibilizare se va administra i.m. un antihistaminic inainte de introd. serului, si intravenos
hemisuccinat de hidrocortizon inainte si in timpul admin.Dupa injectarea serului heterolog
pacientul va fi supravegheat atent cel putin o ora.
2.Administrarea imunoglobulinelor : gama-globulinele reprezinta partea purtatoare de
anticorpi.Gama-globulinele obtinute din serul de covalescent sau din serul unei persoane
hiperimunizate cu un anumit antigen(vaccin sau anatoxina), poarta numele de imunoglobuline
umane specifice.Imunoglobulinele se extrag din amestecuri de plasma provenite de la sute de
donatori.Administrarea de Ig prezinta avantaje ca toleranta locala si generala buna, nu prezinta
risc de transmitere a unor virusuri.Ig se administreaza intramuscular.
Profilaxia nespecifica se realizeaza prin cura de aer, apa, soare, vitamine, admin. de Ca, Mg,
K.Pentru protectia persoanelor receptive fata de unele infectiii se fol. si
chimioprofilaxia(administrarea de antibiotice si chimioterapice).

TESTAREA SENSIBILITATII ORGANISMULUI LA PENICILINA

Definitie =reprezinta injectarea strict i.d a unor solutii diluate din substanta medicamentoasa
ce urmeaza a fi administrata
Scop- prevenirea reactilor alergice si /sau anafilactice
Locuri de electie :
- zone lipsite de foliculi pilosi
-pe fata anteriara a antebratului
- pe fata externa a bratului,coapsei
Materiale necesare:
-seringa de 10 ml sterila
-ac de aspiratie steril
-ac pentru injectie i.d steril
-tampoane de vata
-solutii dezinfectante
-tavita renala
-manusi
-flacon penicilina 400.000 ui
- ser fiziologic steril
comprese sterile
-pix
-documente medicale
-trusa de urgenta cu adrenalina, hemisuccinat de hidrocortizon, romergan, gluconolactat de
calciu

Pregatirea pacientului:
PSIHIC
-se informeaza cu privire la necesitatea tehnicii
-pacientul este informat ca nu are voie sa atinga locul injectat, sa se spele sau sa produca
grataj

FIZIC
-pozitie sezand, decubit dorsal

Efectuarea tehnicii
I.Obtinerea dilutiei necesare pentru testare
Se prepara in modul urmator:
Penicilina 400.000 U.I. + 4 ml SF dilutie 1/ 100.000 UI.

1 ml + 9 ml SF 1/ 10.000

1 ml + 9 ml SF 1/ 1.000

1 ml +9 ml SF 1/ 100 pentru testare

II.Testarea propriu-zisa

Tehnica injectarii intradermice este urmatoarea: asistenta medicala schimba manusile, se

spala pe maini si imbraca altele noi; dezinfecteaza locul injectiei, intinde si imobilizeaza pielea
cu indicele si policele mainii stangi; cu mana dreapta ia seringa si patrunde cu bizoul acului in
sus in grosimea dermului, injecteaza lent solutia pana la formarea unei papule cu aspect de
coaja de portocala, cu diametrul de 5-6 mm si inaltime de 1-2 mm; retrage acul brusc si nu
tamponeaza locul injectiei.
Dupa realizarea tehnicii, asistenta medicala face reorganizarea locului de munca: dezbraca
manusile pe care impreuna cu seringa le arunca in sacul cu deseuri, acele le arunca in cutia
destinata acestora, iar flacoanele le arunca in sacul de gunoi, apoi se spala pe maini.
Pacientul va fi supravegheat 30 de minute din punct de vedere al starii generale si al reactiei
locale, educandu-l sa nu stearga si sa nu preseze zona.

III.Rezultatul testarii Interpretare

-dupa injectarea intradermica se va astepta o perioada de 15-30 min
-daca apare congestie si induratie sau un halou alb extensiv peste congestie, atunci
antibioticul nu se administreaza (pacientul este alergic).
IV.Alte variante de testare
-testarea se poate face si prin administrarea pe mucoasele sacului conjunctival Se va aplica o
picatura din dilutia de 100 u.i/ml
Dupa 15 min, se observa cu atentie aspectul ochiului: daca apare hiperemie pacientul este
alergic la acest antibiotic
ATENTIE ! Manifestarile alergice pot sa apara chiar din momentul testarii (la o doza minima
de antibiotic).
MANIFESTARI ALERGICE
Eruptie papuloasa scarlatineiforma
Prurit, mai ales ocular (senzatie de nisip in ochi)
Edemul si eritemul fetei
Uneori febra (chiar din momentul testarii)
MANIFESTARI DE SOC ANAFILACTIC
Agitatie, senzatie de sufocare
Greata, varsaturi, diaree
Paloare
Transpiratii reci
Hipotensiune arteriala pana la colaps.
 TRATAMENTUL DE URGENTA
adrenalina 0,5 1 mg subcutant (0,5 1 ml solutie 1%)sau o fiola in perfuzie cu ser fiziologic;
H.H.C i.v 250-500 mg;

Gluconolactat de calciu sau clorura de calciu i.v

Antihistaminice Romergan

Diagnosticul bolilor infectioase

Date pt. stabilirea diagnosticului : I.Epidemiologice; II.Clinice; III.De laborator

I.Ancheta epidemiologica trebuie sa stabileasca :
1.Izvorul de infectie, si de aceea se pun urmatoarele intrebari pac. :
Daca au existat cazuri de imbolnaviri si ce anume
Daca a vizitat sau a primit vizita unor persoane bolnave
Daca a facut deplasari
Daca la locuinta sa exista animale(caini, pisici, rozatoare, porci)
2.Calea de transmitere, si de aceea se pun urmatoarele intrebari pac. :
Daca a consumat un aliment in comun cu alte persoane si acelea au prezentat semne de
boala
Daca a fost in contact direct cu un bolnav cu leziuni ale pielii
Daca a manipulat obiecte care ar fi putut fi contaminate
Daca a facut tratament parenteral in ultimele 6 luni
3.Starea imunologica, si de aceea se pun urmatoarele intrebari pac. :
Daca a mai suferit de boli infectioase; ce anume si cand
Daca a facut vaccinari; pt. ce boli si cand
OBS : Se va tine cont si de factorii epidemiologici secundari : varsta, profesie, conditii de munca,
starea locuintei, factori climatici.

II.Date clinice(semne si simptome) :

Bolile infectioase se caract. prin faptul ca au o evolutie clinica ciclica. Evolutia cuprinde
perioada de incubatie(intervalul de timp din momentul patrunderii microbului in orgs. pana la
aparitia primelor simptome), perioada de debut(cand apar primele simptome de boala), perioada
de stare(cand se desfasoara intreaga simptomatologie a bolii), perioada de convalescenta(cand
are loc regresiunea simptomelor si vindecarea orgs.).

In perioada de stare putem intalni urmatoarele sindroame :

1.Sindrom febril in care apar curbe termice caract. unor boli infectioase.
Febra continua temp. 39o-40oC cu mici variatii intre dimineata si seara de 0,5o-1oC; in
febra tifoida, pneumonie, tifos exantematic
Febra remitenta oscilatii febrile mari intre 37o-39oC dar fara sa scada sub 37oC; in infectii
cu stafilococ si streptococ
Febra intermitenta oscilatii foarte mari ale temp. intre 36,5o-40oC cu perioade afebrile de
1-2 zile intre accesele febrile; in malarie, septicemii
Febra recurenta perioade cu temperaturi crescute de 39o-40oC de 4-6 zile intercalate de
perioade afebrile
Febra ondulanta perioade in care temp. urca incet si se mentine in platou intre 38o-39oC
timp de 7-10 zile, apoi temp. scade in liza (brusc) si dupa o perioada afebrila unda febrila se
repeta
Febra de tip invers temp. minima se inregistreaza seara iar maxima dimineata; in TBC
In cadrul sindromului febril mai apar si alte tulburari ca : astenie, inapetenta, greata, cefalee,
ameteli, herpes labial, convulsii, delir, polipnee, tahicardie, deshidratare, acidoza metabolica.
2.Sindromul infectios si meningian care pp. febra crescuta 39o-40oC, frison, varsaturi, cefalee,
hiperestezie cutanata, fotofobie.Pt. sindromul meningian este caract. rigiditatea cefei, uneori pot
sa apara opistotonus(spasm prelungit al muchilor spatelui, ducnd la poziia de arc de cerc a
acestuia) sau pozitia cocos de pusca.
3.Sindromul encefalitic pp. semne de infectie generala cu febra crescuta 39o-40oC, frisoane,
ameteli, vertij, si semne corticale cum ar fi agitatie, delir, halucinatii, somnolenta profunda,
uneori stari convulsive sau coma.
4.Sindromul eruptiv pp. manifestari cutanate(exantem) sub forma de macule, papule, vezicule,
pustule, icter; leziuni secundare ca scuame, cruste, ulceratii, cicatrici, pigmentatii; eruptii la
nivelul mucoaselor(enantem); se observa modul de distributie a eruptiei si dinamica acesteia.
5.Sindromul gastro-intestinal pp. varsaturi, diaree.
6.Semne din partea ap. circulator cum ar fi colapsul periferic care poate sa apara prin pierderi
de apa(varsaturi, diaree, transpiratii), pierderi de sange, prin actiunea toxica asupra SNC a unor
subst. medicam., prin actiunea unor toxine microbiene in cazul toxifectiilor almentare, dizenterii.
Simptomele colapsului periferic sunt hTA, hipotermie, tegumente palide pana la galben-pamantiu,
cianoza extremitatilor, puls accelerat.
Complicatia severa si frecventa a bolilor infectioase este socul infectios ca urmare a unui act
terapeutic; poate sa apara si socul transfuzional sau anafilactic.
III.Date de laborator
1.Examenul bacteriologic pp. evidentierea agentului cauzal si se face din produsele sange,
secretii(sputa, secretie faringiana, uretrala), exudate(pleural, articular), puroi, materii fecale, urina,
varsatura.
Metode :
a) Frotiu din materialul recoltat
b) Culturi prin insamantarea produsului pe mediu de cultura(hemocultura, urocultura,
coprocultura, bilicultura, medulocultura)
c) Inoculare la animale ca iepuri, soareci facandu-se analiza simptomelor prezentate de animal
si a leziunilor anatomo-patologice constatate la necropsie
2.Examenul serologic consta in punerea in evidenta a anticorpilor specifici din serul
bolnavului(cand se face analiza serului pac. poate manca).Putem avea reactii de aglutinare,
neutralizare sau precipitare.
3.Alte reactii de imunitate pot fi punerea in evidenta a anticorpilor din LCR, lichidul pleural,
urina, materii fecale, piele.
Reactii cutanate :
a)Reactia Schick se face pt. determinarea receptivitatii fata de difterie.
Tehnica pp. injectarea i.d. a 0,2 ml toxina difterica; se face cu martor la antebratul opus
injectandu-se 0,2 ml toxina difterica inactivata; rezultatul se citeste dupa 48 ore; daca persoana
este imuna fata de toxina difterica nu se produce nici o manifestare locala si reactia este negativa;
daca la locul inocularii se produce congestie locala cu edem de diametrul 20 mm, reactia este
pozitiva si orgs. este receptiv fata de difterie.
b)Reactia Dick se face pt. determinarea receptivitatii fata de scarlatina.
Tehnica pp. utilizarea a 0,2 ml toxina de streptococ scarlatinos; se face cu martor la antebratul
opus; rezultatul se citeste dupa 18 ore; reactia este pozitiva daca apare un eritem sau un infiltrat cu
diametrul de cel putin 1 cm.
c)Reactia Schultz-Charlton se face pt. diagnosticarea scarlatinei unde se utilizeaza anticorpi; se
injecteaza i.d. 0,2 ml ser antiscarlatinos intr-o regiune unde exantemul scarlatinos este mai
accentuat; imprejurul zonei de inoculare exantemul se va stinge.
d)Intradermoreactia Mantoux se face pt. diagnosticarea TBC realizandu-se cu tuberculina
purificata PPD.
4.Analize complementare pot fi HLG, VSH, glicemie, uree sanguina, examenul urinei, al LCR,
probe hepatice, examen radiologic, EKG, examen coprologic.
OBS : In numeroase infectii creste numarul leucocitelor; leucopenie intalnim in febra tifoida si
viroze la inceputul bolii; cresc numarul de eozinofile in scarlatina; VSH-ul este crescut in
septicemie, pneumonie, meningita; VSH-ul este scazut in gripa, hepatita epidemica, parotidita
epidemica(oreion); LCR-ul este clar in meningite virotice si purulent in meningite bacteriene.

Ingrijirea pacientilor cu varicela

Varicela este o boala infectioasa contagioasa, agentul patogen fiind virusul varicelo-zosterian.
Semne si simptome : eruptia pe tegumente are aspect polimorf(macule, papule, vezicule, cruste);
pe mucoasa bucala veziculele se rup lasan ulceratii cu aspect de afta; apar dureri la masticatie si
salivatie abundenta; febra poate lipsi intr-un sfert din cazuri.
Interventii : igiena tegumentelor cu apa alcolizata; baie se poate face doar dupa caderea
crustelor; pt. ameliorarea pruritului se poate folosi mixtura mentolata; igiena cavitatii bucale se
poate face cu ceai de musetel si badijonari cu vit. A si Stamicina; pac. va fi educat sa nu se
scarpine si se observa daca apar semne de complicatii; varicela poate sa apara dupa un contact cu
herpes zoster.

Ingrijirea pacientilor cu rujeola

Rujeola este o boala acuta infectioasa foarte contagioasa, agentul patogen fiind virusul rujeolic.
Semne si simptome :
1.Perioada de incubatie(per. pre-eruptiva sau catarala) este de aprox. 10 zile; debuteaza cu febra
care creste treptat pana la 38o-39oC, frisoane, tahipnee, triplu catar : ocular(conjunctivita,
lacrimare), nazal(congestia mucoasei nazale, rinoree sero-purulenta), traheo-bronsic(tuse seaca,
raguseala); mai intalnim enantem(hiperemia mucoasei buco-faringiene), semnul Koplek(micro-
papule albe in dreptul molarilor), tulburari digestive(greturi, varsaturi, dureri abdominale),
iritabilitate, cefalee.
2.In perioada eruptiva apare exantem format din macule de culoare rosie, pe fata, dupa urechi,
pe gat, torace, abdomen, spate, membre; tegumentele sunt calde si transpirate; inapetenta,
nervozitate, scadere in greutate.
Interventii : pt. diminuarea febrei se aplica comprese reci de 2-3/zi pe frunte, torace, membre; se
aeriseste incaperea; se administreaza medicatia prescrisa(antitermice, antimicrobiene, antib.
Penicilina G admin. i.m.); pt. diminuarea obstructiei cailor respiratorii si tusei se face aerisirea si
umidificarea aerului din camera, hidratarea pac., admin. medicatiei(Rinosept, Faringosept,
Codeina Fosfat, antiinflamator, Hemisuccinat); pt. prevenirea deshidratarii se asigura consumul
de ceai, suc natural, zeama de compot, 2500-3000 ml/zi; pt. prevenirea inflamatiei mucoaselor si
tegumentelor se spala ochii cu ceai de musetel, la indicatia medicului se instileaza Colir in sacul
conjunctival, se asigura igiena cavitatii bucale; se face toaleta pe regiuni iar baia generala este
permisa doar in perioada de convalescenta; pt. prevenirea complicatiilor se creste rezistenta orgs.,
se izoleaza pac. de alti pac. cu alte boli, se respecta igiena personala.

Ingrijirea pacientilor cu scarlatina

Scarlatina este o boala infectioasa acuta si contagioasa, agentul patogen fiind streptococul beta
hemolitic gr. A care secreta o toxina ce determina aparitia eruptiei.
Semne si simptome :
Debutul este brusc cu febra 39o-40o C, angina, disfagie, roseata intensa care cuprinde
amigdalele si istmul faringian, cefalee, varsaturi; in formele grave apar tahicardie si hTA.
Perioada de invazie dureaza 1-2 zile cu angina de un rosu intens sau pultacee (colectii
purulente cu aspect de false membrane), uneori angina ulcero-necrotica; limba este
incarcata cu un depozit albicios apoi, prin descuamare, mucoasa ramane rosie(limba
zmeurie).
Perioada de eruptie dureaza 2-3 zile si apare exantem scarlatinos(nu apare la nivelul fetei)
care este o eruptie cu puncte rosii pe torace, membre iar la nivelul fetei lasa in jurul nasului
si a gurii o zona palida(masca Filatoare); prurit, tahicardie, hTA, oligurie, albuminurie,
agitatie, delir, convulsii; ex. de lab. arata leucocitoza cu neutrofilie.
Perioada de descuamatie dureaza 2 3 saptamani.
Interventii : pt. scaderea febrei se pun comprese reci pe frunte, se administreaza antitermice si se
aeriseste camera; pt. ameliorarea inflamatiei se face gargara cu ceai de musetel, dezinfectie nazo-
faringiana si se admin. analgezice; pt. combaterea pruritului se aplica lotiuni cu alcool mentolat,
regim hidro-lacto-zaharat, lichide 2-3 l/ zi; pt. prevenirea infectiilor si a complicatiilor se face
igiena mucoaselor si a tegumentelor, repaus la pat 7 zile, respectarea tratamentului si a regimului
igieno-dietetic, izolarea in spital, urmarirea analizelor de urina si a exudatului faringian, 3
saptamani dezinfectia lenjeriei, obiectelor, veselei si a camerei.
Tratament etiologic : Penicilina sau Eritromicina si se continua la externare cu Moldamin.
 Toxinfectiile alimentare

Toxinfectiile alim. sunt boli infectioase acute cu caract. sporadic sau epidemic, care apar in urma
consumului de produse alim. contaminate cu bacterii si/sau toxinele acestora, virusuri, protozoare
sau fungi.Ele se manifesta atat prin tulburari digestive (varsaturi, diaree, colici abdomin.) cat si
prin fenomene toxice generale.Marea majoritate a toxinfectiilo alim. sunt prod. de germeni din
genul Sallmonela.Alim. mai frecvent incriminate sunt carnea(de pasare,porc,peste), preparatele
din carne(carnati, toba, pateuri), oua(de rata in special), lapte si derivatele sale, preparatele de
cofetarie.
Semne si simptome : manifestarile clinice apar dupa o incubatie de 12-36 h la Sallmonela, 1-4 h
la Stafilococ, 8-24 h la Clostridium, 1-3 sapt. la Giardia; debutul este brusc cu salivatie, greata,
varsaturi, colici abdomin., diaree, cefalee, ameteli, lipotimie, stare de rau gen., febra, tegumente
palide acoperite de transpiratii reci, hTA pana la colaps, soc infectios.
Interventii : asig. repausului la pat; dieta hidrica(lichide reci admin. cu lingurita), treptat se
introd. alimente(orez, morcov, branza de vaci proaspata, paine prajita) si, in functie de toleranta,
se trece la alimentatia normala; pt. reechilibrare hidro-electrolitica se admin. SF, Dextran; admin.
medicatiei prescrise simptomatice (Emetiral), spasmolitice(Scobutil, Metoclopramid),
dezinfectante intestinale (Furosemid, Imodium); in formele grave se face corticoterapie(tratament
fcut asupra scoarei cerebrale); educatia pac. vizeaza prevenirea contaminarii alimentelor,
evitarea consumului de alimente suspecte prin control organoleptic, evitarea consumului de
maioneza pastrata in cond. necorespunzatoare de temperatura.

Hepatita virala acuta

Hepatitele virale sunt produse de virusurile A, B, C, D, E.

Calea de transmitere : hepatitele A si E se transmit pe cale digestiva sau orala; hepatitele B, C,
D se transmit prin seringi si ace contaminate, acupunctura, tatuaje, manichiura, pedichiura, prin
contact cu sangele infectat sau cu derivate, prin contact sexual, transmitere de la mama la fat.

Ingrijirea pacientilor cu hepatita virala A

Hepatita virala A este o boala infectioasa determinata de virusul hepatic A, care are caracter
hepatotrop.Infectia se transmite prin apa, alimente, obiecte contaminate. Virusul A poate fi
depistat in materii fecale, bila, sange; are mare rezistenta in mediul extern.Perioada de incubatie
este de aprox. 1 luna iar virusul este prezent in sange si in scaun in a 2a jumatate a perioadei de
incubatie.
Simptome : febra, dureri musculare generalizate, debut pseudogripal, uneori manifestari catarale,
manifestari digestive(anorexie, greturi, varsaturi, balonare, dureri epigastrice), cefalee, senzatie de
greutate in hipocondrul drept, artralgii, eruptie de tip urticarie cu prurit, icter, astenie, ameteli,
insomnie, somnolenta, oligurie cu urina inchisa la culoare(hipercroma ca berea bruna), constipatie
cu scaune decolorate, hepatomegalie, gastroduodenita, hTA, bradicardie, pot aparea hemoragii
digestive, cutanate si pe mucoase(gingivoragii, epistaxis).
Examinari paraclinice : transaminaze crescuta, bilirubinemie, tendinte de hiperglicemie,
leucopenie cu VSH normal, la ex. urinei apare urobilinogen crescut si bilirubina prezenta, testul
antigenului hepatic A in mat. fecale si decelare de anticorpi antihepatici in sange prin teste
imunoenzimatice(testul Elisa).
Interventii : izolarea pac.(in spital, cel putin 2 sapt.), observarea functiilor vitale, asigurarea
odihnei, combaterea febrei si varsaturilor, respectarea dietei(la inceput lichida), asigurarea
tranzitului intestinal, protejarea pac. de alte infectii, admin. tratamentului(pt. ficat silimarina,
aspatofort; vitamine grupul B, C, E, K; corticoizi in formele severe; in icter prelungit anghirol,
colebil).