BIOPREPARATE UTILIZATE IN PROFILAXIA, TERAPIA SI

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL BOLILOR INFECTIOASE

PRODUSELE IMUNOBIOLOGICE (BIOPREPARATE):

* Definitie:
a) sunt obtinute din componente ale microorganismelor (bacterii, virusuri), din
macroorganisme sau/ si prin tehnici de inginerie genetica,
b) sunt fie agenti de diagnostic:
1. reactivi de diagnostic utilizati in vitro: seruri imune, utilizate in identificarea
directa a microorganismelor, pe baza caracterelor antigenice (in reactii antigen
anticorp/ Ag- Ac),
2. reactivi de diagnostic utilizati in vivo: componente proteice cu proprietati
antigenice, care, inoculate intradermic (PPD= derivat proteic purificat, extras din
cultura de Mycobacterium tuberculosis), permit evaluarea raspunsului imun
celular sau umoral (IDR la PPD).

Testul tuberculinic- Inradermoreactia la PPD

c) test imunobiologic, care prin tehnica IDR, utilizeaza Ag care stimuleaza in

vivo, raspunsul imun de tip celular (intarziat),
d) injectarea id a 0,10 ml PPD, pe fata anterioara a antebratului,
e) apare o bula, rezultata din denivelarea dermului, cu aspect de coaja de
portocala, diam de 5-8 mm,
f) are loc o stimulare a Limfocitelor T, aparitia unui raspuns imun de tip
celular, si a unor manifestari de hipersensibilitate tip IV,
g) Reactiile locale se manifesta prin: edem, infiltrat cu limfocite, bazofile,
macrofage, neutrofile,
h) Prima citire a reactiei se face la 24 ore, a doua la 48 ore de la injectare, si in
final, la 72 ore:
i) Daca la locul inocularii apare un infiltrat celular (induratie), inseamna ca
persoana a fost sensibilizata anterior (boala clinic inaparenta sau contact cu
persoana bolnava),
j) Se masoara diametrul zonei de induratie si se apreciaza semicantitativ
intensitatea infiltratiei (Palmer):
Tip I: induratie ferma sau prezenta unei flictene,
tip II: induratie elastica,
tip III: infiltratie depresibila,
tip IV: fara infiltratie aparenta.
Interpretarea rezultatului testului tuberculinic:
1. Reactia este considerata (+), daca diametrul induratiei este de > 5 mm, in
urmatoarele circumstante:
k) persoana a avut un contact recent cu un bolnav TBC<
l) persoana are imagini radiologice sugestive pentru TB,
m) persoane infectate cu virusul HIV:
2. Reactia este considerata (+), daca diametrul induratiei este > 10 mm, in
cazul persoanelor cu urmatorii factori de risc:

1
 n) persoane nascute in zone cu incidenta crescuta de TB (Asia, Africa, Europa de Est
etc),
o) persoane care utilizeaza droguri iv,
p) persoane homeless, fara locuinte, care constituie colectivitati speciale, in azile,
camine de copii, puscarii etc,
q) persoane cu boli imunodeprimante asociate: diabet zaharat, silicoza, hepatita
virala B, C, hemomalignitati, boli de sistem sau care fac tratament de lunga durata
cu corticosteroizi.

!!!! Persoanele infectate cu alte tipuri de Mycobacterium non- tuberculosis, sunt

considerate cu IDR (+) la diametru < 10 mm.
In tara noastra, se considera test IDR (+), la un diametru al induratiei de > 9
mm.
c) produse imunobiologice utilizate in profilaxia si/ sau tratamentul bolilor
infectioase:
- seruri hiperimune,
- vaccinuri,
- imunomodulatori.

1. SERURI HIPERIMUNE - IMUNIZARE PASIVA

Protectia contra bolilor infectioase consta, in cea mai mare parte, in prezenta
anticorpilor contra agentilor si/ sau produsilor de metabolism ai acestora.
Organismul infectat produce in mod normal anticorpi. Acestia pot fi evidentiati in
sange, dupa un interval scurt de timp (IgM) si dupa cateva saptamani (IgG).
Cand protectia imuna nu este considerata suficienta (in faza acuta a bolii, intre
momentul infectarii si cel al producerii de catre organism a nivelului de anticorpi
protectori sau la pacienti cu deficienta imunitara/ fiziologica, patologica sau indusa
medicamentos), este necesara administrarea de Imunoglobuline, adica imunizarea
pasiva.
Produsele care se comerciaqlizeaza sunt:
a) Gamma globulina,
b) Hiperimunoglobulina,
c) Ser polivalent imun.
Seruri de specie heterologa: obtinute prin imunizarea cailor cu un anumit Ag.
Calul este cel mai utilizat in obtinerea de seruri heterologe, pentru ca se
imunizeaza fara dificultati si este lipsit de germeni patogeni umani.
Sunt utilizate in tratamentul unor boli provocate de toxine (tetanos, difterie,
botulism, gangrena gazoasa etc).
In ultimii ani, serul heterolog a fost inlocuit cu serul omolog.
Seruri omologe (Imunoglobulina umana): sunt obtinute de la persoane
imunizate (natural sau artificial) cu un anumit Ag. Imunoglobulinele umane
(omologe) care se comercializeaza pe piata farmaceutica sunt preparate gamma-
globulinice polivalente. Preparatele polivalente de gamma- globuline reprezinta
amestecuri de seruri de la mai multi donatori, ceea ce le confera un larg spectru
de actiune.

2
* Avantajele serurilor omologe:
- efectul de protectie al Ig umane este pana la de 4 ori mai indelungat (pana la 4
saptamani),
- efectele secundare sunt mai reduse,
- reactiile de hipersensibilitate sunt mai rare.
* Indicatii: tratamentul tetanosului, rabiei, difterie,
herpes zoster, infectia cu virus sincitial respirator. Indicatie majora in caz de sepsis
cu risc letal si etiologie necunoscuta.
* Utilizarea imunizarii pasive:
Indicatia pentru imunizarea pasiva este atunci cand corpul a venit deja in contact
cu agentul infectios sau toxina acestuia. In anumite infectii (tetanosul de ex) se
aplica atat imunizarea prin vaccin activ cat si prin vaccin inactiv (vaccinare
simultana).
Un vaccin pasiv contine anticorpi specifici impotriva agentului infectios sau
toxinei produse de acesta, si vine in sprijinul apararii umorale a persoanei infectate,
astfel incat, manifestarile bolii si complicatiile sunt diminuate. In vaccinarea
profilactica se prefera imunizarea activa, care confera o protectie mai sigura, cu
efect mai durabil.
** Profilaxia imbolnavirilor virale: In cadrul acestor infectii, este important sa se
administreze preparatele imediat dupa expunere, pentru ca numai in perioada asa-
numitei faze de viremie se poate realiza efectul de protectie. In cazul unei infectii
virale deja instalate, dozele mari de gamma- globulina pot reprezenta singura
modalitate de a tine sub control posibilele complicatii.
*** In Difterie: Deoarece factorul patogen este reprezentat de toxina difterica, cea mai
importanta metoda terapeutica este administrarea de ser imun antidifteric. Tratamentul se
administreaza de urgenta, in primele 24- 48 ore, chiar in lipsa unui diagnostic de
certitudine. Antibioticele pot fi administrate ca suport pentru terapia serica, dar nu vor
putea inlocui niciodata tratamentul cu ser antidifteric, deoarece acestea nu sunt capabile
sa lege toxina.

2. IMUNIZARE ACTIVA- VACCINURI:

In cadrul imunizarii active, este indusa apararea specifica impotriva unui anumit agent
infectios sau toxinei acestuia. Pentru a determina sinteza anticorpilor, trebuie introdus in
organism antigenul corespunzator:
- portiuni antigenice din bacterii sau virusuri,
- mutanti avirulenti (vaccin viabil),
- agenti inactivati (vaccin neviabil),
- toxine denaturate, detoxificate (toxoizi).
Tipuri de vaccinuri si producerea lor:
Pentru producerea unui vaccin se cultiva bacterii sau virusuri in vitro. Pentru virusuri nu
este intotdeauna facil. Nu numai dificultatea de a cultiva virusuri, ci si necesitatea de
aduce virulenta lui pana la nivelul necesar, limiteaza productia de vaccin.
In general, virulenta se elimina prin inactivare chimica (aldehida formica).
Agentii complet inactivati (vaccin neviu) sunt total lipsiti de orice pericol.In acest caz,
puterea de imunizare a agentilor complet inactivati este destul de limitata. Aceasta este

3
datorata pierderii capacitatii de multiplicare sau absentei factorilor patogeni (trasaturi
antigenice).
In cazul vaccinurilor inactivate este nevoie de injectari repetate pentru a conferi
protectie suficienta.
O imunizare mai buna se obtine prin aplicarea de vaccinuri viabile atenuate.
In acest caz, agentii infectiosi sunt capabili de multiplicare si de infectare a celulei-
gazda. Consecintele vaccinarii sunt asemanatoare formelor de boala, dar mult mai slahe
ca intensitate. Obiectivul principal il constituie realizarea unei atenuari suficiente a
agentului infectios, dar cu conservarea infectiozitatii sale. Aceasta se obtine prin metoda
pasajelor prin organism gazda strain, fie prin selectia mutantilor alternanti spontani.
! Vaccinurile inactivate se administreaza de msi multe ori, iar vaccinurile viabile, o
singura data.

Singurul dezavantaj al vaccinurilor viabile este posibilitatea de instalare a

complicatiilor post- vaccinale.
Un avantaj deosebit al vaccinurilor viabile este inducerea imunitatii celulare. Spre
deosebire de vaccinurile inactivate, cu virus atenuat, protectia imuna se instaleaza mai
rapid si dureaza mai mult timp. Vaccinurile atenuate sunt deosebit de sensibile la lumina
si caldura.
Temperatura de inactivare a virusurilor incepe de la 50C, intr-un interval de 30 min.
Virusurile se pot inactiva si cu raze UV. De aceea, vaccinurile viabile se conserva
protejate de lumina. Alte posibilitati de inactivare sunt:
- deshidratarea,
- ionizarea prin radiatii,
- UV.
Virusurile incapsulate se inactiveaza prin cloroform, eter, alte substante care dizolva
grasimi; virusurile acapsulate au o mai mare rezistenta la substante chimice si la solventi.
In producerea de vaccinuri este afectat numai acidul nucleic al agentului
infectios, in schimb, antigenitatea proteinelor trebuie sa ramana neschimbata.
Cresterea eficientei vaccinarii;
Eficienta unui vaccin creste prin aplicarea lui repetata. Deosebit de importanta este
aceasta aplicare repetata in cazul vaccinurilor nevii, care nu se mai pot multiplica in
organism. Pentru a aduce in organism o cantitate suficienta de antigen, vaccinul se aplica
de mai multe ori.
O crestere a eficientei vaccinului poate fi obtinuta si cu ajutorul adjuvantilor:
substante care, administrate impreuna cu antigenul, intaresc raspunsul imunologic
nespecific (producerea altor clase de Ig, productie multipla de Ac) sau pot modifica tipul
de raspuns (imuno- toleranta). Substante care pot fi utilizate ca adjuvanti: hidroxid de
aluminiu, oxid de siliciu, endo- exo toxine bacteriene, sulfat de beriliu.

Scaderea eficientei unui vaccin se datoreaza fenomenului de interferenta virala.

Reprezinta fenomenul prin care vaccinurile pot avea un efect scazut datorita unei
imunizari anterioare sau ulterioare cu alt virus (interferenta). Ex in poliomielita.

Indicatii si contraindicatii in vaccinare:

- se amana vaccinarile pe perioade de febrilitate,

4
Termenul de vaccinare va fi la cel mai devreme 2 saptamani dupa vindecare.
- copii cu afectiuni cerebrale,
- in vaccinari independente se respecta un interval de timp prescris (4
saptamani),
- se evita vaccinare simultana: vaccin cu agenti apti pentru multiplicare si
vaccin cu agenti inactivati,
- o contraindicatie fundamentala o reprezinta pacientii cu cauze diverse de
imunodepresie,
- in caz de graviditate, indicatia de vaccinare se face cu mare precautie,

3. IMUNOMODULATORII