ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Medicină şi Farmacie
Specializarea: Farmacie
Disciplina: Etică şi integritate profesională

EFECTE ADVERSE ALE

VACCINURILOR

Profesor coordonator:

Conf. Dr. CĂTĂLIN PLEŞEA CONDRATOVICI

Student: Şerban Gabriela, Farm an II, grIII

Anul universitar 2020 - 2021

1
Cuprins:

Vaccinul, definiţie şi generalităţi……………………….. pag 3

Tehnologia de fabricare şi condiţionare a vaccinurilor…..pag 4

Reacţii adverse la administrarea vaccinurilor…………….pag 5

Bibliografie………………………………………………..pag 6

2
 Vaccinul, definiţie şi generalităţi

O soluție eficientă pentru a proteja oamenii împotriva contractării de boli infecțioase,

contribuind și la prevenirea răspândirii bolilor în comunitate o constituie un program eficient
de vaccinare.

Vaccinul este o substanță imunobiologică ce conține microorganisme inactivate

sau vii (dar atenuate), care se administrează în scopul inducerii imunității .Vaccinurile
acționează ghidând sistemul imunitar al omului (mecanismul natural de apărare al
organismului) să se apere singur împotriva unei anumite boli. Ele se adresează mai ales
bolilor cauzate de virusuri sau de bacterii.(2)

Primul vaccin a fost creat în secolul al XVIII-lea şi era un vaccin împotriva variolei, o boală
mortală. În prezent, datorită vaccinării, variola este eradicată la nivel mondial , ultimul caz
cunoscut fiind înregistrat în 1977, în Somalia. (1)

De la sfârşitul secolului al XIX-lea, vaccinurile au putut fi dezvoltate în laborator. Cu toate

acestea, în secolul XX a devenit posibilă dezvoltarea de vaccinuri bazate pe markeri
imunologici. În secolul XXI, biologia moleculară permite dezvoltarea de vaccinuri care nu a
fost posibilă înainte. Povestea vaccinului începe însă cu mult timp în urmă, încă din anul
1000, când s-a descoperit utilizarea de către poporul chinez a practicii de variolare,
predecesorul vaccinării. Incidentele legate de siguranţa vaccinurilor au împins cercetarea în
direcţia creării unor vaccinuri din ce în ce mai sigure.(1)

Vaccinarea este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unei boli, prin
inocularea unui vaccin. Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprietăți antigenice,
care declanșează apariția răspunsului imun la organismele supuse vaccinării. Protecția
imunologică se instalează după un interval de timp variabil (săptămâni, luni) în funcție de
vaccin, și este de lungă durată (ani). Imunizarea artificială este procesul de inducere a
protecției specifice față de o boală infecțioasă prin administrarea de preparate imunologice
care conțin substanțe antigenice sau anticorpi cu origine umană sau animală. Dobândirea
rezistenței specifice în mod artificial se poate realiza prin imunizarea activă și pasivă.
Imunizarea activă constă în inducerea unui răspuns imun prin administrarea unor antigene
lipsite de toxicitate și virulență, dar capabile de a stimula un răspuns imun asemănător celui
produs prin infecția naturală [1-3]. Recomandarea vaccinării este dependentă de
epidemiologia bolilor infecțioase, caracteristicile antigenelor utilizate, cunoștințele privind

3
principiile imunizării active și pasive, riscul de reacții adverse după vaccinare, precum și de
evaluarea economică (analiza cost-beneficiu, costeficiență, risc-beneficii) a măsurilor de
profilaxie specifică atât din punct de vedere clinic, cât și al sănătății publice(2)

Tehnologia de fabricare şi condiţionare a vaccinurilor

După preparare şi prezentare distingem :

 vaccinuri antivirale
 vaccinuri antibacteriene
 vaccinuri mixte sau polivalente
 vaccinuri stoc
 autovaccinuri

Vaccinurile antivirale se grupează în trei clase :

1. vii atenuate : poliomielitic, rubeolic , rujeolic

2. complet inactivate : gripal , poliomielitic
3. inactivate la fracţiunea antigenică : hepatita B

Sunt constituite din culturi pe ouă embrionate , sau pe celule , emulsionate ăn apă izotonică ,
apoi atenuate prin procedee fizice sau chimice diverse : timp , încălziri moderate , antiseptice.
Exemple de vaccinuri antivirale:vaccin antirabic, contra febrei galbene, contra tifosului,
antigripal, antipoliomielitic, antirujeolă,antioreion, contra hepatita B.(2)

Vaccinuri antibacteriene se grupează în patru clase:

1. vii atenuate : B.C.G

2. omorate : holeric , tifoidic , tuse convulsivă
3. anatoxine : difterică , tetanică
4. polizaharide : meningococ A+ C , pneumococ

Se prepară din culturi pure pe medii apropiate , de care corpii microbieni pot fi uşor separaţi .
Emulsia bacteriana astfel obţinută este apoi atenuată sau distrusă .

Vaccin mixt sau polivalent este un amestec de vaccinuri(DT) .

Vaccin stoc se prepară cu diferiţe suşe ale aceluiaşi microb .

Autovaccin – se prepară cu ajutorul germenilor prelevaţi de la bolnav.Avantajul acestor

vaccinuri este acela de a avea o specificaţie riguroasă , dar ele necesită mai multe zile ptr
preparare şi un laborator competent la îndemână.

Formele farmaceutice de vaccinuri se obţin din specii microbiene – culturi vii sau atenuate
omorăte , care se concentrează prin centrifugare iar concentratul este dizolvat în ser fiziologic
într-o proporţie definită .Soluţiile sunt introduse în fiole sterile , pe care se notează
compozitia si data limită de utilizare .(2)

4
 Reacţii adverse la administrarea vaccinurilor
Reacţiile adverse care apar în timpul vaccinării pot fi:

 reacţii locale : durere la locul administrării , noduli, proces inflamator .

 reacţii generale: cefalee, tulburari digestive,sindrom febril , foarte rar şoc anafilactic
 hipotensiune sau edem al glotei
 incidente cutanate : eruptii , urticarie , hipersensibilizare , reactii anafilactice locale

 accidente neurologice : convulsii , encefalopatii

 accidente sanguine : purpura trombepenica
 accidente osoase : osteita , dupa B.C.G
Contraindicaţiile în cazul vaccinării pot fi :

 temporare – convalescenţă , infecţii acute , stări febrile , eczeme , piodermita şau

graviditate .
 durabile – maladii cronice evolutive , în special afecţiuni renale
 cazuri particulare – epidemii .

Au existat incidente în care vaccinuri produse necorespunzător au determinat

evenimente nedorite. Un exemplu este incidentul Cutter, din 1955. Vaccinul
poliomielitic produs de Cutter Laboratories din California a conţinut virus insuficient
atenuat, deci virulent. Acest vaccin a produs 40000 de cazuri de poliomielită, în urma
cărora 200 de copii au rămas cu diferite grade de paralizie, iar 10 au murit. Sigur că
acest moment şi altele asemănătoare au atras atenţia publicului şi au crescut vigilenţa
acestuia. Consecinţa pozitivă a fost reglementarea din ce în ce mai atentă a produselor
farmaceutice şi mai ales a vaccinurilor, cu instituirea unor condiţii stricte de calitate(3).

Indiferent de tipul de vaccin administrat, se poate întâmpla ca aceste reacții adverse să apară
în primele ore de după injectare, fiind nevoie de grija și supravegherea părinților, mai ales
atunci când copilul este mult prea mic. Copiii pot fi alergici la vaccinuri, în egală măsură
precum adulţii, spun specialiştii.(2)

Conform noilor scheme de vaccinare aprobate de Ministerul Sănătăţii şi publicate în

Monitorul Oficial, vaccinările obligatorii la preşcolari şi școlari se vor face la medicul de
familie, şi nu la medicii de medicină şcolară, ca până acum. Vaccinurile menţionate în
schemă se administrează injectabil. Ele sunt fie individuale, copilul necesitând astfel mai
multe injecţii la o şedinţă de vaccinare, fie combinate într-o singură injecţie. Există pe piaţa
românească atât variantele individuale, cât şi cele combinate. Ele au aceeaşi eficienţă,
diferenţa constând în disconfortul creat din cauza multiplelor înţepături.(2)

5
La cererea medicului de familie, este posibilă amânarea sau chiar anularea efectuării unui tip
de vaccin. Amânarea se poate realiza dacă cel mic este bolnav, iar anularea, atunci când cel
mic a avut o reacţie adversă severă la o vaccinare anterioară cu acelaşi vaccin, dacă are
alergie la ou, tulburări de coagulare a sângelui, convulsii sau alte boli neurologice,
imunodeficienţe sau urmează tratament de lungă durată cu steroizi sau imunosupresoare.

Bibliografie:

1. https://www.historyofvaccines.org/timeline(1)

6
2. Dumitriu Buzia Olimpia, Tehnologie farmaceutică, Galati, Editura
Zigotto(2)
3. Steinhoff M, Omer S, Roy E, et al. Influenza immunization in pregnancy
– antibody responses in mothers and infants. The New England Journal of
Medicine. 2010;362(17): p. 1644-64(3)