VACCINĂRI CUPRINSE ÎN PROGRAMUL NAŢIONAL DE IMUNIZĂRI

A. INTRODUCERE
În România, controlul bolilor prevenibile prin vaccinare este organizat în cadrul Programului
Naţional de Imunizări, care asigură prevenţia prin vaccinare sistematică şi de masă împotriva poliomielitei,
difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, hepatitei B şi a tuberculozei copilului.

B. PRINCIPALELE ETAPE, OBLIGATORII, ÎN REALIZAREA UNEI IMUNIZĂRI

1. Întocmirea planului, cu evaluarea necesarului de produse biologice şi de alte materiale.
2. Catagrafia persoanelor vaccinabile.
3. Asigurarea instrumentarului necesar.
4. Instruirea personalului vaccinator.
5. Informarea, mobilizarea populaţiei.
6. Programarea vaccinărilor (ore de program speciale).
7. Înregistrarea corectă a datelor în registru, în fişa medicală şi în carnetul de vaccinări, eliberarea
dovezilor de vaccinare pentru personalul flotant.
8. Recuperarea restanţelor, cei cu contraindicaţii temporare.
9. Urmărirea reacţiilor postvaccinale.
C. EFICIENŢA VACCINĂRILOR, depinde de:
1. Natura, calitatea stimulului antigenic utilizat şi de :
calea de inoculare
doza de antigen
modul de administrare
2. Particularităţile imunobiologice ale persoanei vaccinate:
vârstă
stare de nutriţie
stări patologice, deficienţe imune, stress, etc.
3. Competenţa şi responsabilitatea celui care vaccinează
D. ADMINISTRAREA VACCINURILOR
1. Instrucţiuni generale
Vaccinatorii trebuie să ia precauţiunile necesare pentru a diminua riscul de transmitere al bolilor.
Ei trebuie să fie imunizaţi contra hepatitei B, rujeolei şi gripei.
Vaccinatorii îşi vor spăla mâinile înaintea vaccinării fiecărei persoane.
Seringile şi acele utilizate la injectarea produselor imunobiologice trebuie să fie sterile.
2. Calea şi locul de administrare
Injectarea subcutanată (SC). Injecţiile SC vor fi administrate la sugari în coapsă, iar la copilul mare şi
adult în regiunea deltoidiană.
Injectarea intramusculară (IM). Locul preferat pentru injecţiile IM este faţa anterolaterală a porţiunii
superioare a coapsei sau muşchiul deltoid. De regulă, regiunea gluteală nu va fi utilizată pentru
vaccinarea activă a sugarilor, copiilor sau adulţilor datorită riscului potenţial de afectarea a nervului
sciatic.
Locul anatomic recomandat:
pentru sugari (<12 luni), se recomandă faţa anterioară a coapsei (oferă cea mai bogată masă
musculară);
la copii (>12 luni) se poate utiliza deltoidul, dacă masa musculară este adecvată, sau faţa
anterolaterală a coapsei;
la adulţi este recomandat deltoidul.
Injectarea intradermică. Vaccinul BCG se administrează la inserţia muşchiului deltoid pe humerus, iar
locul de elecţie pentru inocularea PPD este faţa volară a antebraţului. Cu bizoul orientat superior şi acul
paralel cu axa longitudinală a braţului/antebraţului se inseră acul până ce întreg bizoul a penetrat
epidermul.
 Vaccinările multiple. În cazul vaccinării simultane a două vaccinuri, sau a unui vaccin şi a unei
imunoglobuline, se recomandă ferm injectarea fiecăruia în locuri anatomice separate; se evită
administrarea a două injecţii intramusculare în acelaşi membru, în special când DTP-ul este unul dintre
produsele administrate.
Regurgitarea vaccinului polio oral (VPOT): dacă, în raţionamentul vaccinatorului, s-a irosit o
cantitate de vaccin prin regurgitare, vomă etc., în primele 5-10 minute după administrare, o altă doză
poate fi administrată în cadrul aceleiaşi şedinţe. Dacă doza repetată nu este reţinută, administrarea de
vaccin nu se înregistrează în documente şi aceeaşi doză de vaccin va fi administrată într-o şedinţă
ulterioară.
3. Administrarea simultană a produselor imunobiologice
Vaccinurile inactivate:
pot fi administrate simultan în locuri anatomice diferite;
în cazul vaccinurilor asociate în mod obişnuit cu reacţii locale sau sistemice, se preferă, dacă e posibil,
administrarea lor în ocazii diferite.
Vaccinurile vii:
administrarea simultană a majorităţii vaccinurilor vii şi inactivate curent utilizate în practică, nu duce la
diminuarea răspunsului de anticorpi sau creşterea ratelor de reacţii adverse.
4. Vaccinarea nou-născuţilor prematuri
indiferent de greutatea la naştere, se face la aceeaşi vârstă cronologică şi după aceeaşi schemă ca şi
în cazul nou-născuţilor la termen.
5. Alăptarea la sân
nu afectează imunizarea şi nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea vaccinurilor vii sau
inactivate, fie mamei, fie copilului.
E. CONTRAINDICAŢIILE VACCINĂRII
a) Contraindicaţii aplicabile tuturor vaccinurilor:
antecedente de anafilaxie sau reacţii anafilactoide la vaccinuri sau constituentele vaccinurilor (cu
excepţia persoanelor desensibilizate)
bolile acute cu evoluţie clinică moderată ori severă, cu sau fără febră
b) Cu excepţia unor cazuri, persoanele imunocompromise nu vor primi vaccinuri vii
c) Persoanele care au dezvoltat o encefalopatie în primele 7 zile după administrarea unei doze de DTP
nu vor mai primi dozele următoare de DTP
d) Persoanelor HIV pozitive, celor cu contacţi de domiciliu HIV pozitivi sau cu imunocompetenţă alterată
cunoscută li se administrează vacccin polio inactivat VPI (dacă există) şi nu VPOT.
F. PRECAUŢII
Anumite condiţii medicale sunt considerate mai degrabă precauţii decât contraindicaţii la vaccinare.
În prezenţa acestor condiţii unii medici vor decide să administreze vaccinul, întrucât în raţionamentul lor
beneficiile vaccinului depăşesc riscurile pentru pacient.
O astfel de decizie trebuie luată cu responsabilitate în cazul vaccinării cu DTP a unui copil care:
în primele 48 de ore după administrarea unei doze de DTP
a prezentat febră
a prezentat plânset persistent, neconsolabil timp de peste 3 ore;
a intrat în colaps sau stare se şoc sau
în primele trei zile după administrarea unei doze de DTP
a prezentat convulsii
Alte condiţii medicale, adesea inadecvat considerate drept contraindicaţii la vaccinare: diareea,
afecţiunile respiratorii uşoare cu sau fără febră, reacţiile locale uşoare sau moderate la dozele precedente de
vaccin, terapia antimicrobiană curentă şi faza de convalescenţă a bolilor acute.
Bolile febrile. Decizia de a administra sau amâna vaccinarea datorită unei boli febrile curente sau
recente depinde de severitatea simptomelor şi severitatea bolii. Toate vaccinurile pot fi administrate în
siguranţă şi cu eficacitate persoanelor cu boli uşoare cum este diareea, infecţiile uşoare ale tractului
respirator cu sau fără febră joasă, sau alte îmbolnăviri cu febră joasă. Sunt adunate dovezi clare că
nevaccinarea copiilor cu afecţiuni uşoare impietează serios asupra eforturilor de obţinere de acoperiri
vaccinale convenabile. Majoritatea studiilor susţin că persoanele cu afecţiuni uşoare pot fi în siguranţă şi
eficient vaccinate.
Persoanele cu afecţiuni febrile moderate sau severe vor fi vaccinate imediat după faza acută a
bolii. Această precauţie evită suprapunerea reacţiilor adverse la vaccin cu manifestările bolii sau ca
manifestările bolii să fie atribuite vaccinului.
Examinarea medicală de rutină şi măsurarea temperaturii nu sunt manevre obligatorii înaintea
vaccinării unui sugar sau copil mic care este aparent sănătos. Ministerul Sănătăţii recomandă ca
părintele/tutorele să fie întrebat dacă copilul este bolnav, să se amâne vaccinarea pentru cei cu boli cu
clinică moderată sau severă şi să se vaccineze copiii care nu au contraindicaţii.
G. REACŢII ADVERSE POSTVACCINALE
O reacţie adversă postvaccinală indezirabilă este un accident medical care se produce după o
vaccinare şi este considerat a se datora acesteia. Din martie 1996 s-a introdus un Sistem de Supraveghere
a Reacţiilor Adverse Postvaccinale Indezirabile (RAPI), cu declararea către autorităţile medicale de sănătate
publică a următoarelor reacţii adverse:
a) toate cazurile de limfadenită consecutivă administrării B.C.G.
b) toate abcesele la locul injectării vaccinului
c) toate decesele pe care personalul sanitar sau publicul le corelează cu vaccinarea
d) toate spitalizările pe care personalul sanitar sau publicul le corelează cu vaccinarea
e) orice alt accident medical sever sau neobişnuit pe care personalul sanitar sau comunitatea le
consideră legate de vaccinare
Corelarea unui eveniment cu vaccinarea se poate face în limita unei luni (cu excepţia unor reacţii
adverse după vaccinarea BCG).
Raportarea se face telefonic în primele 24 h de la depistare medicului epidemiolog al judeţului.
Clasificarea reacţiilor adverse postvaccinale
1. Reacţii locale
abces la locul injectării
limfadenită
reacţie locală severă
2. Reacţii care afectează sistemul nervos central
paralizia acută - paralizia polio asociată cu vaccinarea
sindrom Guillain-Barré
encefalopatie
encefalită
meningită
convulsii
3. Alte reacţii secundare
reacţii alergice - reacţie anafilactică, şoc anafilactic
artralgii
febră
colaps
plâns persistent
sindrom toxico-septic
Investigarea RAPI se face de către personalul medical care a declarat cazul şi/sau de către epidemiologi
de la judeţ sau de la nivel central. Concluzia investigaţiei permite interpretarea următoare:
RAPI indusă de vaccin - rezultat al reacţiei particulare a unui individ la un vaccin
RAPI coincidenţă - incidentul ar fi apărut independent de vaccinare şi se mai poate constata la
persoane neimunizate
RAPI de cauză necunoscută
Investigaţia se susţine şi prin examinări de laborator atât pentru analiza vaccinului, cât şi pentru pacient.
H. ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA VACCINĂRILOR
1. Evidenţa imunizărilor
În dispensar/cabinetul medical evidenţa vaccinărilor se ţine astfel:
 individual, în fişa medicală a copilului se consemnează tipul vaccinului, data administrării, lotul de
fabricaţie;
în registrul de vaccinări şi revaccinări se completează adresele de domiciliu, datele de vaccinare şi
situaţia reşedinţei.
2. Raportarea vaccinărilor
Raportarea vaccinărilor se face conform regulilor şi metodelor Sistemului Sanitar Informaţional. O
evidenţă acurată şi exactă a vaccinărilor este absolut necesară pentru raportare, evaluare şi monitorizare.

I. CALENDARUL VACCINĂRILOR ÎN ROMÂNIA

Tabel 1. Schema de vaccinare recomandată pentru copii şi adolescenţi în cadrul Programului
Naţional de Imunizări

Vârsta Vaccin(uri) Comentarii

0-7 zile BCG, HepB În maternitate
2 luni DTP, VPOT, HepB Simultan
4 luni DTP, VPOT Simultan
6 luni DTP, VPO, HepB Simultan
9-11 luni rujeolic
12 luni DTP, VPOT Simultan
30-35 luni DTP
7 ani (în clasa I) DT, rujeolic În campanii
9 ani (în clasa a III-a) VPOT În campanii
14 ani (în clasa a VIII-a) DT, BCG În campanii
la 24 ani dT Şi la fiecare 10 ani ulterior

Tabel 2. Vârsta minimă admisă pentru iniţierea vaccinării şi intervalele minime admise între dozele de
vaccin, pe tipuri de vaccin

Vârsta minimă pentru Interval minim Interval minim Interval minim între
Vaccinuri
prima doză între doza 1 şi 2 între doza 2 şi 3 doza 3 şi 4
BCG 4-7 zile
DTP/DT 6 săptămâni 4 săptămâni 4 săptămâni 6 luni
VPOT 6 săptămâni 4 săptămâni 4 săptămâni 6 luni
Ruj 9 luni 1 lună
HepB naştere 1 lună 2 luni

Tabel 3. Ghid pentru spaţierea administrării de vaccinuri inactivate şi vii

Combinaţia Intervalul minim recomandat între doze

 2 antigene inactivate Pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze (a)
antigene vii şi inactivate Pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze (b)
 2 antigene vii Se păstrează un interval de 4 săptămâni între doze.
Totuşi VPOT poate fi administrat oricând simultan sau după vaccinul
 antirujeolic, dacă este indicat.
a) Dacă este posibil, vaccinurile care dau obişnuit reacţii locale sau sistemice (antiholeric şi antitifoidic)
se vor administra în şedinţe separate pentru a preveni cumularea reacţiilor.
b) După VPOT se lasă obligatoriu un interval de 30 de zile înainte de administrarea unui antigen
injectabil pe cale i.m., pentru a evita provocarea poliomielitei asociată cu vaccinarea. Dacă este posibil,
se păstrează un interval de 3 săptămâni între vaccinul antiamaril şi vaccinul antiholeric, dacă este
indicat.

Tabel 4. Ghid pentru spaţierea administrării de imunoglobuline şi vaccinuri

Administrare simultană Administrare nonsimultană

Produs administrat Interval
Interval minim minim
Combinaţia
recomandat între doze Primul Secundul recomandat
între doze
Poate fi adm. simultan în IG Ag inactivat Nici unul
IG şi Ag inactivat locuri anatomice diferite sau
la orice interval Ag inactivat IG Nici unul

În general nu se IG Ag viu Depinde (a,b)

IG şi Ag viu
administrează simultan (a) Ag viu IG 2 săptămâni

a) Excepţie fac VPOT şi vaccinul antiamaril care pot fi administrate oricând înainte, după sau simultan cu
imunoglobulinele fără diminuarea substanţială a răspunsului imun.
b) Convenţional vaccinul rujeolic se administrează la 6 luni după:
administrarea de imunoglobuline pentru profilaxia rujeolei,
tratamentul cu imunoglobuline al purpurei trombocitare idiopatice sau al bolii Kawasaki,
transfuzii cu sânge total, masă eritrocitară, plasmă şi produse plachetare.
Notă: vaccinul rujeolic este recomandat la copiii cu infecţie HIV, dar este contraindicat la pacienţii cu
imunodeficienţe cunoscute.

J. VACCINĂRI OBLIGATORII, CUPRINSE ÎN P.N.I.

1. VACCINAREA BCG
Conţinut: vaccin viu atenuat, preparat dintr-o tulpină de tip bovin obţinută din tulpina originală Calmette-
Guérin.
Prezentare: vaccinul este condiţionat sub formă liofilizată în glutamat de sodiu cu 2 mg masă bacteriană pe
fiolă, ce corespunde la 20 de doze vaccinale; are aspectul unei pulberi albe, neaderentă pe pereţii fiolei.
Pentru suspendare se utilizează mediul Sauton, 2ml soluţie/fiolă.
Păstrare: la +40C şi la întuneric.
Administrare: se inoculează strict intradermic 0,1ml vaccin în zona deltoidiană a braţului stâng. Injectarea
corectă determină apariţia unei papule de 5-6mm diametru, cu aspect de coajă de portocală. După 3
săptămâni la locul injectării apare un mic nodul, pielea suprajacentă fiind roşie şi lucioasă. La 2-3 luni se
delimitează o pustulă, apoi se formează o crustă centrală pe un fond eritematos. După aproximativ 3 luni de
la vaccinare, prin eliminarea crustei rămâne o cicatrice depigmentată şi uşor denivelată. Vaccinarea
imunizantă trebuie să se soldeze cu o cicatrice vaccinală cu un diametru de cel puţin 3 mm.
Indicaţii:
primovaccinarea se face în primele 4-7 zile de la naştere (în maternitate) sau până la împlinirea
vârstei de 2 luni, la nou-născuţii cu greutate > 2500g, concomitent cu vaccinarea antihepatită B. “Citirea”
cicatricei vaccinale se face între 5-10 luni. Copiilor cu cicatrice vaccinală < 3mm li se repetă vaccinarea
BCG, fără testare prealabilă cu PPD.
revaccinarea se efectuează celor cu reacţie negativă (0-9mm) cu ocazia testării PPD, la 13-14 ani.
Contraindicaţia absolută este reacţia pozitivă la tuberculină.
Testarea tuberculinică:
 Se efectuează prin introducerea strict intradermică pe faţa anterioară a antebraţului stâng, a unei
cantităţi de 0,1ml soluţie P.P.D. de 2 unităţi/0,1ml.
Fiolele de tuberculină P.P.D. se conservă la adăpost de lumină şi la temperatura de + 40C (frigider).
Interpretarea reacţiei se face la 72 ore, luând în consideraţie numai papula intradermică palpabilă şi cu
denivelare faţă de tegumentele înconjurătoare, excluzând reacţiile eritematoase simple. Se măsoară, în
milimetri, cel mai mare diametru transversal al reacţiei.
reacţia se consideră negativă când are un diametru  0-9mm
reacţia se consideră pozitivă când are un diametru  10mm
Reacţia pozitivă, dacă nu este datorită unei vaccinări B.C.G., atestată prin prezenţa cicatricei, traduce o stare
de infecţie bacilară. Ea însă nu ne informează asupra vechimii infecţiei şi a gradului de activitate a acesteia,
cu excepţia surprinderii virajului tuberculinic.
Copiii preşcolari cu reacţii  10mm, precum şi elevii şi adolescenţii cu reacţii 15mm se vor controla
radiologic pulmonar, dacă nu prezintă cicatrice vaccinală B.C.G. În cazul prezenţei cicatricei vaccinale,
controlul este indicat în caz de reacţie generală febrilă sau reacţie locală necrotică, flictenulară sau cu
diametru  15mm la preşcolari şi  20mm la elevi şi adolescenţi.
Controlul radiologic se va efectua prin radiografie la copii 0-5 ani, prin radiofotografie la elevi şi
adolescenţi.

2. VACCINAREA ANTIPOLIOMIELITICĂ
2.1.Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat (VPOT)
Conţinut: vaccin trivalent viu atenuat şi compensat
Prezentare: suspensie apoasă, de culoare roz
Păstrare: la congelator; după decongelare, păstrare la 4-80C timp de 1 lună.
Administrare: orală, prin picurarea vaccinului în cavitatea bucală a copilului. Dacă apar regurgitări sau vomă
în primele 5-10 minute de la administrare, se repetă vaccinarea în cadrul aceleiaşi şedinţe. Se recomandă
interdicţia consumului de lapte matern cu 3h înainte şi după administrarea vaccinului.
Se recomandă evitarea intervenţiilor chirurgicale temporizabile şi a administrării injecţiilor i.m. timp
de 30 de zile postvaccinal. Stările febrile intercurente apărute în primele 6 săptămâni de la administrarea
vaccinului se combat cu antipiretice.
Indicaţii: la nou-născuţi, începând cu vârsta de 2 luni.
Protejează prin inducerea imunităţii umorale realizată de anticorpi neutralizanţi, însoţită de o
memorie imunologică persistentă, dublată de o imunitate locală prin stimularea formării IgA intestinale. Există
riscul apariţiei unor accidente paralitice la vaccinaţi sau la contacţii nevaccinaţi ai acestora. Riscul creşte
foarte mult la copiii imunosupresaţi. De aceea este contraindicat copiilor HIV+ sau cu imunodeficienţă
cunoscută, precum şi contacţilor familiali ai acestora. Copiii cu contraindicaţii de vaccinare cu vaccinuri vii
vor fi vaccinaţi cu VPI.

Schema de vaccinare: Vârsta VPOT Observaţii

doza 1 2 luni 0,2 ml (2 picături) + DTP, anti-hep.B
Primovaccinarea
doza 2 4 luni 0,2 ml (2 picături) + DTP
doza 3 6 luni 0,2 ml (2 picături) + DTP, anti-hep.B
Revaccinarea I 12 luni 0,2 ml (2 picături)
Revaccinarea II 9 ani 0,2 ml (2 picături)

2.2. Vaccinul antipoliomielitic inactivat (VPI)

Conţinut: vaccinul conţine serotipurile 1, 2, 3 de virus poliomielitic, inactivat cu formol.
Păstrare: la +40C şi la întuneric.
Administrare: parenterală.
Indicaţii: copiii HIV pozitivi sau cu imunodepresii de altă natură.
Stimulează producerea de anticorpi seroneutralizanţi specifici, fără să inducă imunitate locală prin IgA
secretorii la nivel intestinal. Imunogenitatea mai redusă face necesară continuarea imunizării după cele două
doze de primovaccinare cu rapeluri la 5 ani. Avantajele vaccinării cu VPI: totala sa inocuitate şi lipsa riscului
poliomielitei de vaccinare.

3. VACCINAREA ANTIDIFTERICĂ
Vaccinarea se realizează cu anatoxină difterică obţinută de exotoxina bacilului difteric şi detoxifiată.
Anatoxina difterică este utilizată sub următoarele forme:
3.1. Trivaccinul diftero-tetano-pertussis (DTP)
Conţinut: anatoxină difterică, anatoxină tetanică şi vaccin corpuscular pertussis inactivat/ml, adsorbite pe
fosfat de aluminiu 4mg/ml.
Prezentare: fiole a 0,5ml, cu aspect alb-lăptos = 1 doză de vaccin
Păstrare: la 4-150C şi întuneric
Administrare: i.m profund
sugar: la nivelul coapsei, la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare, la 2-3cm lateral de linia
mediană
copil mare şi adult: în muşchiul deltoid
Indicaţii: imunizare simultană, conform calendarului de vaccinări.
Datorită componentei pertussis, în primele 7 zile după prima doză poate să apară encefalopatia. În
funcţie de condiţiile clinice (febră  40,50C, şoc/colaps, plâns persistent în primele 48h sau convulsii în
primele 3 zile) se va continua vaccinarea cu DTP sau se va înlocui cu DT. În cazul administrării concomitente
cu VPOT, copiii vor fi atent supravegheaţi şi se combat ascensiunile febrile cu antipiretice.
3.2. Bivaccinul diftero-tetanic (DT)
Conţinut: anatoxină difterică, anatoxină tetanică şi 7mg fosfat de aluminiu /ml.
Prezentare: lichid cu aspect alb-lăptos, livrat în fiole a 0,5ml (1 doză) sau 3 ml (6 doze). Preparatul dT
utilizat în vaccinarea adultului are un conţinut redus de anatoxină difterică.
Păstrare: la 4-150C şi întuneric
Administrare: i.m profund
sugar: la nivelul coapsei, la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare, la 2-3cm lateral de linia
mediană
copil mare şi adult: în muşchiul deltoid
Indicaţii: utilizat la revaccinările III-IV din schema de vaccinare şi la copiii cu C.I. şi precauţii de vaccinare
pentru componenta pertussis.

Schema de vaccinare: Vârsta Vaccin Observaţii

Primovaccinarea doza 1 2 luni 0,5 ml i.m. + VPOT, anti-hep.B*
doza 2 4 luni 0,5 ml i.m. + VPOT
doza 3 6 luni 0,5 ml i.m. DTP + VPOT, anti-hep.B*
Revaccinarea I 12 luni 0,5 ml i.m. + VPOT
Revaccinarea II 30-35 luni 0,5 ml i.m.
Revaccinarea III 7 ani 0,5 ml i.m.
DT
Revaccinarea IV 14 ani 0,5 ml i.m.
Revaccinarea V 24 ani 0,5 ml i.m. dT cu rapeluri la 10 ani

* Pentru a evita vaccinarea dublă, din 1998 se foloseşte un vaccin tetravalent DTP şi antihepatită B
(Tritanrix -HB).

3.3. Anatoxina difterică purificată şi adsorbită (ADPA)

Conţinut: anatoxină difterică şi 5mg fosfat de aluminiu /ml. ADPA tip adult conţine 1/5 din cantitatea de
anatoxină difterică din vaccinul pentru copil.
Prezentare: lichid cu aspect alb-lăptos, livrat în fiole a 0,5ml (1 doză) sau 3 ml (6 doze). ADPA tip
adult este livrat în fiole de 1ml (1 doză).
Păstrare: la 4-150C şi întuneric
Administrare: i.m profund, în muşchiul deltoid.
Indicaţii: utilizat în cazul copiilor vaccinaţi corect în antecedente numai antitetanic, rămaşi nevaccinaţi
antidifteric, purtători de bacil difteric cu titru de anticorpi antitoxici neprotector sau în focarele de difterie.
Vaccinările şi revaccinările 14 ani se efectuează ATPA tip adult, având în vedere creşterea riscului
fenomenelor alergice (fenomen Arthus) la anatoxina difterică odată cu vârsta. Schema de vaccinare
completă este identică cu cea a vaccinării DT (număr doze, cantitate de vaccin/doză, intervale).

4. VACCINAREA ANTIPERTUSSIS
Conţinut: intră în compoziţia trivaccinului DTP.
În prezent se utilizează următoarele vaccinuri antipertussis:
vaccin corpuscular inactivat (suspensie de Bordetella pertussis)
vaccin acelular (combinaţii de componente purificate ale Bordetellei pertussis şi toxoidul pertussis) -
completează schemele de vaccinare cu vaccin corpuscular, la copilul mare, pentru a prelungi şi
îmbunătăţii răspunsul imun.
Prezentare, păstrare, administrare: vezi vaccinarea DTP
Indicaţii: vaccinarea antipertussis concomitent cu cea antidifterică şi antitetanică. Cele 5 doze trebuiesc
administrate până la vârste de 3 ani; peste 3 ani vaccinarea pertussis clasică este C.I. datorită riscului unor
reacţii neurologice. Reacţiile adverse sunt foarte frecvente, temporare şi fără sechele. Encefalopatia
postvaccinală este rară. Precauţiile în faţa unor R.A. severe sunt descrise la vaccinarea DTP.

5.VACCINAREA ANTITETANICĂ
Anatoxina tetanică purificată şi adsorbită pe fosfat de aluminiu (ATPA, VTA)
Conţinut: 20 UB anatoxină/ml şi 7mg fosfat de aluminiu
Prezentare: fiole de 0,5, 1, 5 sau 10ml şi cu aspectul unui lichid alb lăptos
Păstrare: 4-150C, la întuneric
Administrare: 0,5ml/doză, strict i.m. în deltoid la adult şi la nivelul coapsei (faţa anterioară) sau în deltoid la
copil.
Indicaţii: profilaxia tetanosului.
1. Vaccinarea antitetanică a copiilor: conform schemei de vaccinare prezentate la vaccinarea antidifterică
(cu DTP, apoi cu DT)
2. Vaccinarea adulţilor
a) Schema clasică
0,5ml ATPA i.m.
Primovacinare doz
a a 1:
0,5ml ATPA i.m., la interval de 30 zile
doz
a 2:
Rapel I 0,5ml ATPA i.m., la 1 an de la primovaccinare
Rapel II 0,5ml ATPA i.m., la 5 ani de la primul rapel
b) Vaccinarea rapidă: 0,5 ml ATPA i.m. în 3 doze (începând din ziua rănirii), la interval de câte 14 zile.
Rapel la 1 an şi la 5 ani, cu 0,5ml ATPA i.m.
c) Revaccinarea de urgenţă: în cazul producerii unor plăgi tetanigene, persoanelor vaccinate corect în
antecedente, se face cu 1 doză de 0,5ml ATPA i.m.
d) Profilaxia tetanosului neonatorum:
gravide vaccinate - revaccinare în luna 7 şi 1/2 a primei sarcini cu 0,5ml ATPA i.m.
gravide nevaccinate anterior sau incomplet vaccinate - primovaccinate complet cu 2 doze de ATPA
i.m. la interval de 1 lună.
Revaccinarea cu ocazia sarcinilor următoare se va face doar dacă au trecut 10 ani de la ultima
administrare.
Când naşterea s-a produs în condiţii neigienice este necesară seroprofilaxia cu 500 UAI sau 200 UI
imunoglobulină specifică IGUSAT şi tratament cu penicilină timp de 7-10 zile.
3. Profilaxia pasivă:
 Ig specifice antitetanice umane 250-500 UI i.m.
ser antitetanic heterolog 5000-10000 UI

Conduita profilactică şi terapeutică în cazul plăgilor tetanigene

Curăţirea
Starea de Ser heterolog
chirurgicală, Tratamente cu antibiotice ATPA
imunitate antitetanic
aseptizarea plăgii
Penicilina 600.000-1.200.000
Vaccinat complet
U.I. sau Moldamin,
sau DA 0,5 ml i.m. NU*
Eritromicină
revaccinat
în doze corespunzătoare
Penicilina 600.000-1.200.000
3.000 - 20.000
U.I. sau Moldamin, vaccinare
Nevaccinat DA U.A.I. după
Eritromicină rapidă
desensibilizare
în doze corespunzătoare
* Excepţie cazurile de politraumatisme grave cu pierderi masive de sânge şi persoanele infectate HIV la care
se va administra i.m. în doză unică ser antitetanic (3.000 - 20.000 U.A.I. în raport cu vârsta şi riscul
tetanigen)

6. VACCINAREA ANTIRUJEOLICĂ
Conţinut: vaccinul preparat de I.C. este un vaccin viu supraatenuat, preparat din tulpina Schwarz, obţinut
pe fibroblaşti de embrion de găină.
Prezentare: sub formă liofilizată cu 1, 3, 5 sau 10 doze/fiolă, livrat cu diluantul necesar pentru reconstituire.
Culoarea în formă liofilizată este alb-gălbui; după reconstituire devine galben-rozacee.
Păstrare: 2-80C; după reconstituire trebuie utilizat în max. 1h, chiar păstrat în casoletă cu gheaţă şi la
întuneric.
Administrare: 0,5ml vaccin, s.c., în regiunea deltoidiană.
Indicaţii: imunizarea antirujeolică a copiilor fără antecedente de rujeolă, care au împlinit vârsta de 9 luni.

Schema de vaccinare: Vârsta Cantitate/doză Observaţii

Primovaccinarea 9 luni 0,5ml s.c., în deltoid
A doua vacinare 7 ani (cl.I) 0,5ml s.c., în deltoid + DT

Această schemă se suplimentează cu vaccinarea în campanii cu:

vaccinarea copiilor de 7-14 ani şi a băieţilor de 15-18 ani cu o singură doză consemnată în
documentele medicale;
vaccinarea antirujeolică-antirubeolică a fetelor de 15-18 ani
În cazul vaccinului antirujeolic, contraindicaţiilor generale li se adaugă reacţiile anafilactice severe la ou şi
condiţiile de imunodeficienţă cunoscută.
Vaccinarea se recomandă infectaţilor HIV, chiar şi celor simptomatici, datorită complicaţiilor severe ale
rujeolei asupra acestei categorii de bolnavi. Vaccinul se va administra cu 2 săptămâni înainte de doza lunară
de imunoglobuline pacienţilor HIV+ care primesc regulat imunoglobuline i.v.
7.VACCINAREA ANTIHEPATITĂ B
Vaccinul utilizat este produs prin recombinare genetică, pe celule de drojdie de bere. Există vaccinuri care
conţin fracţiuni preS ale AgHBs, produse prin recombinare genetică pe celule de mamifere (GenHevac B).
Prezentare:în seringi, preambalat sau în flacoane cu una sau mai multe doze.
Administrare: intramuscular, intradeltoidian, la adult şi în treimea antero-externă a coapsei, la copilul mic
Indicaţii:
la nou-născuţi, 3 doze de 0,5 ml, la 0, 2, 6 luni, intramuscular
 personalul medico-sanitar, studenţii la medicină, hemodializaţii, hemofilicii, partenerii sexuali ai
celor cu AgHBs pozitiv: 3 doze de 1 ml, administrate la 0,1, 6 luni.
vaccinarea de urgenţă, cu 3 doze la interval de o lună, cu rapel la 1 an, în caz de expunere
accidentală şi la nou-născuţii din mame AgHBs pozitive, în asociere cu imunoglobuline specifice
antihepatită B, în doză de 0,06ml/kg, intramuscular, la copil şi 5 ml la adult.
Revaccinarea se face la 5 ani, durata protecţiei este de 5-10 ani.
Există persoane care nu răspund la vaccinare (non responders).
Contraindicaţii: reacţii anafilactice la drojdia de bere.
Efecte adverse posibile: reacţii locale uşoare, dureri abdominale, cefalee, astenie, erupţii, subfebrilităţi.
Dozaj: până la 10 ani 10 micrograme/0,5 ml; peste 10 ani, 20 micrograme/1 ml.
Titru de anticorpi, minim protector: 10 miliUI/ml.

VACCINAREA ANTIGRIPALĂ (necuprinsă în vaccinările obligatorii din PNI)

Conţinut: O.M.S. decide anual compoziţia vaccinului, pentru a reflecta tulpinile circulante de virus gripal A şi
B în sezonul respectiv. Vaccinurile în uz sunt fie corpusculare inactivate, fie antigenice (hemaglutinina şi
neuraminidaza).
Prezentare: suspensie injectabilă, ambalat în fiole sau seringi preîncărcate, funcţie de firma producătoare.
Păstrare: 2-80C (în frigider); nu se congelează. A nu se a depăşi data înscrisă pe ambalaj.
Administrare: profund i.m.
Indicaţii: recomandat în profilaxia gripei, în special persoane > 65 ani şi copii, bolnavi cronici şi
imunodeprimaţi, persoane instituţonalizate, personal medical şi grupe populaţionale de importanţă socială
deosebită. Vaccinarea se practică preferabil în presezon epidemic (lunile octombrie-noiembrie).
Dozare, în funcţie de firma producătoare:
copii > 6 luni -35 luni: 0,25ml (în doză)
Pentru copiii care nu au mai fost vaccinaţi sau infectaţi cu virus gripal este necesar un rapel de 0,25ml la
un interva de 4 săptămâni după primovaccinare.
adulţi şi copii > 36 luni: 1 doză de 0,5ml
Răspunsul imun devine protector la două săptămâni de la administrarea vaccinului.
C.I.:
alergie la ouă sau la oricare din constituienţii vaccinului
în caz de boală febrilă sau infecţie acută, vaccinarea trebuie amânată