IMUNIZĂRILE (VACCINĂRILE)

Definiţii:
Imunizarea = dobândirea unei stări de rezistenţă specifică faţă de o
anumită infecţie.
Vaccinarea = metodă de profilaxie prin care se realizează creşterea
rezistenţei specifice faţă de un anumit agent infecţios sau de un produs al
acestuia (toxină). Este o imunizare activă, prin care organismul îşi fabrică
proprii anticorpi faţă de agentul (inactivat) folosit.
Vaccin = produs biologic utilizat pentru inducerea imunităţii active
specifice faţă de anumiţi agenţi infecţioşi.
Antigen = substanţă care are capacitatea de a determina în organism
formarea de anticorpi cu care ulterior, la un nou contact, va reacţiona
specific putând fi neutralizat de aceştia. Antigenele pot fi de natură proteică
sau polizaharide.
Anticorpi = substanţe specifice de natură proteică care se formează
în organism sub acţiunea unui antigen şi au proprietatea de a reacţiona cu
acesta la un contact ulterior.

Vaccinurile sunt preparate imunobiologice care conţin o suspensie de

microorganisme (bacterii, virusuri, ricketsii, etc.) vii, inactivate (omorâte)
sau fracţiuni ale acestora, care se administrează cu intenţia de a induce
imunitate în scopul prevenirii unor boli sau a consecinţelor acestora.
Imunogenitatea vaccinului este capacitatea acestuia de a evoca un
răspuns imun la individul care a fost vaccinat.

106
 Domeniul de utilizare al vaccinurilor, reprezentat iniţial de
prevenirea unor boli infecţioase, s-a extins la patologia cronică, cea
malignă şi imunomodulatoare.
Unele vaccinuri conţin antigene bine definite (antigenul de suprafaţă
al virusului hepatitei B, polizaharidul pneumococic), altele conţin antigene
complexe sau incomplet definite (vaccinurile virale vii atenuate,
vaccinurile corpusculare inactivate).

Un vaccin trebuie să deţină următoarele calităţi ideale:

- capacitatea de a induce o imunitate solidă (umorală, celulară şi

locală), similară cu cea generată de infecţia naturală, după o
singură doză vaccinală;
- asigurarea protecţiei faţă de primoinfecţie şi reinfecţii;
- durata lungă a protecţiei (mai mulţi ani sau toată viaţa);
- reacţii adverse imediate minime şi absenţa unor efecte tardive;
- asigurarea imunităţii faţă de mai multe tulpini ale agentului
infecţios;
- să nu necesite condiţii speciale de păstrare şi manevrare;
- să nu interfereze semnificativ cu alte vaccinuri administrate
simultan;
- beneficiul vaccinării să depăşească costurile şi riscurile asociate
infecţiei naturale;
- să aibă o administrare simplă, practică, acceptabilă din punct de
vedere cultural şi etic pentru populaţia căreia i se adresează
vaccinarea.

107
 TIPURI DE VACCINURI

Vaccinurile utilizate în practică precum şi cele evaluate în cadrul

unor studii populaţionale pot fi clasificate după următoarele criterii:
™ După categoria de microorganisme conţinute:
- vaccinuri virale faţă de virusurile: gripale, ale hepatitei A şi B,
herpes simplex, papiloma, polio, rabic, rujeolic, rubeolic,
varicelo-zosterian, ş.a.;
- vaccinuri bacteriene – obţinute din: Bacillus anthracis, Bordetella
pertussis, Campylobacter jejuni, Streptococcus pneumoniae, ş.a;
- vaccinuri parazitare – cu antigene de: Giardia lamblia,
Toxoplasma gondii, Plasmodium;
- vaccinuri fungice – conţinând: Candida albicans, Aspergillus
fumigatus;

™ După starea de viabilitate a agenţilor infecţioşi pe care îi

conţin, vaccinurile pot fi împărţite în:
- vaccinuri cu antigene vii atenuate sau supraatenuate: BCG,
poliomielitic oral, rujeolic, urlian, rubeolic, ş.a:
- vaccinuri cu antigene inactivate (omorâte): polio injectabil,
pertussis, herpetic, gripal, hepatitic A, dizenteric, ş.a;

™ După natura componentelor antigenice:

- vaccinuri corpusculare, în care corpii bacterieni sau virali sunt
integrali: BCG, urlian, pertussis, gripal, polio, holeric, ş.a;
- vaccinuri subunitare, care conţin fragmente din antigenul
etiologic (subunităţi structurale): pneumococic, meningococic,
stafilococic, streptococic;
- anatoxine (produse de exotoxinele bacteriene): vaccinurile
tetanic, difteric, pertussis acelular, anti-E.coli enterotoxigen.

108
 ™ După modalitatea de preparare a vaccinurilor:
- vaccinuri atenuate: BCG, polio, rubeolic, urlian, varicelos,
holeric, dizenteric, ş.a;
- vaccinuri supraatenuate: rujeolic;
- vaccinuri inactivate: polio, pertussis, herpetic, gripal, hepatitic A;
- vaccinuri fracţionate: gripal;
- vaccinuri obţinute prin sinteză chimică: antigene de natură
proteică;
- vaccinuri obţinute prin inginerie genetică.

™ După numărul componentelor antigenice:

- vaccinuri cu antigene de la o singură specie de microorganisme:
simple, monovalente (BCG, difteric, hepatitic A, ş.a) şi complexe,
polivalente (gripal, pneumococic, ş.a.)
- vaccinuri asociate (combinate), care conţin amestecuri de
antigene de la specii diferite de microorganisme:
- bivaccinuri – diftero-tetanic, rujeolic-rubeolic;
- trivaccinuri – diftero-tetano-pertussis, diftero-tetano-
polio, rujeolic-urlian-rubeolic;
- tetravaccinuri – diftero-tetano-pertussis-polio;
- pentavaccinuri – diftero-tetano-pertussis-polio-
Haemophilus influenzae;
- hexavaccinuri: - diftero-tetano-pertussis-hepatitic B-
polio-Haemophilus influenzae;

™ După circumstanţele de utilizare:

- vaccinuri administrate populaţional conform programelor
naţionale de imunizări: BCG, hepatitic B, difteric, tetanic,
pertussis, şi celelalte;

109
- vaccinuri administrate în anumite circumstanţe epidemiologice
particulare:
- călătorie în zone endemice: holeric, amarilic;
- dependent de sezonul epidemic pentru unele boli
infecţioase: gripal, dizenteric;
- în condiţiile evoluţiei unor focare epidemice: hepatitic
A, hepatitic B, tifoidic;
- calamităţi naturale: holeric, tetanic, rabic;
- imunizarea persoanelor imunodeprimate: gripal,
meningococic, pneumococic;
- vaccinările adulţilor includ revaccinări precum şi
diferite administrări funcţie de riscul ocupaţional,
preocupări socio-economice sau de patologia asociată.

™ După eficienţă şi gradul de utilizare:

- vaccinuri de largă utilizare, reprezentând principala măsură de
prevenire a bolii: poliomielitic, difteric, tetanic, rujeolic, rubeolic;
- vaccinuri cu importanţă crescută în profilaxia unei boli, având rol
secundar în prevenirea bolii: BCG, pertussis, holeric, dizenteric;
- vaccinuri cu importanţă regională sau pentru grupe populaţionale
cu risc crescut, pentru prevenirea unei anumite boli infecţioase:
amarilic, holeric, meningococic, pneumococic, etc.
- vaccinuri în curs de evaluare: malaric, luetic, herpetic, lepros,
hepatitic, ş.a.

™ După momentul administrării în relaţie cu expunerea la

agentul infecţios:

- vaccinuri profilactice – se administrează înaintea expunerii la

agentul infecţios: vaccinurile din calendarul naţional de vaccinări,
vaccinurile recomandate călătorilor în zone cu risc epidemiologic

110
 crescut şi cele recomandate persoanelor cu risc profesional de
boală infecţioasă;
- terapeutice – se administrează după expunerea la agentul
infecţios: dintre vaccinurile în uz – vaccinul hepatitic B şi rabic,
dintre vaccinurile în evaluare – lepros, BCG.

Calendarul vaccinărilor în ţara noastră

Vârsta recomandată Vaccin Comentarii

Primele 24 ore Hep B Maternitate
4-7 zile BCG Maternitate
2 luni DTP- Hep B, VPO Simultan
4 luni DTP, VPO Simultan
6 luni DTP- Hep B, VPO Simultan
12 luni DTP, VPO Simultan
12-15 luni RRO
30-35 luni DTP
7 ani (în cls. I-a) DT, RRO Campanii şcolare
9 ani (în cls. III-a VPO Campanii şcolare
*
14 ani (în cls. VIII-a) DT, Rub Campanii şcolare
18 ani (în cls. XII-a) Hep B Campanii şcolare

Hep B = vaccin hepatitic B

BCG = vaccin de tip Calmette Guerin
DTP = vaccin diftero-tetano-pertussis
DT = vaccin diftero-tetanic pediatric (se utilizează până la vârsta de 14 ani)
VPO = vaccin polio oral
RRO = vaccin rujeolic-rubeolic-oreion
Rub = vaccin rubeolic
*
numai fetele

111
 Pentru administrarea tuturor vaccinurilor menţionate se vor
utiliza numai seringi de unică folosinţă.
Evitarea reacţiilor adverse postvaccinale şi a eşecului imunizărilor în
practica vaccinală se bazează pe respectarea contraindicaţiilor şi
precauţiilor pentru fiecare tip de vaccin.

Contraindicaţiile generale ale vaccinărilor sunt:

- reacţii anafilactice la un vaccin şi la un constituient al acestuia

(acestea contraindică folosirea vaccinului respectiv sau al
oricăruia care are în structură acel constituient);
- boli severe, cu sau fără febră (boli infecţioase, tuberculoză
evolutivă, nefropatii cronice, afecţiuni cardiovasculare
decompensate, boli hepatice, neurologice, ş.a.);
- caşexia;
- imunodeficienţe;
- afecţiuni alergice severe.
Sarcina contraindică vaccinurile cu virus viu în primele 3 luni de
gestaţie (risc teratogen).

Precauţii în administrarea vaccinurilor

CONTRAINDICŢII PRECAUŢII
Vaccinul diftero-tetano-pertussis (corpuscular sau antigenic)
Encefalopatie cu debut Dacă după o doză anterioară de vaccin a apărut:
în primele 7 zile după - febră ≥ 40,5° C în primele 48 ore;
administrarea unei - stare de colaps sau şoc (episod hipoton-
doze de vaccin diftero- hiporesponsiv) în primele 48 ore;
tetano-pertussis - plâns persistent în primele 48 ore;
- convulsii în primele 3 zile;
- sindromul Guillain-Barre în primele 6 săptămâni

112
 Vaccinul polio viu atenuat
-Infecţie cu HIV sau Graviditatea
contact de famile cu un
infectat cu HIV;
- Imunodeficienţă
cunoscută;
- Contact cu un
imunodeficient.
Vaccinul rujeolic
- Reacţii anafilactice Administrarea recentă de sânge integral, derivate
după ingestia de ou sau de sânge sau imunoglobuline.
la neomicină;
- Graviditatea;
- Imunodeficienţele
cunoscute.

Vaccinul rujeolic-urlian-rubeolic
- Recţie anafilactică la Administrarea recentă de sânge integral, produse
neomicină sau gelatină; de sânge sau imunoglobuline;
- Graviditatea; Trombocitopenia; antecedente de purpură
- Imunodeficienţa trombocitopenică.
cunoscută.
Vaccinul hepatitic B
Reacţie anafilactică la
drojdia de bere
Vaccinul BCG
Infecţie cu HIV Nou-născut cu greutatea mai mică de 2 500g la
simptomatică vârsta de 4-7 zile

Nu constituie contraindicaţie de vaccinare:

- bolile cu evoluţie uşoară;
- sindromul diareic;
- afecţiunile respiratorii uşoare;
- otita medie;
- reacţiile locale uşoare şi moderate;
- terapia cu antibiotice;

113
 - convalescenţa sau expunerea la o boală infecţioasă (nu sunt
dovezi că afectează răspunsul imun la vaccinare sau că
probabilitatea de reacţii adverse este mai mare);
- gravide în anturaj;
- alăptarea;
- naşterea prematură;
- reacţii de tip alergic la antibiotice care nu sunt conţinute în
vaccin;

Reacţii adverse postvaccinale

O reacţie adversă postvaccinală se defineşte ca un eveniment medical
nedorit, temporal asociat cu vaccinarea şi care poate fi sau nu cauzat de
vaccin sau vaccinare. Criteriul asocierii incidentului cu vaccinarea este
apariţia acestuia în primele 4 săptamâni după administrarea preparatului
vaccinal. Pragul de toleranţă al efectelor secundare privind vaccinările este
mult mai scăzut comparativ cu preparatele medicamentoase, deoarece
administrarea acestora se face la persoane sănătoase şi de cele mai multe
ori este obligatorie.
Definiţiile standard utilizate în ţara noastră pentru supravegherea
reacţiilor adverse postvaccinale corespund celor elaborate de OMS şi dintre
acestea fac parte:
- abccesul la locul injectării vaccinului – se consideră apariţia unei
leziuni fluctuante sau supurative centrate pe locul de injectare a
vaccinului;
- limfadenita (inclusiv cea supurată) – prezenţa a cel puţin un
ganglion limfatic cu diametrul de ≥ 1,5 cm sau fistulizat;
- reacţia locală severă – eritemul şi/sau tumefierea, centrate pe
locul injectării, însoţită de: durere, eritem cu durată de peste trei
zile, tumefiere extinsă până la o articulaţie vecină;

114
 - sindromul Guillain-Barre (paralizia acută flască) simetrică, rapid
progresivă, ascendentă. Acest sindrom raportat după vaccinarea
antigripală şi antihepatitică B, nu a putut fi asociat cu certitudine
acestor vaccinări;
- encefalopatia – afecţiune cu debut acut caracterizată prin:
convulsii, alterarea gravă a conştienţei pe o perioadă de o zi sau
mai mult şi modificări distincte de comportament cu durata de cel
puţin o zi;
- convulsiile febrile sau afebrile cu durată de la câteva minute până
la peste 15 minute neacompaniate de simptome sau semne
neurologice de focar;
- starea de colaps sau de şoc cu hipotonie – caracterizată prin
paloare survenită brusc, pierderea sau diminuarea reactivităţii, a
tonicităţii musculare, cu manifestare în primele 24 ore după
vaccinare şi caracter reversibil;
- plânsul persisent este un plâns continuu, inconsolabil, care
durează peste 3 ore şi este însoţit de un geamăt caracteristic;
- sindrom de şoc toxico-septic – debutul este brusc, cu febră,
vărsături şi diaree apoasă survenite la câteva ore după vaccinare.
Apare prin contaminarea exterioară a preparatului.
După cauze, reacţiile adverse postvaccinale se clasifică în patru
categorii:
1. Reacţii adverse postvaccinale asociate programului de vaccinare
– datorate erorilor în păstrarea, mânuirea sau administrarea
vaccinurilor şi pot fi reprezentate de abcese la locul administrării sau
şoc toxico-septic.
2. Reacţii adverse postvaccinale induse de vaccin – manifestări
cauzate de reacţia particulară a unei persoane la un anumit vaccin.

115
 3. Reacţii adverse postvaccinale coincidente – entităţi medicale care
ar fi apărut şi dacă individul nu ar fi fost vaccinat.
4. Reacţiile adverse postvaccinale de cauză necunoscută includ
manifestări care nu se încadrează în nici una din categoriile
anterioare, fiind imposibil de incriminat o cauză cunoscută până la
ora actuală.

Utilizarea vaccinurilor la nivel populaţional a adus beneficii imense

societăţii prin evitarea cheltuielilor pentru îngrijirea cazurilor, contribuţia la
creşterea duratei medii de viaţă, prin prevenirea unor boli infecţioase.
Astfel impactul vaccinărilor asupra stării de sănătate a populaţiei este
excepţional, reducând mortalitatea, crescând speranţa de viaţă şi
ameliorând structurile demografice.

116