MEDICAMENTE BIOLOGICE CURS

Şef lucr. dr. Anca Butucă

MEDICAMENTE BIOLOGICE

CLASIFICAREA VACCINURILOR
VACCINURILE

Vaccinurile sunt produse biologice,

obtinute din microorganisme sau
toxinele acestora si care aplicate
unui organism ii confera imunitate
activa fata de microorganismul
din care a fost preparat.
SCURT ISTORIC

1796 – vaccinarea și termenul de vaccin

- medicul generalist Edward Jenner
- primul vaccin pentru variolă
1876 – Robert Koch –agentul etiologic al antraxului (Bacillus
anthractis)
1881 – agentul TBC (Mycobacterium Tuberculosis)
1881 –Luis Pasteur și Emile Roux – primul vaccin împotriva antraxului
SCURT ISTORIC

1885 – primul vaccin împotriva rabiei

Sec. XIX – primele programe naționale de vaccinare.
După al doiliea razboi mondial – descoperite și intră în uz cel puțin
22 vaccinuri
1940 – primele vaccinuri împotriva tusei convulsive – pertusis
În prezent, există 26 de boli infecțioase care pot fi prevenite prin
vaccinare
CLASIFICAREA VACCINURILOR

CRITERII
1. Categoria de microorganisme
2. Starea de viabilitatea a genților infecțioși
3. Natura componentelor antigenice
4. Modalitatea de preparare a vaccinurilor
5. Numărul componentelor antigenice
6. Circumsanțele de utilizare
7. Eficiență și gradul de utilizare
8. Expunerea la agentul infecțios
CLASIFICAREA VACCINURILOR

1. După categoria de microorganisme

 vaccinuri virale
•contra virusurilor: gripale, encefalitei japoneze, hepatitei A
şi B, papilomavirus, poliovirus, rabic, rotavirus, rujeolic,
rubeolic, varicelo- zosterian, etc.
•antigene de: Giardia lamblia, Plasmodium, etc
 vaccinuri fungice
•Candida albicans, Pneumocystis carinii, Aspergillus
fumigatus
 CLASIFICAREA VACCINURILOR
2. După starea de viabilitate a agenților
inefcțioși
 vaccinuri cu antigene vii atenuate:

•BCG, poliomielitic oral, rujeolic, urlian, rubeolic, rotaviral,

anti-encefalită japoneză, etc.

 vaccinuri cu antigene inactivate (omorâte):

•polio injectabil, pertussis, herpetic, gripal, tifoidic, hepatitic

A, anti-
• Haemophilus influenzae tip b, anti-HIV, etc
CLASIFICAREA VACCINURILOR
3. După natura componentelor antigenice
 vaccinuri corpusculare
• corpii bacterieni, sau virali sunt integrali:
– BCG, urlian, pertussis, gripal, polio, rotaviral, etc

 vaccinuri subunitare
• conţin fragmente din agentul etiologic (subunităţi structurale):
– hepatitic B, gripal, gonococic, pneumococic, anti-Haemophilus
influenzae tip b, meningococic, stafilococic, streptococic

 anatoxine (produse din exotoxinele bacteriene)

• vaccinurile tetanic, difteric, pertussis acelular, anti-E. coli
• enterotoxigen.
CLASIFICAREA VACCINURILOR
4. După modalitatea de preparare

 vaccinuri atenuate: BCG, polio, rubeolic, urlian, varicelos, holeric

 vaccinuri inactivate: polio, pertussis, gripal, hepatitic A, dizenteric,
meningococic
 vaccinuri fracţionate („split-vaccin”): gripal
 vaccinuri obţinute prin sinteză chimică: antigene de natură proteică
 vaccinuri obţinute prin inginerie genetică :
•recombinare - vaccinul hepatitic B
•mutaţii - tifoidic
•vectori vii - vaccinia, BCG
•„genetică inversă” - gripal
 vaccinuri obţinute prin inserarea de fragmente AD N într-o
plasmidă constituind vaccinurile cu ADN (genetice): hepatitic C, HIV,
gripal
CLASIFICAREA VACCINURILOR
5. După numărul componentelor antigenice
Vaccinuri cu antigene de la o singură specie de microorganisme
• vaccinuri simple (monovalente) - conţin o singură tulpină, tip, sau serotip din aceeaşi specie:
BCG, difteric, tetanic, hepatitic A, B, rabic, rubeolic, rujeolic, varicelos, etc.
• vaccinuri complexe (polivalente) - conţin mai multe tulpini sau tipuri de germeni din aceeaşi
specie: gripal (2 variante din tipul de virus gripal A şi una din tipul B), etc.

Vaccinuri asociate (combinate), care conţin amestecuri de antigene de la specii diferite de

microorganisme:
• bivaccinuri - antigene de la 2 specii diferite: diftero-tetanic, tifoidic-hepatitic A, rujeolic-
rubeolic
• trivaccinuri - 3 tipuri antigenice: diftero-tetano-pertussis, diftero-tetano-polio, rujeolic- oreionic-
rubeolic
• tetravaccinuri - 4 tipuri antigenice: diftero-tetano-pertussis-polio, diftero-tetano-pertussis-
hepatitic B
• pentavaccinuri - 5 tipuri antigenice: diftero-tetano-pertussis-polio-H. influenzae tip b
• hexavaccinuri - 6 tipuri antigenice: diftero-tetano-pertussis-hepatitic B-polio-H. influenzae
• tip b
• Vaccinurile asociate asigură imunizarea simultană faţă de mai mulţi agenţi infecţioşi,
simplificând programele de vaccinări.
CLASIFICAREA VACCINURILOR
6. După circumsanțele de utilizare
 Vaccinuri administrate populaţional conform programelor naţionale
de imunizare: vaccinurile BCG, hepatitic B, difteric, tetanic, pertussis, polio,
rubeolic, oreionic, rujeolic
 Vaccinuri administrate în anumite circumstanţe epidemiologice
particulare:
• călătorie în zone endemice, pentru anumite boli infecţioase: holeric, febra
galbenă, hepatitic A, tifoidic, anti-encefalită japoneză, meningococic
• dependent de sezonul epidemic pentru unele boli infecţioase: gripal
• în condiţiile evoluţiei unor focare epidemice (se efectuează vaccinarea sau
revaccinarea contacţilor): polio, difteric, tetanic, BCG, rujeolic, hepatitic A, B
• calamităţi naturale (inundaţii, cutremure), sociale, riscuri ocupaţionale, accidente
• imunizarea persoanelor imunodeprimate: tetanic, difteric, varicelos, gripal,
meningococic, pneumococic, anti-Haemophilus influenzae tip b
• vaccinările adulţilor includ revaccinări precum şi diferite administrări funcţie de
riscul ocupaţional, preocupări socio-economice sau de patologia asociată:
vaccinurile tetanic, difteric, polio, rubeolic, hepatitic B, varicelos.
• vaccinuri recomandate mai ales vârstnicilor: tetanic, gripal, pneumococic,
tifoidic
CLASIFICAREA VACCINURILOR
7. După momentul administrării

În relaţie cu expunerea la agentul infecţios, vaccinurile pot să fie:

 profilactice - se administrează înaintea expunerii la agentul infecţios:

• vaccinurile din programul naţional de imunizare
• vaccinurile recomandate călătorilor în zone cu risc
epidemiologic crescut
• vaccinurile recomandate persoanelor cu risc profesional de
boală infecţioasă

 terapeutice - se administrează după expunerea la agentul infecţios:

• vaccinuri în uz: vaccinul anti-rabic;
• vaccinuri în curs de evaluare: lepros (corpuscular inactivat),
tuberculos, anti-HIV
CLASIFICAREA VACCINURILOR
8. După natura antigenului și modaliatatea de
preparare
Vaccinuri corpusculare vii atenuate
 Vaccinuri corpusculare inactivate (omorâte)
 Vaccinuri subunitare
• Proteine
• Polizaharide
• Peptide sintetice

 Vaccinurile ADN
• Fragmente ADN
• Vaccinuri vectoriale

 Vaccinuri cu anatoxine
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri corpusculare vii atenuate
 Microorganisme integrale (virusuri, bacterii)
• virulenţa scăzută (atenuată) prin modificarea capacităţii patogene
• păstrarea posibilităţii de replicare şi de inducere a răspunsului imun
 Modalităţi de atenuare
• Atenuarea in vitro
– Pasaje succesive pe medii de cultură

• » Mycobacterium bovis = bacil Calmette-Guérin (231 pasaje, 13 ani)

• » Poliovirusurile = Sabin (trecerea în culturi de celule non-umane)
• Variante de microorganisme provenite de la alte specii
– Vaccinul antivariolic – utilizează specia responsabilă de apariţia variolei la vaci = vaccinuri jenneriene
• Genetic (virale)
– Realizarea de mutaţii = reasortarea genomului viral prin coinfectarea unei linii celulare de cultură cu 2
tipuri de virusuri (natural+inactiv)

• » Rotavirusurile
• Temperatură
– Cultivarea pe medii de cultură, la temperaturi sub-fiziologice (25 oC)
• Chimic
– Mutageneza indusă de agenţi chimici (S. typhi)
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri corpusculare vii atenuate
Caracteristici
 Utilizează exclusiv microorganisme atenuate
 Replicarea la nivelul gazdei
 Este suficientă o singură doză vaccinală (sau 2)
 Conțin o cantitate redusă de microorganisme
 Mai puțin stabil (conversia)
 Nu este necesară prezenţa adjuvanţilor
 Pot fi administrate utilizând calea naturală de producere a infecției
 Stimulează atât răspunsul umoral cât şi răspunsul celular
 Induc memoria imunologică umorală şi celulară
 Uneori pot fi răspândite de la persoane vaccinate la persoane nevaccinate
polio, rotavirus
 Siguranţă variabilă la pacienţii imunocompromişi
 Transport şi conservare facile
 Cost ridicat
 Probleme de natură etică
 Întrunesc multe din calităţile unui vaccin ideal (protecţia)
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri corpusculare inactivate omorâte

 Conţin particule întregi bacteriene, sau virale

•Omorâte prin agenţi fizici (căldură) şi/sau chimici
•Incapabile de multiplicare la nivelul gazdei
•Capabile să inducă un răspuns imun

 Modalităţi de inactivare
•Temperatură (scăzută / crescută)
•Agenţi chimici:
–Glutaraldehidă, fenol (pot afecta epitopii imunogenici)
–Colicina E2 – endonuclează ADN (nu modifică
integritatea celulară)
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri corpusculare inactivate omorâte

 Caracteristici
• Pot fi utilizate microorganisme virulente
• Nu se replică la nivelul gazdei
• Necesită mai multe doze vaccinale
• Conțin o cantitate mare de microorganisme
• Relativ stabile
• În general este necesară prezența adjuvanților
• În general se administrează parenteral
• Stimulează un răspuns umoral bun și un răspuns celular redus
• Induce slab memoria imunologică celulară
• Nu pot trece de la persoane vaccinate la persoane nevaccinate
• Sigure în cazul administrării la pacienții imunocompromiși
• Transport și conservare facile
• Cost scăzut
• Implicații etice mai reduse
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri subunitare
 Conţin antigenul sau fracţiunea antigenică cu rol principal în patogeneza bolii
infecţioase şi imunogenitate
• Proteine
• Polizaharide
• Peptide sintetice
 Obţinerea fragmentelor
• Fracţionare (clasic) = „split-vaccinuri“
– V. gripal - conţine antigenele de suprafaţă hemaglutinina şi neuraminidaza
(structuri proteice)
– V. pneumococic, meningococic şi anti-HiB - conţin antigene polizaharidice
capsulare
• » Ca atare
• » Conjugate cu anatoxine
• Biotehnologie
– Tehnologia ADN-ului recombinant
• » Vaccinul anti-hepatitic B (pe celule de Saccharomyces cerevisiae)
• Sinteză chimică peptide
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri subunitare
 Caracteristici
• Pot fi utilizate microorganisme virulente
• Nu se replică la nivelul gazdei
• Necesită mai multe doze vaccinale
• Conțin o cantitate mare de antigene
• Stabilitate chimică variabilă
– Peptide
• În general este necesară prezența adjuvanților
• În general se administrează parenteral
• Răspunsul imun depinde de tipul de fragment utilizat
– Proteine – induce răspuns umoral bun şi răspuns celular redus
– Polizaharide – răspuns imun modest, nu induce memoria imunologică
• » Conjugare cu proteine
• Sigure în cazul administrării la pacienții imunocompromiși
• Transport și conservare facile
• Cost scăzut
OBȚINEREA VACCINURILOR

Vaccinuri ADN =
Vaccinuri genetice
 Conţin genele care codifică antigenele
de interes, plasate prin promotorul
potrivit în
• Plasmidă
• Vector bacterian / viral
 Fragmentul ADN se obţine prin
tehnologia ADN-recombinant
 Se administrează
• Fragmente ADN (plasmide)
– ADN-ul din vaccin este înglobat în miofibrile
– Antigenele proteice sintetizate au rol în inducerea
unui răspuns imun celular
 Prin intermediul vectorilor vii
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri ADN = Vaccinuri genetice
–Fragmente ADN (incluse in plasmide)
• Caracteristici
– Evită contactul organismului cu o tulpină vaccinală vie
– Se declanşează atât răspuns imun umoral cât şi celular de lungă durată
– Sunt vaccinuri stabile (nu necesită lanţ de frig)
– Producerea este standardizată
– Sunt limitate la antigenele proteice
– Ar putea predispune la cancere prin posibilitatea incorporării ADN- ului din vaccin în cromozomii celulei
gazdă devenind oncogene sau prin inhibarea genelor tumorale supresoare
– Cost redus
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri ADN = Vaccinuri genetice
–Vectoriale
• Vectori – proprietăţi
– Virali sau bacterieni
– Sunt infecţioşi, dar nepatogeni (nu produc îmbolnăviri)
– Să poată fi modificaţi genetic
• Caracteristici
– Nu cauzează boala
– Sunt vii
– Vectorii sunt modificaţi genetic pentru a conţine genele necesare sintezei proteinelor virale
– Imunogenicitate superioară faţă de vaccinurile ADN simple
– Relativ complicat de preparat (virus)
– Preexistenţa unei imunităţi la vectorul folosit (virus)
– Stabilitate?
– Preţ ridicat
OBȚINEREA VACCINURILOR
Vaccinuri cu anatoxine bacteriene
Cele mai utilizate anatoxine sunt cea tetanică şi difterică
Se obţin din exotoxinele microorganismelor, prin tratare cu formol la căldură,
•seSe utilizează pentru profilaxia bolilor infecţioase în a căror patogeneză
rolul major este deţinut de exotoxină
• neutralizează capacitatea toxigenă
•se păstrează calitatea imunogenă
Pentru creşterea imunogenităţii, anatoxina este adsorbită pe un adjuvant
imunologic (fosfatul de aluminiu) permite scăderea cantităţii de anatoxină
necesar a fi administrată şi creşterea intervalului dintre doze
Nivelul anticorpilor scade în timp, fiind necesare revaccinări repetate la
intervale regulate, în medie de 10 ani

 Suplimentar, anatoxina tetanică şi difterică se utilizează ca transportor

(carrier) pentru haptene
 Molecule proteice mari care fac posibil răspunsul imun de tip secundar
 BIBLIOGRAFIE

• Kaufmann SHE, Lambert PH, The Grand Challenge for the Future, Vaccines for
Poverty- Related Diseases from Bench to Field, Birkhäuser Verlag, Berlin,
Germany, 2005, 23-36.
• de Quadros CA, Vaccines: Preventing Disease & Protecting Health, Pan
American Health Organization, Washington D.C., 2004, 374.
• Ellis RW, New Vaccine Technologies, Landes Bioscience, Georgetown, SUA,
2001, 51-72, 134-182, 227-240.
• Kaufmann SHE, Novel Vaccination Strategies, Wiley-VCH Verlag GmbH & Co.
KGaA, Weinheim, Germany, 2004, 19-38, 228-284.
• André FE, Vaccinology: past achievements, present roadblocks and future
promises, Vaccine, 2003, 21, 593–595.
• National Institutes of Health, Understanding Vaccines,
www.niaid.nih.gov/publications/vaccine/pdf/undvacc.pdf
• CDC (2006). General Recommendations on Immunization Recommendations of
the Advisory Committee on Immunization Practices, MMW R, 55(No. 15-1)
• ***, Ordin nr. 570 din 29/03/2007
• Brumboiu MI, Bocşan IS, Vaccinuri şi vaccinări în practica medicală, Editura
Medicală Universitară "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca, 2005
Despre vaccinare, cu luciditate
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• Singura boală eradicată prin vaccinare este

variola. În curs de eradicare este
poliomielita – în 2012 mai existau trei țări
endemice în lume: Nigeria, Pakistan și
1. „Nu mai este nevoie Afganistan.
să ne vaccinăm, pentru
că bolile au dispărut”
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• Niciun vaccin nu este sută la sută eficace. În

realitate, unul din zece copii care au primit
vaccinul nu dezvoltă anticorpi și, deci, poate
face boala. Cu toate acestea, procentul este
2. „Persoanele care s-au mult mai mic decât în eventualitatea în care
vaccinat riscă să facă boala majoritatea nu s-ar vaccina
și la maturitate, deci • imunitatea naturală ˃˃˃imunitatea indusă
artificial
degeaba ne vaccinăm”
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• cu cât convingi mai multe

persoane să nu își vaccineze
copiii, cu atât propriul tău copil
nevaccinat va fi în pericol mai
3. „Persoanele care nu se mare de a face o boală
vaccinează sunt un
pericol pentru contagioasă!
comunitate
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• Vaccinurile administrate în primii doi ani

de viaţă reprezintă «o picătură de apă
dintr-un ocean» (expresie folosită într-un
4. „Vaccinurile sunt un studiu realizat de Paul Offit și
pericol pentru sistemul colaboratorii în 2002) din ceea ce
imunitar în formare al sistemul imunitar al unui copil întâlneşte
copilului. Tot ele se fac şi administrează cu succes în fiecare zi”.
vinovate de creșterea
numărului de alergii”
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• În general, atunci când se aprobă punerea

pe piață a unui medicament nou, regula
este ca beneficiile terapeutice să
depășească riscurile pe care le presupune
5. „Vaccinurile administrarea lui sau riscurile pe care le
provoacă multiple implică netratarea bolii. Într-un mod similar
reacții adverse pe se întâmplă și cu vaccinurile.!
termen scurt și, mai
ales, pe termen lung”
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• Medicii administrează vaccinuri

plurivalente sau mai multe vaccinuri în
aceeași zi pentru a evita traumatizarea
6. „Vaccinurile cu repetată a copilului mic prin înțepare.
tulpini multiple De altfel, pediatrii recomandă ca până
la vârsta de şase ani, copilul să nu
supraîncarcă sistemul primească alte înțepături în afara celor
imunitar și reprezintă necesare pentru vaccinare
un risc suplimentar
pentru organism””
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• Poliomielita sau paralizia infantilă este

provocată de un virus
• Ipoteza care leagă poliomielita de consumul
de zahăr este vehiculată pe bloguri de către
adepții curentului antivaccinare și se leagă
7. „Poliomielita este, de de observația că, înainte de introducerea
fapt, provocată de vaccinării, numărul de cazuri de
poliomielită creștea în timpul verii.
excesul de zahăr”””
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• Potrivit Organizației Mondiale a

Sănătății: 1,5 milioane de copii
au murit în 2008 din cauza
bolilor prevenibile prin
vaccinare, cifra reprezentând
8. „Cât ne vaccinăm?” 17% din decesele la vârste sub
cinci ani
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

Centrul pentru Controlul

Organizația Bolilor Atlanta (CDC
Mondială a Sănătății Atlanta) –
http://www.cdc.gov/vac
– www.who.int cines
Surse
autorizate de
informații

Centrul European pentru Agenția Europeană a

Controlul Bolilor (ECDC) Medicamentelor (EMEA)
– www.ecdc.europa.eu/ – www.ema.europa.eu/
„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

• articole științifice
publicate în reviste cotate
ISI Web of Science sau
incluse în baze de date
Surse autorizate de internaționale (PubMed,
informații NCBI).