Curs7 – Imunizarile

Imunizarea = reprezinta procesul de inducere activa sau de transfer al imunitatii prin

administrare de produse imunologice

Imunizarea poate fi: - activa

- pasiva
Imunizarea activa = formarea de anticorpi sau de un alt raspuns imun prin administrarea
de vaccin sau anatoxina
Imunizarea activa presupune introducerea in organism a unor antigene lipsite de
toxicitate si virulenta capabile sa stimuleze un raspuns imun asemanator celui produs de infectia
naturala
Protectia se instaleaza dupa o perioada de latent de 1-2 saptamani si dureaza o perioada
lunga de timp (luni sau ani de zile)
Imunizarea pasiva = acest proces poate fi realizat prin administrarea a trei tipuri de
produse imunologice: - imunoglobulina totala (Ig)
- imunoglobuline specifice (Is)
- seruri specific (Ss)
Dupa numarul de componente antigenice, vaccinurile pot fi:
- vaccinuri monovalente (contine antigenele unei singure specii bacteriene – ex:
BCG)
- vaccinuri complexe (mai multe tipuri ale aceleiasi specii – ex: vaccinul
antigripal)
- vaccinuri asociate (contin mai multe antigene de la specii diferite – ex: DTP –
trivaccin)
Strategia unei vaccinari include:
- varsta minima vaccinabila
- schema de vaccinare
- respectarea indicatiilor si contraindicatiilor
Varsta minima vaccinabila se stabileste in functie de capacitatea de raspuns imun si de
riscul epidemiologic. Astazi, se considera ca nou-nascutul este apt pentru a raspunde imun
adecvat, imediat dupa nastere.
Prin schema de vaccinare se intelege:
- modelul de adminsitrare
- calea de administrare
- numarul si marimea dozelor
- ritmul inocularii
- intervalul dinte diversele imunizari
- modul de administrare
- reflecta cele doua etape prin care se realizeaza procesul natural de imunizare
(primovaccinarea si rapelurile)

1
 Calea de administrare conditioneaza eficienta raspunsului imun. Intervalul optim intre
diversele imunizari are ca scop evitarea suprasolicitarii organismului cu stimuli antigeni diferiti
(in general intre o vaccinare si alta se lasa un interval de 30 de zile)
Principalele etape obligatorii in realizarea unei imunizari:
1. Intocmirea planului cu evaluarea necesarului de produse biologice si de alte material
2. Catagrafierea persoanelor vaccinabile
3. Asigurarea instrumentarului necesar
4. Instruirea persoanei vaccinator
5. Informarea si mobilizarea populatiei
6. Programarea vaccinarilor
7. Inregistrarea corecta a datelor in registru, fisa dovezilor de vaccinare pentru persoanele
flotante
8. Recuperarea restantelor, cei cu contraindicati temporare
9. Urmarirea reactiilor postvaccinale

Clasificarea reactiilor postvaccinale

1. Reactii locale:
- abces la locul infectarii
- limfadenita
- reactie locala severa

2. Reactii care afecteaza SNC:

- paralizia acuta (paralizia polio – asociata ci vaccinarea)
- encefalopatie
- encefalita
- meningita
- convulsii

3. Alte reactii secundare:

- reactii alergice (soc anafilactic)
- artralgii
- febra
- colaps
- plans persistent
- sindrom toxico-septic

Vaccinarile se efectueaza conform unui plan cuprins in Programul National de Imunizari.

Acesta reprezinta o esalonare a imunizarilor obligatorii in decursul unui an calendaristic sip e
toata durata vietii, incepand imediat dupa nastere. In afara vaccinurilor obligatorii, exista si alte
vaccinuri aplicate ocazional in conditii de risc epidemiologic, risc individual crescut fie
profesdional, fie prin boli preexistente.

2
 Contraindicatii pentru toate tipurile de vaccinari

- antecedente anafilactice la vaccin sau constituenti ai acestora

- tratamente imunosupresive, chimio sau radioterapie (fac necesara amanarea cu 3 luni)
- nu constituie contraindicatii de vaccinare: diareea, reactii locale usoare si moderate,
convalescenta bolilor acute
Evidenta imunizarilor se tine individual in Fisa Medicala a Copilului si in Registrul de
Vaccinari si Revaccinari.
Raportarea vacinarilor se face conform regulilor Sistemului Informational Sanitar.

Vaccinul antihepatita B

Vaccinul Antihepatita B este un vaccine inclus in Programul National de Imunizari si

este administrat nou-nascutului in maternitate dupa nastere.
Prezentare: in seringi preambalat sau in flacoane cu una sau mai multe doze
Adminsitrare:
- pe fata antero-laterala a coapsei la nou-nascut si copilul mic
- IM in regiunea deltoidiana la adult si copilul mare de 1 an
Indicatii: la nou-nascut – 3 doze de 0,5 ml, la 0-2-6 luni IM.
Reactii adverse:
a) Reactii comune:
- eritem
- durere
- febra usoara
b) Reactii care dispar in 2 zile
c) Reactii adverse rare:
- hipertermie
- ameteli
- varsaturi
- cefalee
- eruptii cutanate
d) Reactii adverse foarte rare:
- pareze faciale
Conditii de pastrare: la frigider la temperatura de 20C - 80C

Vaccinul BCG – vezi cursul 1 Pediatrie

Hexacima

Hexacima este un vaccin care contine substante active provenind din bacterii care
cauzeaza difteria, tetanosul, pertussis-ul haemophilus influenza tip B, din virusul hepatitei B si
virusului poliomielitei inactivate.

3
 Vaccinul se administreaza la copilul cu varsta de 6 saptamani - 2ani pentru protectia
impotriva urmatoarelor boli infectioase:
- difterie
- tetanus
- pertussis (tuse convulsiva)
- hepatita B
- poliomielita
- boli invazive

Doze + mod de administrare:

Vaccinarea primara consta in administrarea a 3 doze de 0,5 ml la interval de cel putin 4
saptamani si conform schemelor de vaccinare:
- la nastere: 2-4 luni
- rapelul: trebuie administrata o doza de rapel la interval de cel putin 6 luni de la
administrarea ultimei doze din cadrul schemei de vaccinare primara – 11 luni
Imunizarea se realizeaza prin vaccinare IM
Locuri recomandate:
- zona antero-laterala superioara a coapsei
- muschiul deltoid la copiii mai mari

Contraindicatii:
- antecedente de reactii anafilactice dupa o administrare anterioara de Hexacima
- administrarea de Hexacima este contraindicata daca persoana la care se va efectua
vaccinul a prezentat encefalopatie de etiologie necunoscuta, aparuta in decurs de 7 zile dupa
vaccinarea anterioara
Imunizarea trebuie amanata la persoane cu boli sau infectii febrile acute de intensitate
moderata pana la severe
Prezenta unei infectii minore si/sau a subfebrilitatii nu trebuie sa duca la amanarea
vaccinarii
Vaccinarea trebuie sa fie precedata de o evaluare a antecedentelor medicale ale persoanei
(vaccinare anterioara, reactii adverse)
Precautii pentru utilizare: a nu se administra prin injective IV, ID sau SC
Riscurile asociate cu Hexacima:
Cele mai frecvente efecte secundare sunt:
- durere si inrosire la locul de infectare
- iritabilitate si plans (este mai probabil ca reactiile sa apara dupa prima doza)

Vaccinul DTP

Se efectueaza pentru profilaxia difteriei, tetanosului si tusei convulsive

Administrare: - doza 1 – 7 ani (clasa I) cu o doza unica de 0,5 ml IM
- doza 2 – 14 ani (clasa a VIII-a) cu o doza de 0,5 ml IM

4
Reactii locale:
- durere
- eritem
- noduli
- infectie la locul administrarii

Reactii generale:
- febra (cedeaza in 24-48 de ore)
- convulsii in primele 4 zile
- plans persistent in primele 48 de ore
- encefalopatie cu debut in primele 7 zile

Vaccinul ROR (Rujeola, Oreion, Rubeola)

Administrare:
- doza 1 – la 12 luni
- doza 2 – la 5 ani
- doza 3 – la 7 ani
Reactii adverse:
- locale: - eritem
- generale: - febra moderata intre zilee 5-12 de la vaccinare
- catar ocular
- rinofaringita
Contraindicatii:
- cand copilul este foarte bolnav
- alergie cunoscuta la proteine din ou, kanamicina, neomicina
- la persoanele cu system imunitar slabit
Pastrare: la temperatura de 20C - 80C, dupa se va folosi in maximum 6 ore cu conditia pastrarii
la temperatura mentionata.

Schema de vaccinare conform Planului Nationala de Imunizari

BCG: la nastere
Antihepatita B: la nastere
Hexacima: la 2 – 4 – 11 luni
ROR: la 12 luni, 5 ani si 7 ani
DTP: la 6 ani, 14 ani
Vaccinari ocazionale (in diferite situatii epidemiologice):
1. Vaccinarea antigripala = gripa este o boala infectioasa acuta, cu o perioada de incubatie
de 1-3 zile, caracterizata clinic prin manifestari respiratorii, tuse si manifestari generale
severe.

5
 Epidemiologic, se caracterizeaza printr-o mare contagiozitate. Vaccinarea consta in 2
inoculari la interval de 4 saptamani la copii mai mic de 8 ani, sau o singura inoculare la persoane
cu varsta mai mare de 8 ani
Protectia postvaccinala este de 1 an. Eficienta vaccinului antigripal este de 60-80%.
Prezentare: suspensie injectabila ambalata in fiole sau seringi preincarcate, in functie de
firma producatoare.
Pastrare: in frigider la temperatura de 20C (nu se congeleaza). A nu se depasi data
inscrisa pe ambalaj.
Administrare: IM in muschiul deltoid
Indicatii:
- profilaxia gripei, in special a persoanelor cu varsta peste 65 de ani si copii, bolnavi
cronici si imunodeprimati, personal medical, persoane institutionalizate
- vaccinarea se practica, preferabil, in presezon epidemiologic (octombrie-noiembrie)
Dozare:
- la copiii mai mari de 6 luni – 35 de luni, 0,25 ml
- la copiii care nu au mai fost vaccinati este necesar un rapel de 0,25 ml la 4 saptamani
- la adulti si copiii mai mari de 35 de saptamani, o doza de 0,25 ml.
Raspunsul imun devine protector la 2 saptamani de la administrare.
Contraindicatii:
- pacientul este alergic la ou sau la oricare din constituentii vaccinului
- in caz de boala febrile sau infectie acuta, vaccinarea trebuie amanita

Vaccinul antihepatita A

Hepatita A = este o infectie virala a ficatului, cauzata de un virus ce poate fi eliminate

prin imunizare in prealabil.
Vaccinarea poate fi facuta la orice varsta si are o durata de imunizare de minim 10 ani.
Vaccinul impotriva hepatitei Anu a fost inclus in Programul National de Imunizari, dar
este recomandata copiilor cu varsta intre 12 - 23 de ani. Numita si boala mainilor murdare,
Hepatita A se transmite prin contaminarea alimentelor (in cazul unei igiene precare), iar semnele
infectiei isi fac aparitia la 6 luni de la infestare. Ameliorarea simptomelor survine de la sine, in
urma reactiei imunitare a organismului. Multi purtatori ai virusului nu dezvolta boala, dar pot
raspandi mai departe infectia.
Se recomanda 2 doze: aplicarea corecta a ambelor doze de vaccin produce o imunizare de
minim 10 ani, iar repetarea acesteia la 10 ani poate asigura protectia continua asupra hepatitei A.

Anemiile

Def.: afectiune hematologica caracterizata prin scaderea sub valori normale a numarului
globulelor rosii din sangele circulant si/sau ca si continutul lor in hemoglobina.

6
Clasificare:
a) In functie de marimea eritrocitului:
- anemii microcitare
- anemii normocitare
- anemii macrocitare

b) In functie de indicele de culoare al hematiei:

- anemii hipocrome
- anemii normocrome
- anemii hipercrome

c) In functie de caracterul patogenic:

- anemii feriprive
- anemii hemolitice
- anemii post hemoragice

Etiologie:
- incapacitatea maduvei de a produce hematii, iar scaderea productiei de hemoglobina
determina anemii feriprive
- scaderea productiei de eritrocite determina anemii hipoplazice, megaloblastice etc.
- pierderea sau distrugerea hematiilor determina anemii post hemoragice, hemolitice
- carenta de vitamina B12 produce un deficit de sinteza a hematiei (anemia Biermer)
- carenta de fier determina anemia feripriva
- tumori

Manifestari:
1) In forma acuta:
- dispnee
- tahicardie
- hipotensiune arteriala
- ameteli
- tulburari de vedere
- paloare intensa
- lipotimie
- uneori, colaps
- +/- icter in anemiile hemolitice

2) In forma cronica:
- paloare
- ameteli
- cefalee
- astenie
7
 - tulburari nervoase si de memorie
- palpitatii
- precordialgii
- dispnee
- anorexie
- flatulenta
- constipatie
- tulburari menstruale la femei

Manifestari particulare:
a) In hemoragia acuta:
- sete
- transpiratii
- lipotimie
- puls filiform

b) In anemiile feriprive:
- pirozis
- disfagii
- stomatita

c) In anemia Biermer (deficit de B12):

- parestezii
- scaderea fortei musculare la nivelul membrelor inferioare
- dureri abdominale postprandiale, la marginea si la varful limbii, glosita Hunter

Rolul asistentei in anemii

- supravegherea generala (tensiune, puls, temperatura, facies, tegumente si mucoase)

- anuntarea medicului la orice modificare aparuta in starea generala
- regim alimentar bogat in proteine si vitamine, diversificat si bogat in fier, lactate,
legume verzi si fructe
- recoltarea probelor biologice: hemoleucograma, sideremie
- efectuarea transfuziei cu sange integral (masa eritrocitara sau hematii spalate)
- administrarea vitaminei B12 IM cu controlul leucogramei
- corticoterapie in anemiile aplastice si cele hemolitice
- radioterapie si administrare de citostatice in cazul anemiilor datorate tumorilor
- antiobioterapie
- medicatia afectiunii de baza in anemiile datorate infectiilor.