4.

Vaccin hepatitic A inactivat şi vaccin hepatitic B recombinant şi adsorbit

( ex. Twinrix Adult )

Se administrează peste vârsta de 16 ani , persoanelor care prezintă risc de a contacta
hepatită A sau B .

Doze şi mod de administrare:

În mod uzual se administrează la 0,1,6 luni ( excepţional la 0,7,21 de zile şi o a patra

doză la 12 luni după prima doză)

Se administrează intramuscular în regiunea deltoidiană ( excepţional s.c. la cei cu

trombocitopenie sau tulburări hemoragipare)

Nu este recomandat pentru profilaxia postexpunere ( ex. înţepături de ac)

Vaccinul nu a fost testat la pacienţii cu imunitate afectată .

Protecţia împotriva hepatitei A şi B se dezvoltă în 2-4 săptămâni.

Indicatii:

- călătorii în ariile unde hapatitele A şi B evoluează endemic

- pacienţi cu afecţiuni hepatice cronice incluzând: ciroze, alcoolici, hepatita cronică C,

hepatite autoimune,ciroză biliară primară

- persoane cu risc profesional de a contacta cele două boli : personalul laboratoarelor,

poliţia sau cei care acordă asistenţă medicală de urgenţă

- lucrătorii la salubritate

- personalul din centrele de îngrijire zilnice

- personalul din centrele de hemodializă

- personalul militar

- homosexualii

- rezidenţii centrelor de reabilitare ( alcool şi droguri )

 pacienţii care primesc frecvent produse de sânge inclusiv hemofilicii

Alte vaccinări

1.Vaccin hepatitic A inactivat adsorbit

(ex.Havrix , Avaxim)

Indicaţii :

- copii începând cu vârsta de 12 luni până la 15 ani inclusiv, care au risc crescut de
contaminare sau răspândire a infecţiei sau de a dezvolta o boală potenţial letală ca
urmare a contaminării , inclusiv cei care clătoresc în zone unde hepatita A evoluează
endemic într-un grad mai mare sau intermediar

- călătorii în zone în care prevalenţa hepatitei A este crescută : Africa, asia, Bazinul
Mediteranean, Oruentul Mijlociu; America Centrală şi de Sud .

- personalul din forţele armate care călătoreşte în zone cu endemicitate crescută sau
unde condiţiile de igiena sunt precare.

- persoanele cu risc profesional : angajaţi ai centrelor de îngrijire, asistente, personalul

medical mai ales din secţiile de gstro- enterologie şi pediatrie , lucrătorii din
salubritate şi din sectorul alimentar
- homosexuali , persoane cu multipli parteneri sexuali

- hemofilicii sau persoanele diagnosticate cu diferite patologii în care sut impicați

factorii coagulării

- utilizatori de droguri injectabile

- contacţii persoanelor infectate

- persoanele din focare epidemice de hepatită A sau aflate în regiuni cu morbiditate

crescută prin hepatită A

- subiecţii cu boli hepatice cronice ( bolnavii cronice de hepatită B, C, alcoolici )

Doze şi mod de administrare:

- copii între 1-15 ani se administrează o singură doză de vaccin pentru vaccinarea
primară şi o doză de rapel la 6 luni după vaccinarea primară.

- adulţi şi adolescenţi de la vârsta de 16 ani, o doză de vaccin şi o doză de rapel la 6

luni dupa vaccinarea primară. ( între 6-12 luni , maxim 5 ani )

Vaccinul trebuie injectat intramuscular în regiunea deltoidiană.

În cazuri exceptionale, vaccinul poate fi administrat subcutanat la pacienţii cu
trombocitopenie sau la pacienţii cu risc de hemoragie.

Acest vaccin nu trebuie administrat:

-în muschii fesieri datorită variabilităţii acestei părţi anatomice (grosime variabilă a
ţesutului adipos)

- intradermic acest mod de administrare putând induce un răspuns imun diminuat.

În prezent nu este cunoscută persistenţa anticorpilor anti VHA (virus hepatiticA).
Datele disponibile sugereaza că nivele protectoare de anticorpi anti VHA persistă
până la 10 ani după vaccinarea primară.

2.Vaccin varicelic viu , atenuat

Indicaţii:

1. vaccinarea persoanelor sănătoase ( părinţi, fraţi, surori, personal medical,)

susceptibile, care vin în contact strâns cu subiecţii cu risc crescut de a dezvolta
forme severe de varicelă , pentru a reduce riscul transmiterii tipului sălbatic de
virus la aceşti pacienţi
2. pacienţii care au risc crescut de a dezvolta forme severe de boală (persoanele
imunosupresate ,cu leucemii,tratament corticosteroidian,tumori, boli cronice
grave) , în situația cărora există date limitate privitoare la administrarea de
vaccin varicelic, deşi s-a demonstrat o reducere a complicaţiilor varicelei la
aceşti pacienţi. În orice caz , dacă se ia în considerare administrarea de vaccin ,
aceasta se face respectand anumite criterii de exemplu- în faza de remisiune
hematologică completă, după întreruperea chimioterapiei de întreţinere o
săptămână înainte şi una după sau după caz la terminarea radioterapiei .

Doze şi mod de administrare a vaccinului variceic (ex Varilrix.) care conţine tulpina
vie atenuată OKA a virusului varicelo- zosterian

În funcţie de vârstă :

- 9 luni – 12 ani – o singură doză de vaccin

- > 13 ani două doze de vaccin la un interval de min. 6 săptămâni

Se administrează subcutanat , în regiunea superioară a braţului ( regiunea deltoidiană )

Reguli care trebuiesc respectate în cazul administrării vaccinului varicelic

# Sarcina trebuie evitată timp de trei luni de la vaccinare.

# Transmiterea tulpinii OKA de vaccin s-a demonstrat că apare cu o frecvenţă foarte

mică la contacţii seronegativi ai persoanelor vaccinate.Forma uşoară a erupţiei
cutanate la contacţii sănătoşi indică faptul că virusul rămâne atenuat în urma trecerii
printr-o gazdă umană.

# Atenţie ! A se evita administrarea acestui produs la persoanele cu afecţiuni ereditare

rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză- galactoză .

# Se obţine o oarecare protecţie în urma vaccinării efectuate în primele 72 de ore de la

expunerea la virusul natural.

# La copii vaccinaţi la vârsta de 12-15 luni, anticorpii persistă cel puţin 7 ani de la
vaccinare.

# Alcoolul şi alţi dezinfectanţi trebuie să se evapore complet de pe tegumente înaintea

administrării vaccinului deoarece îl pot inactiva .

Situații particulare legate de administrarea vaccinului varicelic

1. Dacă o femeie a făcut vaccin antivaricelic și rămâne însărcinată la mai

puțin de 3 luni de la administrarea acestuia, fătul este în pericol?
În rândul femeilor însărcinate vaccinate împotriva varicelei sau a celor ce au rămas
gravide la mai puțin de 3 luni de la vaccinare, nu a fost raportat niciun caz cu sindrom
congenital varicelic sau cu alte malformații congenitale.

Prin urmare, întreruperea sarcinii nu ar trebui recomandată atunci când are loc
o vaccinare accidentală în timpul sarcinii, evitarea sarcinii timp de 3 luni după
efectuarea vaccinului fiind doar o precauție. [2, 3]

Varicela în timpul sarcinii

Varicela , considerată o boală infecțioasă foarte contagioasă atat pentru nou-

născut cât și pentru femeia însărcinată. Sunt puține cazuri în care o gravidă
contactează boala, spre exemplu în Marea Britanie doar 3% din 1000 sunt afectate ,
datorita faptului ca au facut boala in copilarie sau au fost vaccinate.

O femeie însărcinată care nu a făcut boala trebuie sa evite contactul cu persoanele cu

varicelă. În primele 20 de săptămâni de sarcină există riscul de naștere prematură.

Complicațiile pot sa apară atat la femeia însărcinată cât și la nou-născut. Complicațiile

apărute la femeia gravidă sunt : pneumonia, encefalita și hepatita.

Complicațiile nou-născutului apar în funcție de vârsta sarcinii. Riscul cel mai mare al
anomaliilor apare în primul și al doilea trimestru de sarcină.

Contactarea virusului în primul trimestru de sarcină are efecte grave asupra

embrionului. Există posibilitatea de a dezvolta varicela congenitală , un sindrom
plurimalformativ care determină malformații congenitale .

Dintre cele mai grave malformații amintim :

 Leziuni cicatriceale cutanate ;

 Microcefalie;
 Deficit staturo-ponderal;
 Tulburări de vedere;
 Tulburări auditive;
 Contactarea virusului în al doilea trimestru de sarcină nu este atât de periculoasă
deoarece la 5-7 zile după debutul bolii la mama, sistemul imunitar al acesteia începe
să producă anticorpi protector , care pot fi transmiși prin placenta maturată .

Contactarea virusului în ultimul trimestru al sarcinii poate fi mai mult sau mai
puțin periculoasă în funcție de momentul nașterii. Dacă mama face boala cu câteva
zile înaintea nașterii ( 14-21 zile ) , copilul va face boala la naștere deoarece nu există
timp sufficient ca sistemul imunitar la mamei sa producă anticorpi iar sistemul
imunitar al copilului este slab dezvoltat.

În funcție de viremie ( numărul virusurilor în sânge ) și cantitatea de anticorpi produși

de mama și transmiși prin placenta până la naștere , nou-născutul va face forme mai
grave sau mai ușoare de varicelă.

În majoritatea cazurilor , nou-nascutul dezvoltă o formă gravă de varicelă , varicela

neonatală, care are o rată de mortalitate ridicată .

Interacţiuni:

3. la cei care au primit Ig. sau transfuzii sanguine, vaccinarea se amână 3 luni
existând riscul eşecului vaccinării datorită anticoprilor anti-varicelă dobândiţi
pasiv.
4. Se evită administrarea salicilaţilor 6 săptămâni putând apărea sindromul Reye
( fiind raportată apariţia acestuia după consumul de salicilaţi în timpul infecţiei
dobândită natural, cu virus varicelic)

1. Se administrează fie simultan , fie respectând un interval de o lună faţă de orice

vaccin care are în compoziţia lui componenta rujeolică ( aceasta induce o
supresie de scurtă durată a răspunsului imun celular).
2. Vaccinurile vii atenuate se pot administra simultan , eventual în locuri diferite.
3.Vaccin conjugat Haemophillus influenzae tip B

(ex. ACT-HiB, Hiberix) - Polizaharid Haemophilus influenzae tip b conjugat cu

proteina tetanica

Indicaţii :

Acest vacin este indicat în prevenirea infecţiilor invazive cauzate de Haemophilus

influenzae tip b (meningită, septicemie, celulită, artrită, epiglotită) la copii începând
cu vârsta de 2 luni.
Acesta nu oferă protecţie împotriva infecţiilor datorate altor tipuri de Haemophilus
influenzae si nici împotriva meningitelor cauzate de alte microorganisme.

Doze şi mod de administrare:

- Înainte de vârsta de 6 luni, 3 doze succesive de 0,5 ml la un interval de 1 sau 2 luni

urmate de o injecţie de rapel (0,5 ml) la vârsta de 18 luni.

- Între 6-12 luni, 2 doze de 0,5 ml la un interval de o luna, urmată de o injecţie de

rapel (0,5 ml) la vârsta de 18 luni.

- De la 1-5 ani, o singura doza de 0,5 ml.

Se administreaza de preferinta intramuscular sau subcutanat profund; locul de

injectare recomandat este faţa anterolaterala a coapsei (treimea medie) sau regiunea
superoexternă a fesei la sugari si regiunea deltoidiană la copii.
Durata protecţiei postvaccinare se menţine între 3-5 ani.

În SUA , în anul 1997,deşi doar 66% din sugari primiseră cel puţin o doză de vaccin
anti-Hib până la vârsta de 6 luni, incidenţa infecţiilor cu Hib a scăzut în proporţie de
99 % la copii sub 5 ani.Este interesant de precizat că în perioada în care în SUA
vaccinul nu era administrat sugarilor incidenţa infecţiilor cu Hib a scăzut totuşi la
această grupă de vârstă , prin scăderea transmiterii de la copii mai mari.

4.Vaccin polizaharidic pneumococic

Streptococcus pneumoniae cunoscut şi sub numele de pneumococ este o bacterie

frecvent întâlnită la nivelul nasului şi gâtului persoanelor sănătoase, transmiţându-se
prin contact strâns cu aceste persoane, provocând infectii medii ale
sinusurilor,urechilor dar şi infecţii majore ameninţătoare de viaţa de tipul
pneumoniilor, meningitelor sau septicemiilor mai ales datorită apariţiei în ultimul
timp a tulpinilor rezistente la antibiotice.Boala pneumocicică este mai frecventă în
lunile de iarnă, majoritatea deceselor datorate acestei infecţii apărând la persoane
vârstnice sau la copii în tările în curs de dezvoltare. Vaccinarea are un rol important
nu numai în prevenirea apariţiei infectiei ci şi în întreruperea transmiterii de la o
persoană la alta prin aceasta reducându-se şi incidenţa infecţiilor pneumococice severe
la copii şi adulţi.

Tipuri ale vaccinului antipneumococic

Vaccinul antipneumocicic se găsește sub forma inactivată.

Conform WHO, vaccinul antipneumococic acoperă majoritatea serotipurilor asociate cu boala. În

momentul de față există 2 tipuri de vaccin antipneumococic:

 Vaccin pneumococic conjugat: acoperă 7, 10 sau 13 serotipuri

 Vaccin pneumococic neconjugat(polizaharidic): acoperă 23 serotipuri

 1. Vaccinul pneumococic neconjugat

 Este alcatuit din lanțuri polizaharidice ale membranei bacteriene

 este utilizat la copiii mai mari de 2 ani și adulții care au indicații pentru administrarea
vaccinului

 este contraindicată administrarea la copiii mai mici de 2 ani deoarece are imunitate pe o
perioada scazută de timp

 este utilizat vaccinul antipneumococic 23-valent(denumire comercială: PNEUMO

23,PNEUMOVAX)

2. Vaccinul pneumococic conjugat

 Este alcătuit dintr-o componentă polizaharidică a bacteriei combinată cu o

proteină(toxină antidiferică) capabilă să ofere imunitate sugarilor

 În 2007, WHO a recomandat introducerea acestui vaccin în toate țările

 În România, Ministerul Sănătății a introdus acest vaccin în schema obligatorie de

vaccinare, în funcție de fondurile disponibile: prima doză la 2 luni, a doua doză la 11 luni

 Sunt utilizate vaccinurile: vaccin antipneumococcic heptavalent,13-valent

 PCV13 are aceleași componente ca PCV7 și în plus alte 6 antigene. Denumirea

comercială este de Prevenar 13 suspensie injectabilă. Conform FDA s-a aprobat utilizarea
PCV13 în cazul adulților peste 50 ani care au boli grave în stare accelerată.Aprobarea
PCV13 pentru adulți sa bazat pe studii de imunogenitate care au comparat răspunsurile
anticorpilor la PCV13 cu răspunsurile anticorpilor la PPSV23 (7

Vaccinul pneumococic – indicații la adult

Unele infecții pneumococice sunt considerate invazive.

Vaccinurile pneumococice asigură protecție exclusiv împotriva serotipurilor de S. pneumoniae
incluse în vaccin, nu și împotriva altor serotipuri de pneumococ și nici împotriva altor
microorganisme care determină boli invazive, de exemplu Haemophilus influenzae sau Neisseria
meningitidis (meningococul). Împotriva acestor germeni există alte vaccinuri specifice.

Îndicațiile de vaccinare în rândul adulților, pentru vaccinul pneumococic, se adresează

următoarelor grupe de risc:

- fumătorii,
- pacienții cu boli cardiovasculare cronice, boli pulmonare cronice sau diabet zaharat,
- alcoolicii, pacienții cu boli hepatice cronice sau care prezintă pierderi de LCR,
- persoanele care trăiesc în medii sociale defavorizate, în condiții de igienă precară,
- persoanele care trăiesc în condiții de mediu speciale (persoane instituționalizate, în colectivități
aglomerate)
- persoanele cu asplenie anatomică sau funcțională,
- persoanele care au primit sau urmează să primească un implant cohlear.

Deasemenea, persoanele imunosupresate nevaccinte prezintă riscul de a dezvolta complicații

grave în urma infecțiilor cauzate de pneucococ. Printre acestea se enumeră:

- persoanele infectate cu HIV,

- bolnavii cu leucemie, limfom, boală Hodgkin, mielom multiplu, malignități generalizate;
- bolnavii cu insuficiență renală cronică, sindrom nefrotic, chimioterapie imunosupresivă,
transplant de măduvă sau organe.