.

Vaccin tifoidic polizaharidic

Febra tifoidă este o boală febrilă acută ameninţătore de viaţă cauzată de bacteria
Salmonella enterica serotipul Typhi iar febrele paratifoide au ca si agent etiologic
Salmonellele paratyphi A, B, C, ambele cunoscute ca febrele enterice.

Vaccinuri disponibile:

Vaccinul antitifoidic oral

Vaccinul antitifoidic oral este un vaccin viu atenuat, ce contine tulpina Ty21a a bacteriei
Salmonella Typhi. Preparatul poarta numele de Vivotif si se administreaza de la varste de peste 6
ani, primovaccinarea constand in 4 capsule per os la interval de doua zile, iar revaccinarea la
fiecare 5 ani (3-7 ani) cu o singura doza. Acest vaccin are reactii adverse rare, precum disconfort
abdominal, greata, varsaturi, eruptii cutanate si este contraindicat persoanelor imunocompromise,
inclusiv pacientilor HIV pozitivi. Se recomanda administrarea cu precautie la gravide, precum si
administrarea simultana a altor vaccinuri vii, chimioprofilaxia antimalarie, imunoglobuline.
Vaccinul se pastreaza la 2-8 grade Celsius(la frigider), dar rezista pana la 14 zile la 25 de grade.

Conform articolului Organizatiei Mondiale a Sanatatii din data de 8 februarie 2008 (Raport
epidemiologic saptamanal), vaccinul antitifoidic oral, ce contine tulpina Ty21a, se gasesteatat
sub forma de capsule, cat si sub forma de suspensie(aceasta se amesteca cu apa pentru
administrare orala) si ofera 53-78% protectie. Suspensia se poate administra de la varsta de 2 ani
si oferaprotectie la 7 zile de la ultima doza, dupa administrarea de 3 doze. Schema de vaccinare
cu capsule consta din 3 doze in general, iar in Canada si SUA, 4 doze. Acest vaccin este in
general bine tolerat.

Vaccinul utilizat la noi in tara este (ex. Typherix, Typhim Vi )-un vaccin polizaharid
capsular de Salmonella Typhi (tulpina Ty2).

Acest vaccin oferă protecţie împotriva bacteriei febrei tifoide ( Salmonella typhi)
la 50-80% dintre persoanele vaccinate si mai putin sau chiar deloc împotriva
bacteriei Salmonella paratyphi A sau B.
 Indicaţii –nu este o vaccinare de rutina fiind recomandata doar (1):

1. persoanelor care calatoresc în țările cu o prevalență ridicată a febrei tifoide și a

riscului recunoscut pentru expunerea la S enterica serotipul typhi, chiar dacă
acestea locuiesc la prieteni sau rude sau călătoresc doar pentru o perioadă
scurtă de timp(trei sferturi au fost infectati in urma vizitarii Indiei,
Bangladesh,Pakistan.
2. Contactii purtătorilor cronici( cei care excreta S enterica serotipul Typhi în
urină sau scaun timp de 1 an sau mai mult)
3. Personalul laboratoarelor expus in mod curent la culturile de S enterica
serotipul Typhi

Vaccinuri disponibile:

4. vaccin administrat parenteral (Vi polizaharidic capsular)

5. vaccin viu –atenuat administrat pe cale orala (Ty21a).

Doze şi mod de administrare:

# Revaccinarea este indicată la fiecare 3 ani dacă riscul de febra tifoidă se

menţine.
# Schema de vaccinare este aceeaşi pentru copii si adulţi.

# Se administreaza intramuscular sau subcutanat.

# Acest vaccin nu trebuie injectat pe cale intravasculară: asiguraţi - vă că acul nu

penetrează un vas de sânge.

Atentionari :

1. Masurile de prevenire a aparitiei febrei tifoide trebuie sa include recomandarea

călătorilor să consume alimente si bauturi numai în condiții de siguranță
 deoarece vaccinurile oferă doar o protecție moderată și inocularea unor cantitati
mari de S enterica serotipul Typhi poate depasi capacitatea de protectie indusa
de vaccin.
2. Vaccinul trebuie administrat cu cel puţin două săptămâni înainte de o potenţială
expunere la infecţia cu febră tifoidă
3. Rezistența la medicamente A S enterica serotipul Typhi este în creștere, au
apparut tulpini multidrug rezistente în multe regiuni, ceea ce poate duce la
moartea pacienților tratați cu aceste medicamente la care organismul este
rezistent

1. Vaccin febră galbenă atenuat

Febra galbenă este o infectie virală transmisă omului prin intermediul muşcăturii de
ţânţar, boala manifestându-se fie sub o formă mai uşoară a unui influenza like
sindrom, fie grav sub forma unei hepatite severe şi febrei hemoragice.

Vaccinul utilizat (ex. Stamaril ) este viu atenuat fabricat pentru prima data in
1937 iar descoperitorul sau Max Theilers a primit Premiul Nobel pentru
dezvoltarea acestui vaccin în 1951.(1)

Doze şi mod de administrare

-o singură doză de vaccin reconstituit de 0,5 ml.

O doză de rapel este recomandată la fiecare 10 ani.

# Se administrează subcutanat

# Vaccinul trebuie administrat imediat după reconstituire.

Contraindicaţii :

- Alergii cunoscute la una dintre componentele vaccinului, în special la albumina

de ou.
 - Imunodeficienta congenitală sau dobandită, cu exceptia infecţiilor HIV.

- Tulburări maligne active.

- Copii mai mici de 6 luni.

-Combinaţie cu agenţi citotoxici (medicamente utilizate în perioada

chimioterapiei).

Interacţiuni :

Acest vaccin poate fi administrat în acelaşi timp dar în locuri anatomice diferite
cu un vaccin împotriva hepatitei A, vaccin polizaharidic Vi împotriva febrei
tifoide sau vaccin împotriva rujeolei.
Acest vaccin nu trebuie utilizat în asociere cu nici un medicament citotoxic
(medicamente utilizate în timpul chimioterapiei)

7. Vaccin gripal inactivat

(ex. Vaxigrip, Fluarix )

Gripa este una dintre cele mai frecvente boli infecțioase, o boală extrem de
contagioasă transmisa pe cale aeriana care apare in general sub forma unor epidemii
sezoniere și se manifestă ca o boală febrilă acută ale carei manifestari pot varia de la
oboseală ușoară până la insuficiență respiratorie și deces. Celelalte asa numite raceli
pot fi determinate de prezenta cu precadere in sezonul rece a numerosi viruși de
exemplu cel al parainfluenzei umane, adenovirusuri, enterovirusuri sau
paramyxovirusuri.

In ultimul secol au fost 3 pandemii globale:spaniola din 1918 (H1N1),din 1957 (H2N2)
   si din 1968 (H3N2), cea carea determinat mortalitatea cea mai crescuta(aproximativ 20-50 de
milioane de persoane, cu 549.000 de decese numai în Statele Unite

) fiind cea din 1918. Focare mai mici au avut loc si în 1947, 1976 si 1977.
Gripa apare din cauza infectiei cu unul din cele 3 tipuri de bază ale virus gripal: A, B sau C.
Gripa A este în general mai patogenă decât gripa B,epidemiile de gripă C,fiind mai prezente în
special la copiii mici.

Foarte frecvent gripa se manifestă din punct de vedere epidemiologic sub formă
de epidemii sau pandemii , având o evoluţie de multe ori gravă sau chiar letală în
cazul persoanelor vârstnice, tarate, la cei cu boli cronice sau la anumite grupe de
copii, acestea motivând eforturile care se depun pentru găsirea unei
imunoprofilaxii eficiente.

Perioada tipică de incubaţie a gripei este de 1-4 zile , cu o medie de 2 zile,adulţii

devin infecţioşi cu o zi înainte de apariţia simptomelor până la aproximativ 5 zile
după boală , în timp ce copii sunt infecţioşi chiar mai mult de 10 zile după
dispariţia simptomelor. Persoanele imunocompromise pot difuza virusul ,
săptămâni sau chiar luni de zile.

Gripa se manifestă clinic prin febră , mialgii (muşchii spatelui, cefei, membrelor,
oculari), cefalee((frontală sau retro-orbitală de cele mai multe ori prezenta și
severă)),frisoane, stare de rău, rinită, tuse neproductivă, inapetenţă, senzaţie de
vomă(mai frecvent la copii),tusea( neproductivă insotita sau nu de o durere toracică
pleurală legată de tuse și dispnee) , ,durere in gât(poate fi severă și poate dura 3-5
zile),simptomele oculare (fotofobie, senzații de arsură), rinoree,slăbiciune și oboseală
severă,uneori chiar cu aparitia unor manifestari cardiace de tipul tahicardiei

Manifestările clinice scad în intensitate în 3-4 zile,dar tusea şi senzaţia de

slăbiciune persistă până la două sau mai multe săptămâni.

Complicaţiile sunt multiple de tip respirator(pneumonii virale(extrem de grave

daca apar in cazul femeilor in al treilea trimestru de sarcină sau la cele care
alăptează ,la pacienții vârstnici),pneumonii secundare bacteriane cu numeroși
agenți patogeni (de exemplu Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae
și Haemophilus influenzae),neurologice(mielite, nevrite,encefalite), cardiace,
sindrom Reye( la copii şi tineri până la 17 ani în special în urma infecţiei cu
virus gripal tip B dacă în cursul sindromului febril se utilizează acid
acetilsalicilic) Infectia gripala poate evolua extem de grav catre insuficienta
respiratorie , insuficiență cardiacă și chiar insuficiență renală.

Prognosticul este rezervat mai ales la pacienţii cu vârste extreme, la persoanele

cu malnutriţie, boli cronice asociate, IC sau pulmonară, diferite forme de
imunodepresie.
Cercetările în vederea găsirii unei imunoprofilaxii eficiente sunt îngreunate de marea
variabilitate a virusului gripal care comportă permanent modificări în structura
antigenică , de existenţa a trei tipuri de virus gripal , a numeroaselor subtipuri şi
variante care induc protecţie specifică de subtip şi variantă şi numai o protecţie redusă
faţă de tulpinile apropiate genetic.

În acest context, compoziţia vaccinului antigripal este schimbată anual reflectând

tulpinile circulante de virus gripal A şi B.Decizia privind compoziţia vaccinului
antigripal pentru sezonul epidemic următor este luată de către OMS în lunile
februarie – martie , producţia se realizează în timpul verii şi această acţiune este
finalizată cu vaccinarea grupelor populaţionale cu risc în sezonul preepidemic
respectiv în lunile octombrie- noiembrie.

Acest vaccin poate fi lipsit de eficacitate, dacă are loc o schimbare majoră în structura
antigenică a virusului, modificare nereflectată în compoziţia vaccinului realizat în
funcţie de tulpinile circulante. Există o diferenţă netă între protecţia antigripală
postinfecţioasă de lungă durată şi cea postvaccinală care se limitează la 1 an .
Pacienții cu gripă care au imunitate preexistentă sau care au primit o doza de vaccin
pot prezenta simptome mai ușoare.

În timpul unei epidemii, protecţia poate fi realizată prin administrare de

chimioterapeutice antigripale şi concomitent, la începutul curei se face
vaccinarea antigripală. Agentii antivirali oseltamivir si zanamivir( administrat
inhalator in cazul copiilor) se pot administra atât pentru profilaxia cât şi pentru
tratarea simptomelor gripei cu virus A şi B atât la adulţi cât şi la copii, fiind
necesară administrarea lor precoce . Peramivir este un antiviral recomandat doar
in cazul adultilor , studiile referitoare la administrarea in cazul copiilor fiind in
derulare.Alţi agenti antivirali precum amantadina sau rimantadina nu sunt
recomandaţi pentru chimioprofilaxia sau tratarea infecţiei cu virus gripal A
datorită apariţiei extrem de repede a rezistenţei. Oseltamivirul este recomandat
pentru tratarea persoanelor peste 1 an , iar zanamivirul a celor peste 7 ani.
Strategia vaccinării în cele mai multe tări ale lumii, are drept scop reducerea
complicaţiilor şi a mortalităţii asociate gripei adesându-se cu precădere grupelor
populaţionale cu risc .

# Ingredientul activ este virusul gripal inactivat

# Vaccinul corespunde recomandărilor O.M.S.(pentru emisfera nordică) şi

deciziei U.E. pentru sezonul în curs.

Indicaţii:

Este recomandat următoarelor grupe ţintă:

persoane cu risc crescut de apariţie a complicaţiilor :

vârsta peste 65 de ani

celor care locuiesc în instituţii de ocrotire socială sau în unităţi

specializate în îngrijirea unor afecţiuni medicale cronice

adulţii şi copii cu afectiuni medicale cronice pulmonare si /sau

cardiovasculare inclisiv cei cu astm bronsic

adulţii şi copii care au necesitat dispensarizare medicală si /sau

spitalizare în ultimul an datorită unor boli metabolice cronice( inclusiv
diabet zaharat),disfuncţii renale,hemoglobinopatii sau diferite cauze de
imunosupresie(inclusiv indusă medicamentuos)

copii şi adolescenţii (6 luni- 17 ani) care necesită terapie îndelungată cu

aspirină fiind astfel la risc să dezvolte sindrom Reye în cazul unei
infecţii gripale

femeile insarcinate care isi pot administra vaccinul in trimestru 2 sau 3 al

sarcinii ,existand sunt putine date obtinute in urma studiilor clinice
referotoare la administrarea lui in primul trimestru.

persoanelor ce pot transmite gripa , celor cu risc crescut de apariţie a

complicaţiilor:
 personalul medical

salariaţii instituţiilor de ocrotire şi ai unităţilor care îngrijesc bolnavi

cronici

persoanele care acordă asistenţă medicală, socială şi îngrijire la

domiciliu persoanelor cu risc

membrii familiilor , persoanelor cu risc

altor persoane :

persoanelor indiferent de vârstă infectate cu HIV

femeilor care alăptează

persoanelor care călătoresc la tropice, unde gripa poate apărea pe tot

parcursul anului

persoanelor care lucrează în servicii publice esenţiale( pompieri,

politie,poştaşi)

orice persoană care doreşte vaccinarea pentru a reduce riscul apariţiei

gripei

Doze şi mod de administrare

- copiilor cu vârsta între 6-35 luni care prezintă un risc crescut pentru complicaţii
asociate li se administrează varianta vaccinului pentru uz pediatric : o doză de
0,5 ml. Copiilor care nu au mai fost vaccinaţi anterior( intre 6 luni si 8 ani)
trebuie să li se administreze o a doua doză la un interval de cel puţin 4
săptămâni.

- adulţi şi copii începând cu vârsta de 8 ani : o doză de 0,5 ml.

Se administreaza intramuscular sau subcutanat profund .

Contraindicaţii :
 Reacii anafilactice cunoscute la una dintre componentele vaccinului

Aparitia sindromului Guillain-Barré intr-un interval de 6 saptamani dupa

administrarea anterioara a vaccinului

 Despre Sindromul Reye

In 1963, un doctor din Carolina de Nord a raportat 16 cazuri de encefalita care

pareau sa fie cauzate de virusul gripal tip B. Aceasta boala a devenit cunoscuta
sub numele de sindromul Reye. Sindromul a fost descoperit in realitate in 1929
insa nu a primit o denumire distincta.
In 1960, s-a descoperit ca boala are efecte grave asupra creierului (coma, delir);
mai mult decat atat o analiza atenta a ficatului a aratat acumulari de grasimi
(sau un nivel ridicat de enzime ale ficatului in sange).
Sindromul Reye este inca dificil de inteles. Acesta afecteaza copiii cu varsta
cuprinsa intre 4 si 16 ani si apare in general in perioada in care exista epidemii
(iarna) sau dupa o gripa.
Utilizarea unor medicamente precum aspirina pentru tratarea gripei pare sa aiba
legatura cu aparitia acestui sindrom, desi nu este dovedit stiintific. Nu exista
nici un test care sa detecteze sindromul Reye.
Simptome
Semnele aparitiei acestui sindrom sunt strans legate de o infestare anterioara cu
un virus. Fie ca este vorba despre infectia tractului respirator, fie diaree cauzata
de o inflamatie sau gripa, simptomele acestui sindrom apar la cateva zile dupa
activarea virusului. In multe cazuri, pacientii sunt tratati fara probleme, in altele
insa au nevoie de atentie speciala deoarece starea lor se poate agrava.
Simptomele includ ameteala, greata, varsaturi, slabiciunea organismului.
Copilul poate manifesta comportament irational si ritmul respiratiei lui creste
foarte mult. Daca boala se agraveaza copilul se sufoca, are pupilele dilatate si
este supus riscului de a intra in coma. Ficatul este marit, febra este rareori
intalnita.
Sindromul Reye este rar: un caz la 100.000 de oameni. Este deseori suspectat in
situatia in care copilul a suferit o infectie virala si are varsaturi sau delireaza.
Desi sindromul variaza in functie de gravitate el trebuie incadrat in categoria
bolilor mortale.
Prevenirea
Aspirina si alte medicamente pe baza de salicilati nu trebuie utilizate pentru
tratarea gripei sau a altor infectii virale. Indiferent de tipul infectiei, nu este
 recomandat sa administrati unui copil mai mic de 12 ani aspirina. Aceasta
trebuie administrata doar daca exista prescriptie medicala.
Incubatia
Sindromul Reye se manifesta la cateva zile (1-14) dupa o infectie virala.
Durata
Durata difera in functie de gravitate. Sindromul se manifesta uneori fara
complicatii si in timp, alteori poate cauza moartea chiar si in cateva ore. Acest
proces poate fi oprit in orice stadiu si pacientul se recupereaza in 10 zile.
Transmitere
Boala care determina aparitia sindromului este contagioasa; sindromul in sine
nu se transmite unui alt individ

Vaccinarea antitetanică

Tetanosul este o afecțiune toxi-infecțioasă determinată de toxina neurotoxică produsă de

Clostridium tetani. Clostridium tetani este un bacil gram negativ, sporulat, anaerob, sensibil la
căldură și oxigen. Bacilul este distribuit ubicuitar în sol, a cărui spori sunt foarte rezistenți.
Acesta produce două toxine: tetanolizina și tetanospasmina, care, de altfel este și cea mai
periculoasă.

Plăgile cu potențial tetanigen (prin împușcare, mușcătură, accidente de circulație, căderi

de la înălțime, fracturi deschise, arsuri, plăgi ombilicale după nașteri septice) sunt cele care
creează condiții de anaerobioză fiind anfracturoase, adânci , dilacerate, cu distrucție tisulară
mare, cu retenție de cheaguri și corpi străini care au intrat în contact cu praf sau pământ sau sunt
considerate plăgi cu potențial tetanigen, acele plăgi ce sunt mai vechi de 6 ore. Prin aceste plăgi
pătrund bacili tetanici împreună cu sporii lor care vor intra în mediul anaerob ( țesutul
devitalizat), loc în care vor prolifera și vor produce toxine (tetanospasmina-cea mai importantă în
dezvoltarea simptomelor specifice). De la nivelul țesutului devitalizat, toxina ajunge în sânge și
de aici mai departe la nivelul joncțiunii neuro-musculare unde va bloca eliberarea
neurotrasmițătorilor inhibitori (glicina și acidul gama-aminobutiric) producând contractura
musculară. Doza letală de toxină este de 2,5 mg/kgcorp

Profilaxie:

-Vaccinare antitetanică

-vaccinarea se face cu anatoxină tetanică min.40 UI

-nu este un vaccin teratogen, poate fi administrat și gravidelor

 -schema de vaccinare tip „catch-up” recomandă o serie de trei doze urmate de înca două
pentru adolescenții neimunizați, însă pentru persoanele care au fost vaccinate în copilărie
și nu au primit rapeluri se recomandă două doze la patru săptămâni

-persoanele care prezintă plăgi predispuse la tetanos trebuie imunizate dacă statusul lor
vaccinal este necunoscut sau incomplet, ori dacă au trecut peste 10 ani de la ultima doză

-calea de administrare este intramuscular

-condiții de păstrare: între 2-8 grade Celsius( nu se congelează)

Vaccinul antitetanic este valabil în varianta single (TT-tetanic-toxoid) sau bivalent

( combinat cu toxoidul difteric) sau trivalent ( toxoidul diftreic și pertussis). Vaccinul
poate fi combinat până la cinci 5 vaccinuri.

Durata de protecție, dar și concentrația de anticorpi depind de mai mulți factori, cei mai
importanți sunt: vârsta la care s-a făcut vaccinarea și intervalul dintre dozele de
vaccin(numărul). Primele 3 doze de DTP din faza incipientă a vaccinării(2,4 și 11 luni)
oferă o protecție de 3-5 ani ( de aceea se face următoarea doză la 6 ani). O doză de rapel
în copilărie, pe lângă cea de la 6 ani, oferă o protecție până la vârsta de 14 ani, iar după
14 ani ,dacă se mai fac încă una sau două doze de rapel va exista o protecție de 20-30 ani.
Dacă după mulți ani a fost întreruptă vaccinarea primară sau doza de rapel se va continua
cu următoarele doze , nu se va reîncepe vaccinarea.

Vaccinarea HPV (human papilloma virus)

Infecţia cu papiloma virusul uman (HPV), este una dintre cele mai frecvente infecţii care se
transmit pe cale sexuală. Cu acest virus sunt infectaţi majoritatea adulţilor sub 30 de ani.

În cele mai multe cazuri, infectarea cu HPV se produce în timpul actului sexual neprotejat,
persoanele contaminate de multe ori, nu ştiu că sunt purtători ai virusului. Majoritatea (70% – 9
0%)  infecţiilor HPV sunt asimptomatice. Infecţia cu un tip HPV cu risc oncogen crescut este
cauza principală pentru aproape  toate tipurile de cancer de col uterin cu mentiunea ca aceste 
infecţii nu cauzează întotdeauna cancer existand posibilitatea ca virusul sa se elimine de obicei
spontan în decurs de 2 ani .

Prof. Dr. Harald zur Hausen a primit Premiul Nobel pentru Medicină în anul 2008
datorită contribuției aduse de acesta în demonstrarea rolului HPV în geneza cancerului de col
uterin.

Tipuri de tuplini HPV

1. Tipuri oncogene,de exemplu :16,18,31,33,35,39,45,51,52,58. Dintre acestea în apariţia

cancerului cervical sunt implicate tipurile HPV 16 într-un procent de 54 % şi HPV 18
într-un procent de 13%. Tulpinile virale 16 si 18 sunt responsabile de dezvoltarea a:
aproximativ 70% din displazii cervicale de grad înalt (cervical intraepithelial neoplasia
 CIN2 şi CIN3), cazurile de adenocarcinom de col uterin şi displaziile vulvare de grad
înalt, la femeile tinere, cancere anogenitale sau laringiene/orofaringiene, atât la femei cât
şi la bărbaţi. Riscul dezvoltării  unui carcinom cu celule scuamoase este de aproximativ 
400  de ori mai mare după o infecţie cu HPV 16  şi de aproximativ 250  de ori mai mare
după o infecţie cu HPV 18 , comparativ cu riscul  existent la femeile neinfectate.
2. Tipuri non-oncogenice :6,11,40,42,43,44. Tulpinile 6 si 11 determina aparitia a aproximativ
90% dintre cazurile de veruci genitale dar si a papilomatozei respiratorii recurente juvenile
Infecţia  HPV  cu tipuri cu risc scăzut cauzează veruci anogenitale la femei şi bărbaţi 
(condiloame  acuminate sau veruci veneriene).

Profilaxia infectiei HPV

3. Transmiterea HPV poate fi redusa dar nu eliminata prin utilizarea barierelor fizice, cum
ar fi prezervativele. Totusi studiile recente demonstreaza o scadere semnificativa a
infectiei HPV la femeile tinere dupa debutul activitatii sexuale, atunci cand partenerii
acestora au utilizat prezervative corect si cu consecventa. Singura metoda care ofera
siguranta de 100% in prevenirea infectarii cu HPV este abtinerea de la activitatea sexuala.
4. Odată cu introducerea testării Papanicolau pentru prima dată în anii 1950, incidenta
cancerului de col uterin și a mortalității au scăzut dramatic. Screening-ul cancerului de
col uterin este una dintre cele mai mari realizări de prevenire a cancerului din toate
timpurile. Cu toate acestea, cancerul de col uterin afectează și ucide în continuare multe
femei,în fiecare an, 12.000 de femei fiind diagnosticate și 4000 de femei mor din această
cauză. Acest aspect poate fi evitat prin aplicarea corectă și la timp a măsurilor de
prevenție care include efectuarea testului Papanicolau, testarea pentru papilomavirus
uman (HPV) și administarea la nivel national a vaccinarii HPV.Aplicarea corectă a celor
trei strategii de prevenție, ar putea preveni apariția a peste 93% din toate cazurile de
cancer de col uterin

5. Vaccinarea in prezent se face cu un vaccin care oferă protecție pentru 9 tulpini 6, 11,
16,18, 31,33, 45, 52 și 58 aprobat în decembrie 2014(Gardasil 9).Ultimile cinci nou
introduse sunt responsabile de apariția pentru aproximativ 1 din 5 cazuri de cancer de col
uterin. Acest vaccin a devenit disponibil in USA din 10 decembrie 2014. Se estimează că
cele cinci tulpini suplimentare vor reduce în continuare aparitia cancerului asociat
infectiei cu HPV la femei cu 14%, iar la bărbați cu 5%, si reducand ratele de aparitie a
cancerului de col uterin de la 70% până la 90%.

Vaccinul HPV 9-valent este indicat pentru imunizarea fetelor și femeilor între 9 și 26
de ani pentru prevenirea cancerului de col uterin, vulvar, vaginal si cancerul anal
cauzate de tipurile HPV 16, 18, 31, 33, 45 , 52 și 58 și a verucilor genitale determinate
de HPV tipurile 6 și 11, precum și leziuni precanceroase sau displazice cauzate de
aceste tipuri de HPV. [2] Indicatiile se extind putandu-se administra si băieților între 9
și 15 ani pentru prevenirea aparitiei cancerului anal, condiloamelor genitale si
precanceroase sau leziunilor displazice
Conform recomandarilor din decembrie 2016 emise de Centrul pentru Controlul si
Prevenirea Bolilor din USA copii cu vârsta între 9 și 14 ani pot primi acum vaccinul
papilomavirus uman sub forma a două doze, mai degrabă decât trei, cercearile confirma
faptul ca imunogenitatea asociată cu regimul cu două doze( 0, 6 sau 12 luni ) nu a fost
inferior, iar în unele cazuri, a fost superior ,regimului cu trei doze. In acest context
vaccinarea de rutină este recomandată la 11 la 12 de ani pentru ambele sexe, exceptie
fiind tinerii agresati sexual la care se recomanda varsta de 9 ani. Agenția continuă să
recomande trei doze pentru persoanele care sunt imunocompromise sau care nu încep
seria de vaccinare inainte de 15-26 de ani.

Referitor la durata de protecție, studiile recente confirma perioada de 20 de

ani pentru o serie de 2 doze și pe tot parcursul vieții pentru o serie de 3
doze.In privinta varstei la care se recomanda administrarea acestui vaccin,
cercetarile recente au scos in evidenta ca titrul anticorpilor protectivi a fost
semnificativ mai mare în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 9 și 14
ani, care au primit 2 doze, comparativ cu femeile cu vârsta cuprinsă între 16-
26 ani care au primit 3 doze (la 0, 2,6 luni].(11)