INFECTIILE APARATULUI RESPIRATOR

Infecţiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente infecţii ale omului;
• Virusurile: etiologia cea mai frecventă a infecţiilor aparatului respirator (70-90%);
• Tehnicile de biologie moleculară au arătat că virusurile cu tropism respirator produc mult
mai frecvent îmbolnăviri la copil comparativ cu adultul;
• Multe infecţii virale se asociază cu un tablou clinic de infecţie respiratorie;
Una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate în întreaga lume atat la copii cat
si la adulti
Responsabile pentru costuri ridicate în sistemele de sănătate şi în societate, prin:
- vizite la medic/consultaţii medicale;
-investigaţii;
- tratamente;
- spitalizări;
- absenteism.
INFECŢIILE ACUTE RESPIRATORII SUPERIOARE : 6 – 9 episoade / an la copii;
INFECŢIILE ACUTE RESPIRATORII INFERIOARE:
Mai rare;
Mai costisitoare;
Rată crescută de spitalizare.
2 – 4 episoade /an la adulţi.

EPIDEMIOLOGIA INFECTIILOR RESPIRATORII

INFECTIILE ACUTE RESPIRATORII:
• Determina 3.9 milioane decese/an in lume;
• Reprezinta o cauza frecventa de deces la copiii sub 5 ani;
• 1.9 milioane decese/anual au fost inregistrate la copii (mai ales in Africa si Asia de sud-est)
• Aproximativ 89% dintre absentele de la cresa/gradinita sunt datorate infectiilor acute
(respiratorii, digestive, etc.), dintre care pana la 60- 70% survin datorita infectiilor acute
respiratorii.
• Se transmit prin stranut, cascat, ras, oftat, contact cu secretii contaminate, adesea ca o
consecinta a mainilor nespalate;
• Greu de diferentiat daca este o infectie virala sau una bacteriana;
• Marea majoritate a infectiilor respiratorii acute sunt infectii virale care evolueaza
autolimitat;
• Antibioticele nu au efect in infectiile virale;
• Exista pacienti care pot sa dezvolte o suprainfectie Bacteriana

DE CE COPIII SE IMBOLNAVESC MAI FRECVENT ?

- Anatomie particulara a aparatului respiarator (mai scurt, comparativ cu cel ala adultului)
care permite raspandirea mai rapida a infectiei;
- Absenta alaptarii;
- Factori de mediu: expunerea la poluanti, fumat pasiv;
- In mod obisnuit copilul poate avea 6-9 episoade de infectii respiratorii / an, conducand la
anxietate crescuta a familiei (investigatii suplimentare, inutile si supraevaluarea episoadelor
de IACRS)

1
- Copiii au imunitatea dobandita incomplet dezvoltata
- Pot asocia deficite imune sau predispozitii familiale.
SISTEMUL IMUN LA COPII

Capacitatea sistemului imunitar al copilului nu si-a atins inca maturitatea

Imunitatea înnăscută imatură 1–3

• Imaturitatea celulelor prezentatoare de antigeni
• Productie limitată de citokine
• Numărul și eficacitatea celulelor dendridice este redus

Imunitatea adaptivă imatură 4–6

• Dezechilibru al răspunsului Th1 si Th2 , orientat către Th2
• Risc crescut de sensibilizare alergică
• Deficiente fiziologice in protecția la nivelul mucoasei

FACTORI DE RISC PENTRU INFECTIILE RESPIRATORII

• Absenta alaptarii
• Varsta < 12 saptamani
• Prematuritatea
• Afectiuni pulmonare cronice (secundare prematuritatii, fibroza chistica)
• Deficite imune (congenitale/ dobandite)
• Afectiuni cronice care necesita oxigenoterapie la domiciliu
• Boli neuromusculare
• Existenta fratiilor mai mari care frecventeaza colectivitatea
• Fumatul pasiv
• Asocierea refluxului gastroesofagian

Intr-un studiu intreprins pe 318,613 copii (Tara Galilor/UK) s-a observat ca riscul internarii in regim de
urgenta a copiilor pentru infectii acute respiratorii ( la pacienti de pana la 5 ani) s-a redus paralel cu
fiecare saptamana de gestatie suplimentara pana la 40-42 saptamani

Indiferent de localizare, aproximativ 70 - 90 % dintre infectiile acute respiratorii sunt produse de

virusuri.

2
RINOFARINGITA ACUTĂ

Date generale
• Cea mai obişnuită infecţie a copilului
• Proces infecţios de origine virală, localizat primar la mucoasa nasofaringiană
• Proces inflamator mult mai extensiv la copil, comparativ cu adultul, interesand frecvent
sinusurile paranazale şi urechea medie.

Etiologie virală: RHINOVIRUSUL

Apare frecvent în sezoanele reci.
Copiii dezvoltă între 3-6 episoade/an; frecvenţa variază direct proporţional cu
numărul expunerilor
Poate apare suprainfecţie bacterină: Strepto.grupA, Streptococus pneumoniae,
Haemophilus influenzae, Stafilocococcus
Susceptibilitatea la boală ca şi incidenţa complicaţiilor bacteriene sunt crescute la cei cu
MPC.

TABLOU CLINIC

• perioadă de incuaţie: ore-1-2 zile

• debut: brusc cu : febră (39-40°C), iritabilitate, agitaţie, strănut
apoi: rinoree cu obstrucţie nazală
la sugar: vărsături, diaree, uneori semne de IRA moderată
la copilul mare: uscăcinea apoi iritarea mucoasei strănut rinoree apoasă cu tuse, cefalee,
mialgii, anorexie, febră moderată
• la 2-3 zile secreţii consistente purulente
• durata bolii 3-5 zile

3
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

•rinofaringita din debutul unor boli infecto-contagioase (rujeolă,

varicelă, rubeolă, etc.)- 06.12.2019 este 18 761, din care 64 de decese.
• acutizarea unor boli cronice ale aparatului respirator (adenoidite,
rinite cronice, alergice)
• rinoree persistentă (când coexistă cu secreţii sanghinolente: corpi străini)
• rinita alergică: nu prezintă febră, rinoree apoasa, transparenta apare prurit nazal şi ocular
mucoasa nazală este palidă

4
 FARINGITELE SI TONSILITELE ACUTE

Faringita acută este produsă în majoritatea cazurilor de infecţii virale, benigne, autolimitate.
• Afectiune inflamatorie a mucoasei faringiene şi a structurilor subiacente;
• Se asociază de cele mai multe ori cu disconfort faringian;
• La copilul de varstă 3-14 ani, 37% din cazurile de faringită acută (durere faringiană ca
simptom predominant) sunt datorate streptococului beta-hemolitic de grup A.
• Streptococcus β-hemolitic grup A reprezintă cel mai important agent infecţios:
Cele mai frecvente dintre infectiile streptococice sunt faringitele
Cele mai frecvente faringite bacteriene sunt streptococice (90%)
ETIOLOGIE

AGENTI VIRALI
Virusuri comune
• Adenovirus tip 1-7, 7a, 9,14-16
• Coronavirusuri
• Enterovirusuri: coxsackievirus tip A si B, ECHO
• V. Epstein Barr
• Influenza tip A si B

5
Virusuri rare
• CMV
• v. rujeolos
• Herpes simplex
• Polio, Reovirus
• Rhinovirus
• Rotavirus
• V. rubeolei
ALTI AGENTI ETIOLOGICI
Cauze bacteriene frecvente
• Streptococus pyogenes

Cauze bacteriene rare

• Actinomyces spp
• Borrelia spp
• Corynebacterium diphtheriae, pyogenes
• Haemophilus influenzae
• Strepto β hemolitic B, C, G
• Legionella pneumophila
• Leptospira
• Neisseria gonorrhoeae, meningitidis
• Salmonella typhi
• Streptococcus pneumoniae
• Treponema pallidum
Alte specii
• Candida
• Chlamydia pneumoniae
• Mycoplasma pneumoniae

6
Manifestări clinice sugestive pentru faringita streptococică comparativ cu faringita virală

• Diferențierea între etiologia streptococică și cea virală NU se poate face cu certitudine doar
pe baze clinice.
• Cele mai importante criterii clinice sugestive pentru faringita streptococică sunt:
- vârsta între 5 și 15 ani
- și absența rinitei, disfoniei, tusei, conjunctivitei, diareei.

7
Investigatii etiologice

Indicaţii
• prezenţa faringitei acute + unul din următoarele:
Prezenţa manifestărilor clinice sugestive la un copil cu vârstă >3 ani
Epidemie de infecţii streptococice
Reumatism articular acut în antecedente

Examinări

Exsudat faringian
Teste de detecţie rapidă a antigenelor streptococice (TDRAS)

La un copil cu faringită streptococică NU este indicată determinarea titrului ASLO în

timpul episodului acut.
Reactanții de fază acută NU sunt utili în diferențierea faringitei streptococice de cea
virală.

Complicatii

1. Supurative (precoce)
Locale/neinvazive: adenită cervicală, abces (periamigdalian, retrofaringian, parafaringian),
otită medie, mastoidită, sinuzită, pneumonie.
Diseminate/invazive: bacteriemie, sepsis, endocardită, meningită.

2. Nesupurative (tardive):
reumatism articular acut,
artrită reactivă poststreptococică,
glomerulonefrită acută poststreptococică,
eritem nodos.

8
Antibioterapie de electie
(pacienți/părinți complianți + pacient fără alergie la peniciline)

• Penicilină V (fenoxime)lpenicilină) p.o.

250 mg = 400 000 UI
- Copii: 250 mg de 2-3 ori pe zi
- Adolescenţi şi adulţi: 250 mg de 4 ori pe zi sau 500 mg de 2 ori pe zi
Se administrează cu 1 h inainte sau 2 h după mese
Durata terapiei: 10 zile

• Amoxicilină p.o. 50 mg/kg/zi, 1-3 prize/zi, 10 zile amoxicilina este adesea utilizată in locul
terapiei cu penicilină V la copiii mici;
alegerea este dictată de acceptabilitatea mai mare a suspensiei de amoxicilină;
se evită la copiii mari datorită riscului de erupție severă la pacienții cu mononucleoză
infecțioasă.

Pacienţi/părinți noncomplianţi + pacient fără alergie la peniciline

Benzatinpenicilină G i.m.
- Copil >= 27 kg: 1 200 000 UI
- Copil < 27 kg: 600 000 UI
În doză unică

Tratamentul recurentelor precoce post-terapeutice

- Se exclud purtătorii de streptococ de grup A cu faringite virale recurente
- Clindamicină p.o.
Copii: 20-30 mg/kg/zi în 3 prize
Adulţi: 600 mg/zi în 2-4 prize
Durata terapiei: 10 zile
- Amoxicilină-acid clavulanic p.o. (amoxicilină/clavulanat = 14/1)
Copii: 90 mg amoxicilină/kg/zi în 2 prize
Adulţi: 2 x 500 mg amoxicilină
Durata terapiei: 10 zile
- Cefuroximă p.o.
Copii: 20 mg/kg/zi în 2 prize
Adulţi: 2 x 250 mg
Durata terapiei: 10 zile

LARINGITELE ACUTE
Afecţiune caracterizată prin inflamaţie acută a laringelui determinată de virusuri şi/sau
bacterii.
Caracteristic:
- incidenţă mare mai ales la copiii mici, dar şi la copilul mare şi adult;
- gravitatea tabloului clinic
- necesitatea unui tratament de urgenţă
În funcţie de localizate, procesul inflamator poate să afecteze preponderant regiunea
subglotică;

9
Mai rar regiunea supraglotică (Epiglota acută, laringita acută supraglotică, epiglotita
flegmonoasă

EPIGLOTITA ACUTĂ

Date generale:
Urgenţă majoră respiratorie, există un risc major de obstrucţie acută a CAS;
Incidenţă anuală 6/100000 copii, 1/100000 adulţi

ETIOLOGIE
1. Etiologie infecţioasă:
- Haemophilus influenzae tip B
- Rar : streptococ β hemolitic grup A, B, C streptococus pneumoniae staphilococus aureus
- La imunodeprimaţi: bacili gram negativi

2. Etiologie neinfecţioasă
- arsură prin ingestie de lichide prea calde
- maladia Stevens –Johnson
- inhalare de fum, vapori calzi, substanţe caustice
- radioterapie

FACTORI DE RISC

• SEX MASCULIN (Epiglottitis affects more males than female)

• DEFICITE IMUNE INASCUTE/DOBANDITE
• VACCINARE INCOMPLETA

TABLOUL CLINIC

10
Debut: disfagie, febră, jenă respiratorie
Perioada de stare:
- bolnav cu dispnee inspiratorie importanta, anxios, stare de prostraţie
- disfagie importanta + ptialism (pacientul nu poate să-şi înghită saliva care curge din gură):
aspect de hipersalivaţie
- poziţie caracteristică: capul in poziţie flactată ( “trepied”), corpul aplecat inainte, gura
intredeschisă cu protruzia limbii cand inspiră
- vocea stinsă, înăbuşită NU latrătoare
- stridor cand inspiră
- dificultati respiratorii cu dispnee inspiratorie importantă, in cazurile grave poate să
intereseze ambii timpi respiratori

Rapid : tablou dramatic de IRA deseori mortal !!

Semne distincte ale epiglotitei acute

dysphagia, drooling, and distress! (disfagie, salivație /stress)

Aspectul clinic înainte de apariţia dispneei este de faringită severă, de aceea diagnosticul de
epiglotită este imposibil înainte de apariţia dispneei

• Semnele se explică prin:

– inflamaţia faringelui şi laringelui explică adenopatiile cervicale, odinofagia, febra

– edemul şi inflamaţia fac ca structurile vestibulului laringian să fie rigide, jenează deglutiţia,
determină disfagie, ptialism
– edemul (clasic) nu se extinde la corzile vocale şi deci tusea nu este lătrătoare, vocea nu
este răguşită.
• Vocea înăbuşită, stinsă şi diminuarea murmurului vezicular nu sunt determinate de
diminuarea volumelor respiratorii.

CRITERII PARACLINICE

• Hemograma: leucocitoză + neutrofilie + deviere a stg. a formulei leucocitare;

• Hemocultură pozitivă în 80% din cazuri ptr. Hib
• Test rapid (aglutinare)
• Rg. căilor respiratorii superioare: epiglotă îngroşată, discretă distensie a
hipofaringelui;
• Laringoscopie (±): epiglotă edemaţiată, rosie

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
• Laringita subglotică severă,
• Corp străin faringian
• Abces retrofaringian:
tulburări de deglutiţie
hipersalivaţie
refularea nazală a lichidelor
cap poziţionat în hiperextensie

11
 trismus=  afecțiune care se caracterizează prin contracția dureroasă a mușchilor
masticatori, ceea ce duce la constricția maxilarului. Poate să interfereze cu mișcarea și să
limiteze capacitatea de a respira, ceea ce, la rândul său, poate pune în pericol viața.
vocea este păstrată

COMPLICAŢII

• Procesul infecţios poate să disemineze:

- pulmon (pneumonii, atelectazii, edem pulmonar)
- meninge (meningite)
- auricular (otite)
• Stop respirator (20-80%)
• Mortalitate > 26% dacă nu se practică intubaţie
• In prezent mortalitatea s-a redus la 2-3% prin :
- obstrucţie severă
- detresă respiratorie acută severă
- şoc septic

TRATAMENT
1. Keep child comfortable and as calm as possible
2. If signs of respiratory distress → emergency airway management
– Move child to a controlled environment (i.e., operating room)
– Use a nasotracheal tube with a small diameter to reduce the risk of post-intubation
sequelae
– Emergency tracheostomy needs to be considered if intubation fails.
– Extubation should be performed 2–3 days (at the earliest) after starting antibiotic
treatment.
3. IV Antibiotics
– Empiric therapy: thirdgeneration cephalosporin (e.g., ceftriaxone) + antistaphylococcal
antibiotic against MRSA (e.g. clindamycin), if MRSA is suspected
– Following cultures of the organism, antibiotics can be chosen according to the culture
sensitivities.
4. IV fluid resuscitation if required

PROFILAXIE
Rifampicină 10-20mg/kg/zi priză
unică 4 zile lacontacţi;
Vaccinare antiHib: reduce incidenţa infecţiei

LARINGITA ACUTA SUGLOTICA (LAS)

!!!Urgenţă pediatrică deoarece edemul inflamator de la nivelul mucoasei laringiene poate să

producă asfixie fiind necesară scurtcircuitarea căilor respiratorii superioare prin intubaţie
traheală sau traheostomie

În funcţie de intensitatea şi extinderea inflamaţiei se disting următoarele forme de LAS:

1. Laringita acută simplă (lipsesc modificările clinice de obstrucţie laringiană, boala

12
manifestându-se prin : TUSE lătrătoare şi RĂGUŞALĂ);
2. Laringita edematoasă subglotică- CRUP VIRAL (există manifestări clinice de obstrucţie
laringiană: STRIDOR, DISPNEE INSPIRATORIE);
3. Laringo-traheo-bronşita (procesul inflamator interesează laringele, traheea, bronhiile);
4. Laringita striduloasă sau spasmodică (reprezintă o formă evolutivă de laringită acută
subglotică care se caracterizează prin :
-sunt afectaţi copiii cu varsta intre 6luni-3 ani debut brusc al simptomelor de obstrucţie
laringiană
-rezoluţie rapidă /ore
-posibilitatea unor noi recidive
-rolul spasmului musculaturii laringiene in realizarea obstrucţiei
5. Laringotraheobronşita bacteriană: laringită obstructivă severeă de etiologie bacteriană
care începe de la laringe şi se extinde

ETIOLOGIE (LAS)
Boala este cel mai frecvent de etiologie virală:
• virusuri paragripale I, II, III (impreuna cca 75%);
• virusul sincitial respirator (VSR);
• adenovirusuri;
• virusurile gripale A si B;
• herpes, rujeolos, coxsackie A si B, echovirus.
• Mycoplasma pneumoniae produce excepţional LAS- la copiii mari
• Candida: imunodeprimaţi

FRECVENŢĂ
• Nu există date in Romania despre morbiditatea in laringite;
• Diferite studii intreprinse in SUA:
- cea mai frecventă cauză de obstrucție a CRS la copiii intre 3 luni si 6 ani;
- incidenţa in SUA 18 /1000 cu un maxim de 60 / 1000 intre 1 si 2 ani;
- rata de spitalizare intre 1 si 30 %;
- 2% din copiii internaţi necesită intubatie endo-trahealăa (IET) şi ventilaţie mecanică;
- costul anual al îngrijirii pacienţilor cu crup în SUA a fost estimat la aproximativ
60 milioane USD.

TABLOUL CLINIC

1. Faza prodromală :
• coriza,
• odino/disfagie uşoară
• febră mică (38-38,5C) sau mai mare (39C) însă fără stare “toxică”.
2. Faza de stare: sindromul laringian
• tuse “lătrătoare”
• Stridor, cornaj, tiraj suprasternal
• voce răguşită
• dispnee inspiratorie mai mult sau mai puţin severă
• Febra poate persista, însă fără stare “toxică”.
Evoluţia bolii necomplicate

13
• La majoritatea copiilor boala evoluează fără obstrucţia căilor aeriene.
• Are o morbiditate scăzută şi mortalitate rară.
• Spitalizare 1.5%-15% din cazuri.

Faze evolutive:
• faza prodromală durează circa 12-72 de ore
• faza de stare durează aproximativ 4-7 zile si atinge un maximum de
severitate intre 24 de ore şi 5 zile de la debut. Simptomele amintite mai
sus sunt mai severe noaptea şi sunt agravate de plâns şi agitaţie.
CRITERII DE SEVERITATE
• cianoza
• paloare foarte recent instalată
• agitaţie nemotivată sau senzoriul alterat
• stridor şi tiraj în repaus
• variaţii ale ritmului respirator şi cardiac
• puls paradoxal
NB: oximetria, înregistrată cu pulsoximetru, este un parametru irelevant, desaturarea
este un element care apare tardiv.
• Decizia de internare-externare şi tratamentul se bazează pe criterii de severitate,
iar scorurile clinice reprezintă o bună modalitate de cuantificare a severitatii

INVESTIGAŢII PARACLINICE
1. Hemograma : neindicata in cazurile usoare sau moderate, tipice
In cazurile severe – dupa controlul caii aeriene, impreuna cu alte investigatigatii din sange.
2. Radiografia cervicala laterala de parti moi
Neindicata inaintea terapiei in cazurile tipice si in cazurile severe, in care controlul caii
aeriene are intaietate; ulterior se poate efectua.
3. Radiografia cervicala postero-anterioara: Neindicata inaintea terapiei in cazurile tipice si
in cazurile severe, in care controlul caii aeriene are intaietate; ulterior se poate efectua.
4. Laringoscopia directa: Neindicata de rutina pentru vizualizarea laringelui in crupul viral
Indicată in:
• Suspiciune de Epiglotita / LTB bacteriana
• Stridor/disfonie intre episoadele de crup
• Episoade de crup frecvente de gravitate progresiva

14
• Istoric de IET in perioada neonatala
• Sugari < 4 luni cu istoric indelungat de stridor

Tratamentul laringitei acute subglotice (crup viral)

Recomandari:
Nu se recomandă antibioticoterapia în crupul viral necomplicat bacterian, indiferent de
forma de severitate a obstructiei.
Formele severe de crup febril pot fi abordate după protocolul de Epiglotita acuta si pot primi
în consecinţă antibioticoterapie empirică adecvată până la infirmarea infecţiei bacteriene
şi/sau stabilirea diagnosticului de crup viral (culturi negative, tablou inflamator biologic
absent.
Nu se recomandă utilizarea terapiei cu atmosferă umedă.

15
COMPLICATII:

OTITA MEDIE ACUTĂ (OMA)

- După infecţiile căilor respiratorii superioare, OTITA MEDIE este cea mai frecventă afecţiune
pentru care se solicită asistenţă medicală
- Cea mai frecventă infecţie bacteriană la sugar şi la copilul mic;
- un vârf al incidenței între 6-11 luni;
- 59% dintre copii vor avea un episod de AOM în primii 2 ani și 30% vor avea 2 sau mai multe
episoade,
- la baieti OM este mai frecventa
- “It is considered the main cause of prescribing antibiotics in
pediatrics”
- Costurile pentru îngrijirea copiilor cu OM : $2-3.5 miliarde îngrijire de specialitate şi
chirurgicală, 500 mil$ costuri indirecte
Proces inflamator acut sau cronic, cu sau fără acumulare de lichid,
localizat la nivelul urechii medii.

16
FORME CLINICE
• OM congestivă
• OM acută (supurată)
• OM seroasă
• OM recurenta
• OM cronica

1. Otita acuta medie AAP

Elementele definitorii pentru OMA sunt urmatoarele:

1. Debut acut, care asociază semne/simptome de inflamație a urechii medii și acumulare
seroasă la acest nivel
2. Prezenta OM seroase ilustrata prin unul din urmatoarele:
a. Tumefactia membranei timpanale
b. Absenta sau limitarea mobilitatii membranei timpanale
c. Nivel de aer-lichid in spatele membranei timpanale
d. Otoree
3. Semne si simptome ale inflamației urechii medii indicate prin:
a. Eritem evident al membranei timpanale sau
b. Otalgie

2. Otita medie seroasă Ghiduri 1,2 Marea Britanie

• Inflamația urechii medii, acompaniată de acumularea de fluid în cavitatea acesteia fără
seme și simptome de inflamație.
• Frecvent asimptomatică; otalgia este relativ rară

3. Otita medie recurentă

• Afectează 10-20% din copii pană la varsta de 12 luni ;

• ≥ 3 episoade de OMA in 6 luni cu evidența de vindecare intre episoade1 sau ≥ 4 episoade
de OMA in 12 luni1
• Pana lă implinirea varstei de 7 ani, aproximativ 40% dintre copii au ≥ 6 episoade de OMA

OMA este una din cele mai frecvente boli ale copilariei
Otita Medie Acuta (OMA) 18 milioane de cazuri
• Aproximativ 83% din copii au prezentat cel putin 1 episod de OMA pana la varsta de 3 ani
• Aprox. 84-93% din copii au dezvoltat un episod de OMA in primii 10 ani
• 10-20% vor dezvolta otita medie recurenta pana la varsta de 1 an 1
• > 1 milion de timpanostomii (plasare de tub3) la copii <7 ani (datorate OM recurente) in
Europa
• Peste 50% au avut un episod de OME pana la varsta de 1 an1,2 si 80% au avut un episod in
primii 10 ani

Factori favorizanţi ai OMA la copil

• Susceptibilitatea crescută la ITR ; 1 din 3 copii cu ITR superior vor dezvolta OMA, 94%
dintre ITR preced OMA

17
• Particularităţile anatomice ale trompei lui Eustachio la sugar şi la copilul mic
(scurtă,orizontalizată, larga, tonus muscular redus, elemente care predispun la obstructie ) ;
• Particularitati anatomice ale masivului cranian;
• Reflux gastro-esofagian;
• Alimentatia sugarului in pozitia culcat;
• Utilizarea suzetei
• Fumatul pasiv ;
• Frecventarea colactivităţii ;
• Imaturitate imuna (Sinteza redusa de Ac)

ETIOLOGIE
•Streptococcus pneumoniae (35-50%)
30-40% rezistenţă
• Haemophilus influentzae (15- 30%)
> 25-45 % dintre tulpini produc beta –lactamaze
• Moraxella catarrhalis (3-20%)
> 70 până 100% produc beta-lactamaze
• Streptocccocus grup A (3-10%)
• Stafilococus aureus (2%)
• fara germeni bacterieni identificati (20-30%)

DIAGNOSTIC
1. Istoricul bolii
Debut acut cu semne si simptome asociate
Semne/simptome de inflamaSe
2. Evaluare sistemică a membranei timpanale
Culoare, mobilitate, transparenta
Prezenta de acumulare lichidiana

SEMNE SI SIMPTOME CLINICE

EXAMEN OTOSCOPIC

18
Este cea mai importantă procedură de examinare pentru confirmarea OMA
Evaloarea canalului auditiv si a membranei timpanale va urmari:
- Poziția membranei timpanale (bombata, retratila, neutra)
- Culoarea
- Translarența
- Mobilitatea
- prezenta/absenta perforatiei

DIAGNOSTIC CLINIC DE OMA

Diagnosticul clinic de OMA presupune presența obligatorie a urmatoarelor elemente;

debut < 48 de ore;
empan rosu si bombat (semne de inflama`e a urechii medii)
acumulare lichidiana in urechea medie
• CONGESTIA izolata a membranei timpanale NU este sugestivă pentru OMA;
• Congestia timpanală poate să fie determinată și de alte cauze precum: febra, plans,
infecctiii acute superioare respiratorii sau trauma.

STRATEGII TERAPEUTICE
• AMELIORAREA DURERII
• ANTIBIOTERAPIE
• CHIRURGIE
• PROFILAXIE PRIN VACCINARE

AMELIORAREA DURERII
OAM este o conditie medicala asociată cu durere semnificativă.
Administrarea orală de analgezice trebuie să fie inițiată cât mai rapid pentru a reduce
suferința.

Tratamentul otitei medii in UE

• Tratamentul OM este in general empiric
– Etiologia este rar investigata
– Timpanocenteza nu este o procedura de rutina
• Manifestarile clinice nu sunt specifice in functie de agentul patogen
• Presiune mare din partea parintilor pentru prescriere de antibiotice
• Diferentierea OMA de OME este dificila
– Antibioticele nu sunt indicate pentru tratamentul OME

Majoritatea copiilor cu AOM unilaterală, izolată nu necesită terapie cu antibiotice !!!!

19
Initierea terapiei cu antibiotic este recomandată tuturor copiilor care prezinta semne
sistemice (definite ca febra > 39°C, varsaturi, letargie).

• Luați în considerare inițierea antibioterapiei pentru următoarele categorii de copii:

- vârsta < 6 luni
- vârsta < 2 ani cu OAM bilaterala
- simptomatologie > 48 ore
- simptome severe (febra > 39°C si otalgia moderat-severa)
- perforatie timpanala (otoree purulenta sau vizualizarea perforatiei)
- cei cu risc crescut de complicatii (otita supurata cronica sau mastoidita)
o imunocompromisi
o siguranta unei evaluari ulterioare

Recomandarile de tratament sunt aproximativ similare in toata Europa

• Copiii intre 0-6 luni: se recomanda antibioticele
• Copiii intre 6-24 luni: se recomanda antibiotice daca:
-diagnosticul este cert
-copilul este grav bolnav
-simptomatologie persistenta >48-72 ore
Recomandarile pentru prescrierea de antibiotice variaza in functie de grupa de vârsta: < 6
luni; 6 l - 2 ani; >2 ani.
• Copii >24 luni: se recomanda antibiotic optional daca:
-copilul este grav bolnav
-sau simptomatic mai mult de 48-72 ore

AAP- MANAGEMENTUL IN OAM

20
21
22
Complicații pe termen scurt
Raspandirea infectiei poate duce rareori la complicatii intracraniene sau extracraniene:
• Complicați intracraniene
• Abces cerebral
• Meningita
• Complicatii extracraniene (~1,1/100000, Finlanda 1990-2000)2
• Mastoidita* (1-4/100 000 populabe, EU, Canada, Australia, USA, 0,3/100000 Danemarca;
6,0/100 000 Israel;3,8/100 000 Olanda)4
• Paralizie faciala (0,005%, Danemarca)
Complicații pe termen lung
• Deși sunt rare, sechelele potențiale pe termen lung includ:
• Pierderea auzului (in mod tipic temporara)
• Intarzierea vorbirii/limbajului
• Probleme de comportament sau abilitati scazute de socializare
• Perforarea timpanului

SINUZITE/RINOSINUZITE
DEFINIŢIE:
Inflamaţia mucoasei sinusurilor nazale şi paranazale care persistă 2-4 săptămâni, asociată cu
un proces infecţios, cel mai frecvent bacterian.

FORME CLINICE
În funcţie de durată:
- acută (10-29 zile)
- subacută (29-90 zile)

23
- cronică (> 90 –120 zile)
Recurentă: se ameliorează după terapie, dar au caracter repeNNv
Refractară: forma clinică fără răspuns la terapia convenţională
EPIDEMIOLOGIE
• Problemă medicală în copilărie;
• 9,3% dintre copiii de 1-5 ani au avut un episod
• În SUA, sinuzita este a 5 a afecţiune pentru care se prescrie antibioterapie
SINUZITA ACUTĂ
-Îngroşarea mucoasei, opacifierea frontalului, etmoidului şi a sinusurilor maxilare
-Meat mediu Obstruat
-Congestie a meatului inferior si mediu

MANIFESTĂRI CLINICE LA COPIL

• Tablou clinic de IACRS cu durata de peste 10-14 zile;
• Congestie nazală :rinoree seroasă, purulentă (77%);
• Tuse (80%) diurnă, nocturnă sau mixtă;
• Semne asociate: cefalee, disconfort facial, sinuzal, febră, Halenă, paloare, facies încercănat, edeme
periorbitale

EXAMENE RADIOLOGICE
• Diagnosticul pozitiv de sinuzită acută sau cronică se stabileşte pe baza tabloului clinic, NU
pe imaginile radiologice;
• Nu se recomandă nici o investigaţie radiologică pentru sinuzita acută, exceptand cazurile in
care se suspicionează complicaţii sau in cazurile care nu răspund la terapie;
• Dacă se doreşte o informaţie imagistică, in cazul unui pacient cu sinuzită cronică, se
recomandă efectuarea unei TC/MRA.

DIAGNOSTIC POZITIV
• Anamneza
• Examen clinic / ORL
• Examen bacteriologic din secreţiile nazale
1. COMPLICATII ORBITALE
- abces suborbital
- abces orbital
- celulita orbitala
- tromboza de sinus cavernos
- periostita
- scaderea acuitatii vizuale
- alterarea miscarilor oculare
- CHEMOSIS: edem al conjunctivei

24
2. COMPLICATII CEREBRALE
Se suspicioneaza atunci cand apare cefalee severa, fotofobie, convulsii, semne neurologice
de focar:
- empiem subdural/dural
- abces cerebral
- tromboza de sinus cavernos
- meningita

TRATAMENTUL
(Sinuzitei acute infecţioase)
Urmăreşte 3 obiective:
• Combaterea infecţiei:antibioterapia
• Dezobstruarea ostiumului şi restabilirea drenajului sinusal
• Combaterea inflamaţiei şi a durerii

EAST CHESHIRE NHS TRUST PAEDIATRIC ANTIBIOTIC POLICY FOR CHILDREN 1 MONTH – 18 YEARS

ANTIBIOTERAPIA SINUZITEI ACUTE CARE SE AGRAVEAZA SAU NU SE AMELIOREAZA DUPA

TRATAMENT

TERAPIA ADJUVANTĂ
• Spălături nazale, Decongestionante (topice, orale), Antihistamunice (topice, orale), Agenţi,
anticolinergici topici, Corticoterapie (topic, oral), Antileukotriene

25