IACRS

C15

DATE GENERALE
• Infecţiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente infecţii ale omului;

• Virusurile: etiologia cea mai frecventă a infecţiilor aparatului respirator (70-90%);

• Tehnicile de biologie moleculară au arătat că virusurile cu tropism respirator produc mult mai frecvent
îmbolnăviri la copil comparativ cu adultul;

• Multe infecţii virale se asociază cu un tablou clinic de infecţie respiratorie;

IMPORTANŢA INFECŢIILOR ACUTE RESPIRATORII

Una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate în întreaga lume atat la copii cat si la adulti

Responsabile pentru costuri ridicate în sistemele de sănătate şi în societate, prin:

§ vizite la medic/consultaţii medicale;
§ investigaţii;
§ tratamente;
§ spitalizări;
§ absenteism.

INFECŢIILE ACUTE RESPIRATORII SUPERIOARE :

6 – 9 episoade / an la copii;

2 – 4 episoade /an la adulţi.

INFECŢIILE ACUTE RESPIRATORII INFERIOARE:

Mai rare;

Mai costisitoare;

Rată crescută de spitalizare.

EPIDEMIOLOGIA INFECTIILOR RESPIRATORII

INFECTIILE ACUTE RESPIRATORII:
• Determina 3.9 milioane decese/an in lume;

• Reprezinta o cauza frecventa de deces la copiii sub 5 ani;

• 1.9 milioane decese/anual au fost inregistrate la copii (mai ales in Africa si Asia de sud-est)

• Aproximativ 89% dintre absentele de la cresa/gradinita sunt datorate infectiilor acute (respiratorii,
digestive, etc.), dintre care pana la 60- 70% survin datorita infectiilor acute respiratorii.

• Se transmit prin stranut, cascat, ras, oftat, contact cusecretii contaminate, adesea ca o consecinta a
mainilor nespalate;

• Greu de diferentiat daca este o infectie virala sau una bacteriana;

• Marea majoritate a infectiilor respiratorii acute sunt infectii virale care evolueaza autolimitat;

1
 IACRS
C15
• Antibioticele nu au efect in infectiile virale;

• Exista pacienti care pot sa dezvolte o suprainfectie bacteriana

DE CE COPIII SE IMBOLNAVESC MAI FRECVENT ?

- Anatomie particulara a aparatului respiarator (mai scurt, comparativ cu cel ala adultului) care permite

raspandirea mai rapida a infectiei;

- Absenta alaptarii;

- Factori de mediu: expunerea la poluanti, fumat pasiv;

- In mod obisnuit copilul poate avea 6-9 episoade de infectii respiratorii / an, conducand la anxietate
crescuta a familiei (investigatii suplimentare, inutile si supraevaluarea episoadelor de IACRS)

- Copiii au imunitatea dobandita incomplet dezvoltata

- Pot asocia deficite imune sau predispozitii familiale.

SISTEMUL IMUN LA COPII

Capacitatea sistemului imunitar al copilului nu si-a atins inca maturitatea

Imunitatea înnăscută imatură

• Imaturitatea celulelor prezentatoare de antigeni

• Productie limitată de citokine

• Numărul și eficacitatea celulelor dendridice este redus

Imunitatea adaptivă imatură

• Dezechilibru al răspunsului Th1 si Th2 , orientat către Th2

• Risc crescut de sensibilizare alergică

• Deficiente fiziologice in protecția la nivelul mucoasei

FACTORI DE RISC PENTRU INFECTIILE RESPIRATORII

• Absenta alaptarii
• Varsta < 12 saptamani
• Prematuritatea
• Afectiuni pulmonare cronice (secundare prematuritatii, fibroza chistica)
• Deficite imune (congenitale/ dobandite)
• Afectiuni cronice care necesita oxigenoterapie la domiciliu
• Boli neuromusculare
• Existenta fratiilor mai mari care frecventeaza colectivitatea
• Fumatul pasiv
• Asocierea refluxului gastroesofagian

2
 IACRS
C15

Indiferent de localizare, aproximativ 70 - 90 % dintre infectiile acute respiratorii sunt produse de virusuri.

RINOFARINGITA ACUTĂ
Date generale
• Cea mai obişnuită infecţie a copilului

• Proces infecţios de origine virală,localizat primar la mucoasa nasofaringiană

• Proces inflamator mult mai extensiv la copil, comparativ cu adultul, interesând frecvent
sinusurile paranazale şi urechea medie.

Etiologie virală: RHINOVIRUSUL

Apare frecvent în sezoanele reci

Copiii dezvoltă între 3-6 episoade/an; frecvenţa variază direct proporţional cu numărul expunerilor

Poate apare suprainfecţie bacterină: Strepto.grupA, Streptococus pneumoniae,

Haemophilus influenzae, Stafilocococcus

Susceptibilitatea la boală ca şi incidenţa complicaţiilor bacteriene sunt crescute la cei cu MPC

3
 IACRS
C15
TABLOU CLINIC
• perioadă de incuaţie: ore-1-2 zile

• debut: brusc cu : febră (39-40°C), iritabilitate, agitaţie, strănut

apoi: rinoree cu obstrucţie nazală

la sugar: vărsături, diaree, uneori semne de IRA moderată

la copilul mare: uscăcinea apoi iritarea mucoasei

strănut

rinoree apoasă cu tuse, cefalee, mialgii,

anorexie, febră moderată

• la 2-3 zile secreţii consistente purulente

• durata bolii 3-5 zile

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
•rinofaringita din debutul unor boli infecto-contagioase (rujeolă, varicelă, rubeolă, etc)
• acutizarea unor boli cronice ale aparatului respirator (adenoidite, rinite cronice, alergice)
• rinoree persistentă (când coexistă cu secreţii sanghinolente: corpi străini)
• rinita alergică: nu prezintă febră, rinoree apoasa, transparenta,, apare prurit nazal şi ocular,, mucoasa
nazală este palidă

FARINGITELE SI TONSILITELE ACUTE

Faringita acută este produsă în majoritatea cazurilor de infecţii virale, benigne, autolimitate.

• Afectiune inflamatorie a mucoasei faringiene şi a structurilor subiacente;

• Se asociază de cele mai multe ori cu disconfort faringian;

• La copilul de vârstă 3-14 ani, 37% din cazurile de faringită acută (durere faringiană ca simptom
predominant) sunt datorate streptococului beta-hemolitic de grup A.

4
 IACRS
C15
• Streptococcus β-hemolitic grup A reprezintă cel mai important agent infecţios:
Cele mai frecvente dintre infectiile streptococice sunt faringitele
Cele mai frecvente faringite bacteriene sunt streptococice (90%)

ETIOLOGIE

ETIOLOGIA FARINGITEI ACUTE ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

ETIOLOGIE STREPTOCOCICĂ: ETIOLOGIA VIRALĂ: Regăsită la orice vârstă

• Diferențierea între etiologia streptococică și cea virală NU se poate face cu certitudine doar pe baze
clinice.

• Cele mai importante criterii clinice sugestive pentru faringita streptococică sunt:

- vârsta între 5 și 15 ani

- și absența rinitei, disfoniei, tusei, conjunctivitei, diareei.

5
 IACRS
C15

*la copii de vârstă 3-14 ani este o prevalență a faringitei streptococcie de 37% din cazurie de faringită
acută

Investigatii etiologice
Indicaţii
• prezenţa faringitei acute + unul din următoarele:

Prezenţa manifestărilor clinice sugestive la un copil cu vârstă >3 ani

Epidemie de infecţii streptococice

Reumatism articular acut în antecedente

Examinări

Exsudat faringian

Teste de detecţie rapidă a antigenelor streptococice (TDRAS)

La un copil cu faringită streptococică NU este indicată determinarea titrului ASLO în timpul episodului
acut.

Reactanții de fază acută NU sunt utili în diferențierea faringitei streptococice de cea virală.

Complicatii
1. Supurative (precoce)

Locale/neinvazive: adenită cervicală, abces (periamigdalian, retrofaringian, parafaringian), otită medie,

mastoidită, sinuzită, pneumonie.

Diseminate/invazive: bacteriemie, sepsis, endocardită, meningită.

2. Nesupurative (tardive):

6
 IACRS
C15
reumatism articular acut,

artrită reactivă poststreptococică,

glomerulonefrită acută poststreptococică,

eritem nodos.

Antibioterapie de electie
(pacienți/părinți complianți + pacient fără alergie la peniciline)

• Penicilină V (fenoxime)lpenicilină) p.o.

250 mg = 400 000 UI

- Copii: 250 mg de 2-3 ori pe zi

- Adolescenţi şi adulţi: 250 mg de 4 ori pe zi sau 500 mg de 2 ori pe zi

Se administrează cu 1 h înainte sau 2 h după mese

Durata terapiei: 10 zile

• Amoxicilină p.o. 50 mg/kg/zi, 1-3 prize/zi, 10 zile

amoxicilina este adesea utilizată în locul terapiei cu penicilină V la copiii mici;

alegerea este dictată de acceptabilitatea mai mare a suspensiei de amoxicilină;

se evită la copiii mari datorită riscului de erupție severă la pacienții cu mononucleoză infecțioasă.

Pacienţi/părinți noncomplianţi + pacient fără alergie la peniciline

Benzatinpenicilină G i.m.

- Copil ³ 27 kg: 1 200 000 UI

- Copil < 27 kg: 600 000 UI

În doză unică

Tratamentul recurentelor precoce post-terapeutice

- Se exclud purtătorii de streptococ de grup A cu faringite virale recurente

- Clindamicină p.o.

- Copii: 20-30 mg/kg/zi în 3 prize

- Adulţi: 600 mg/zi în 2-4 prize

- Durata terapiei: 10 zile

- Amoxicilină-acid clavulanic p.o. (amoxicilină/clavulanat = 14/1)

- Copii: 90 mg amoxicilină/kg/zi în 2 prize

7
 IACRS
C15
- Adulţi: 2 x 500 mg amoxicilină

- Durata terapiei: 10 zile

- Cefuroximă p.o.

- Copii: 20 mg/kg/zi în 2 prize

- Adulţi: 2 x 250 mg

- Durata terapiei: 10 zile

LARINGITELE ACUTE
DEFINIŢIE

Afecţiune caracterizată prin inflamaţie acută a laringelui determinată de virusuri şi/sau bacterii.

Caracteristic:
- incidenţă mare mai ales la copiii mici, dar şi la copilul mare şi adult;
- gravitatea tabloului clinic
- necesitatea unui tratament de urgenţă

În funcţie de localizate, procesul inflamator poate să afecteze preponderant regiunea subglotică;

Mai rar regiunea supraglotică (Epiglotita acută, laringita acută supraglotică, epiglotita flegmonoasă)

EPIGLOTITA ACUTĂ
Date generale:

Urgenţă majoră respiratorie, există un risc major de obstrucţie acută a CAS;

Incidenţă anuală 6/100000 copii, 1/100000 adulţi

ETIOLOGIE

1. Etiologie infecţioasă:
- Haemophilus influenzae tip B
- Rar : streptococ β hemolitic grup A, B, C
streptococus pneumoniae
staphilococus aureus
- La imunodeprimaţi: bacili gram negativi

2. Etiologie neinfecţioasă
- arsură prin ingestie de lichide prea calde
- maladia Stevens –Johnson
- inhalare de fum, vapori calzi, substanţe caustice
- radioterapie

8
 IACRS
C15
FACTORI DE RISC
• SEX MASCULIN (Epiglottitis affects more males than female)
• DEFICITE IMUNE INASCUTE/DOBANDITE
• VACCINARE INCOMPLETA

TABLOUL CLINIC

Debut: disfagie, febră, jenă respiratorie

Perioada de stare:

- bolnav cu dispnee inspiratorie importanta, anxios, stare de prostraţie

- disfagie importanta + ptialism (pacientul nu poate să-şi înghită saliva care curge din gură):
aspect de hipersalivaţie

- poziţie caracteristică: capul în poziţie flactată (“trepied”), corpul aplecat înainte, gura
întredeschisă cu protruzia limbii cand inspiră

- vocea stinsă, înăbuşită NU latrătoare

- stridor când inspiră

- dificultati respiratorii cu dispnee inspiratorie importantă, în cazurile grave poate să intereseze
ambii timpi respiratori

Rapid : tablou dramatic de IRA deseori mortal !!

Semne distincte ale epiglotitei acute

Cei 3 D: dysphagia, drooling, and distress!

(disfagie, salivație /stress)

Aspectul clinic înainte de apariţia dispneei este de faringită severă, de aceea diagnosticul de
epiglotită este imposibil înainte de apariţia dispneei

• Semnele se explică prin:

– inflamaţia faringelui şi laringelui explică adenopatiile cervicale, odinofagia, febra

– edemul şi inflamaţia fac ca structurile vestibulului laringian să fie rigide, jenează deglutiţia,
determină disfagie, ptialism

– edemul (clasic) nu se extinde la corzile vocale şi deci tusea nu este lătrătoare, vocea nu este
răguşită.

• Vocea înăbuşită, stinsă şi diminuarea murmurului vezicular nu sunt determinate de diminuarea volumelor
respiratorii.

CRITERII PARACLINICE

• Hemograma: leucocitoză + neutrofilie + deviere a stg. a formulei leucocitare;

9
 IACRS
C15
• Hemocultură pozitivă în 80% din cazuri ptr. Hib

• Test rapid (aglutinare)

• Rg. căilor respiratorii superioare: epiglotă îngroşată, discretă distensie a hipofaringelui;

• Laringoscopie (±): epiglotă edemaţiată, rosie

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

• Laringita subglotică severă,

• Corp străin faringian

• Abces retrofaringian:
tulburări de deglutiţie
hipersalivaţie
refularea nazală a lichidelor
cap poziţionat în hiperextensie
trismus
vocea este păstrată

COMPLICAŢII

• Procesul infecţios poate să disemineze:

- pulmon (pneumonii, atelectazii, edem pulmonar)
- meninge (meningite)
- auricular (otite)

• Stop respirator (20-80%)

• Mortalitate > 26% dacă nu se practică intubaţie

• In prezent mortalitatea s-a redus la 2-3% prin :

- obstrucţie severă
- detresă respiratorie acută severă
- şoc septic

TRATAMENT

1. Keep child comfortable and as calm as possible

2. If signs of respiratory distress → emergency airway management

– Move child to a controlled environment (i.e., operating room)
– Use a nasotracheal tube with a small diameter to reduce the risk of post-intubation sequelae
– Emergency tracheostomy needs to be considered if intubation fails.
– Extubation should be performed 2–3 days (at the earliest) after starting antibiotic treatment.

3. IV Antibiotics
– Empiric therapy: third-generation cephalosporin (e.g., ceftriaxone) + antistaphylococcal antibiotic
against MRSA (e.g. clindamycin), if MRSA is suspected

10
 IACRS
C15
– Following cultures of the organism, antibiotics can be chosen according to the culture sensitivities.

4. IV fluid resuscitation if required

PROFILAXIE

Rifampicină 10-20mg/kg/zi priză unică 4 zile la contacţi;

Vaccinare antiHib: reduce incidenţa infecţiei

LARINGITA ACUTA SUGLOTICA (LAS)

Urgenţă pediatrică deoarece edemul inflamator de la nivelul mucoasei laringiene poate să producă asfixie
fiindnecesară scurtcircuitarea căilor respiratorii superioare prin intubaţie traheală sau traheostomie

În funcţie de intensitatea şi extinderea inflamaţiei se disting următoarele forme de LAS:

1. Laringita acută simplă (lipsesc modificările clinice de obstrucţie laringiană, boala manifestându-se prin :
TUSE lătrătoare şi RĂGUŞALĂ);

2. Laringita edematoasă subglotică- CRUP VIRAL (există manifestări clinice de obstrucţie laringiană:
STRIDOR, DISPNEE INSPIRATORIE);

3. Laringo-traheo-bronşita (procesul inflamator interesează laringele, traheea, bronhiile);

4. Laringita striduloasă sau spasmodică (reprezintă o formă evolutivă de laringită acută subglotică care se
caracterizează prin :

sunt afectaţi copiii cu varsta intre 6luni-3 ani

debut brusc al simptomelor de obstrucţie laringiană
rezoluţie rapidă /ore
posibilitatea unor noi recidive
rolul spasmului musculaturii laringiene în realizarea obstrucţiei

5. Laringotraheobronşita bacteriană: laringită obstructivă severeă de etiologie bacteriană care începe de la

laringe şi se extinde

ETIOLOGIE (LAS)

Boala este cel mai frecvent de etiologie virală:

• virusuri paragripale I, II, III (impreuna cca 75%);
• virusul sincitial respirator (VSR);
• adenovirusuri;
• virusurile gripale A si B;
• herpes, rujeolos, coxsackie A si B, echovirus.
• Mycoplasma pneumoniae produce excepţional LAS- la copiii mari
• Candida: imunodeprimaţi

FRECVENŢĂ
• Nu există date în România despre morbiditatea în laringite;
• Diferite studii întreprinse în SUA:

11
 IACRS
C15
- cea mai frecventă cauză de obstrucție a CRS la copiii intre 3 luni si 6 ani;
- incidenţa in SUA 18 /1000 cu un maxim de 60 / 1000 intre 1 si 2 ani;
- rata de spitalizare intre 1 si 30 %;
- 2% din copiii internaţi necesită intubatie endo-trahealăa (IET) şi ventilaţie mecanică;
- costul anual al îngrijirii pacienţilor cu crup în SUA a fost estimat la aproximativ 60 milioane USD.

TABLOUL CLINIC

1. Faza prodromală :
• coriza,
• odino/disfagie uşoară
• febră mică (38-38,5C) sau mai mare (39C) însă fără stare “toxică”.

2. Faza de stare: sindromul laringian

• tuse “lătrătoare”
• Stridor, cornaj, tiraj suprasternal
• voce răguşită
• dispnee inspiratorie mai mult sau mai puţin severă
• Febra poate persista, însă fără stare “toxică”.

Evoluţia bolii necomplicate

• La majoritatea copiilor boala evoluează fără obstrucţia căilor aeriene.
• Are o morbiditate scăzută şi mortalitate rară.
• Spitalizare 1.5%-15% din cazuri.

Faze evolutive:
• faza prodromală durează circa 12-72 de ore
• faza de stare durează aproximativ 4-7 zile si atinge un maximum de severitate între 24 de ore şi 5 zile de
la debut. Simptomele amintite mai sus sunt mai severe noaptea şi sunt agravate de plâns şi agitaţie.

CRITERII DE SEVERITATE
• cianoza
• paloare foarte recent instalată
• agitaţie nemotivată sau senzoriul alterat
• stridor şi tiraj în repaus
• variaţii ale ritmului respirator şi cardiac
• puls paradoxal

NB: oximetria, înregistrată cu pulsoximetru, este un parametru irelevant, desaturarea este un element care
apare tardiv.

• Decizia de internare-externare şi tratamentul se bazează pe criterii de severitate, iar scorurile clinice

reprezintă o bună modalitate de cuantificare a severitatii.

12
 IACRS
C15
Scorul Westley

INVESTIGAŢII PARACLINICE
1. Hemograma : neindicata in cazurile usoare sau moderate, tipice

In cazurile severe – dupa controlul caii aeriene, impreuna cu alte investigatigatii din sange.

2. Radiografia cervicala laterala de parti moi

Neindicata inaintea terapiei in cazurile tipice si in cazurile severe, in care controlul caii

aeriene are intaietate; ulterior se poate efectua.

3. Radiografia cervicala postero-anterioara: Neindicata inaintea terapiei in cazurile tipice si in cazurile

severe, in care controlul caii aeriene are intaietate; ulterior se poate efectua.

4. Laringoscopia directa: Neindicata de rutina pentru vizualizarea laringelui in crupul viral

Indicată in:
• Suspiciune de Epiglotita / LTB bacteriana
• Stridor/disfonie intre episoadele de crup
• Episoade de crup frecvente de gravitate progresiva
• Istoric de IET in perioada neonatala
• Sugari < 4 luni cu istoric indelungat de stridor

5. Puls-oximetria:
Utilizata de rutina, Nu inlocuieste examenul clinic atent

6. Analiza gazelor sanghine:

Neindicata inaintea controlului caii aeriene

Ulterior este indicata pentru ajustarea ventilatiei mecanice.

13
 IACRS
C15
7. Culturi laringiene: O data cu intubatia traheala.

8 Computer tomografie:

De electie in anomaliile de vase mari si mase laringiene.

Indicatii:

•- Stridor sub varsta de 6 luni

•- Stridor la efort

•- Suspiciune de tumora laringiana la Rx

RECOMANDĂRI:

• În formele uşoare şi moderate, cu tablou clinic caracteristic pentru diagnosticul de LAS nu sunt indicate
investigaţii paraclinice

Tratamentul laringitei acute subglotice (crup viral)

Recomandari:
Nu se recomandă antibioticoterapia în crupul viral necomplicat bacterian, indiferent de forma de
severitate a obstructiei.

Formele severe de crup febril pot fi abordate după protocolul de Epiglotita acuta si pot primi în
consecinţă antibioticoterapie empirică adecvată până la infirmarea infecţiei bacteriene şi/sau stabilirea
diagnosticului de crup viral (culturi negative, tablou inflamator biologic absent

Nu se recomandă utilizarea terapiei cu atmosferă umedă

Tratamentul farmacologic al crupului in departamentul de urgenţă

14
 IACRS
C15
COMPLICAŢII

15
 IACRS
C15

OTITA MEDIE ACUTĂ (OMA)

- După infecţiile căilor respiratorii superioare, OTITA MEDIE este cea mai frecventă afecţiune pentru care
se solicită asistenţă medicală (Philip Fierman, 2003);

- Cea mai frecventă infecţie bacteriană la sugar şi la copilul mic;

- un vârf al incidenței între 6-11 luni;

- 59% dintre copii vor avea un episod de AOM în primii 2 ani și 30%
- vor avea 2 sau mai multe episoade,

- la baieti OM este mai frecventa

- “It is considered the main cause of prescribing antibiotics in pediatrics” (2017).

- Costurile pentru îngrijirea copiilor cu OM : $2-3.5 miliarde îngrijire de specialitate şi chirurgicală,

500mil$ costuri indirecte

DEFINIŢIE
Proces inflamator acut sau cronic, cu sau fără acumulare de lichid, localizat la nivelul urechii medii.

FORME CLINICE
• OM congestivă

• OM acută (supurată)

• OM seroasă

• OM recurenta

• OM cronica

1. Otita acuta medie

Elementele definitorii pentru OMA sunt urmatoarele:

1. Debut acut, care asociază semne/simptome de inflamație a urechii medii și acumulare seroasă la acest
nivel

2. Prezenta OM seroase ilustrata prin unul din urmatoarele:

a. Tumefactia membranei timpanale
b. Absenta sau limitarea mobilitatii membranei timpanale
c. Nivel de aer-lichid in spatele membranei timpanale
d. Otoree

3. Semne si simptome ale inflamației urechii medii indicate prin:

a. Eritem evident al membranei timpanale sau
b. Otalgie

16
 IACRS
C15
2. Otita medie seroasă
• Inflamația urechii medii, acompaniată de acumularea de fluid în cavitatea acesteia fără seme și
simptome de inflamație.

• Frecvent asimptomatică; otalgia este relativ rară

3. Otita medie recurentă

• Afectează 10-20% din copii până la vârsta de 12 luni ;

• ≥ 3 episoade de OMA în 6 luni cu evidența de vindecare intre episoade sau ≥ 4 episoade de

OMA in 12 luni

• Pâna lă implinirea vârstei de 7 ani, aproximativ 40% dintre copii au ≥ 6 episoade de OMA

Factori favorizanţi ai OMA la copil

• Susceptibilitatea crescută la ITR ; 1 din 3 copii cu ITR superior vor dezvolta OMA, 94% dintre ITR
preced OMA (4)
• Particularităţile anatomice ale trompei lui Eustachio la sugar şi la copilul mic
(scurtă,orizontalizată, larga, tonus muscular redus, elemente care predispun la obstructie ) ;
• Particularitati anatomice ale masivului cranian;
• Reflux gastro-esofagian;
• Alimentatia sugarului in pozitia culcat;
• Utilizarea suzetei;
• Fumatul pasiv ;
• Frecventarea colactivităţii ;
• Imaturitate imuna (Sinteza redusa de Ac)

ETIOLOGIE
•Streptococcus pneumoniae (35-50%)
30-40% rezistenţă
• Haemophilus influentzae (15- 30%)
> 25-45 % dintre tulpini produc beta –lactamaze
• Moraxella catarrhalis (3-20%)
> 70 până 100% produc beta-lactamaze
• Streptocccocus grup A (3-10%)
• Stafilococus aureus (2%)
• fara germeni bacterieni identificati (20-30%)

DIAGNOSTIC
1. Istoricul bolii
Debut acut cu semne si simptome asociate
Semne/simptome de inflamatie

2. Evaluare sistemetică a membranei timpanale

Culoare, mobilitate, transparenta
Prezenta de acumulare lichidiana

17
 IACRS
C15
SEMNE SI SIMPTOME CLINICE

EXAMEN OTOSCOPIC
Este cea mai importantă procedură de examinare pentru confirmatre OMA
Evaloarea canalului auditiv si a membranei timpanale va urmari:
- Poziția membranei timpanale (bombata, retratila, neutra)
- Culoarea
- Translarența
- Mobilitatea
- prezenta/absenta perforatiei

DIAGNOSTICUL CLINIC DE OMA

• Diagnosticul clinic de OMA presupune presența obligatorie a urmatoarelor elemente;
debut < 48 de ore;
timpan rosu si bombat (semne de inflamatie a urechii medii)
acumulare lichidiana in urechea medie

• CONGESTIA izolata a membranei cmpanale NU este sugescvă pentru OMA;

• Congestia _timpanală poate să fie determinată și de alte cauze precum: febra, plans, infectii acute

superioare respiratorii sau trauma.

STRATEGII TERAPEUTICE
• AMELIORAREA DURERII
• ANTIBIOTERAPIE
• CHIRURGIE
• PROFILAXIE PRIN VACCINARE

18
 IACRS
C15
AMELIORAREA DURERII
OAM este o conditie medicala asociată cu durere semnificativă.

Administrarea orală de analgezice trebuie să fie inițiată cât mai rapid pentru a reduce suferința.

Tratamentul otitei medii in UE

• Tratamentul OM este in general empiric
– Etiologia este rar investigata
– Timpanocenteza nu este o procedura de rutina
• Manifestarile clinice nu sunt specifice in functie de agentul patogen

• Presiune mare din partea parintilor pentru prescriere de antibiotice

• Diferentierea OMA de OME este dificila
– Antibioticele nu sunt indicate pentru tratamentul OME
Majoritatea copiilor cu AOM unilaterală, izolată nu necesită terapie cu antibiotice !!!!
• Initierea terapiei cu antibiotic este recomandată tuturor copiilor care prezinta semne sistemice
(definite ca febra > 39°C, varsaturi, letargie).
• Luați în considerare inițierea antibioterapiei pentru următoarele categorii de copii:
- vârsta < 6 luni
- vârsta < 2 ani cu OAM bilaterala
- simptomatologie > 48 ore
- simptome severe (febra > 39°C si otalgia moderat-severa)
- perforatie timpanala (otoree purulenta sau vizualizarea perforatiei)
- cei cu risc crescut de complicatii (otita supurata cronica sau mastoidita)
o imunocompromisi
o siguranta unei evaluari ulterioare

Recomandarile de tratament sunt aproximativ similare in toata Europa

19
 IACRS
C15
Recomandarile pentru prescrierea de antibiotice variaza in functie de grupa de vârsta: <
6 luni; 6 l - 2 ani; >2 ani.
• Copiii intre 0-6 luni: se recomanda antibioticele
• Copiii intre 6-24 luni: se recomanda antibiotice daca:
diagnosticul este cert
copilul este grav bolnav
simptomatologie persistenta >48-72 ore
• Copii >24 luni: se recomanda antibiotic optional daca:
copilul este grav bolnav
sau simptomatic mai mult de 48-72 ore

20
 IACRS
C15

Complicații pe termen scurt

Raspandirea infectiei poate duce rareori la complicatii intracraniene sau extracraniene:
• Complicați intracraniene • Complicatii extracraniene
• Abces cerebral • Mastoidita*
• Meningita • Paralizie faciala

21
 IACRS
C15
Complicații pe termen lung
• Deși sunt rare, sechelele potențiale pe termen lung includ:
• Pierderea auzului (in mod tipic temporara)
• Intarzierea vorbirii/limbajului
• Probleme de comportament sau abilitati scazute de socializare
• Perforarea timpanului

SINUZITE/RINOSINUZITE
DEFINIŢIE:
Inflamaţia mucoasei sinusurilor nazale şi paranazale care persistă 2-4 săptămâni, asociată cu un
process infecţios, cel mai frecvent bacterian.

FORME CLINICE:
În funcţie de durată:
- acută (10-29 zile)
- subacută (29-90 zile)
- cronică (> 90 –120 zile)

Recurentă: se ameliorează după terapie, dar au caracter repetitiv

Refractară: forma clinică fără răspuns la terapia convenţională

EPIDEMIOLOGIE:
• Problemă medicală în copilărie;
• 9,3% dintre copiii de 1-5 ani au avut un episod
• În SUA, sinuzita este a 5 a afecţiune pentru care se prescrie antibioterapie

SINUZITA ACUTĂ
Îngroşarea mucoasei, opacifierea frontalului, etmoidului şi a sinusurilor maxilare

ETIOLOGIE

22
 IACRS
C15
MANIFESTĂRI CLINICE LA COPIL
• Tablou clinic de IACRS cu durata de peste 10-14 zile;
• Congestie nazală :rinoree seroasă, purulentă (77%);
• Tuse (80%) diurnă, nocturnă sau mixtă;
• Semne asociate: cefalee
disconfort facial, sinuzal
febră
halenă
paloare
facies încercănat
edeme periorbitale

EXAMENE RADIOLOGICE
• Diagnosticul pozitiv de sinuzită acută sau cronică se stabileşte pe baza tabloului clinic, NU pe imaginile
radiologice;

• Nu se recomandă nici o investigaţie radiologică pentru sinuzita acută, exceptând cazurile în care se
suspicionează complicaţii sau în cazurile care nu răspund la terapie;

• Dacă se doreşte o informaţie imagistică, în cazul unui pacient cu sinuzită cronică, se recomandă
efectuarea unei TC/MRA.

DIAGNOSTIC POZITIV
• Anamneza

• Examen clinic / ORL

• Examen bacteriologic din secreţiile nazale

1. COMPLICATII ORBITALE
- abces suborbital
- abces orbital
- celulita orbitala
- tromboza de sinus cavernos
- periostita
- scaderea acuitatii vizuale
- alterarea miscarilor oculare
- CHEMOSIS: edem al conjunctivei

2. COMPLICATII CEREBRALE
Se suspicioneaza atunci cand apare cefalee severa, fotofobie, convulsii, semne neurologice de focar:
- empiem subdural/dural
- abces cerebral
- tromboza de sinus cavernos
- meningita

23
 IACRS
C15
TRATAMENTUL (Sinuzitei acute infecţioase)
Urmăreşte 3 obiective:
• Combaterea infecţiei: antibioterapia
• Dezobstruarea ostiumului şi restabilirea drenajului sinusal
• Combaterea inflamaţiei şi a durerii

24
 IACRS
C15
TERAPIA ADJUVANTĂ
• Spălături nazale
• Decongestionante (topice, orale);
• Antihistamunice (topice, orale);
• Agenţi anticolinergici topici;
• Corticoterapie (topic, oral)
• Antileukotriene

25