VACCINAREA PERSOANELOR IMUNODEPRIMATE

Prezentare generală

Persoanele care sunt imunodeprimate au un risc crescut de morbiditate și mortalitate din cauza
multor boli care pot fi prevenite prin vaccin.

O persoană poate fi imunocompromisă ca urmare a:

- unor tulburări congenitale sau dobândite
- bolilor
- tratamentului medical imunosupresor
Toți oamenii care sunt imunocompromiși sau persoanele care ar putea fi imunodeprimate în
viitor ca urmare a bolii sau a tratamentului, trebuie să aibă o evaluare aprofundată a riscurilor
pentru a determina nivelul lor de imunosupresie.

Persoanele care sunt imunodeprimate au nevoie de istoricul de vaccinare evaluat cu atenție și de

un plan pentru vaccinarile viitoare. Vaccinurile vii pot fi contraindicate la aceste persoane sau
persoana poate avea nevoie de doze suplimentare de vaccinuri inactivate pentru a se proteja de
boli.
Persoanele care sunt imunodeprimate au un risc crescut de îmbolnăvire. Ar putea avea nevoie de
doze suplimentare din unele vaccinuri pentru a optimiza protecția. Unele vaccinuri sunt
contraindicate acestor persoane. Imunosupresia poate fi cauzata de boli autoimune, cum ar fi
terapia corticosteroizi sau terapia cu DMARD (medicamente antireumatice modificatoare ale
bolii/terapia non biologică), cancer si terapia cancerului, HIV, transplant de organe solide sau
transplantul de celule stem sau in cazurile de asplenie anatomica sau functionala .

Acestor persoane li se administrează vaccinuri antigripale, pneumococice ( 13vPCV și 23vPPV )

și alte vaccinuri inactivate, după cum este necesar. Persoanele care urmează terapie
imunosupresoare și persoanele care au primit un transplant pot avea nevoie de doze suplimentare
ale unor vaccinuri înainte sau după tratament.

Evitați vaccinurile vii. Nu administrați vaccinuri vii persoanelor care sunt imunodeprimate sever.
Persoanele care sunt imunodeprimate mai puțin sever pot fi capabile să primească vaccinuri vii,
în funcție de nivelul lor de imunocompromis. Acestea includ MMR , MMRV , rotavirus, zoster
și febră galbenă. Nu administrați BCG sau vaccinul anti febra tifoidă orală.

Contactele casnice trebuie vaccinate complet pentru a proteja persoana care este
imunodeprimată. Persoanele de contact casnice pot primi în siguranță vaccinuri vii.
Dacă nu sunteți sigur dacă să vă vaccinați, consultați medicul curant al persoanei sau un
specialist în imunizare.

1
Evaluarea persoanelor care sunt imunosuprimate înainte de vaccinare

Evaluarea gradului de imunosupresie

2
Vaccinarea persoanelor care sunt imunodeprimate poate fi o provocare. Evaluarea gradului de
imunosupresie este dificil de stabilit, deoarece depinde de boala de bază, de tratamentul medical
și de alți factori.

Persoana poate avea

-protecție redusă de la vaccinarea anterioară
-răspuns redus la vaccinuri, astfel încât acestea pot avea nevoie de doze suplimentare
-un risc crescut de boli care pot fi prevenite prin vaccin, sau complicații ale acestor boli
-un risc crescut de evenimente adverse, în special la vaccinarea cu vaccinurile vii

Când luați în considerare vaccinarea persoanelor sub terapie imunosupresoare (chimioterapie,

corticoizi, radioterapie, imunosupresoare folosite la pacientii transplantați), este important să
revizuiți următoarele:
- mecanismul și durata efectului asupra sistemului imunitar, a medicamentului sau a altui
tratament
- consecințele utilizării terapiilor combinate - de exemplu, corticosteroizi și alte terapii
imunosupresoare, cum ar fi DMARDs (medicamente antireumatice modificatoare de boală), care
pot contribui la natura, amploarea și durata afecțiunii imunodeprimante
- anticiparea perioadei de imunosupresie a persoanei, fie din cauza terapiei, fie a bolii de bază

Dacă există incertitudine cu privire la gradul de severitate al imunosupresiei al unui pacient

recomandarea ar fi sa nu îl vaccinați. Solicitați sfatul medicului curant sau de la un specialist în
imunizare.

Evaluarea necesității de doze suplimentare de vaccin

Persoanele care sunt imunodeprimate pot avea nevoie de doze suplimentare de vaccinuri
inactivate pentru a optimiza protecția împotriva anumitor boli. Un exemplu sunt dozele
suplimentare de vaccinuri antipneumococice pentru persoanele cu afecțiuni hematologice
maligne.
Persoanele care s-au recuperat dintr-o perioadă de imunocompromisă - cum ar fi după
tratamentul pentru cancer sau după utilizarea medicamentelor imunosupresoare pentru o boală
autoimună - pot avea nevoie și de doze suplimentare de vaccinuri vii sau inactivate.

Pentru a determina necesitatea unor doze suplimentare, poate fi util să se măsoare titrurile de
anticorpi post-vaccinare în anumite circumstanțe, cum ar fi pentru adulți sau copii care au primit
transplant de celule stem hematopoietice.

Cu toate acestea, nu sunt disponibile teste serologice validate, valabile pentru toate vaccinurile
pentru a măsura gradul de imunitate indus de vaccin. Utilizați corelații serologice standardizate
pentru a interpreta orice rezultate și solicitați sfatul unui expert dacă este necesar.

Utilizarea vaccinurilor vii la persoanele care sunt imunodeprimate

Persoanele imunodeprimate sunt expuse riscului de evenimente adverse sau boli legate de vaccin
dacă primesc un vaccin viu .

3
Vaccinurile vii sunt:
- Vaccinul BCG (bacil Calmette – Guérin).
- Vaccinul împotriva encefalitei japoneze
- Vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă).
- Vaccin anti rotavirus
- Vaccinul anti tifoid oral
- Vaccinul anti varicela
- Vaccinul împotriva febrei galbene
- Vaccinul anti herpes zoster

Boala legată de vaccin poate fi cauzată de infecția necontrolată (replicare) de către virusul sau
bacteriile vaccinului viu . Acest lucru este valabil mai ales pentru:
-Vaccin BCG 1,2
-Vaccinurile care contin rujeola, oreion, rubeolă 3,4 sau virusul varicelo-zosterian 5
Cu toate acestea, riscul de boli legate de vaccin variază în funcție de vaccin și de individ.

Este esențială examinarea foarte atenta a persoanelor potențial imunodeprimate, pentru a verifica
daca este adecvată administrarea unui vaccin viu.
Vaccinurile vii sunt în general contraindicate pentru majoritatea oamenilor care sunt
imunocompromiși sever. Dacă există incertitudine cu privire la cât de sever este
imunocompromisă o persoană și dacă nu este sigur pentru aceasta să primească un vaccin, nu o
vaccinați.

Persoanele care sunt imunodeprimate sever

Persoanele sever imunocompromise nu ar trebui să primească vaccinuri cu virusuri vii sau
bacterii vii.
Pacienții imunosuprimați sever sunt cei cu:
- leucemie activă sau limfom sau altă afecțiune malignă generalizată
- au primit recent chimioterapie sau radioterapie
- HIV(anumite categorii)
- au avut un transplant de organ solid sau de celule stem cu mai puțin de 2 ani în urmă sau sunt
încă imunodeprimați sau iau medicamente imunosupresoare sau au boală grefă contra gazdă
- primesc medicație imunosupresoară severă inclusiv bDMARD sau tsDMARD (medicamente
antireumatice biologice sau sintetice care modifică boala) sau corticosteroizi în doze mari
- anumite boli autoimune, în special dacă sunt în tratament cu imunosupresiv
- anemie aplastică
- imunodeficiență congenitală

Persoanele aflate sub terapie imunosupresoare

Persoanele care urmează terapie imunosupresoare ar trebui să fie evaluate cu atenție pentru a
determina dacă pot primi sau nu vaccinuri vii.
Vaccinurile virale vii sunt contraindicate persoanelor care urmează terapii imunosupresoare
puternice , inclusiv bDMARD sau tsDMARD sau corticosteroizi în doze mari.
Dacă există vreo incertitudine cu privire la cât de gravă este starea de imunodepresie a persoanei
ce urmează a fi vaccinată, atunci nu se vaccinează. Trebuie solicitat sfatul medicului curant sau a
medicului imunolog.

4
Persoanele care pot fi ușor imunosupresate pot fi cei ce primesc csDMARDs (DMARDs sintetici
convenționali) în doze mici, fie singuri, fie în combinație cu doze mici de corticosteroizi (<20
mg pe zi de doză echivalentă cu prednison). Aceste persoane pot primi unele vaccinuri vii (de
exemplu, vaccinul anti herpes zoster) la sfatul unui specialist și după o evaluare a riscurilor.

Exemple de csDMARD cu doze mici sunt:

-metotrexat ≤0,4 mg pe kg pe săptămână
-azatioprină ≤3,0 mg per kg pe zi
-mercaptopurină ≤1,5 mg pe kg pe zi

Persoanele imunocompetente, dar care au o anumită patologie care le poate modifica status-ul
Imun, pot primi MMR - si vaccinul anti varicelo-zosterian, vaccinuri vii ce pot fi administrate pe
baza sfaturilor medicului specialist.

Persoanele care primesc terapie cu corticosteroizi

Există mai multe formulări diferite de corticosteroizi sistemici (de exemplu, prednison,
dexametazonă, cortizon, metilprednisolon) - tabelul se referă la o doză echivalentă cu prednison.
Convertiți dozele sistemice din diferite formulări de corticosteroizi sistemici (cum ar fi
dexametazonă, cortizon și metilprednisolon) într-o doză echivalentă cu prednison pentru a evalua
momentul vaccinării cu vaccinuri vii atenuate. În general, combinația dintre terapia cu
corticosteroizi și alte tratamente sau afecțiuni imunocompromisante este o contraindicație la
vaccinare.
Vaccinurile vii atenuate (cum ar fi ROR/MMR , MMRV [rujeolă-oreion-rubeolă-varicela],
zoster, varicelă și febră galbenă) pot fi nesigure la persoanele care primesc terapie cu
corticosteroizi . Doza și durata terapiei cu corticosteroizi și utilizarea corticosteroizilor în
combinație cu alte terapii imunosupresoare, cum ar fi bDMARD și tsDMARD, determină
afectarea sistemului imunitar.

Vaccinurile vii atenuate pot fi sigure de administrat în funcție de doza și durata terapiei cu
corticosteroizi , Un exemplu este atunci când o persoană primește terapie cu corticosteroizi în
doze mici și acesta este singurul factor de risc în ceea ce privește imunosupresia

O altă excepție este vaccinul anti herpes zoster, care poate fi administrat persoanelor cu vârsta
≥50 de ani care iau corticosteroizi în doze mici (<20 mg pe zi de doză echivalentă cu prednison),
fie singur, fie în combinație cu anumite csDMARD în doze mici. La aceste doze, este posibil ca
nivelul imunosupresiei să nu fie sever. Vaccinați persoana numai dacă, după evaluarea a riscului,
rezultă faptul că vaccinarea este sigură.
Odată ce tratamentul cu corticosteroizi s-a încheiat, evaluați dacă persoana are altă boală
imunodeprimantă subiacentă sau primește altă terpie imunospuresoare care pote influența dacă
poate primi vaccinuri și în special vaccinuri vii atenuate.

Tabel Momentul recomandat pentru dozele de vaccin viu la adulți și copiii care iau
corticosteroizi (persoanele în cauză nu alți factori agravanți pentru imunitate ca spre exemplu
afecțiuni asociate sau folosirea altor imunosupresoare)

5
Corticosteroizi inhalatori și pe termen scurt
Persoanele care folosesc doar corticosteroizi inhalatori singuri (cum ar fi pentru astmul bronșic)
și care nu au alți factori imunodeprimanți care ar contraindica utilizarea vaccinului pot primi
vaccinuri vii atenuate.
Femeile însărcinate care au primit corticosteroizi prenatali pe termen scurt – de exemplu, în
timpul travaliului prematur pot primi vaccinuri inactivate acolo unde este indicat.

Utilizarea vaccinurilor vii specifice la persoanele imunodeprimate

 Vaccin BCG (anti tuberculoză)

Vaccinul BCG este întotdeauna contraindicat persoanelor care sunt imunodeprimate

 Vaccinul anti encefalita japoneza

Persoanele care sunt imunodeprimate și au nevoie de un vaccin împotriva encefalitei japoneze nu
ar trebui să primească vaccinul recombinat viu atenuat (Imojeb). Se poate utiliza, în schimb
vaccinul inactivat (JEspect).

6
  Vaccinurile ROR
Vaccinurile care conțin MMR sunt contraindicate persoanelor sever imunosupresate ca urmare a
unei afecțiuni medicale.Vaccinurile care conțin MMR sunt contraindicate persoanelor care
primesc terapie imunosupresoare sistemică cu doze mari , cum ar fi chimioterapie, radioterapie
sau corticosteroizi orali.
Copiii și adulții cu HIV care sunt asimptomatici și au un număr adecvat de CD4 + specific
vârstei pot primi vaccinuri care conțin MMR .

 Vaccinul oral anti febră tifoidă

Călătorii care sunt imunocompromiși nu ar trebui să primească vaccin oral tifoid viu atenuat.
Utilizați în schimb vaccinul anti-tifoidic polizaharidic Vi parenteral inactivat

 Vaccinul rotavirus
Sugarii cu imunodeficiență combinată severă ( SCID ) nu ar trebui să primească vaccin împotriva
rotavirusului. Este puțin probabil ca aceștia să genereze un răspuns imun protector la vaccinare și
pot prezenta un eveniment advers după vaccinare.
Sugarii cu HIV care sunt asimptomatici și au un număr adecvat de CD4 + specific vârstei pot
primi vaccin împotriva rotavirusului.

 Vaccinul împotriva febrei galbene

Vaccinul împotriva febrei galbene este, în general, contraindicat călătorilor care sunt
imunocompromiși și care merg în țările cu febră galbenă endemică .
Cu toate acestea, anumiți călători pot primi vaccinul de la caz la caz după ce au solicitat sfatul
unui specialist și au făcut o evaluare a riscurilor. Aceasta include și anumite persoane cu HIV
Persoanelor care au primit un transplant de celule stem hematopoietice după o doză de vaccin
împotriva febrei galbene li se recomandă să primească o doză suplimentară de vaccin dacă se vor
afla într-o zonă cu risc de transmitere a virusului febrei galbene . Asta indiferent de momentul în
care au primit ultimul vaccin împotriva febrei galbene.

 Vaccinul anti varicelo zosterian

Vaccinurile care conțin varicelă sunt contraindicate persoanelor semnificativ imunosuprimate ca
urmare a unei afecțiuni medicale. De asemenea sunt contraindicate persoanelor care primesc
terapie imunosupresoare sistemică cu doze mari , cum ar fi chimioterapie, radioterapie sau
corticosteroizi orali. Luați în considerare cu atenție vaccinarea persoanelor care iau combinații de
terapii imunosupresoare.
Persoanele cu o afecțiune imunodeprimantă severă actuală sau recentă, dintr-o afecțiune sau
tratament medical primar sau dobândit, nu ar trebui să primească vaccinul anti herpes zoster.
Persoanele care anticipează să fie imunocompromiși semnificativ în viitor ar trebui să solicite
sfatul unui specialist înainte de a primi vaccinul zoster.
Persoanele cu vârsta ≥50 de ani cu afecțiuni imunodeprimante ușoare pot primi vaccinul anti
herpes zoster. Adulții cu HIV asimptomatic pot primi vaccinul anti herpes zoster de la caz la caz.

Administrarea din neatenție a unui vaccin viu persoanelor imunodeprimate

Evaluați prompt persoanele care sunt imunodeprimate și care au primit din greșeală un vaccin
viu . Stabiliți cât de sever sunt imunocompromiși și nivelul de risc pentru efectele adverse
asociate vaccinului. Acest lucru va da informații despre managementul adecvat.

7
Managementul poate include administrarea rapidă a imunoglobulinei sau a terapiei antivirale sau
antibacteriene, în funcție de vaccin și contextul clinic. Solicitați sfatul specialistului.

Vaccinuri inactivate care sunt recomandate în mod obișnuit persoanelor imunosupresate

- Antigripal
- Anti pneumococic
- Anti meningococic
-
Vaccinul antigripal
Tuturor persoanelor cu vârsta ≥6 luni care sunt imunocompromiși li se recomandă să primească
un vaccin antigripal în fiecare an. În fiecare an, în comunitate pot circula noi tulpini de vaccin
antigripal. Imunitatea de protecție încrucișată la aceste tulpini în populație este scăzută. Acest
lucru susține necesitatea vaccinării anuale împotriva gripei sezoniere la toți oamenii, dar în
special la cei care sunt imunocompromiși.
Dacă are loc o schimbare majoră a virusului gripal circulant , cum ar fi în timpul unei pandemii
de gripă, persoanele care sunt imunodeprimate ar putea beneficia de primirea a 2 doze de vaccin
antigripal inactivat, la cel puțin 4 săptămâni distanță, pentru un răspuns imun optim. Acest lucru
este indiferent de istoricul lor anterior de vaccinare antigripală.
De exemplu, în timpul pandemiei globale de gripă H1N1 din 2009-2010, adolescenții și adulții
care erau imunocompromiși și care au primit 2 doze de vaccin au avut rate mai bune de
seroconversie. 6

Vaccinul anti pneumococic

Persoanelor care sunt imunodeprimate li se recomandă să primească doze suplimentare de vaccin
pneumococic în plus față de dozele recomandate persoanelor sănătoase. Momentul, numărul de
doze și tipul de vaccin(uri) depind de vârsta persoanei, de când a fost diagnosticată afecțiunea,
dacă a primit deja vaccinată.

Vaccinul anti meningococic

Anumite persoane care sunt imunodeprimate (în special cele cu asplenie ) pot avea nevoie de
doze suplimentare de vaccinuri anti meningococice. Acest lucru se aplică atât vaccinurilor
MenACWY (meningococic cvadrivalent) cât și MenB (meningococic B).

Vaccinul HPV
Persoanelor cu afectiuni imunodeprimante li se recomanda sa primeasca vaccinul HPV
(papillomavirus uman) in cure de 3 doze, indiferent de varsta lor la vaccinare.

Vaccinul împotriva hepatitei B

Se recomandă doze mai mari, doze duble sau doze suplimentare de vaccinuri împotriva hepatitei
B pentru: persoanele care primesc dializă renală persoanele cu transplant de celule stem
hematopoietice si persoanele cu HIV.

Vaccinarea contactelor casnice ale persoanelor imunodeprimate

Contactele casnice și alte contacte apropiate ale persoanelor care sunt imunodeprimate trebuie să
fie complet vaccinate conform recomandărilor actuale. Istoricul lor de vaccinare ar trebui
revizuit și ar trebui să primească orice doze de recuperare necesare. Acest lucru ajută la

8
protejarea persoanelor care sunt imunodeprimate, fie că sunt copii sau adulți, prin reducerea
expunerii la boli.
Vaccinarea anuală antigripală este recomandată tuturor persoanelor de contact casnice (vârsta ≥6
luni) ale persoanelor imunodeprimate.
Contactele casnice ale persoanelor care sunt imunodeprimate pot avea nevoie, de asemenea, să
primească doze suplimentare de vaccin, cum ar fi vaccinul care conține pertussis și/sau vaccinul
împotriva varicelei 7-9.

Vaccinuri virale vii la contactele casnice

Vaccinarea persoanelor de contact din gospodărie poate reduce riscul de răspândire a bolii la
persoana care este imunocompromisă. Se recomandă revizuirea persoanelor de contact din
gospodărie a persoanelor care sunt imunodeprimate pentru necesitatea de a primi următoarele
vaccinuri virale vii atenuate:
MMR
MMRV
Rotavirus
Varicela
Herpes Zoster (contact casnici cu varsta peste 50 de ani)

Nu există niciun risc de transmitere a virusurilor vaccinului MMR și un risc aproape neglijabil de
transmitere a virusului vaccinului varicelo-zosterian (de la vaccinul varicelă sau zoster).
Cu toate acestea, există un risc mic de transmitere a virusului vaccinului rotavirus . Acest lucru
poate fi minimizat prin spălarea mâinilor și eliminarea atentă a scutecelor murdare.

Persoanele cu cancer
Persoanele cu cancer, sunt susceptibile de a fi sever imunodeprimate ca urmare a bolii și a
tratamentului lor (cum ar fi chimioterapia sau radioterapia).
Orientările pentru vaccinare pot varia în funcție de persoană, în funcție de:
- vârstă i
- istoric de vaccinare
- boala si tratamentul ei
- nivelul de imunodepresie
Dacă o persoană nu a finalizat un program de vaccinare primară înainte de diagnostic și
tratament, este important să continue vaccinarea de rutină sau de recuperare în timpul terapiei,
atunci când este posibil, conform principiilor din această secțiune, după consultarea cu medicul
specialist.

Persoanele cu neutropenie severă

Persoanele cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile <0,5 × 10 9 per L) nu trebuie să
primească niciun vaccin, pentru a evita un episod febril acut .

Persoanele care primesc terapie imuno-oncologică

Persoanele care primesc terapii imuno-oncologice pentru cancer (inhibitori ai punctelor de
control) pot avea un risc mai mare de evenimente adverse în urma imunizării cu vaccinul
antigripal. 10,11
Inhibitorii punctelor de control includ:

9
- Inhibitori CTLA-4 (cum ar fi ipilimumab)
- Inhibitori PD-1 și PD-L1 (cum ar fi nivolumab sau pembrolizumab)
Vaccinurile vii nu sunt recomandate acestor pacienți. Se recomandă prudență cu vaccinurile
inactivate, în special cu vaccinul antigripal. Consultați medicul oncolog curant al persoanei cu
privire la riscurile și beneficiile vaccinării împotriva gripei la persoanele care urmează aceste
tratamente.

Vaccinuri vii pentru persoanele cu cancer

Vaccinurile vii sunt contraindicate la pacienții cu cancer care primesc terapie imunosupresoare
și/sau care au o boală malignă slab controlată.
Persoanele seronegative, care sunt expuse riscului acestor boli, li se recomandă să primească
aceste vaccinuri la cel puțin 3 luni de la terminarea chimioterapiei, cu condiția ca malignitatea de
bază să fie în remisie și să nu fie imunocompromiși sever 12.
Persoanele care au primit recent produse din sânge sau imunoglobuline, inclusiv persoanele cu
cancer, ar trebui să aștepte să primească vaccinuri virale vii (vaccinuri care conțin MMR sau care
conțin varicelă), conform tabelului.
Intervalele recomandate între imunoglobuline sau produse din sânge și vaccinarea MMR,
MMRV sau anti varicela.
Tabel - Intervalele recomandate între administrarea imunoglobulinelor sau produselor din sânge
și vaccinarea rujeolă-oreion-rubeolă, rujeolă-oreion-rubeolă-varicela sau varicelă

Imunoglobuline/produse din sânge Traseu Doza (UI/ml) Doza Interval

(estimată (luni)
mg IgG/kg)
Transfuzie de sânge: eritrocite spălate IV 10 ml/kg Neglijabil 0
Transfuzie masa eritrocitara cu ados de IV 10 ml/kg 10 3
solutie salina și adenina
Transfuzie de sânge: masa eritocitara IV 10 ml/kg 20–60 5
Transfuzie de sânge: sânge integral IV 10 ml/kg 80–100 6
Imunoglobulina anti citomegalovirusului IV 3 ml/kg 150 6
Imunoglobulina umana anti hepatita B IM 100 UI sau 400 UI 10 3
Ig umana (intravenos) pentru tratamentul IV NA 400/100 8-10
purpurei trombocitopenice idiopatice
Sau a bolii Kawasaki 1600-2000 11
Ig umana anti hepatita A IM 0,5 ml (<25 kg), 1,0 ml (25–50 kg), NA 3
2,0 ml (>50 kg)
Ig umana anti rujeola : standard IM 0,2 ml/kg (doză maximă 15 ml) NA 5
Ig umana anti rujeola: imunocompromis IM 0,5 ml/kg (doză maximă 15 ml) NA 6
Plasma sau masa trombocitara IV 10 ml/kg 160 7
Imunoglobulina /Ig umană anti rabie IM 20 UI /kg 22 4
Înlocuirea (sau terapia) deficiențelor imune IV NA 300–400 9
ca Ig umana normala (intravenos), diferite
doze
Ig Rh (D) (anti-D) IM NA NA 0
Ig anti tetanos IM 250 UI (administrat în 24 de ore de la 10 3
vătămare)
Ig tetanosului (utilizare intramusculară) ca IM 500 UI (>24 ore după leziune) 20 3
profilaxie tetanosului
Ig anti Herpes zoster IM 200 UI (0–10 kg), 400 UI (11–30 NA 5
kg), 600 UI (> 30 kg)

IV-intravenos, IM-intramuscular, NA- neaplicabil

10
Vaccinuri inactivate pentru persoanele cu cancer
Persoanele care primesc chimioterapie pot primi vaccinuri inactivate (cum ar fi 13vPCV [vaccin
pneumococic conjugat 13-valent ] sau anti hepatita B) conform unui program de vaccinare de
rutină sau de recuperare. Răspunsul imun poate fi suboptim, dar este sigur ca persoana să
primească aceste vaccinuri.

Vaccinul HPV
Dacă persoana are nevoie de vaccin HPV, vaccinul 9vHPV (9-valent HPV) este recomandat într-
un program de 3 doze (0, 2, 6 luni). Aceasta este indiferent de vârsta persoanei la începutul
vaccinării.

Vaccin antigripal
Tuturor pacienților cu cancer cu vârsta ≥6 luni li se recomandă să primească vaccinul antigripal
în fiecare an.
Unele persoane cu cancer primesc terapii imuno-oncologice pentru cancer, cum ar fi:
- Inhibitori CTLA-4 (cum ar fi ipilimumab)
- Inhibitori PD-1 și PD-L1 (cum ar fi nivolumab sau pembrolizumab)
Consultați medicul oncolog curant al persoanei cu privire la momentul optim de vaccinare
antigripală la persoanele care urmează aceste tratamente.
Pacienților cu cancer, transplantate cu celule sau la care s-a transplantat un organ solid și care
primesc vaccin antigripal pentru prima oară după transplant, li se recomandă să primească 2 doze
de vaccin la interval de cel puțin 4 săptămâni (indiferent de vârstă) și 1 doză în fiecare an după
aceea.

Vaccinul antipneumococic
Pacienților cu afecțiuni hematologice și alte afecțiuni maligne generalizate subiacente li se
recomandă să primească vaccinul anti pneumococic. Acest lucru se datorează faptului că au un
risc crescut de boală pneumococică invazivă 13.
Copiilor sau adulților care sunt nou diagnosticați cu cancer li se recomandă să primească 1 doză
de 13vPCV (vaccin pneumococic conjugat 13-valent ) și 2 doze de 23vPPV (vaccin
pneumococic polizaharidic 23-valent ). Copiii cu vârsta sub 5 ani care nu sunt la curent cu dozele
adecvate vârstei (în programul sugarilor) pot avea nevoie de mai multe doze.

Persoane care au terminat terapia pentru cancer

Persoanele care au terminat terapia pentru cancer și care au finalizat un program de vaccinare
primară înainte de diagnosticare pot primi majoritatea vaccinurilor următoare fără a li se verifica
în prealabil titrurile de anticorpi.
Dacă persoana este bine și în remisie timp de 6 luni după terapie, i se recomandă să primească
următoarele doze de rapel după ce și-a încheiat programul de vaccinare primară:
 DTPa si IPV
Doză unică de DTPa - IPV dacă vârsta <10 ani. Doză unică fie de dT, fie de conținut redus de
antigen dTpa dacă are vârsta ≥10 ani și o singură doză de IPV .
 MMR
Doză unică, urmată de testarea anticorpilor pentru imunitatea la rujeolă și rubeolă la 6-8
săptămâni după vaccinare. La cei la care nu s-a obtinut seroconversia se recomanda o doza
suplimentară.
 Vaccin împotriva hepatitei B
11
Doză unică.

 Vaccinuri anti pneumococice

Doză unică de 13vPCV și 2 doze de 23vPPV după 13vPCV .
 Vaccin Hib ( Haemophilus influenzae tip b)
Doză unică la copii <5 ani, sau la cei peste ≥5 ani cu asplenie .
 Vaccin meningococic
Doză unică de MenACWY. Revaccinarea cu MenACWY este recomandată la fiecare 5 ani
pentru persoanele cu asplenie .
 Vaccin 9vHPV
Doză unică la cei >9 ani și au finalizat anterior un curs primar. Dacă nu au fost primite doze
anterioare, se recomandă un program de 2 doze (0, 6-12 luni) dacă se începe vaccinarea înainte
de împlinirea a 15 ani și nu mai este imunocompromis. Se recomandă o schemă de 3 doze (0, 2,
6 luni) dacă se începe vaccinarea de la vârsta de 15 ani sau dacă este încă imunocompromis.
 Vaccinul anti varicela
Oamenii care sunt seronegativi pentru virusul varicelo-zosterian ar trebui să primească un
program de 2 doze de vaccin cu cel puțin 6 luni de la terminarea chimioterapiei. Vaccinul
MMRV poate fi utilizat la copiii cu vârsta <14 ani.

Pacienții transplantați cu organe solide

În funcție de organul transplantat, persoanele care au un transplant de organ solid primesc doze
variabile de agenți imunosupresori pentru a preveni respingerea. Acest lucru poate influența
eficacitatea și siguranța vaccinurilor.
Acolo unde este posibil, copiii și adulții care au transplantat un organ solid ar trebui să primească
toate vaccinurile de rutină programate sau de recuperare cu mult înainte de transplant. Este
important să se administreze toate vaccinurile vii necesare cu cel puțin 1 lună înainte de
transplantul de organe solide, acolo unde este posibil.
Vaccinurile vii sunt contraindicate în majoritatea protocoalelor post-transplant din cauza
preocupărilor legate de infecția diseminată. Cu toate acestea, datele pentru primitorii de
transplant sunt limitate 18-20.
Vaccinurile inactivate pot fi administrate în siguranță după transplant, dar de obicei cel mai bine
este să fie administrate la cel puțin 6 luni după transplant pentru a maximiza răspunsul imun. 18,21
Vezi tabel. Vaccinuri recomandate pentru persoanele înainte și după un transplant de organe
solide

Orice primitor de transplant care anticipează călătorește poate avea nevoie de vaccinare
suplimentară, cum ar fi pentru anti hepatita A și anti febra tifoidă.

Tabelul. Vaccinuri recomandate persoanelor înainte și după un transplant de organe solide

Recomandările din acest tabel sunt construite pe principiul că, acolo unde este posibil, copiii și
adulții ar trebui să completeze un program de vaccinare adecvat vârstei pentru toate vaccinurile
înainte de transplant. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat, persoana trebuie să primească doze
suplimentare de vaccin înainte de transplant, dacă este posibil. Unele doze suplimentare de
vaccin sunt, de asemenea, recomandate după transplant (vezi coloana „Comentarii”).

DE INTRODUS TABELUL.....

12
Transplantații cu celule stem hematopoietice
Imunitatea de protecție oferită de vaccinuri este parțial sau complet pierdută după un transplant
de celule stem hematopoietice alogene sau autologe ( HSCT ).
Celulele stem hematopoietice pot fi obținute fie de la primitorul vizat (autolog), fie de la un
donator (alogen). Celulele stem pot fi recoltate din sângele periferic, măduva osoasă, sau sânge
din cordonul ombilical.
Pacienții astfel transplantați devin imunodeprimați ca urmare a unei combinații a urmatoarelor
elemente:
- chimioterapia administrată pretransplant ( HSCT alogen sau autolog )
- boala grefă contra gazdă ( GVHD ) ( HSCT alogenă )
- imunosupresiei după transplant (de obicei numai HSCT alogen )
Beneficiarii autologi de HSCT au adesea imunitatea afectată din cauza chimioterapiei și
radioterapiei cu doze mari. GVHD nu apare în aceste cazuri , deoarece primitorul transplantului
este totodată si donatorul de celule stem. În cele mai multe cazuri, primitorii HSCT autologi își
recuperează imunitatea mai repede decât primitorii HSCT alogene .
Imunosupresia persistentă este frecventă, în special la persoanele cu GVHD cronică după HSCT
alogenă . GVHD cronică este asociată cu hiposplenism funcțional și, prin urmare, cu o
susceptibilitate crescută la infecții cu organisme încapsulate, în special Streptococcus
pneumoniae .
Persoanele cu GVHD cronică care rămân pe medicamente imunosupresoare au indicație de
antibioprofilaxie 24.
Ghidurile nu acceptă programe separate de vaccinare pentru beneficiarii autologi sau alogeni de
HSCT din cauza datelor limitate. Același program de vaccinare este recomandat pentru ambele
grupuri de transplantați, indiferent de sursa donatorului (sânge periferic, măduvă osoasă sau
cordon ombilical) sau chimioterapie preoperatorie (ablativă sau de intensitate redusă). 26,27 Cu
toate acestea, recomandările pentru primirea vaccinurilor vii pot varia în funcție de nivelul de
imunodepresie al persoanei după HSCT .
Programul este prezentat în tabel. Recomandări pentru revaccinarea după transplantul de celule
stem hematopoietice la copii și adulți

Vaccinuri vii la primitorii HSCT

Nu administrați vaccinuri vii primitorilor HSCT până la 24 de luni de la transplant și cu condiția
ca persoana să nu aibă imunosupresie în curs de desfășurare . Vezi tabel. Recomandări pentru
revaccinarea după transplantul de celule stem hematopoietice la copii și adulți
Sunt contraindicate vaccinarile cu virusurii vii atenuate la transplantatații HCST cu boala grefa
contra gazda sau care rămân pe terapie imunuosupresivă, indiferent de momentul HSCT

Vaccinuri inactivate la primitorii HSCT

Beneficiarii de HSCT au de obicei un răspuns imun slab la vaccinurile inactivate în primele 6
luni după HSCT .
Celulele stem hematopoietice de la donatori care primesc vaccinuri împotriva hepatitei B,
tetanos, Hib și pneumococic conjugat înainte de recoltarea celulelor stem pot îmbunătăți
răspunsurile anticorpilor timpurii la primitorii HSCT care primesc vaccinuri în perioada post-
transplant 28-31 . Cu toate acestea, considerațiile practice și etice pot limita utilizarea imunizării
donatorilor.

13
Testarea serologică la primitorii HSCT
Vaccinuri pentru care nu se recomandă testarea serologică
Testele serologice de rutină pentru mai multe boli care pot fi prevenite prin vaccin și nivelurile
de anticorpi care conferă imunitate protectoare împotriva bolilor sunt prost definite în unele
cazuri.Nu se recomanda testarea serologică înainte sau după administrarea urmatoarelor
vaccinuri la primitorii HSCT
-Difterie
-Hib
-gripa
-Polio
-Tetanos
-Varicela (serologia post-vaccinare nu este recomandata).
Serologia varicelei post-vaccinare folosind teste comerciale este foarte insensibilă pentru
imunitatea indusă de vaccin în comparație cu infecția naturalăși nu este recomandatăefectuarea ei
după HSCT.
Vaccinuri pentru care se recomandă testarea serologică
Testarea serologică este recomandată după vaccinarea la recipenții HSCT, după cum urmează:
primitorii HSCT :
- aproximativ 4-6 săptămâni după vaccinare cu doza finală a unui curs de vaccinare împotriva
hepatitei B
- aproximativ 4–6 săptămâni după vaccinare cu a doua doză de vaccin MMR
Acest lucru se datorează faptului că nivelurile de anticorpi vor determina necesitatea
revaccinării. 27
Programul de recomandat de vaccinare este prezentat in tabel. Recomandări pentru revacinare
după transplantul de celule stem hematopoietice la adulți și copii

Orice primitor de transplant care anticipează o călatorie poate avea nevoie de vaccinare
suplimentară, cum ar fi pentru hepatita A și pentru febră tifoidă
Tabel - Recomandări pentru revaccinarea după transplantul de celule stem hematopoietice la
copii și adulți
Aceste recomandări sunt indiferent de antecedentele de vaccinare. Copiii mici pot avea nevoie de
doze suplimentare de anumite vaccinuri în plus față de cele din acest tabel. Copiii mici ar trebui
să completeze schema de vaccinare recomandată în funcție de vârstă după ce au completat dozele
primare de vaccinare post- HSCT din acest tabel.

Tabelul de bagat......

14
Persoanele cu HIV
Pacienții cu HIV ar tebui vaccinați după 37:
- Vârstă
- Numărul de CD4 + (care indică cât de imunocompromiși sunt)
- Riscul de infectare
- Afecțiuni medicale concomitente sau medicamente (care pot fi imunosuprimante)

Pentru a determina nivelurile de imunosupresie se studiază tabelul – Niveluri de imunosupresie

la copiii și adulții HIV
Copiii care au dobândit HIV în timpul nașterii sunt substanțial diferiți de adulții cu HIV.
Imunizarea copiilor mici și prima expunere la antigenele vaccinului au loc după dobândirea HIV.
La adulții cu HIV, majoritatea vaccinurilor induc un răspuns imunitar secundar (întărit) care se
bazează pe un răspuns imun anterior.

Persoanele cu HIV de orice vârstă a căror boală este bine controlată sunt susceptibile de a
răspunde bine la vaccinuri. HIV este de obicei bine controlat atunci când:
-persoana urmează terapie antiretrovială combinată
-au o încărcătură virală nedetectabilă sau scăzută
-ei au numărul de limfocite CD4 + bun (peste 25% din totalul limfocitelor)

Tabelul- Niveluri deimunosupresie la copiii și adulții cu HIV

Nivelul Sugar < 12 luni, număr de CD4 + per Copil cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani, număr Copil cu vârsta ≥6 ani sau adult, număr de
imunosupresiei µL (celule CD4 + ca % din totalul de CD4 + per µL (CD4 + celule ca % din totalul CD4 + per µL (celule CD4 + ca % din totalul
limfocitelor) limfocitelor) limfocitelor)

Nu este ≥1500 (≥25%) ≥1000 (≥25%) ≥500 (≥25%)

imunocompromis

Imunocompromis 750–1499 (15–24%) 500–999 (15–24%) 200–499 (15–24%)

moderat

Imunocompromis <750 (<15%) <500 (<15%) <200 (<15%)

sever

Sursa: Wilfert et al 38
Luați în considerare alți factori, cum ar fi condițiile medicale concomitente sau medicamentele
atunci când evaluați nivelurile de imunocompromis la copiii și adulții cu HIV. Vă rugăm să
consultați secțiunea relevantă a acestui capitol.

Vaccinuri vii atenuate pentru persoanele cu HIV:

Vaccinurile vii atenuate includ:
-BCG
- Anti encefalita japoneza
- ROR
- Rotavirus
- Varicela
- Anti febra galbena

 Vaccinul BCG
Copii sau aduții HIV pozitivi nu ar trebui sa primească vaccin BCG din cauza riscului de infecție
BCG diseminată 39,40

15
  Vaccinul anti encefalita japoneza

Persoanele cu HIV care au nevoie de vaccinul împotriva encefalitei japoneze nu ar trebui să

primească vaccinul recombinat viu atenuat (Imojev). Se recomandă în schimb vaccinarea cu
varianta inactivată JEspect

 Vaccinul ROR/MMR

Copiii cu HIV ar trebui să primească vaccinul MMR într-un program de 2 doze la vârsta de 12
luni și 18 luni, cu excepția cazului în care copilul are un număr de CD4 + <750 per µL. 41-43

Este posibil ca acești copii să aibă un răspuns serologic mai bun după a doua doză de vaccin
MMR . 44,45 Aceștia pot primi a doua doză imediat după prima doză (cu un interval minim între
doze de 4 săptămâni) pentru a crește probabilitatea unui răspuns serologic la toate cele 3
componente ale vaccinului. Acest lucru este recomandat în pentru copilul care călătorește în
străinătate sau dacă există un focar local de rujeolă.

Rujeola poate provoca boli severe la copiii cu HIV, în special la cei cu un număr de CD4 + <750
per µL, care ar putea prezenta o protecție redusă față de vaccinare. Copiii cu HIV ar trebui să
primească imunoglobulină umană normală ca profilaxie post-expunere după ce au fost expuși la
rujeolă, indiferent de starea vaccinării 46.

Adulții asimptomatici cu HIV ar trebui să primească 1 sau 2 doze de vaccin MMR dacă au un
număr de CD4 + ≥200 per µL și sunt seronegativi pentru oricare dintre componentele vaccinului.
Numărul de doze depinde de numărul de doze anterioare și dacă acestea sunt seroconvertite.
Vaccinul ROR nu are un efect semnificativ asupra numărului de CD4 + sau încărcăturii virale la
adulții cu HIV. 47
Persoanelor HIV pozitive nu li se recomandă să primească vaccinul combinat MMRV . Nu există
date despre vaccinul MMRV la persoanele cu HIV

 Vaccinul rotavirus

Sugarii cu HIV care sunt asimptomatici pot primi vaccinul rotavirus conform programului de
rutină bazat pe vârstă.
Vaccinurile anti rotavirus par a fi sigure și imunogene la sugarii HIV pozitivi, dar datele sunt
limitate. 48,49
Sugarii HIV pozitivi, imunocompromiși sever nu ar trebui să primească vaccin împotriva
rotavirusului

 Vaccinul febră tifoidă tifoidă

16
Este contraindicată administrarea de vaccin viu atenuat. Utilizați în schimb vaccinul anti-tifoid
polizaharidic Vi parenteral inactivat

 Vaccinul împotriva varicelei

Adulții asimptomatici și copiii cu vârsta ≥12 luni cu HIV pot primi vaccinul împotriva varicelei.
Datele privind eficacitatea și siguranța la persoanele HIV pozitive sunt limitate. 50-52

Copiilor cu vârsta ≥ 12 luni cu un număr de CD4 + specific vârstei de ≥ 15% din totalul
limfocitelor li se recomandă să primească 2 doze de vaccin monovalent contra varicelei la cel
puțin 3 luni distanță. 53,54

Adulților cu HIV care sunt seronegativi pentru varicelă și au un număr de CD4 + ≥200 per µL li
se recomandă să primească 2 doze de vaccin monovalent pentru varicelă la cel puțin 3 luni
distanță. 54
Nu se recomandă administrarea vaccinului MMRV combinat deoarece nu există date sufiuciente
în literatură.

 Vaccinul împotriva febrei galbene

Persoanele HIV pozitive, care nu sunt imunodeprimate (CD4 + număr >200 per µL) pot primi
vaccinul împotriva febrei galbene dacă prezintă risc de infecție. Persoanele cu HIV ar trebui să
primească vaccin împotriva febrei galbene numai dacă expunerea potențială la virusul febrei
galbene este inevitabil. Cereți sfatul medicului curant 55.

 Vaccinul zoster
Adulților cu infecție HIV simptomatică nu li se recomandă să primească vaccinul zoster.

Persoanele cu infecție HIV asimptomatică pot primi vaccinul zoster dacă sunt în tratament
antiretroviral, au o încărcătură virală foarte scăzută sau nedetectabilă și au un număr de CD4 +
≥350 per µL.

Unii experți sugerează că adulții cu un număr de CD4 + de > 200 per µL pot primi în siguranță
vaccinul anti zosterian dacă există o indicație puternică de vaccinare. 56 Solicitați sfatul unui
expert de la medicul curant sau de la un specialist în imunizare. Vaccinarea este recomandată
numai adulților de peste 50 de ani.

Vaccinuri inactivate pentru persoanele HIV pozitive

Vaccinurile inactivate sunt:
-Anti meningococic
-HPV
- DTPa / dTpa , Hib și IPV
- vaccin împotriva hepatitei A
- vaccinantigripal

17
- vaccin pneumococic
- Vaccinul anti febreă Q
- vaccinul parenteral împotriva febrei tifoide, vaccinul anti encefalită japoneză și antirabic

 Vaccinuri anti meningococice

Persoanele HIV pozitive au recomandarea de a primi vaccinurile antimeningococice MenACWY

și MenB.

Persoanele cu HIV pot avea un răspuns imunitar diminuat după o singură doză de MenACWY.
57-59

Cu toate acestea, acest lucru se îmbunătățește pentru unele serogrupuri după o a doua doză. 58-61
Nu există date clinice privind utilizarea vaccinului MenB la persoanele cu HIV. Vaccinarea este
recomandată în funcție de beneficiul așteptat la aceste persoane.

 Vaccinul HPV

Copiii (≥9 ani) și adulții cu HIV pot primi vaccinul 9vHPV. Vaccinurile HPV sunt sigure și
imunogene la persoanele cu HIV. 62-64

Persoaneleor HIV pozitive li se recomandă să primească un curs de 3 doze de vaccin 9vHPV la

0, 2 și 6 luni dacă sunt:
- femeie cu vârsta cuprinsă între 9-45 de ani
- bărbat vârsta cuprinsă între 9-26 de ani

Este puțin probabil ca bărbații cu vârsta cuprinsă între 27 și 45 de ani care primesc vaccin HPV
să aibă răspuns imun sau evenimente adverse diferite în comparație cu femeile din această grupă
de vârstă, pentru care vaccinul este înregistrat în prezent. Cu toate acestea, acești bărbați pot avea
mai puține beneficii dacă au fost deja infectați cu HPV. Vaccinul HPV oferă cel mai mare
beneficiu atunci când este administrat copiilor sau tinerilor adolescenți înainte de debutul
activității sexuale. Evaluați necesitatea vaccinării la adulți, înainte, după discuția cu medicul
specialist

 Vaccinuri DTPa/dTpa, Hib și IPV

Persoanele HIV poztive pot primi DTPa or dTpa, Hib and IPV conform recomandărilor de rutină
37,65.

 Vaccin anti hepatitic A

Vaccinurile împotriva hepatitei A sunt imunogene la majoritatea copiilor cu HIV. 66 Vaccinul

împotriva hepatitei A este recomandat pentru utilizare la persoanele non-imune cu HIV numai
dacă au factori de risc independenți pentru dobândirea hepatitei A

 Vaccinul împotriva hepatitei B

18
Persoanele cu HIV pot primi în siguranță vaccinul împotriva hepatitei B. Din cauza suprimării
imune, acestea pot avea un răspuns imunologic diminuat. Verificați dacă există infecție
anterioară cu hepatita B folosind teste serologice înainte de vaccinare.

Studii limitate la adulți HIV1-pozitivi arată un răspuns serologic îmbunătățit și accelerat la un

program de vaccinare care cuprinde 4 doze duble.
Aceasta înseamnă 2 injecții din doza standard pentru adulți (folosind Engerix-B) de fiecare dată,
la 0, 1, 2 și 6 luni. 67,68

Copiilor cu HIV li se recomandă să primească 3 doze de vaccin împotriva hepatitei B folosind o

formulare pentru adulți. Aceasta este dublu față de doza standard recomandată pentru copii. 53,54

Măsurați nivelurile de anticorpi când programul de vaccinare este terminat (1 lună după doza
finală de vaccin). Dacă titrul de anticorpi împotriva antigenului de suprafață al hepatitei B <10
mIU/mL, administrați doze suplimentare.

 Vaccin antigripal

Tuturor adulților și copiilor (≥6 luni) cu HIV li se recomandă să primească vaccinul antigripal în
fiecare an.
Tuturor copiilor cu HIV <9 ani li se recomandă să primească 2 doze la distanță de cel puțin 4
săptămâni, prima dată când primesc vaccin antigripal.
Încărcătura virală HIV poate crește după vaccinarea antigripală, dar vaccinul nu afectează
numărul de CD4 + , iar beneficiile depășesc riscul. 69-72

 Vaccinul pneumococic

Boala pneumococică respiratorie și invazivă sunt cauze frecvente de morbiditate la copii și adulți
HIV pozitivi 73.
Copiilor cu HIV li se recomandă să primească 13vPCV și 23vPPV . Numărul de doze depinde de
vârsta la diagnostic și de istoricul vaccinării
Copiilor cu vârsta > 12 luni și adulților care sunt nou diagnosticați cu HIV li se recomandă să
primească o singură doză de 13vPCV , urmată de 2 doze de 23vPPV . Dacă au primit anterior
doze de 23vPPV , li se recomandă să primească doza de 13vPCV la 12 luni după ultima doză de
23vPPV . Dacă au primit deja cel puțin 2 doze de 23vPPV , nu se recomandă alte doze de
23vPPV.

 Vaccinul fanti febră Q

Nu există date despre vaccinul împotriva febrei Q la persoanele cu HIV. Vaccinul împotriva
febrei Q este contraindicat persoanelor care sunt imunodeprimate.

 Vaccinurile împotriva febrei tifoide, encefalitei japoneză și rabiei

19
Persoanele cu HIV pot primi în siguranță următoarele vaccinuri în cazul călatoriilor sau dacă
locuiesc într-o zonă cu risc:
-vaccinul anti febra tifoidă Vi polizaharidic
-vaccinul împotriva encefalitei japoneze (JEspect)
-vaccinul antirabic

Persoanele cu asplenie funcțională sau anatomică

Persoanele cu splina absenta sau disfunctionala prezinta un risc crescut de-a lungul vietii de
infectie bacteriana fulminanta, in special boala pneumococica invaziva ( IPD ). 13,74 Pe lângă
faptul că sunt la curent cu toate vaccinurile recomandate în mod obișnuit, persoanelor cu asplenie
funcțională sau anatomică li se recomandă să primească:
-vaccin Hib
- antigripal
- antimeningococic
-antipneumococic

Oferiți vaccinurile în funcție de vârsta persoanei și istoricul de imunizare și revizuiți-i regulat

starea de imunizare. 75
Recomandările specifice de vaccinare pentru persoanele cu asplenie sunt prezentate în tabel.

Persoanele splenectomizate electiv sau recomandarea să primească toate dozele suplimentare de

vaccin cu 2 săptămâni înainte de data programată pentru operație, dacă este posibil.
Pentru persoanele splenectomizate în urgență se recomandă să înceapă să primească doze
suplimentare de vaccin de la aproximativ 1 săptămână după splenectomie. 76
Copiilor cu asplenie li se recomandă și profilaxie cu antibiotice pentru prevenirea infecției
bacteriene, până la vârsta de cel puțin 5 ani. 77,78
Vaccinarea nu poate proteja împotriva tuturor infecțiilor bacteriene sau chiar a tuturor
serotipurilor pneumococice care cauzează IPD . Acest lucru face important ca persoanele cu
asplenie să cunoască riscul crescut pe tot parcursul vieții de infecție bacteriană severă, chiar dacă
au primit toate vaccinurile adecvate.
Educați toți persoanele cu asplenie , precum și părinții și îngrijitorii lor, despre importanța
recunoașterii și a tratarii timpurii a bolilor febrile . Aceasta include utilizarea antibioticelor de
urgență. Asplenicilor li se recomandă să poarte o alertă medicală.

Tabelul de introdus

 Vaccinul Hib
Persoanelor cu asplenie li se recomandă să primească o singură doză de vaccin Hib dacă:
- nu au fost vaccinate in copilarie sau
- sunt incomplet vaccinate
Persoanelor cu asplenie nu li se recomandă doze suplimentare de rapel de vaccin Hib.
Persoanele care au primit toate dozele programate de vaccin Hib nu au nevoie de o doză de rapel
înainte sau după splenectomie. 79

20
  Vaccin antigripal

Este recomandat anual, pentru toate persoanele, în special în cazul persoanelor

imunocompromise. Infecțiile bacteriene secundare, cum ar fi IPD , pot complica infecția gripală.
Doza de vaccin antigripal depinde de istoricul de vaccinare antigripală și de vârstă

 Vaccinul meningococic

Persoanelor cu aplenie li se recomandă să primească vaccinuri MenACWY și MenB începând cu

vârsta de 2 luni. Marca de vaccin și dozele necesare depind de vârsta persoanei, când începe
cursul de vaccinare

Recomandări pentru vaccinul MenACWY pentru persoanele cu o anumită afecțiune care crește
riscul de boală meningococică invazivă
Vârsta la începutul cursului de Marca de vaccin MenACWY Cerințe de doză pentru persoanele cu
vaccinare o afecțiune medicală specificată
asociată cu risc crescut de boală
meningococică
6 săptămâni până la 5 luni Menveo 4 doze (8 săptămâni între doze; a patra
doză la vârsta de 12 luni sau 8
săptămâni după a treia doză, oricare
Nimenrix dintre acestea este mai târziu)
6–8 luni Menveo 3 doze (8 săptămâni între prima și a
doua doză; a treia doză la vârsta de 12
luni sau la 8 săptămâni după a doua
Nimenrix doză, oricare dintre acestea este mai
târziu)
9-11 luni Menveo 3 doze (8 săptămâni între prima și a
doua doză; a treia doză la vârsta de 12
luni sau la 8 săptămâni după a doua
Nimenrix doză, oricare dintre acestea este mai
târziu)
Menactra
≥12 luni Menveo 2 doze (8 săptămâni între doze)

Nimenrix

Doze de rapel pentru toate vârstele
Menactra
Menveo Pentru persoanele cu risc crescut
continuu de boală meningococică
invazivă care au finalizat seria primară
Nimenrix la:
- ≤ 6 ani — 3 ani după finalizarea
programului primar, apoi la fiecare 5
Menactra ani după aceea
- ≥7 ani - la fiecare 5 ani după
finalizarea programului primar

Recomandări pentru vaccinul MenB pentru persoanele cu o anumită afecțiune care crește riscul
de boală meningococică invazivă

21
 Vârsta la începutul cursului de Marca de vaccin MenB Cerințe de doză pentru persoanele cu
vaccinare o afecțiune medicală specificată
asociată cu risc crescut de boală
meningococică
6 săptămâni până la 5 luni Bexsero 4 doze (8 săptămâni între doze; a patra
doză la vârsta de 12 luni sau 8
săptămâni după a treia doză, oricare
dintre acestea este mai târziu)
6-11 luni Bexsero 3 doze (8 săptămâni între prima și a
doua doză; a treia doză la vârsta de 12
luni sau la 8 săptămâni după a doua
doză)
12 luni până la 9 ani Bexsero 2 doze (8 săptămâni între doze)
≥10 ani Bexsero 2 doze (8 săptămâni între doze)

 Vaccinul pneumococic

Persoanele cu asplenie li se recomandă să primească doze suplimentare de vaccin pneumococic,

în funcție de vârsta lor și antecedentele de vaccinare
Copiilor mai mari și adulților cu asplenie care nu au primit niciodată vreo doză de 13vPCV li se
recomandă să primească o singură doză de 13vPCV 80 . Aceasta ar trebui să preceadă dozele de
23vPPV , atunci când este posibil. Cu toate acestea, dacă au primit deja 1 sau mai multe doze de
23vPPV , ar trebui să primească 13vPCV la următoarea oportunitate disponibilă și la cel puțin 12
luni după ultima doză de 23vPPV . O a doua doză de 23vPPV este recomandată la 12 luni după
doza de 13vPCV sau la 5 ani după doza anterioară de 23vPPV , oricare dintre acestea este mai
târziu. Boala pneumococică conturează recomandările specifice vârstei.

Persoanele cu boli autoimune și alte afecțiuni cronice

Persoanele cu afecțiuni autoimune prezintă un risc mai mare de imbolnăvire cu boli prevenibile
prin vaccinare și de morbiditate și mortalitate asociate. Exemple de aceste condiții sunt:

- lupus eritematos sistemic

- artrita reumatoida
- boala inflamatorie intestinala
- scleroză multiplă.

Aceste persoane sunt, de asemenea, expuse riscului de infecție ca urmare a tratamentului cu

agenți imunosupresori precum corticosteroizi și DMARD (medicamente antireumatice
modificatoare de boală). 81 DMARD cuprind o serie de agenți antiinflamatori și imunosupresivi.
Nivelul rezultat și natura imunospresiei la fiecare persoană depinde de:
- agentul (agentii) specific(i) utilizat(i)
-mecanismul de actiune
- doza
-daca tratamentul este combinat cu alte terapii cum ar fi corticosteroizii

Persoanelor cu boli autoimune și alte afecțiuni cronice li se recomandă să primească vaccinuri

inactivate pentru a optimiza protecția împotriva bolilor. Există un potențial pentru reacția imună

22
redusă a vaccinurilor la acești oameni datorită atât tratamentului imunosupresor, cât și bolii de
bază. 82-84 Pot fi necesare doze suplimentare de vaccin, cum ar fi pentru vaccinul pneumococic.

Cu toate acestea, măsurile clinice și de laborator ale activității bolii și alegerea, durata și doza
terapiei imunosupresoare nu prezic întotdeauna cine va răspunde slab la vaccinare. 83,85,86

Când ar trebui să primească vaccinuri persoanele care urmează terapie imunosupresoare?

Vaccinurile vii sunt, în general, contraindicate persoanelor care primesc terapie

imunosupresoare, cum ar fi DMARD și corticosteroizi în doze mari. Consultați -recomandările
de vaccinare cu vaccinuri vii la persoanele imunodeprimate.

Cu toate acestea, anumite persoane aflate sub

tratament cu DMARD pot primi vaccinuri vii în consultare cu un specialist și luând în
considerare cu atenție funcția lor imunitară și riscul de îmbolnăvire actual și viitor. 87 De
exemplu, persoanele cu doze mici de DMARD sintetice convenționale (csDMARDs) pot primi
vaccin anti zosterian.
Oamenii trebuie să primească toate vaccinurile vii indicate , dacă este posibil, cu cel puțin 1 lună
înainte de a începe terapia imunosupresoare.

În general, persoanele care sunt imunodeprimate și care primesc DMARD biologici (bDMARDs)
sau DMARDs sintetice țintite (tsDMARDs) nu ar trebui să primească vaccinuri vii decât după
cel puțin 12 luni de la terminarea terapiei. Cu toate acestea, solicitați sfatul unui specialist cu
privire la intervalul cel mai potrivit pentru persoană și circumstanțele individuale ale acesteia.

Sugari născuți din mame care au primit bDMARD în timpul sarcinii

Sugarii cu vârsta <6 luni care s-au născut din mame care au primit bDMARD, în special în al 3-
lea trimestru, nu li se recomandă să primească vaccinuri vii, în special vaccin BCG 1,8,89.

Nu există date privind utilizarea altor vaccinuri vii la sugari născuți din femei care au primit
imunosupresie în timpul sarcinii. Teoretic, există un risc în administrarea vaccinurilor rotavirus
acestor sugari. Unii experți recomandă să nu se administreze vaccinul împotriva rotavirusului
sugarilor născuți din mame care au primit terapie bDMARD în timpul sarcinii 90, in special în al
treilea trimestru.

Sugarii trebuie să primească vaccinuri inactivate conform programului recomandat. Cu toate

acestea, răspunsurile imune pot fi suboptime. Acești sugari pot avea nevoie de doze suplimentare
de vaccin inactivat - solicitați sfatul unui specialist de la medicul curant și un expert în
imunizare.

Asocierea dintre vaccinuri și afecțiunile autoimune, cum ar fi sindromul Guillain-Barré

23
În general, preocupările teoretice că vaccinurile pot exacerba sau cauzează boli autoimune, cum
ar fi artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 și scleroza multiplă, nu au fost fundamentate. Studiile
epidemiologice mari nu au verificat aceste raportări sporadice de caz. 91-94

În aproape toate cazurile, persoanele cu boli autoimune pot primi în siguranță vaccinuri
inactivate.

În 1976, s-a semnalizat o ușoară creștere a cazurilor de sindrom Guillain- Barré (GBS) în cele 6
săptămâni după vaccinare cu un tip de vaccin antigripal în Statele Unite. De atunci,
supravegherea atentă a arătat că GBS a avut loc la o rată extrem de scăzută, de până la 1 la 1
milion de doze de vaccin antigripal. 95

Persoanele cu antecedente de GBS al căror prim episod nu a fost după vaccinarea antigripală au
un risc extrem de scăzut de reapariție a GBS după vaccinare. 96-98 Vaccinarea antigripală este
recomandată acestor persoane.

Vaccinarea antigripală nu este, în general, recomandată persoanelor cu antecedente de GBS al

căror prim episod a avut loc în decurs de 6 săptămâni de la primirea unui vaccin antigripal.
Există date limitate privind riscul de reapariție a GBS la persoanele la care primul episod a avut
loc în decurs de 6 săptămâni de la vaccinarea antigripală (adică primul episod a fost posibil
declanșat de vaccin). La acești oameni, discutați potențialul de recidivă a GBS dacă sunt
vaccinați, potențialul de exacerbare în urma infecției gripale și alte strategii de protecție (de
exemplu, vaccinarea membrilor gospodăriei). Vaccinarea poate fi luată în considerare în
circumstanțe speciale- atunci când o cauză alternativă pentru GBS , cum ar fi infecția cu
Campylobacter jejuni , a fost găsită sau riscul de apariție a bolii gripale este considerat ridicat.

Multe studii bine efectuate au arătat că nu există un risc crescut de GBS după vaccinul HPV. 99
Un studiu mai mic a sugerat un posibil risc crescut foarte mic, dar acest studiu a avut o serie de
limitări. 99 Există cercetări în curs de desfășurare pentru a monitoriza dacă există vreun risc
crescut de GBS după vaccinul HPV.
Narcolepsia (boala de somn bruscă) a fost asociată cu vaccinurile antigripale pandemice cu
adjuvant AS03 în 2009-2010. Acest lucru a fost observat în principal la populația scandinavă și a
afectat în special copiii. 100-102

Hipopituitarismul
Hipopituitarismul nu reprezintă o contriondicație de vaccinare, dacă persoana primește doar
substituție fiziologică cu corticosteroizi pentru starea sa. Acest lucru se datorează faptului că
dozele fiziologice de corticosteroizi nu sunt considerate imunosupresoare.
Dacă persoana nu se simte bine și ia doze mari de corticosteroizi mai mult de 14 zile, nu
administrați vaccinuri vii timp de cel puțin 1 lună după oprirea terapiei.

Boli metabolice
Persoanele cu boli metabolice ar trebui să primească vaccinuri folosind programul de rutină.
Vaccinarea este, în general, considerată sigură la aceste persoane. 103
Vaccinurile antigripale și pneumococice sunt recomandate persoanelor cu afecțiuni medicale
cronice, cum ar fi boli metabolice.

24
25