Epidemiologia,

profilaxia si
controlul
infectiei cu

virusul varicelozosterian

Virusul varicelozosterian

Este un virus cu genom ADN si face parte

din familia Herpesviridae.
Determina varicela ca primo-infectie si
secundar, ca urmare a reactivarii virusului care
se gaseste in stare dormanta la nivelul unor
ganglioni nervosi, poate duce la aparitia zonei
zoster.
Aparitia vaccinurilor impotriva acestuia a redus
considerabil numarul cazurilor de varicela, cat
si de zona zoster. In SUA, de la introducerea
vaccinari (1995) si pana in prezent sa
constatat o reducere a varicelei cu circa 90%.

Varicela
Boala infectioasa si foarte contagioasa specific
umana, cu evolutie autolimitata, caracterizata prin:
- exantem caracteristic,
- enantem si evolutie febrila facultative,
- cat si prin imunitate durabila dupa boala.
Boala lasa imunitate durabila dar cu persistenta (de
regula) virusului in celulele unor ganglioni nervosi ai
fibrelor senzitive spinale si craniene pentru o
perioada indefinita. Ruperea echilibrului dintre
apararea gazdei si virus duce frecvent la reluarea
ciclului replicativ viral, cu reapiritia exantemului,
limitat metameric pe teritoriul de distributie al
nervului afectat puseu de herpes zoster (zona).

Sursa. Rezervor
Rezervorul de virus este exclusiv
uman, prin bolnavii cu varicela (orice
forma clinica) sau cu herpes zoster.
Contagiozitatea se intinde de la
ultimele 3-5 zile ale incubatiei
pana la faza de cruste, iar
deasemenea bolnavii cu herpes
zoster elimina virusi pe durata
exantemului pana la faza de cruste.

Cai si modalitatii de
transmitere

Transmiterea este aerogena

(direct) si prin obiecte contaminate
cu secretii salivare sau din pustule
(indirect).
Poarta de intrare este respiratorie.
Indicele de contagiozitate este
foarte crescut: 95-100%.

Receptivitate
Receptivitatea este generala cu
exceptia primelor 4-6 luni dupa
nastere, cand copii beneficiaza de
anticorpii materni transmisi
transplacentar si prin alaptare.

Epidemiologie
Varicela este o boala cu raspandire
globala, apare sporadic sau in mici focare
epidemice.
Incidenta maxima in zonele cu climat
temperat se intalneste la copii pana in
varsta de 10 ani.
Persoanele nevaccinate si care locuiesc in
zonele cu endemicitate scazuta a varicelei
sunt la risc de contactarea a infectiei daca
calatoresc in tarile cu endemicitate ridicata.

Profilaxie
Profilaxia primara include:
- Masuri de precautii standard: igiena,
masca, manusi; dezinfectie:
detergeni (hipoclorit de sodiu).
- Masuri de precautii aditionale pentru
transmiterea pe cale aerogena:
izolare in incapere cu presiune
negativa.
- Vaccinarea

Vaccinarea impotriva
varicelei

Vaccinarea antivariceloas previne varicela prin inducerea

unui rspuns umoral cu anticorpi serici (IgM i IgG) fa de
proteinele i glicoproteinele membranei virale. Vaccinurile
variceloase conin tulpina atenuat Oka cultivat pe culturi
de fibroblati umani - MRC5 (este astfel un vaccin viu
atenuat).

Schema de vaccinare
Doza vaccinal este de 0,5 ml, se administreaz subcutanat,
n regiunea deltoidian, imediat dup reconstituire.
Majoritatea rilor care aplic vaccinarea antivariceloas
recomand o singur doz ncepnd cu vrsta minim
de 9 luni, vrsta optim fiind de 12-24 luni. La
imunocompromii vaccinarea include 2 doze administrate la
interval de 3 luni, iar revaccinarea este evaluat funcie de
determinrile serologice.

Recomandrile vaccinrii antivariceloase includ vaccinarea

- persoanelor sntoase ncepnd cu vrsta de 9 luni,
- a celor susceptibili cu vrsta de peste 13 ani la risc de expunere i
transmitere a infecie cu VZV la grupuri cu risc crescut de a face forme
grave de varicel ca personal din cree, grdinie, rezideni i
personalul unor instituii de corecie, militari, femei la vrsta procrerii,
adolesceni i aduli contaci de familie cu copii mici sau naintea unor
cltorii internaionale.
Cea mai important recomandare este pentru pacienii cu
imunodeficiene, care au un mare risc de a dezvolta forme grave de
varicel ca bolnavii cu leucemii, tumori ale organelor parenchimatoase,
infectai cu HIV, transplant de organ, afeciuni cronice de tipul
insuficien renal cronic, boli autoimune, boli de colagen, forme
grave de astm bronic.
Aceste categorii de pacieni pot fi vaccinai numai dac limfocitele
totale au un nivel de >1.200/mm3 i nu sunt alte semne de deficit
imun celular.
Copiii infectai cu HIV se vaccineaz n etapa asimptomatic (clasa N1)
i cei din clasa A1 (clasificare dup CDC) dac au limfocitele T CD4+
de 25%, dependent de vrst, dup evaluarea riscurilor i a
beneficiilor.

Contraindicaii i precauii de vaccinare

Contraindicaiile sunt reprezentate de
- hipersensibilitatea cunoscut la neomicin (existent n vaccin),
- graviditatea,
- numrul de limfocite <1.200/mm3,
- imunodeficiena celular,
- radioterapia cu iradieri extinse,
- tratamentul cu steroizi (aduli peste 20 mg/zi, copii peste 2 mg/kg/zi) i
- bolile acute febrile severe.
Femeile la vrsta procrerii trebuie s evite sarcina o perioad de
minimum 4 sptmni dup vaccinarea antivariceloas. Pentru evitarea
riscului teoretic de apariie a sindromului Reye se evit utilizarea
salicilailor timp de 6 sptmni dup vaccinare.
Vaccinarea inadvertent a imunodeprimailor beneficiaz de tratament
antiviral cu acyclovir i imunglobuline specifice.
Intervalul care trebuie respectat fa de preparatele care conin
imunglobuline (ca snge, plasm, imunglobuline totale sau specifice antiVZV) este de 5 luni, iar aceste preparate pot fi administrate la interval de
3 sptmni dup vaccinare pentru a nu compromite rspunsul imun.

Reacii adverse.
Reactogenitatea vaccinului varicelos este sczut la toate
vrstele i este difereniat dependent de imunocompetena
gazdei.
Persoanele imunocompetente pot s dezvolte reacii locale
(durere, eritem, edem) i mai rar erupii papulo-veziculoase sau
febr moderat n primele 4 sptmni dup vaccinare. Extrem
de rar au fost raportate encefalita, ataxia, eritemul polimorf
(sindrom Stevens-Johnson), pneumonia (imunodeficieni),
trombocitopenia, convulsii, neuropatie sau zona zoster.
Imunodeficienii dezvolt reacii locale moderate, iar erupiile
papuloveziculoase i febra pot s apar la cteva zile pn la
cteva sptmni dup vaccinare, fiind n general uoare i de
scurt durat. Reaciile adverse mai ample (peste 50 de
elemente eruptive cutanate la copii) se trateaz cu acyclovir, la
care tulpina Oka este sensibil. Apariia reaciilor adverse nu
influeneaz conduita terapeutic a bolii de baz pentru
pacientul respectiv, deoarece nu exist dovezi c imunizarea ar
avea efecte nedorite asupra evoluiei bolii de baz.

Eficacitatea vaccinal.
Seroconversia apare la persoanele sntoase
cu o rat de 98%, pe cnd la pacienii cu risc
crescut pentru formele grave aceasta este
doar de 80%, iar dintre acetia, cei cu
leucemie dezvolt o rat de rspuns mai bun,
de 90%. Copiii cu imunitatea celular
neafectat rspund bine la vaccinare.
Incidena zonei zoster la pacienii cu leucemie
care au fost vaccinai este mai sczut fa de
cei nevaccinai, infectai natural. Durata
proteciei pe baza studiilor serologice se
apreciaz c este de 10- 20 de ani.

Controlul in focar/la
expusi

In ceea ce priveste persoanele susceptibile si expuse/contactii ai

bolnaviilor cu varicela (sau zona zoster) in perioada de contagiune, pot fi
luate 2 masuri:
- Administrarea de Ig specifice anti-VZ.
- Administrarea de antivirale: acy-, valacy-, famci-clovir.
Administrarea de Ig specifice anti-VZ se recomanda persoanelor
susceptibile si care au avut o expunere importanta, dar care de
asemenea sunt la risc crescut pentru dezvoltarea complicatiilor
din cadrul varicelei.
Trebuie administrate in maxin 96 de ore de la expunere, de preferat 72.
Administrarea profilactica a antiviralelor mentionate se poate face in
conditiile depasirii perioadei indicate pentru administrarea de Ig
specifice anti-VZ, dar si acestea trebuie administrare pana la 7 zile de la
momentul expunerii. Aceasta masura daca nu previne aparitia varicelei,
cel putin duce la scaderea severitatii acesteia.

Aceste 2 optiunii de profilaxie si control sunt indicate

doar in cazul persoanelor cu risc crescut de a dezvolta
complicatii ale varicelei.

Zona Zoster (herpes

zoster)

Dermita acuta infectioasa determinata

de reactivarea unei infectii vechi,
persistente, cu virusul varicelo-zosterian,
caracterizata printr-o evolutie autolimitata cu
dureri locale variabile si
exantem delimitat metameric,
cu transformare ciclica,
urmata de dureri reziduale si cicatrici
definitive.
In anumite conditii de lipsa de aparare
exantemul se poate generaliza.

Pentru profilaxia zonei zoster poate fi

utilizat vaccinul Zostavax. Acesta are la
baza vaccinul produs impotriva varicelei, doar
ca are o doza imunogena mult mai mare fata
de acesta.
Intr-un studiu realizat pe un efectiv de circa
38.000 de adulti de la 60 de ani in sus, s-a
constatat ca
- a redus incidenta zonei zoster cu circa 50%,
- si de asemenea cazurile de neuralgia postzosteriana cu circa 66%
- si severitatea si durata durerii si a
disconfortului asociate zonei zoster cu circa
60%.

Bibliografie
www.who.int
www.en.wikipedia.org
http://
ecdc.europa.eu/en/healthtopics/varicell
a_infection/Pages/index.aspx
Mircea Chiotean, Boli Infectiose, ed.
National, Bucuresti 2011
Harrisons Principles of Internal
Medicine, 19th Edition, 2015, McGrawHill Education