Varicela

Varicela, cunoscută sub denumirea populară de „vărsat de vânt”, este o

boală infecţioasă foarte contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian. La
adulţi, varicela determină apariția zonei Zoster.

Varicela apare în 90% dintre cazuri la copiii sub 10 ani, de aceea este
cunoscută şi ca boala copilăriei. Ea provoacă o erupție cutanată cu mâncărime,
asemănătoare unei vezicule. La început de varicelă, erupţia apare pe piept, spate și
față, apoi se răspândeşte pe întregul corp, provocând între 250 și 500 de băşicuţe
însoțite de mâncărime. Boala este uşoară la copilul sănătos, dar poate fi gravă la
bebeluși, adolescenți, adulți, femei însărcinate și la persoanele cu au un sistem
imunitar slăbit.

Cauze

Cauza responsabilă de apariția varicelei este virusul varicelo-zosterian.

Infectarea se dobândește, de obicei, prin inhalarea picăturilor respiratorii din aer de
la o gazdă infectată.

Valori virale mari se găsesc în veziculele caracteristice varicelei, iar

transmiterea virusului poate apărea și prin contactul direct cu aceste băşicuţe, deși
riscul este mai mic.
Factori de risc

Orice copil sau adult care nu a avut niciodată varicelă sau care nu a fost
vaccinat împotriva virusul este expus riscului de a face boala.
Perioada de incubaţie este, de regulă, de 14-16 zile şi se poate extinde până la 21
de zile. Varicela este contagioasă cu una până la două zile înainte de apariţia
erupției și până când veziculele se usucă și devin cruste. De obicei, acest lucru se
întâmplă în maximum o săptămână de la debutul simptomelor cutanate. Copiii ar
trebui să stea acasă și departe de alte persoane până când toate veziculele au
dispărut.
 Membrii familiei care nu au avut niciodată varicelă au șanse mari de a se
infecta atunci când un alt membru din casă are această afecţiune.
Majoritatea persoanelor care au avut varicelă vor fi imune la boala pentru
tot restul vieții. Cu toate acestea, virusul rămâne inactiv în țesutul nervos și se
poate reactiva mai târziu în viață, provocând Zona zoster Foarte rar se poate
întâmpla un al doilea caz de varicelă în decursul vieţii.
Testele de sânge pot confirma imunitatea la persoanele care nu sunt sigure
dacă au avut boala.
Simptome

Simptomele varicelei sunt, de obicei, ușoare la copii, dar pot pune viața în pericol
la adulți și la persoanele de orice vârstă cu un sistem imunitar slab. Cu toate
acestea, fiecare persoană poate prezenta simptome diferite, care pot include:

 oboseală și iritabilitate cu una sau două zile înainte de a începe erupția;

 erupție cutanată cu mâncărime pe trunchi, față, scalp, sub axile, pe partea
superioară a brațelor și picioarelor și în interiorul gurii (erupția apare în mai
multe valuri: începe cu pete roșii, plate, și progresează la umflături roșii,
ridicate, care apoi devin vezicule; formarea noilor leziuni continuă timp de
2-4 zile);
 la nivelul mucoaselor, veziculele sunt rapid decapate, rezultând niște leziuni
ulcerative superficiale;
 veziculele se vor transforma în cruste care se desprind fără a lăsa cicatrici;
 sindrom pseudogripal, cu slăbiciune generalizată şi posibil febră;
 prurit;
 cefalee;
 scăderea apetitului.

Posibile complicaţii

Varicela la copii nu este o afecţiune gravă, dar la adulţi şi la persoanele cu un

sistem imunitar scăzut poate duce la complicații, precum:

 suprainfecție bacteriană (cea mai frecventă complicație a varicelei, fiind

cauzată de unele bacterii precum streptococ de grup A și stafilococ, care se
manifestă prin foliculite, abcese, flegmoane care se pot complica cu sepsis);
 pneumonie variceloasă primară, frecvent cu evoluție favorabilă;
 cerebelită cu ataxie acută cerebeloasă (cea mai frecventă complicație
neurologică, care survine de regulă în prima săptămână de erupție și se
manifestă cu tulburări de echilibru și mers, vertij și vărsături);
  encefalită;
 meningită;
 sindromul hemoragipar prin trombocitopenie poate apărea la copilul
imunocompetent cu varicelă, are durată scurtă şi evoluție favorabilă;
 hepatită, frecvent asimptomatică;
 sindroamele dureroase, în special post nevralgie herpetică.

Multe țări dezvoltate administrează acum vaccinul viu atenuat împotriva

varicelei, cu o scădere a incidenței bolilor, oferind imunitate personală și de turmă.
Cu toate acestea, există unele controverse cu privire la faptul că o scădere a
circulației virusului de tip sălbatic ar putea duce la pierderea imunității la virusul
varicelo-zosterian pentru persoanele care au avut deja varicelă.

Diagnosticare

De regulă, varicela poate fi diagnosticată pe baza istoricului medical, a

erupției cutanate și evaluării mucoaselor, prin realizarea unui examen clinic.

Există și o serie de investigații de laborator care pot veni în ajutor pentru a pune un
diagnostic de certitudine:

 cultură din vezicule;

 PCR pentru evidențierea ADN-varicelo-zosterian;

 analize pentru dozarea anticorpilor anti virus varicelo-zosterian.

Tratament

Prima indicație de tratament în varicelă este tocmai prevenția bolii, adică

vaccinarea copiilor împotriva varicelei, conform schemei naționale de vaccinare.
Infecţia primară la copilul sănătos este o boală care necesită doar terapie
simptomatică şi există un plan de îngrijire a varicelei, care se poate aplica la
domiciliu:

 izolarea persoanei infectate pentru a preveni răspândirea virusului în

colectivitate;

 aplicarea de loțiuni sau spray-uri care să calmeze pruritul și să favorizeze

uscarea veziculelor;
  menţinerea unghiilor tăiate pentru prevenția suprainfectării veziculelor prin
scărpinare;

 administrarea de antialgice pentru reducerea febrei, dar nu antiinflamatoare

nesteroidiene (acestea trebuie evitate) și antihistaminice pentru prurit;

 hidratarea corespunzătoare a bolnavului, cu un regim alimentar bazat pe

fructe și legume proaspete pentru un aport optim de vitamine și minerale;

 evitarea băuturilor carbogazoase.

Tratamentul varicelei cu antivirale va fi stabilit doar de medic și este, de

obicei, destinat pacienților cu forme severe de boală.

Persoanele nevaccinate împotriva varicelei, cele care nu au făcut niciodată

boala, cu sistem imunitar deprimat, femeile însărcinate, pacienţii diagnosticaţi cu
HIV/SIDA sau cancer şi cei care sunt sub tratament chimioterapeutic sau steroizi
ori cei care au suferit un transplant, trebuie să se adreseze medicului, de la primele
semne de boală.

Prevenirea varicelei

Cea mai buna metoda de preventie impotriva varicelei este vaccinarea.

Copiii, adolescentii si adultii ar trebui sa primeasca doua doze de vaccin impotriva
varicelei.

Vaccinul este foarte sigur si eficient in prevenirea bolii. Majoritatea

persoanelor vaccinate nu vor mai face varicela. Daca o persoana vaccinata face
varicela, forma bolii este usoara – cu cateva pete rosii sau vezicule si cu febra
usoara sau deloc.

Vaccinul impotriva varicelei previne aproape majoritatea formelor severe ale

bolii.