CENTRUL DE EXCELENTA IN MEDICINA SI FARMACIE „RAISA PACALO”

TEHNOLOGII MODERNE DE
OBŢINERE A VACCINURILOR

A REALIZAT: VERDES IULIAN GR.12

A VERIFICAT: MARIA GRUMEAZA
Vaccinurile - sunt preparate biologice
dotate cu proprietăți antigenice, care
declanșează apariția răspunsului imun
la organismele supuse vaccinării.

Imunoprofilaxia - este o metodă

de imunizare activă, profilactică,
împotriva unor boli, prin inocularea
unui vaccin.
 TIPURILE DE VACCINURI:
• Dupa mecanismul de actiune:
- Vaccinuri care acționează prin
activarea mecanismelor imunității
umorale (producerea activă de
anticorpi specifici de către
organismul vaccinat)
-Vaccinuri care acționează prin
activarea mecanismelor imunității
celulare: vaccinul BCG (împotriva
tuberculozei).
• Dupa modalitatea de preparare:
- Vaccinuri corpusculare vii - ce conţin microorganisme vii, cu virulenţa scăzută prin treceri
repetate pe medii de cultură, prin pasaje la diferite gazde animale sau prin mutaţii genetice.
- Vaccinuri corpusculare inactivate - ce conţin particule întregi bacteriene/virale inactivate
(omorâte) prin căldură sau formolizare.
- Anatoxine bacteriene – sunt preparate din exotoxinele microorganismelor prin neutralizarea
toxigenezei, dar cu păstrarea capacităţii imunogene.
- Vaccinuri subunitare, cu fragmente antigenice – conţin un antigen sau o fracţiune
antigenică cu rol principal în declanşarea producţiei de anticorpi.
- Vaccinuri cu mutante apatogene stabile - oferă un răspuns imun protector în boli în
care importantă este imunitatea mediată celular.
- Vaccinuri ADN – aflate încă în studiu, determină stimularea imunităţii celulare prin
inserarea unui ADN străin în genomul celulei gazdă.
 ÎN FUNCŢIE DE NATURA ANTIGENULUI:
- vaccinuri antivirale – de exemplu vaccinul antigripal, antirujeolic, antirubeolic,
antipoliomielitic, antihepatită virală A/B, antirabic
- vaccinuri antibacteriene – cum sunt vaccinul antituberculos (BCG), antidifteric,
antitetanic, antitifoidic, antipneumococic
- vaccinuri antimicete - de exemplu vaccinul anticandidozic
- vaccinuri antiprotozoare – cum sunt candidatele vaccinale antimalarie cu antigene
sporozoitice, merozoitice sau gametocitare, fiecare cu eficienţă limitată
 BIOINGINERIA MODERNĂ DE OBȚINERE A
VACCINURILOR:
1. Studii preclinice - are scopul de a determina profilul de siguranță al vaccinului. Cercetătorii
selectează cu atenție antigenul și tehnologia potrivită și sunt efectuate teste in vitro (în laborator) și
in vivo (în organisme vii).
2. Studii clinice de fază 1 - Cercetătorii testează vaccinul candidat pe un număr redus de voluntari (20-
50) pentru a-i evalua siguranța, pentru a determina dozajul și pentru a identifica reacțiile adverse.
3. Studii clinice de fază II - Vaccinurile care au rezultate bune în timpul studiilor de fază I, trec în a
doua etapă de studii. Aici, vaccinul este administrat unui grup mai mare de voluntari (100-300),
pentru a-i fi evaluate siguranța și imunogenitatea.
4. Studii clinice de fază III - Această etapă are ca scop măsurarea eficienței vaccinurilor la scară
largă, în rândul populației (3.000-50.000) căreia îi este destinat vaccinul.

5. Faza IV – Farmacovigilența - Odată ajuns pe piață, vaccinul începe procesul de

farmacovigilență. Acesta presupune monitorizarea strictă a vaccinurilor pentru detectarea,
analizarea, înțelegerea, prevenirea și comunicarea oricăror efecte adverse în urma imunizării sau a
oricăror altor aspecte legate de vaccin sau imunizare.
 CONCLUZIE:
Progresele remarcabile înregistrate în tehnologia de fabricare a vaccinurilor precum și
apariţia de noi vaccinuri moderne au impus, între altele, revizuirea abordării din punct de
vedere al reglementării vaccinurilor și au deschis noi perspective din punct de vedere al
aplicabilităţii principiilor vaccinării. Introducerea de noi vaccinuri în programele de
imunizare naţionale s-a refl ectat, conform OMS, în datele stati sti ce care demonstrează
succesul în ceea ce privește controlul bolilor prevenibile prin vaccinare.
VA MULTUMIM!