Virusologie

O călătorie cu destinaţie nedefinită

 REGNUL VIRA
Virus (latină – otravă) – formă a celulară
de viață, dotate cu genom propriu,
capabile să se reproducă în celule tuturor
speciilor de organisme.
Știați că?
Este cea mai răspândită formă organică pe
Pământ, în 1 ml de apă din oceanul
planetar se conţin 10 ¹¹ unităţi de virus.
Viruşii genetic sunt legaţi de reprezentanţii
florei şi faunei Pământului.
Conform ultimilor date, genomul omului
mai mult de 30% conţine informaţia genetic
codificată de elemente viruşi – similare şi
transpozone.

Prin intermediul viruşilor se poate realiza

transducţia orizontală a genelor,
transmiterea informaţiei genetice nu numai
ereditar (tată - fiu), dar şi între diverse
specii fără rudenie.
MORFOLOGIA ŞI ULTRASTRUCTURA
VIRUSURILOR

1. Acid nucleic – ADN

sau ARN
2. Capsomer
3. Nucleocapsid
4. Capsid
5. Supercapsid /
peplos
6. Peplomeri / Spikuli
(glycoproteinele
anvelopei)
SISTEMATICA ȘI NOMENCLATURA
VIRUSURILOR
CRITERIILE DE CLASIFICARE A
VIRUSURILOR
• Tipul de acid nucleic: ADN-
virusuri și ARN-virusuri;
• Aranjarea acidului nucleic
în catene: mono - sau bi –
catenari;
• Particularitățile de
structură a virusurilor:
 numărul straturilor de
protecție,
 masa relativă,
 particularități de
reproducere.
 ASPECT MORFOLOGIC

Virusul rabiei Virusul Ebola

Virus poliomielitei

Virusuri gripale HIV VMT - formă de cilindru

COMPOZIŢIA CHIMICĂ
Acizii nucleici Proteine complexe numite și
proteide, constau din 16 – 20
aminoacizi

Capsomer Proteine, glucide sau lipide

Nucleocasid Proteine, glucide

Capsid Proteine, glucide sau lipide

Supercapsid Lipidele şi glucidele se

înregistrează în anvelopele
externe

Peplomerii Proteine, glucide sau lipide

 FERMENŢII
VIRUSURILOR
Virusurile nu au metabolism
propriu, de aceea nu necesită
fermenţi ai ciclurilor metabolice.
Unele specii de virusuri
înregistrează fermenţi care
contribuie la pă trunderea lor în
celula-gazdă .
De exemplu, virusul gripei A
conţine N (neuraminidaza),
care scindează acidul neuramic,
din (eritrocitelor ş.a.).
 MULTIPLICAREA
VIRUSURILOR
  Etapa Funcția
  Procesul de Interacțiunea receptorilor virus – celulă gazdă
adsorbție (fagocitoză , pinocitoză , endocitoză )
1 Pă trunderea Stră pungerea, invaginarea virusului în interiorul
virusului în celula- celulei gazdă ( în mod specific tipului de virus)
gazdă
2 «Dezbră carea Dezintegrarea virusului cu eliberarea acidului
virusului» nucleic
3 Absorbția acidului Acidul nucleic virotic se absoarbe în nucleul
nucleic virotic celulei gazdă
4 Replicarea Replicarea acizilor nucleici şi sinteza proteinelor
virotice
5–6 Autoasamblarea Sinteză membranelor structurale virotice din
contul gazdei
7 Emisia Virioni maturi capabili de noi replică ri
 PĂTRUNDEREA ÎN CELULA GAZDĂ,
INTERACŢIUNEA ŞI REPRODUCEREA
• Etapa 1. Începe cu procesul de adsorbţie (fagocitoză,
pinocitoză, endocitoză) pe contul interacţiunii dintre
receptorii virionului şi celulei.
 ETAPELE : 2. DEZINTEGRARE →
3. ABSORBȚIE → 4.REPLICARE →
5-6 ASAMBLARE → 7. EMISIE
METODE DE DIAGNOSTIC –
VIRUSOLOGICĂ ( in vitro)
• Metodele de cercetare virusoscopică,
virusologică constau în reproducerea
virusurilor după tipul disjuncției.
• Părțile componente a virusului se
sintetizează în celula gazdă.
• Pentru cultivarea virusurilor se aplică
culturi mono stratificate de celule
tripinizate din țesuturile intact umane,
animalelor.
• În culturile de țesuturi inoculate unele
virusuri exercită influență citopată –
modificare în morfologia celulei.
METODE DE DIAGNOSTIC –
VIRUSOLOGICĂ ( in vivo)
• În caz de cultivarea în embrionul
de găină (organe) materialul viral
se inoculează în cavitatea
amniotică, alantoidă, sacul vitelin,
în corpul embrionului, membrana
alantoidă.
• Leziunile specifice apar sub
afecte focalizate, opalescență
difuză a organelor, ulcerații,
necroză, hemoragii etc.
METODE DE DIAGNOSTIC – TESTE
SEROGICE
Clasificarea și abrevierea testelor serologice:

METODELE CLASICE METODE MODERNE

 RA – reacţia de  ELISA – reacţie
aglutinare imunoenzimatică
 RIHA – reacţia de  EGLIA – reacţia
inhibare a imunoenzimatică
hemaglutinării  RIF (IFA) – reacţia de
 RP – reacţia de imunofliorescenţă
precipitare  Aglutinarea latex
 RFC- metoda de  Western Blot (WB)
fixare a  RIBA test
complementului  RN – reacţia de
neutralizare
 PCR (Reacție de
polimerizare în lanț)
 RĂSPUNSUL IMUN ÎN
VIROZE
• La infectare în celulă se activează mecanismele
antivirotice prin sintetizarea interferonului în
celulele vecine cu transmiterea alarmei şi activizarea
sistemului imun.

Interferon α Interferon β Interferon γ

El promite de a fi o zi frumoasă