Definiţie: Virusologia (inframicrobiologia) – ştiinţa

care studiază virusurile (inframicrobii) şi afecţiunile

provocate de aceştia.

• Primul virus – 1982 – Ivanovski – virusul mozaicului

tutunului
• Următoarele decenii: variola, rabia, poliomielita,
hepatita virală, gripa, HIV
 Virusurile – germeni extrem de mici, foarte
puţini evoluaţi cu organizare rudimentară
▪ Lipsite de enzime proprii
▪ Multiplicarea lor este legată de parazitarea obligatorie a
celulelor vii.
 Particularităţi:
 Particule de dimensiuni foarte mici (18-400nm), vizibile doar cu
microscopul electronic.
 Posedă un singur tip de acid nucleic: ADN, ARN
 Sunt paraziţi intracelulari obligatorii
 Înmulţirea virusurilor – replicare
 Sunt specifice, fiecare virus provoacă o anumită boală
 Fiecare virus prezintă o structură anitigenică specifică (omul şi
animalele infectate cu un virus produc anticopri specifici iar
imunitatea dobândită este solidă şi de lungă durată)
 Virusurile sunt insensibile la antibioticile uzuale
 Virion = virus = corpuscul elementar =
corpuscul viral
 unitatea virală, morfofuncţională, completă,
intactă, infecţioasă, cu diametrul cuprins
între 18-400 nm, capabil să infecteze
bacterii, plante, animale, omul
 Se găsesc extracelular:
 – înainte de a infecta celula gazdă
 – după ce s-au asamblat şi au fost eliberaţi
din celula în care s-au multiplicat
 Extrem de mici:

 18 – 30 nm (Parvoviridae, Picornaviridae)
▪ 18 – 30 nm (Parvoviridae, Picornaviridae)
 40 – 80 nm
▪ rotavirus, v. rubeolos, v. hepatitei B, v. hepatitei C
 90 – 200 nm
▪ V. herpetic, v. rujeolos, v. respirator sinciţial, v. rabic
 300 - 450 nm (Poxviridae)
▪ v. Variolic
 peste 900 nm lungime, diametru 80 nm (Filoviridae)
 VIRUS VEGETATIV – particula virală
aflată în celulă, deficitară în unele aspecte
ale replicării,lipsit de capsidă.

 PROVIRUS – genom viral integrat în

cromozomul celulei gazdă, multiplicându-
se sincron cu acesta.
 sferic
▪ v.gripal, v.herpetic, adenovirus, v. polio
 cilindric, bastonaş
▪ v. mozaicului tutunului, fagi
 paralelipiped
▪ v. variolic, v. vaccinia
 Cartuş
▪ v. rabic
 filamentos
▪ v. Ebola
 sferic cu coadă
▪ bacteriofag
 este alcătuit dintr-o moleculă de acid nucleic
viral
 Fie ARN → RIBOVIRUSURI
 Fie ADN → DEZOXIRIBOVIRUSURI

 poartă informaţia genetică necesară replicării

 determină capacitatea infectivă a virusului.
 Conţine întreaga informaţie genetică
necesară replicării

 Asigură infectivitatea virală

 Este capabilă de autoreplicare în absenţa

celorlalţi constituenţi virali
 complex de structuri proteice care îmbracă
acidul nucleic viral

 are arhitectură şi compoziţie specifice

fiecărui tip viral
 protejează genomul de acţiunea factorilor
externi, de nucleazele celulare;
 asigură forma virionului;
 fixează virionii nuzi de receptorii celulari
specifici;
 subunităţile structurale ale capsidei sunt
antigene care induc formarea şi
 reacţionează cu anticorpii neutralizanţi.
 peplos, anvelopă
 derivă din membranele celulei gazdă:
 din membrana plasmatică
▪ v. gripal,
▪ v. paragripal,
▪ retrovirusuri
 din membrana nucleară
▪ herpesvirus
 protejează nucleocapsida;
 intervine în iniţierea ciclului infectant prin
recunoaşterea şi ataşarea v. de receptorii
celulari;
 intervine în procesul de asamblare a noilor
particule virale;
 intervine în activităţi specific virale
(hemaglutinare, hemadsorbţie, hemoliză,
fuziunea membranelor celulare);
 Structuri proprii virale:

 Proteina M (matrix)
 Spiculi:
▪ Hemaglutinine
▪ Neuraminidaze
▪ Profactori de fuziune
 Elementele de bază
 Proteine
 Glucide
 Lipide
 Ac. Nucleici
 Virusuri simple: proteină + ac. nucleic (v. polio, Pr+
ARN); bacteriofagi- Pr. + ADN
 Virusuri complexe: - genom viral, pătura pr. internă,
pătura externa lipoproteică. (v. gripal)
 Proteinele virale
- parte comp. a capsidei
- proteine cu rol enzimatic
 Pt. stabilirea dg. unei viroze sunt necesare
izolarea şi identificarea ag. patogen în prod.
patologice recoltate de la bolnav, cadavru.
Cultivarea lor e posibilă prin inoculare în o gazdă
receptivă:
 Animale de laborator
 Ouă embrionate
 Culturi de celule
 Multiplicarea virusurilor – se autoreproduc
folosind mecanismele celulare din interiorul
celulelor vii, de unde iau:
hrana,enzimele,energia necesară multiplicării.
 Etape:
 Adsorbţia - faza de adeziune şi fixare la celula- gazdă
 Pătrunderea v. în celula-gazdă
 Faza de eclipsă - v. pătruns în cel. se dezintegrează în
ac. nucleic şi proteine şi nu mai poate fi pus în
evidenţă.
 Faza de multiplicare activă – ac. nucleic separat şi
capsida separat se multiplică pt. ca în final să se
asambleze - formînd particule virale complete.
 Faza de eliberare .v. formate părăsesc celula treptat
pe măsura formării sau se acumulează - explozia
celulei -gazdă, eliberîndu-se - infectînd alte celule.